Răspuns:

Concluzie: ne liniştim, citim cu luare-aminte şi răspundem la obiect nu ne indignăm şi răspundem la repezeală "să-l învăţăm minte pe nemernic"!

Huh????? N-am avut asemenea intentie. Linistita sunt, nu am fost nici indignata, nici la repezeala nu am raspuns. Nici nu m-am gandit ca ati fi vreun "nemernic." Nici nu am stat 20 de minute sa ma gandesc ce sa raspund, adevarul e. Nici (doar) o rugaciune nu am spus inainte sa raspund... Indignarea cred ca e mai mult de partea dumneavoastra decat de a mea.

Important ca una fara cealalta (rugaciunea si studiul) nu duc la rezultate fructuase pe plan spiritual. Ca trebuie spusa doar o rugaciune, sau mai multe, sau catre cine, asta este alta discutie.

Pentru un muritor de rand, fara metoda si antrenament intelectual, un cioban sau un pazitor de porci nu este suficienta doar o rugaciune, nu. Dar unuia, asa, cu un nivel ridicat de receptare , cu metoda cu antrenament intelectual si competente academice ii este suficienta o singura rugaciune in fata oglinzii.

Un pic de umor implicit e capabil să "detensioneze" situaţia (dacă e cazul). Consideră postarea mea o invitaţie la bună dispoziţie.

Avem duhovnici care ne îndrumă progresul pe calea rugăciunii, iar când ne poticnim ne dă o mână de ajutor să ne ridicăm. Lectură duhovnicească, adică studiu în duh de rugăciune!

Legătură vagă cu postarea mea, în schimb ton revanşard evident. Să nu-mi spuneţi că e o aplicaţie practică a unei lecturi pioase!?
Mă onorează faptul că nu sunteţi de acord cu mine!

Te iubesc!

Intr-adevar, ele merg doar impreuna! Amin!

Legatura cu postarea dvs, da... n-as fi vrut-o doar... vaga, dar atat am putut :( Si , da, ton revansand... v-ati prins :)
Poate fi o aplicatie practica a unei lecturi pioase... Daca v-ati fi incadrat in profilul descris de mine as fi zic ca vi se potiveste...
Uf! ce bine ca nu va simtiti jignit de faptul ca nu sunt de acord cu dvs... Ma simt cu sufletul impacat!
Cu bine!

Draga Mihailc
subiectul discutiei il reprezinta intrebarea ce poarta ca raspuns cuvantul Sfantului Efrem Sirul din cartea "1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca". Am prezentat-o la sectiunea: ca carti am mai citit.
Acest mod de a expune invataturi prin intrebari succinte si raspunsuri nu apare prima data, se intalnesc si in Filocalii. Apoi daca acest mod de prezentare este smintitor cu siguranta ca aceasta carte nu ar fi aparut si mai ales cu binecuvantarea Bisericii.

Acum ce vreau sa spun este fara a face aluzie la cineva anume: daca atunci cand citesc o intrebare si raspuns si nu ii inteleg raspunsul, in loc sa ma duc la duhovnic sa intreb si sa ma luminez, osandesc autorii ca de ce au tiparit-o sau omul care mi-a recomandat-o, ca ma sminteste oare nu procedez eu ca neinteleptul de care spunea Sfantul Ioan Gura de Aur?
Ati citit doar: de ce Doamne ai facut noaptea ca daca n-ar fi fost nu ar fi fost hoti, sau de ce Doamne ai facut cutite, ca nu ar mai fi existat omoruri si asa mai departe.
Cand nu inteleg ceva sa ma osandesc pe mine ca in loc sa intreb pe duhovnic defaimez omul care mi-a recomandat cartea ce nu o inteleg sau poate chiar arunc cartea in foc alaturi de cele eretice ca de: contine raspunsuri scoase din context.
Eu zic ca e bine sa avem dreapta judecata si intelepciune.

Curios cum o perioada destul de lunga de timp pe aici nimeni nu a aruncat o privire mai ales cat s-a pastrat strict in duhul patristic dar cand a fost vorba de defaimare s-a umplut threadul de pagini intregi. Au aparut dispute dintre cele mai diverse cu chemari in ajutor spre sustinere si mici tabere. Foarte urat exemplu domnilor si doamnelor mai ales la categoria invatatura sfintilor despre faptele cele bune.
Dar asta suntem, niste pacatosi cu totii, unii mai constienti de asta altii mai putin constienti.
Domnul sa ne miluiasca!

//////mesaj sters//////

Dragă dobrin7m : Mă aşteptam să treceţi cu uşurinţă peste divergenţele, mai mult sau mai puţin mărunte, pe care le aveţi cu alţi useri. Uite o faptă bună bună pe care adesea o ignorăm: uitarea greşelilor mici ale altora! Am spus "mici" pentru că, în afară de orgoliu, nimic din ce s-a discutat aici nu v-a adus vreo pagubă. Prin urmare, cred supărarea dvs. e disproporţionată în raport cu dimensiunea prejudiciului moral, sunt prea multe explicaţii pentru o temă restrânsă calitativ şi cantitativ. Oare ce s-ar întâmpla dacă cineva v-ar face o pagubă reală, palpabilă (Doamne fereşte! să nu vi se întâmple, eu dau doar un exemplu), cum aţi reacţiona atunci dacă pentru aceste discuţii neînsemnate vă consumaţi atâta?

În altă ordine de idei, cunoaştem piaţa de carte ortodoxă din România, cine sunt proprietarii caselor de editură şi în ce măsură sunt implicaţi ierarhi ai BOR în patronatul lor. Aşa că "binecuvântarea Bisericii", adică aprobarea unui ierarh, echivalentul lui nihil obstat în versiune ortodoxă, are în fundal aproape întotdeauna o implicare indirectă în boardul editurilor respective (şi mă opresc aici cu aceste observaţii).
În România există foarte puţini traducători de patristică şi scrieri filocalice la prima mână. Aceştia se cunosc între ei, colaborează, participă la congrese etc. Editura care a tipărit cartea care a declanşat toată tevatura asta nu colaborează cu niciunul dintre aceşti traducători competenţi şi recunoscuţi ca atare. Sunt traduceri la mâna a enşpea, dacă nu chiar încălcări de copyright şi abuzuri care n-au nicio treabă cu felul de a fi a unor creştini.
Ajunge atât.

//////mesaj sters//////

Sfantul Serafim de Sarov
 

""Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35)."

"Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: "Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale". Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: "Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra" (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor. Acest lucru nu se petrece niciodata atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant. Mai mult, s-a zis: "Dumnezeu nu da Duhul cu masura" (Ioan 3:34-35).

"Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant." Sfantul Serafim de Sarov

Sfantul Serafim de Sarov
 

"Ce intelegeti prin dobandire?" l-am intrebat pe Sfantul Serafim. "Cumva, nu prea pricep."

"Dobandirea este acelasi lucru cu luarea in posesie", mi-a raspuns el. "Stiti ce inseamna a dobandi bani? Dobandirea Duhului Sfant este asemenea. Stiti foarte bine ce inseamna a dobandi in sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu. Scopul oamenilor obisnuiti este sa adune sau sa faca bani; cat pentru nobilime, se adauga primirea de onoruri, distinctii si alte recompense pentru serviciile aduse stapanirii. Dobandirea Duhului Sfant este de asemenea un capital, dar datator de har si vesnic, si se obtine pe cai foarte asemanatoare, aproape la fel cum sunt cele ale capitalului monetar, social si temporal. Dumnezeu Cuvantul, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos asemuieste viata noastra cu o piata, iar lucrarea vietii noastre pe pamant, o numeste negot. El spune tuturor: "Negutatoriti pana ce voi veni" ( Luca 19: 13), "rascumparand fiecare ocazie, caci zilele sunt rele." ( Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a timpului tau fa astfel incat sa primesti binecuvantarile ceresti, prin bunuri pamantesti. Bunurile pamantesti sunt fapte bune facute din dragoste pentru Hristos, ce pogoara harul Preasfantului Duh asupra noastra."

Sfantul Serafim de Sarov
 

"In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului."

Aceste cuvinte ale Sfantului Serafim de Sarov sunt foarte importante. Ele ne fac sa inaintam intr-o alta treapta a faptuirii binelui.
La inceput facem bine crezand ca asa facem lucrarea lui Dumnezeu. E bine si asa dar trebuie sa ne silim sa pasim pe cealalata treapta mai inalta. Aceea de a face fapte bune din iubire pentru Hristos cu scopul dobandirii harului dumnezeiesc.

de fapt, dupa mine, exista trei trepte de infaptuire a binelui.
1. Prima este aceea cand facem bine in mod egoist, asa ca sa scapam de un pacat de pilda, ca un fel de rascumparare pentru pacate.
2. A doua treapta socotesc este aceea de a face bine din dragoste de aproapele, sa ne bucuram noi insine de bucuria aproapelui, crezand ca daca facem binele facem lucrarea lui Dumnezeu.
3. A treia treapta socotesc ca este aceea prin care facem binele din dragoste pentru Hristos. Adica daca vad un om flamand ii dau de mancare socotind ca lui Hristos ii dau, si fac orice bine in iubire de Hristos fara nici cea mai mica judecare a celuia caruia ii fac bine.

Daca stam si analizam aceste trepte putem sa vedem unde ne aflam fiecare. Fiecare treapta trebuie parcursa ca prin prima vine a doua si prin a doua vine a treia. iar trecerea de pe o treapta pe alta este lina si nestiuta , usor si cu rabdare in timp.

Multumesc pentru postarea aceasta!!! Chiar azi, intr-o discutie cu o prietena, intrebam ce zic oare Sfintii Parinti, cum talcuiesc aceasta pilda?...
Iata, acum, datorita acestei postari am aflat cuvantul Sf. Serafim de Sarov referitor la aceasta pilda.
Nu am mai nimic din scrierile Sf. Parinti, din pacate... Insa gratie celor de pe forum care citesc mai mult si se ostenesc sa redea aici din cele citite, ma folosesc si eu.
Va multumesc celor care aveti rabdarea sa postati fragmente din pretioasele scrieri. Ne sunt de folos celor care din motive mai mult sau mai putin pardonabile nu au alta sursa de cunoastere!

Se gaseste pe net toata discutia avuta cu Sfantul Serafim de Sarov, cred ca e de mare folos pentru a se stii importanta harului. Din pacate in romana nu am gasit si continuarea (doar in alta limba), minunea cu lumina harului emanata de sfant. Adica nu numai teorie, ci si practica.

ne dai un link? In ce limba ai gasit?

PS: unii posteaza din cuvintele sfintilor trunchiat, reducand contextele ... Nu-mi dau seama in ce scop, insa gasesc ca este smintitor.

Am uitat sa pun si link-ul: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Nu e nimic. Daca esti intelept, cauta textul intreg si bucura-te ca un anume citat , pe care aici l-ai citit ti-a trezit dorinta de a citi mai mult.
Aceasta remarca rautacioasa, seamana ca doua picaturi de apa cu remarca lui LaPetitMoc , fara temei desigur. Nu cumva in spatele lui LaPetitMoc si al lui Soaree se afla una si aceeasi persoana? Una pozand in mare crestina si alta pozand in mare razbunator? Eu doar intreb nu acuz.
In acest caz eu zic ca putina frica de Dumnezeu nu strica mai ales cand vorbim de smintire.

Invatatura Sfantului Serafim de Sarov a fost astazi in toata splendoarea in predica parintelui de la Biserica rusa.

Multumesc Catalin! Sa traiesti!

Multumesc, Catalin! Dar ma refeream la ceea ce spuneai ca ai gasit in alta limba.

Nu te speria, fetita, nu te speria asa de tare. Cunosteam scrierile Sfantului, nu de la tine am aflat. Am citit ce ai postat pentru a verifica daca ai respectat intocmai cuvintele Sfantului ... Dar NU!

Ieri in timp ce eram in bucatarie si usa era larg deschisa la terasa, o pisica flamanda si speriata a venit pana aproape de usa plangand de foame. Am iesit afara si am inceput sa o hranesc. In timp ce sedeam si o hraneam, o albina a venit la mine insistent. Si zbura dupa mine si eu ma feream si ea dupa mine zbura. Si fugeam de ea si tot dupa mine era. Si in final, de spaima ca ma putea intepa , am alungat-o. Apoi am intrat inauntru si am cugetat:
vai mie, cum iubesc creatia lui Dumnezeu daca am hranit pisica si am alungat albina?
un gand imi zice: de teama sa nu te intepe, nu ai gresit.
vai mie, daca aveam incredere deplina in Dumnezeu si nadejde nu o alungam. O iubeam si pe ea ca pe pisica, si nu mai imi era teama ca ma inteapa ca stiam ca vazand Domnul iubirea mea pentru albina nu ar fi lasat-o sa ma intepe.
Azi noapte tarziu am zis : Doamne ce este cu intamplarea asta?
Ce este?! pai nu asa sunteti voi oamenii, nu hraniti o parte si alungati alta parte?
Si atunci am tacut.

Tot ieri am zis: nu mai intru aici ca e mare tulburare. Dar pentru ca am invatat ca trebuie sa facem voia Domnului nu am sters contul meu asteptand voia Domnului.
Azi noapte tarziu ca de obicei m-am cercetat si am cugetat.
Doamne, s-a zis aici ca trebuie sa fim ca albina , sa zburam din floare in floare sa culegem ce e bun. Dar Doamne eu am crezut ca aici este un stup! Intra Doamne in stup si musca?
Si am primit raspuns: nu e stup, cum sa fie stup, daca zboara si muste! Insa Sfantul Ioan Gura de Aur a spus: astazi am trecut pe la groapa de gunoi si am vazut acolo sfintenia. Un om de acolo, cazut si flamand era sfant.
Am inteles atunci ca aici sunt si albine nu numai muste. Si ca nu conteaza unde zbori conteaza pe ce te asezi si ce culegi.
Pentru voi albinutelor de aici cu mult drag!

Acum cititi apoftegma a Cuviosului Paisie Aghioratul:
""Daca intrebi o musca: "Sunt flori in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii", si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: "Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" - si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila... Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. ""

Vad ca sunteti determinata in demersul dvs.Este bine,cand multi abandoneza sa mai fie cineva,asa cum poate,care sa mai incerce sa construiasca ceva.Nu neaparat cu ciment,ci cu slova-n sufletul omului.O sa va aduc si eu,daca ma primiti, ceva in perioada urmatoare,pe acest topic,in legatura cu subiectul abordat.Ce sa va spun,everybody wants to be a Cat :) Toate cele bune.

Cineva acum vreo cateva zile a zis: nu stiu ce se intampla, dar cand citesc ce scrii ma tulbur. imi da o stare neplacuta.
Fireste ca cele scrise erau exemple de la Sfintii Parinti pe care le considera asa ca bolovani.
Si iarasi in noapte am cercetat si am intrebat:
Cum vine asta Doamne, cum poate un om sa citeasca exemple din Sfintii Parinti si chiar din Cuvantul Tau Doamne si sa le simta ca bolovani? Te rog Doamne da-mi gand si spune-mi ca vreau sa inteleg.

Iti amintesti cum cei pagani si necurati, cu duhuri , cand Iisus Hristos se apropiau il recunosteau si spuneau: de ce ne faci asta?
"
34. Lasă! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu." Luca Cap.4:34
Iti amintesti cat se tulburau si strigau cand vedeau pe Iisus?

Asa sa intelegi.
Si atunci am inteles.
Omul cand nu este suficient de curat se tulbura la vederea cuvintelor Sfintilor Parinti si a Cuvantului lui Dumnezeu daca cumva ii atinge necuratia si le simte ca bolovanii ce il lovesc. Acesta citeste doar ceea ce nu il atinge. Citeste selectiv. De pilda nu e egoist dar e mandru. Citeste doar cele care nu ating mandria.
Omul care este curat nu se tulbura la Cuvantul Sfintilor Parinti si a Cuvantului lui Dumnezeu si le simte ca pe painea vietii.

Omul care este curat nu se vatama la vederea necuratiei, chiar daca simte tulburarea ce vine dinspre necuratie. Omul care este cu inima la Domnul , raul nu il atinge si nu il vatama. Acesta este semnul curatiei sau necuratiei noastre.

Multumesc mult de tot. Sunteti un om bun.
Am simtit asta din prima.
Este nevoie de albinute. De mai multe albinute.
Domnul sa va mangaie si sa va calauzeasca!

Sora draga, imi iau ingaduinta, numai datorita varstei, sa va spun ca modul acesta de a imparti oamenii, adica pe fratii nostrii, in albine si muste sau in sticati si curati, nu e folositor pentru mantuitrea dvs. De ce? Pentru ca, automat, va situati de partea buna a impartirii, implicit va indreptatiti ca fiind albina si ca fiind curata, iar pe ceilalti sa-i vedeti ca muste si stricati. Asta cauzeaza la mandrie care se umfla si face buba: da in orgoliu sau chiar mai rau, in trufie. E mai sanatos, zic eu, sa-i vedem pe fratii nostrii ca pe niste frati mai mici intr-ale duhovniciei, care nu toti pot sa manance hrana tare, chiar daca este foarte gustoasa. Nu-i dati unui prunc friptura si sa va suparati apoi pe el daca nu vrea s-o manance. "Hrana" se da dupa varsta duhovniceasca si se da in cantitati mici la inceput, ca mai apoi, vazand daca i-a priit, sa marim cantitatea. Daca as veni acum la dvs cu o galeata de miere si v-as cere s-o mancati, nu cred ca v-ar prii desi nu va cer un lucru rau, ci doar ca este peste puterile dvs, ca daca as da galeata la un urs, acela ar manca-o toata. Deci e bine sa dam cu socoteala hrana duhovniceasca, cata trebuie, cum trebuie (adica cu rabdare si dragoste, nu doar sa i-o aruncam in fata, na' mananca!), cand trebuie (cand are el usa deschisa, gurita deschisa, ca altfel cade pe jos sau o dam cu forta si o s-o verse), unde trebuie si mai ales, mai ales, la cine trebuie. Ca daca unul mananca si singur, nu mai vin eu sa-i torn cu galeata. In concluzie, dreapta socoteala, rabdare si multa, multa dragoaste atunci cand vrem sa fim invatatori ai altora. Iertare, sora draga, ca faceti multe lucruri bune, insa uneori ravna si graba de-a vedea rezultate pe loc va determina, uneori zic, la lucruri pripite care ar putea sa faca sa suferiti si dvs si cel pe care il doriti "hranit" si ar fi pacat pentru ca, asa cum am spus, aveti o ravna deosebita. Impletiti-o cu multa rabdare si cu dreapta socoteala si cu blandete si o sa vedeti rezultatele! Iertati-ma si pe mine, sora draga, ca m-am facut invatator nevrednic si nemernic.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Aveti dreptate. Asa este.
Poate totusi nu ma intelegeti pe mine.
Eu credeam ca aici este un stup. Chiar credeam ca aici este un stup de albine. Dar nu este.
Impartirea asta Parintele Paisie a facut-o. Si , chiar daca suna trist, are mare dreptate. Lumea este impartita in muste si albine. Nu ne place, si nu vrem sa auzim asta dar asta este.
Acu care e albina si care musca, Domnul stie. Si stiti ca ce e de la Domnul dainuie si ce nu, piere. Iar noi, putem sa alegem sa fim ca albina si sa invatam din cuvantul parintelui Paisie Aghioratul.
El ne invata cum sa recunoastem albinele de muste. Numai tot el ne invata ca albina vede numai flori iar musca vede numai gunoaie.

Acum va dau dreptate cand spuneti ca mantuirea poate fi clatinata daca te asezi singur in randul albinelor cand tu nu esti albina ca este din mandrie. Si asa este.
Dar leac la asta este urmatorul gand: eu nu stiu Doamne ce sunt, tu stii, eu stiu ca sunt pacatoasa si stiu ca trebuie sa ascult Invatatura Ta. Deci da-mi Doamne sa vorbesc Cuvintele Tale, da-mi Doamne sa fac doar voia Ta, spala Doamne aripile mele si ca albina sa devin. Fa-ma Doamne sa vad doar flori frumoase si mirositoare de la care sa culeg mierea lor. Invata-ma Doamne sa fac doar faptele bune ca atunci cand ma asezi cu dreptate si iubire sa ma gasesc si eu, dupa faptele mele.

Si dvs sa ma iertati, si va multumesc pentru cuvant ca e bun si ma invata sa tin cugetul treaz si imi este tare folositor.

Cu hrana, aveti mare dreptate. Asa este cum ati spus.
Eu am crezut ca toti mananca singuri si stiu cat le trebuie, ce le trebuie si cand le trebuie. Am crezut ca trebuie sa fiu ca negustorul care pune pe taraba sa legumele cele bune si ca omul vine si ia de la mine doar ce ii este necesar si ce ii lipseste intre ceilalti negustori fireste.
ca eu asa fac. Ma duc la ceilalti negustori si iau hrana ce imi lipseste. Si ma bucur pentru ea ca am primit ce mi-a lipsit.
dar se vede treaba ca nu mi-am dat seama de prunci. Multumesc de pilda. Aseara cineva bun mi-a spus, e bun si forumul ca faceti scoala.
Frumoase postari aveti. Multe invat.
Va amintiti cum m-ati invatat cat de importanta este iubirea si cum ne-am mai contrat noi, eu zicand ca Dumnezeu e drept si dvs zicand ca Dumnezeu e iubitor?
Mi-am dat seama ca am fost ca in povestea aceea cu bunicul si cei doi nepoti. Unul mangaia obrazul bunicului din partea sa si zicea: al meu e mai frumos. Celalalt mangaia obrazul din partea lui si zicea, ba al meu e mai frumos. Ba al meu zice unul, ba al meu zice altul pana au ajuns ca fiecare sa palmuie obrazul celuilalt.
Si atunci am invatat ca rezolvarea este sa iubim. Sa iubim iubirea si dreptatea lui Dumnezeu deopotriva.
Multumesc mult ca tare de folos mi-ati fost.

Pregatisem doua predici:Predica in Duminica a doua a Sfantului Grigore Palama,Arhiepiscopul Tesalonicului,din Evanghelia Sfantului Luca(Luca 6,31-36) precum si Predica la Duminica Vamesului si a fariselului a Sfantului Andrei,Arhiepiscopul Cretei(Luca 18,10-14).Apoi,cumva,am realizat ca demersul este partial orientat gresit.Cand spun asta ma refer la faptul ca nu poti incepe constructia unei case cu acoperisul.Inainte sa afli invatatura lor poate ar trebui sa afli cine au fost Parintii Bisercii,contextul in care au trait,caracteristici ale invataturii lor.Poate ar fi util ca mai intai oamneii sa afle cine au fost cei numiti Parintii Apostolici,puntea dintre revelatia Noului Testament si perioada patristica.Multi nu stiu cine au fost acesti oameni si eu cred ca,din acesta cauza,este un talmes balmes general cu privire la ceea ce s-ar numi la modul general ,,invatatura patristica".

Evident ca eforturile unor entuziasti(cativa ortodocsi de aici) si ale unor ciudati(la mine ma refer aici)sunt interesante dar nu suficiente.Trebuie o prezentare sistematica,ordonata,care sa prezinte fie si o esenta care sa-l determine pe om sa caute mai mult.Sa fie prezentare gradual,de cineva cu pregatire.Parinte Gheorghe,poate citeste sfintia ta ce scriu eu acum,ca sa nu fie doar maculatura.Si daca aici ar fi ,,Lion's Den"cu atat mai mult s-ar justifica acest demers,nu credeti? Sunt perfect constient ca solicitarea mea presupune efort si sacrificiu.Dar daca nu acum,atunci cand?Daca nu voi,atunci cine?

Prin urmare,solicit si eu,mai era solicitarea cuiva dar nu o ma gasesc,dechiderea unei sectiuni,pe acest forum,dedicata exclusiv invataturii patristice.Pentru mine poate avea fie doar si un interes intelectual dar pentru toti ortodocsii va fi un mare ajutor.Prin urmare,va rog pe toti cei de aici sa SUSTINETI PUBLIC aceste initiative cu privire la dechiderea unei SECTIUNI PATRSTICE.

La scandal toata lumea este prezenta si prin urmare ceea ce publicul doreste aceea va primi: paine si circ.Poate nici admin nu se inhama la asa ceva,un demers amplu si dificil,cand vede ca sunt doar cativa nebuni care urla-n pustiu.Lasati naibii toate disputele de rahat,oricum nu v vor ajuta la mantuire in caz ca nu realizati,si sprijiniti deschiderea acestei sectiuni.Nu demersul meu,nici macar nu sunt singur,ci ideea.Fac un apel public la cultura,credinta si dragostea dvs pentru acest subiect.Nu intoarceti spatele la asa ceva,la studiul Parintilor Bisericii.

Daca nu doriti sa sustineti acest demers toti,public,uniti,atunci stati fratilor in mocirla scandalurilor zilnice,unde fiecare devine un fel de apologet psihopat si la dracu cu talantul acesta,oricum nu mai intereseaza pe nimeni.Soarta va fi pe masura,ce semeni aia culegi.Sunt chiar curios sa vad si eu cat de uniti sunteti,cei prezenti sau plecati,ca sa reusiti infiintarea unei sectiuni cu privire la invatatura patristica.Chiar nu va intereseaza,chiar nimeni nu doreste asta?Nu va place locul?Faceti-l voi mai bun,asa ceva nu pica din cer ci trebuie transpiratie.

Eu nu inteleg ma ce se intimpla cu voi,ce asteptati.Sau poate sunt eu tampitul forumului si nu inteleg ca toti ii studiaza in particular si eu aberez cu initiative puerile.Corect,acolo nu vor fi scandaluri si nu va putea oricine spune orice aberatie,creatie proprie.Sita va cerne si cine este interesat va ramine si cu folos duhovnicesc.De ce cand au mai fost asemenea initiative ati tacut?TREZITI-VA!

Eu te susţin!

Domnule "Scoţian" (sper că nu sunteţi scoţian la propriu), în urma insistenţelor, şi nu doar ale mele evident, ştiu de apelurile dvoastră de mai demult făcute, administratorul mi-a transmis că se vor deschide alte secţiuni ale forumului, dintre care una cu tematică patristică şi patrologie. El aşa mi-a spus că va face; vom vedea şi rezultatul.

La solicitarea dvs m-am referit,cand am spus ca nu am gasit-o.Ma bucur foarte mult sa aud asta,se pare ca se urneste problema din loc.Hai oameni buni,cand va fi aceea sectiune dati si voi o mana de ajutor,o sa vedeti cat va conta.PS:Scuzati tonul usor radical si infierbantat.Sechele de pe vremea Reformei :)

Doamne ajuta!

Sustin aceasta buna intentie. Imi doresc nespus sa incep studiul scrierilos Sfintilor Parinti. Vreau sa incep cu inceputul.Vreau sa-i inteleg pe Parinti si cu mintea si cu inima. Inima mi-e deschisa, sper sa-mi fie si mintea, cu ajutorul vostru.
Doamne ajuta!

Fara sa observ dinainte indemnul acestei postari, tocmai am deschis un topic intitulat "Cine sunt Sfintii Parinti?" ... Indemnam acolo sa adresam intrebari, noi, mirenii de rand, insa raspunsurile la intrebari sa vina doar din partea celor avizati profesional: preoti si mireni cu studii teologice (tocmai pentru a pastra dreapta masura a comentariilor).

Sa nadajduim ca forumistii teologi vor gasi timp sa ne raspunda. Doamne, ajuta!

Ma intreb , in naivitatea mea, ce sa ne facem noi oamenii, cu parintii imbunatatiti si Sfintii Parinti care nu au facut deloc scoala? Sa nu ii ascultam ca nu au scolile pe care noi le-am facut? of Doamne , of Doamne. Te rog sa ne ierti.

"Dupa terminarea scolii primare, micul Arsenie nu a vrut sa-si continue studiile pentru ca dorea sa devina tamplar, fiindca iubea mestesugul Domnului Iisus Hristos. Inca de cand era doar ucenic de tamplar, se distingea prin sprinteneala, bunavointa si mai ales omenie. Mesterul sau spunea mai tarziu: "Unul a fost Arsenie!" Cand mergea cu mesterul sau sa lucreze la consateni, nu manca la acestia, ci mergea acasa sa manance si apoi se intorcea iarasi la lucru; facea aceasta pentru a nu-si strica postul.
Dupa ce a invatat bine mestesugul tamplariei, copil fiind, si-a deschis atelierul sau de tamplarie, astfel isi agonisea cele necesare traiului, isi ajuta familia si putea da si milostenie. Micul Arsenie era un mestesugar "cu mana de aur". Oamenii din Konita erau multumiti de felul cum lucra, il preferau pe el si spuneau: "Ce copil are matusa Evlampia! Mester bun, constiincios si iute. Este un om drept si sincer." Din viata Cuviosului Paisie Aghioratul - Micul Arsenie viitorul monah care avea doar 4 clase primare

"- Parinte, putem invata viata duhovniceasca fara a invata la scoala duhovniceasca?
- Fericitul Ieronim, desi nu a studiat in scolile duhovnicesti, totusi s-a format pe sine insusi prin citirea duhovniceasca si prin discutiile cu staretii duhovnicesti si cu oamenii religiosi experimentati."

Am inteles astfel ca eu trebuie ca intotdeauna cand cineva vorbeste sa nu ma uit la gura lui cat e de frumoasa si ce trasaturi frumoase are ci sa ma uit la cuvintele ce le spune daca sunt duhovnicesti.
Cuvintele duhovnicesti pot iesi si din gura frumoasa si din gura mai putin frumoasa. Ca nu doar gurilor frumoase si gatite le este dat sa spuna cuvinte duhovnicesti.