Pai tocmai ca intr-o carte a lui Dumitru Balasa renumitul preot profesor , dacolog, decedat a zis ca si astazi mai exista urme de ,,gnosticism ,, in cadrul Bisericii, lucru care nu ar trebui sa existe. De la acele Jeturi imparatesti sau toiege cu cei doi serpi incolaciti la capete,, pana la sarpele in torsada care mai inconjoara si azi unele Manastiri vechi,,,

daca unei furnici ii arati un avion F-35 Raptor, inseamna neaparat ca furnica a inteles avionul, sau avionul a ramas tot un mister pentru ea?
ps: daca Dumnezeu nu mai este un mister pentru om si omul il intelege in totalitate pe Dumnezeu, atunci omul a devenit egalul lui Dumnezeu, ceea ce este o aberatie. Noi stim despre Dumnezeu atat cat putem sa intelegem despre El

da pe saracie,,, de asta se spune clar in Scriptura ca Dumnezeu nu este DEPARTE, de fiecare dintre noi,,,,, Da , e adevarat o parte doar in ceea ce spui , dar sant si intelegeri gresite despre Dumnezeu,,,

Domnule Dragomir , va intreb poate dumneavoastra stiti mai bine sau mai clar, ca astazi este sarbatoare, este Ziua Sf.Arhangheli Mihail si Gavril. Despre Mihail , pomeneste Biblia desigur ca este arhanghel , dar de Gavriil sau Gabriel spune ca este inger, atat. Unde este pomenit si el ca arhanghel , din moment ce sant mai multi arhangheli,,,

faptul ca Dumnezeu NU este departe de fiecare din noi, nu inseamna ca il si intelegem in totalitate. Traiesti o viata alaturi de un om si nu reusesti sa-l cunosti in totalitate, si tu spui ca reusesti sa-l cunosti pe Dumnezeu suta la suta?!

Sa observam, mai intai, ca, daca nu toti ingerii sunt arhangheli, in schimb toti arhanghelii sunt ingeri. Intr-adevar, ingerii sunt organizati in "coruri" si, indiferent ca sunt ingeri mai mititei, ca inger, ingerasul meu (dar si acestia au capabilitati incomparabile cu ale unui om) ori sunt ingeri mari de tot, precum cei din corul Tronurilor care nu se despart niciodata de Dumnezeu, cu totii impartasesc aceeasi natura angelica si sunt numiti, simplu: ingeri.

Biblia lasa sa se inteleaga ca Gavril/Gabriel este inger din cinul arhanghelilor in 1 Tes 4:16, unde citim: "la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu". Or, "trambita lui Dumnezeu" a fost mereu vazut a fi Gabriel. Daca insusi denumirea de "angelus" ne trimite la ideea de mesager sau vestitor, Gabriel si numai el este infatisat cu trambita, pe cand Mihail e cu sabia. Dupa spusele unora care cunosc ebraica (printre care, din pacate, nu ma numar), numele de "Gabriel" s-ar talmaci "mesagerul lui Dumnezeu".

Gabriel mai apare in Biblie in multe locuri. El este cel care, in Luca 1, il lamureste pe Zaharia cu privire la sarcina Elisabetei si cine va fi fiul lor. Tot el ii vorbeste Sfintei Fecioare si ii clarifica nedumeririle. Nu altul ii apare lui Iosif in vis, caruia increderea in preacurata sa logodnica ii este pusa la incercare. Apare si in Vechiul Testament (in Cartea lui Daniel, de exemplu) si in apocrife, precum Cartea lui Enoh (care e ceva mai mult decat o apocrifa).


Sa mai observam un lucru: Biblia numeste doar trei ingeri dupa numele lor: Mihail, Gabriel si Rafael. Ideea ca, dintre ei, numai Mihail si Rafael ar fi arhangheli, pe cand Gabriel ar fi inger din alt cin (care ? serafim ? inger gardian ?) mi se pare de o probabilitate prea indepartata, fiind lipsita de rotunjime, ca sa zic asa.


Cu fratietate in Domnul,
M.D.

Cum e domnule Mihnea ca in cartea domnului preot romano catolic Isidor Martinca ,,Duhul Sfant,, unde se trateaza semnificatia duhului sfant , se spune clar ca textul ,,Caci trei sant care marturisesc in cer,,,, etc,,. a fost introdus cu continut eretic cam prin anul 160 e.n Este preot catolic totusi nu este un om oarecare. Preot profesor.

Este vorba de cele trei versete din 1 Ioan 5, numite, intre exegeti "comma Johanneum". Nu e clar daca aici avem o interpolare sau nu: exista argumente pentru ambele ipoteze. Problema e foarte complicata, nu o vom epuiza aici.

In schimb, e foarte clar ca nu e continut eretic, fiindca dogma Treimii nu se bazeaza doar pe aceste versete. De aceea, m-ar mira peste masura ca un preot profesor de platforma lui padre Isidor Martinca sa fi afirmat ca este continut eretic. Citati pasajul la care va referiti exact, ca sa putem avea o idee.

Domnule Dragomir am si eu o intrebare.

Aceste trei persoane (ipostasuri) au fiecare propria lor vointa? Sau există un "șef"?

O singura vointa.
Exact din acest motiv, termenul de "ipostas" (ousia) este mai adecvat decat termenul de "persoana". Noi ne-am obisnuit cu ideea ca vointa este o proprietate a persoanei. Dumneavoastra si cu mine, fiind persoane diferite, avem vointe diferite. In realitate, vointa este o proprietate a inteligentei. Cele trei ipostasuri au o singura inteligenta divina, prin urmare o singura vointa.

Daca ar fi trei vointe diferite, am vorbi de triteism si nu de monoteism.

Negativ. Cele trei ipostasuri sunt egale in "putere". Daca nu ar fi asa, nu am putea vorbi de "tri-unitate".
Ordinea de precedenta (Tatal mai intai) se refera la generare (Tatal a nascut pe Fiul si nu invers, iar acest lucru s-a petrecut in pre-eternitate ("mai inainte de toti vecii")) si in niciun caz o ordine in putere ori prerogative.

Fiul este Imparat la numele Caruia tot genunchiul sa se plece. Credem Lui ca unui Stapan ("Domn", "imparat") si Dumnezeu dupa cum spunem (ori spun nasii in numele nostru) la Botez.

La randul Sau, Duhul este Imparat. Asa ne rugam Lui: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Spirite al adevarului care pretutindenea esti si pe toate le-mplinesti...".

Bun. Ipostasuri. Fie.

Explicati mi va rog urmatorul pasaj.
Biblia. Coloseni 2:9-10
[9]Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.
[10]Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.

Adică în El se află toată cele trei ipostasuri? El este Capul adică Tatăl? Si dacă în El se află totul, si pe deasupra este Capul adică Tatăl cum ar mai putea să fie un alt Tată în altă parte?

Si unde apare în scriptură ca Fiul s ă născut din Tatăl? Eu stiu de Cuvântul care e în sânul Tatălui, dar nu ca s ar fi născut din El ...

Ps. După înviere Domnul suflă peste apostoli si spune luați Duh Sfânt arătatand ca El este Tatăl și Dumnezeul ce suflă peste Adam făcându l viu.

Ordinea de precedenta(generare) de care vorbiti este numai de sorginte lumeasca(parerea mea), pentru ca, desi sunteti de parere ca s-ar fi petrecut "inainte de toti vecii", ar sugera ca atunci Dumnezeu n-ar fi fost vesnic, ceea ce nu e corect.

La aceasta neconcordanta se adauga si formularea perfectibila din CREZUL(compus de Sinodul de la Nicea din 325), "Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii"; mai potrivit ar fi fost compozitia "Carele din Tatal e nascut..." (parerea mea).
Trecutul(perfectul compus) sugereaza distinct un eveniment petrecut si incheiat, prezentul sugereaza vesnicia.

Spre deosebire de cronologie, eu as avansa o ierarhie, sa-i zicem, asemanatoare cu cea a "statului", in care Tatal este Statul, Fiul este Guvernul, iar Duhul Sfant este Constitutia.

Fiul este Dumnezeu deplin. In el locuieste plinatatea Dumnezeirii, adica nu doar o parte din ea. Fiul nu este o parte din Dumnezeu. Nici Tatal nu este o parte din Dumnezeu, ci Dumnezeu deplin. La fel, Sf Spirit. Altfel spus, substanta Dumnezeirii este simpla (=necompusa): nu este impartita, ci este comuna celor Trei.

Fiul este cap nu numai al Bisericii, ci cap al intregii creatii vizibile si invizibile (domniile si stapanirile: cinurile ingeresti).

Aici, deviati. Nu scrie nici ca in El se afla toate cele trei ipostasuri, nici prin "Cap" nu se intelege "Tatal".

Sensul este ca "a-L avea pe Cristos" e echivalent cu "a avea Dumnezeirea". Vedem bine, in Ioan cap 14, cum Filip, demult elev al lui Isus, cere sa Il vada pe Tatal. Ce raspunde Domnul in Ioan 14 cu 9 ? Acelasi sens il au si versetele citate din Coloseni.

Dumnezeu Unul, prin cele trei ipostasuri, este nu in alta parte, ci peste tot (omniprezent).

Fiul ne spune asta, in numeroasele situatii in care spune "Tata" si "Fiu". Tatal, la randul Lui, ne spune asta: "Acesta e Fiul meu preaiubit" (Matei 3 cu 17). Dar nu numai noua, ci si intre ei: Tatal ii spune Fiului: "Fiul Meu esti Tu: Eu astazi Te-am nascut". (Fapte 13:33, citand Ps 2).

Corect, aici intuiti bine. Acelasi Dumnezeu care l-a plamadit pe Adam si a suflat viata peste el sufla si Spiritul Sfant vivificant peste Apostoli. Inca o data: opera Creatiei si toata lucrarea cea de dinafara (=ad extra) a lui Dumnezeu nu e lucrarea (doar) a Tatalui, ci lucrarea lui Dumnezeu Unul, adica Tatal, Fiul si Sfantul Spirit. Proiectul, ca si realizarea, apartine Sfintei Treimi, in Sfatul cel Vesnic. Ea, Sfanta Treime, Dumnezeu Unul, a spus "sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea noastra."

Inteleg. Tatal este Dumnezeu omnipresent, Duhul Sfant este lucratorul, iar Fiul este esența lui Dumnezeu întrupată în om. La asta se refera trinitatea.*

Însă ceea ce spun eu e ca Dumnezeu e mai mult decât 3 e de fapt 7. Iar pentru a ajunge la acest 7 trebuie sa înțelegem un lucru esențial, si anume "uraciunea pustiitorului" ~ fiul pierzaniei ~omul păcatului ~ tatăl minciunii* de care se vorbește în Daniel, Evanghelie si epistolele lui Pavel.


*Biblia. 2 Tesaloniceni 2:3-4
[3]și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,
[4]potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

1. Care e templul lui Dumnezeu?* Corpul uman al lui Mesia. "distrugeti acest templu si a 3 a zi il ridic"

2. De ce se numește "tatăl minciunii"?
*Pentru a intelege acest aspect trebuie sa intelegem Facerea. Dumnezeu l a creat pe om după chipul Său : Bărbat- Femeie. In cap.2 avem dihotomia din Eden dintre Adam - Eva pe de o parte si Dumnezeu - Șarpe (nachash - stralucitor) pe de alta parte . Adică Șarpele o seduce pe Eva iar Dumnezeu il trage la răspundere pe Adam. Iar dacă Dumnezeu este iubire atunci șarpele ce este? Eros. Asta nu aveau voie să "mănânce" - sex. Pentru ca imediat dupa ce au mâncat din pom nu și-au acoperit gurile ci organele sexuale. Cu alte cuvinte au căzut din iubirea divină a Tatălui* (Agape) si au intrat în eros ~iubirea sexuală a Mamei. Asta a făcut Șarpele, a uzurpat dreptul Tatălui, dându se un "tată" fals, de aceea se si spune că adevăr nu se află în "el" .
*Și așa cum Dumnezeu este iubire iar Șarpele(soția Lui) sexualitate, la fel si noi oamenii suntem creați după chipul lor. Barbatul cauta sexualitatea femeii, să fie stimulat sexual de ea, iar femeia cauta iubirea bărbatului, să fie ținuta în brațe, mângâiată, răsfățată si iubită.

3. De ce trebuie "omul fărădelegii, fiul pierzării" să se așeze în Templul lui Dumnezeu?*
Asa cum din Adam, Eva a fost făcută din coasta lui, trup din trupul lui sânge din sângele lui, asa si consoarta Tatălui, Lucifer (Mama) trebuie sa vina in Templul (trupul) Tatălui pentru a fi una în spirit.
"Il va nimici cu strălucirea venirii sale" adică îi va revela ei ca ea e femeie si ca răzvrătirea ei de a se da bărbat este un păcat.
" îl va ucide cu suflarea gurii Sale" - prin cascare* expira răul acumulat spiritual.

4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” ~ Dumnezeu fiind Bărbat - Femeie, potrivnicul reprezentând homosexualitatea, Ea fiind în spirit femeie dându se bărbat, tot de un bărbat e atrasă promovând homosexualitatea. La Daniel se specifică asta, ca nu are atracție fața de femei ...

5. Ea apare în scriptură dar este tăinuită:

Biblia. Isaia 47:7-8,10
[7]Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă!’ și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească.
[8]Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!’
[10]Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea și știinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’

"Nimeni nu o vede" - acest mesaj este clar adresat unui spirit. Dumnezeu este spirit si s-a revelat ca bărbat în scriptură vorbind către alt spirit feminin numind-o adversar.
Dacă observăm în lume femeia este mult mai* subtilă, mai vicleană capabilă de a testa de a seduce si ispiti.

Si in momentul in care omul pierzarii va fi nimicit atunci Dumnezeu va fi deplin Bărbat și Femeie astfel cele 7 spirite fiind în armoniei El fiind Capul oricărei domnii si stapaniri...

*Biblia. Apocalipsa 3:1
[1]Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: «Știu faptele tale: că îţi merge numele că trăiești, dar ești mort.

Mincinos, viclean, rău ca un trădător-prădător de Dumnezeu.
 

Dragă MGTOW4life,

Omul fărădelegii este defapt un fiu al păcatelor lumii, un om al lumii, un EU, un TU, un EL ai lumii care fiind trădători şi lepădători de Dumnezeu, neascultători şi risipitori de cele sfinte personifică defapt dezbinarea şi deznădejdea ''eroică'' făcând comuniune de tip comunistoid. Se adună şi se dau şi se cred mari sfinţişori aşa ca masonii, exclusiviştii, mari iubitori, oameni de bine, drepţi şi adevăraţi. Bătându-se în piept cu neipocrismul greşit înţeles, îmbracă haina credinţei aşa ca un beţiv ce se laudă cu fărădelegile, aşa ca ereşii tăgăduind puterea credinţei şi a lui Dumnezeu şi foloseşte biserica sau bisericile lumii şi toate cele afierosite Domnului în interes personal negativ speculativ şi de lux, cu scop de exercitare a puterii proprii şi personale ateiste prin viclenie şi minciună, prin terosism şi ispită, ducând totul la distrugere cu nepăsare pentru satisfacţiile voii sale proprii şi doar pentru a-şi păstra supremaţia de sminţişor ''drept'' şi ''adevărat'' în ochii lui şi ai oamenilor. Este practic un viciu ca o ''femeie'' egoistă şi trufaşe a omului necredincios, neascultător. Starea asta decăzută şi deznădăjduitoare este practic aşa ca un potir al spurcăciunilor pe care omul le percepe ca eroisme, ca fericiri, ale orgoliului, ale bărbăţiei, ale slavei de la lume şi din pricina asta bea fără minte şi cu multă poftă pătimaşă până cade.

Dacă faci aşa o combinaţie între ispitism, sartanism, securism, comunism, bordelatorie, tot felul de ateisme şi între toate păcatele lumii care îşi zic loruşi marele EU, TU, EL, EA şi care se îmbracă în haine de sac sau strălucitoare de biserică pentru a putea vorbi apoi din dreptul lui Dumnezeu ca să păcălească pe toţi oamenii şi pe toţi credincioşii lăudându-se cu copiii EUlui, TUului, şi dându-se în ascuns mai mare ca Dumnezeu căci nu-i pasă de Voia Lui Dumnezeu, se obţine imaginea acestui fiu al lumii, al păcatului, al necredinţei şi neascultării, un fiu rău al trădării binelui, al risipirii şi pierzării celor sfinte, un fiu deznădăjduit dar care se mândreşte aşa ca o victimă vrednică în sufletul său dându-se în sminţişorenia sa mai mare ca Hristos şi mai mare ca Dumnezeu şi duhorile ce ies din carnea sa spurcăcioasă le vede sfinte şi le consideră mântuitoare, călcând cu trufie totul în picioare ca tankul căci inima lui este o inimă-bolovan în care locuieşte obrăznicia şi nesimţirea, sfidarea şi pisma, invidia, desfrânarea, lăcomia, mândria, hula, curiozitatea cunoştinţelor deşarte, bârfa, denigrarea şi răzbunarea cea mai cruntă.

Astfel de fii au fost şi sunt mereu prin lume, fiii lumii care travestiţi şi plini de ipocrizie păcălesc masele că cică ei îi cârmuie bine şi drept spre cele bune când colo defapt le rătăcesc foarte departe de Dumnezeu şi îi pierd nu numai pe oameni ci pe mulţi dintre credincioşi, pentru că aceştia îi iau pe ei de buni, de onorabili, necunoscându-le adevărata faţa şi faptele cele reale ascunse prin care mint,fură, ucid nu numai trupul ci Duhul, dezbină, trufesc, viclenesc şi fac răul şi orice fel de fărădelege.

Până în '89 în România se făcea la scară mare numai politica lui, al fiului fărădelegii, materializat în beneficiarii sistemului comunist şi terorist.

Deci fiul păcatului e un fel de sumă a păcatelor lumii, nu aşa ca Iuda Iscarioteanul care a făcut câteva greşeli de s-a sinucis ci e un mod de viaţă ''sănătos'' care îmbracă toate trădările iubirii şi toate păcatele necredincioase ale lumii şi se simte aşa ocrotit de lume şi de dreptatea ei şi e foarte fericit să-şi stârngă luxuri şi experienţe negative din care trage cunoştinţe închinându-se la sine şi la mamona ca la un dumnezeu mai mare ca Dumnezeu, aducând jertfe şi binefaceri la picioarele orgoliului egoismului său foarte ''altruist'' cu care se laudă plin de îngâmfare.

E atât de trist şi dezolant că mai bine nu scriam ceva atât de dureros şi amar... cu atât mai mult cu cât mulţi vicioşi mândrii sminţişori ne simţim direct vizaţi. :2:

Nu am dorit să jignesc pe nimeni şi nici să bat apropoul la cineva care se regăseşte direct sau indirect în acest portret satanico-luxiferic.

Să nu uităm că pentru salvarea, întoarcerea şi mântuirea unor astfel de fii ai pierzării, ai lumii şi ai păcatului a fost trimis Domnul Iisus şi Duhul Sfânt de Tatăl ca să-i găsească şi să-i învie din moarte şi din omorâre distrugtivă auto-apărantă. Mulţi dintre ei sunt fiii cei căzuţi din Rai la început, cei ai cârtirii pe vremea lui Moise, cei căzuţi ai casei lui Avraam şi a lui Israel acum 2000 de ani şi astăzi sunt fiii căzuţi ai casei creştinismului şi ai ortodoxiei.

Domnul Maroco un desen ca sa intelegi la ce ma refer.

Tată și nu ne duce pe noi în ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ și ne izbaveste de cel viclean.

Problema e că respectivul tiranEUTU ascuns îşi programează sau i se auto-programează sau se lasă programat şi reprogramat direct în iubirea din inimă, făcând şi iubind nazurile egoiste, ca să preschimbe darurile Dumnezeieşti, Harul, Duhul, Femeia, Aproapele în tot felul de desfrânări de tip jucăroade ale pomului vieţii pe care le foloseşte ca să-şi întreţină supremaţia neascultării sale şi ''viaţa veşnică'' a gLhumii.

E greu de înţeles cu sau fără desen... pentru că omul e foarte naiv şi uşuratic... şi volensc nolensc mai devreme sau mai târziu se lasă sedus de mitomania şarpelui pentru tot felul de privilegii, privilegiile trădătoriei şi prădătoriei de Femeie, de mai Mici, de Apropiaţi şi bineînţeles de Dumnezeu.

E trist pentru că în general omul se auto-exclude când e vorba de răspundere.

Dacă-i întrebi, niciunii nu corespund portretului robot al fiului pierzării, al fiului risipitor, al fiului păcatului, al fiului lumii... dar dacă ai trăi ce trăim şi ai fi lipsit de subiectivism te-ai lua cu mâinile de cap şi te-ai îngrozi.

Oricine poate cădea în ispită şi se va recunoaşte cine este defapt dar trebuie să asculţi de Dumnezeu şi să ieşi din ispită şi din capcana vieţii tale cu orice risc. Trebuie să te ridici şi să ieşi din iubirea egoistă dacă n-ai fost în stare să iei aminte mai înainte la rugăciune.

Deci e greu dar nu imposibil ca să rabzi patimile şi crizele pentru fericirea Vieţii de după curăţire.

deci Treimea este defapt...septime?

Septime?* Ok. Cele spate Duhuri ale lui Dumnezeu nu au personalitate, adică nu au voia lor proprie. Personalitatea o are DumnezeuCapul adică Mesia care este Tatăl.

El sta pe scaunul de domnie,* iar cele șapte duhuri ce fac? Stau înaintea Lui, adică sunt supuse Lui, voii Lui. El fiind Capul (o singura persoană, o singură voie)

Iar pentru cei care zic ca substanta Dumnezeirii* este simplă nu compusă să explice cum de are nu un(1) Duh ci Șapte(7)...

Asemenea brambureala logica si dogmatica rar am vazut.

De ce brambureala logica ? Fiindca voia proprie tine de duh. Dumneata ai o voie proprie, iar eu am o voie proprie diferita. Asta se explica prin faptul ca dumneata ai un duh (=un spirit), iar eu am alt duh (=spirit). Sunt atatea vointe cate spirite sunt. Un duh (om, sau inger, sau Dumnezeu) are o vointa.


De ce brambureala dogmatica ? Fiindca scrie inca de pe prima pagina a Bibliei dumitale, chiar in versetul doi din Geneza cate duhuri are Dumnezeu. Zice asa: "Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor". Nu zice "cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu faceau hora peste ape".


Si atunci de ce la Revelatie scrie de sapte duhuri ale lui Dumnezeu ? Fiindca e vorba de alte duhuri decat Sfantul Duh. Sa fie oameni sau ingeri ? Fiindca, in afara de Dumnezeu, oameni si ingeri, alte existente spirituale nu cunoastem. Citind cum trebuie pana mai incolo, vedem ca e vorba de ingeri.


Dumneata ai vazut "Toti oamenii Presedintelui?". Un film exceptional, il recomand oricui din toate inima. Titlul nu inseamna ca presedintele exista in mai multi oameni, ci inseamna ca e vorba acolo de oameni fideli presedintelui. Ei bine, tot asta inseamna si "Cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu".

Biblia. Isaia 11:2
[2]Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștinţă și de frică de Domnul.

Se pare ca ar fi mai multe duhuri în această substanță simplă dumnezeiască. Ia uite în Duhul Domnului se află duh de frica de Domnul. (frică de propria persoana... :))



Biblia. Apocalipsa 5:6
[6]Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

Deci Mielul are 7 coarne si 7 ochi care sunt 7 Duhuri trimise în tot pământul.* 7 simbolizează* perfecțiunea lui Dumnezeu. Mielul vede tot prin cele Șapte Duhuri. Coarnele reprezentând puterea si autoritate.* În niciun caz nu e vorba de îngeri.

În fine, nu trebuie sa L punem intr o cutie pe Dumnezeu si sa spune asa e. Sa L lăsăm pe El să ne releve mai multe cand va fi timpul.
"Multe am a va mai spune dar acum nu le puteți duce "

Biblia. 1 Împăraţilor 19:11-13
[11]Domnul i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munţii și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.
[12]Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subţire.
[13]Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit faţa cu mantaua, a ieșit și a stat la gura peșterii. Și un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”

Acțiunea se petrece în spirit. Si avem așa până "ajunge" Ilie la Domnul : Vânt, Cutremur,Foc si dupa un susur blând și subțire.

Duh ca un cutremur?* Adică cum e la Isaia? Duh de frica de Domnul,* care te face sa te cutremuri?* Hmm ...

Duh de foc? Da. La Cinzecime avem limbi de foc. Dar oare avem si Duh de apă?* Ia sa vedem la pilda bogatului si săracului:

*Biblia. Luca 16:24
[24]și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’

Acțiunea se petrece în spirit. Bogatul era în foc. Si cerea apă. Dar nu avea acces la acest Duh al Domnului pentru că era condamnat. Singurul Duh la care avea "acces" era focul.

Deci da există acest Duh de apă. Dăă ... de ce credeti ca se botează cu apă...

Cei mantuiti il vor cunoaște pe Domnul si cele 7 spirite ale Sale, restul vor cunoaște numai unul ... focul. Si se vor chinui acolo zi si noapte.* Amin.

Apropo de Duhul de apă.* Este confirmat de Domnul:
*Biblia. Ioan 7:38
[38]Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.

Dar aici vorbim de mântuire. Cale grea si puțini sunt care o află. Duhul de foc este un Duh purificator, ùn duh de sfințire, de aceea se si numește Duhul Sfânt. Iar cei care nu s au sfințit vor fi aruncați în acest Duh ~ iazarul de foc. Trebuie să fii Sfant ca sa ajungi la mântuire. De aia sunteți așa mulți ca să se aleagă. Multi pești sunt in apă dar majoritatea vor fi pe jar...

Domnul Dragomir dumneavoastra puteți să faceți deosebirea între Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu.?
Cuvântul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna, se află în sânul Tatălui, Fiul lui Dumnezeu este Fiul Omului adică are un început. Adică s-a născut. E o mare diferență. Haideți să începem de aici ... ce ziceți?

Este de mirare cum ati sesizat aceasta (aparenta) contradictie, dar nu ati sesizat concluzia nemijlocita. Tocmai fiindca Domnul nu poate avea frica de propria persoana, inseamna ca aici este o calitate, o insusire pe care El o daruieste celor despre care e vorba. Avem aici, asadar, o insiruire de daruri ale Duhului Sfant. Ati observat, sper, ca "Duhul Domnului" e la singular.

Cred ca ne jucam cu sensul termenului de "duh". Intr-adevar, acesta are mai multe sensuri. Dar, in discutia de fata, sensul este de "spirit". Altfel spus, aceasta dezbatere (absurda, as spune chiar incredibila) este: are (este) Dumnezeu un singur spirit, sau are mai multe (6, 7, 9...) ?

Eroarea dv este a extrapola alte sensuri ale termenului de "duh" decat acela de "spirit" in locuri in care e vorba de spirit. Spre exemplu, cand spun propozitia "in dv exista duh de polemica si duh de despicat firul in patru" nu inseamna ca eu cred ca aveti mai multe suflete. Ci inseamna ca eu cred ca sufletul dv, unic, este inclinat spre aceste doua tendinte.

Domnilor, nu aş vrea să vă supăr intrând în discuţia asta a voastră despre cele 7 Duhuri Apocaliptice ale lui Dumnezeu.

Eu aşa am priceput şi cred că e vorba de o sinteză a necredinţei în Dumnezeu tâlcuită în 7 vicii-robii şi 8 gânduri-ispite ale răutăţii dintre care al 8-lea, care când vine ia puterea pentru puţină vreme, este tot din rândul celor 7 dându-se mereu nou şi proaspăt.

Am impresia că este defapt o descriere Apocaliptică a realităţii, adevărul din valea morţii, valea lui Iosafat, locul în care ne aflăm noi aici în lume între Cer şi Pământ. Cele 7 Duhuri ale Lui Dumnezeu sunt 7 Ochi cu vederea Lui în ei adică 7 Lumini-Adevăr iar cele 7 Coarne ale Mielului Junghiat sunt defapt credinţe puternice de luptă, de răbdare şi de rezistenţă împotriva acestor 7 vicii blestemate pe care şade ''femeia'' (religia) adică desfrânata şi slujitoarea satanismului lumii, cea care şade pe ape mari, pe 7 munţi, pe 7 împăraţi şi are putere peste limbi şi peste neamuri împreună cu lumea ce se strânge la armaghedon spre a şedea pe scaunul de domnie al satanei, al antihrismului şi al proorocului mincinos vrând să se unească şi să lupte cu sfinţii şi cu poporul lui Dumnezeu nepricepând ce-şi fac loruşi... căci se vor răni fiind loviţi exact aşa ca părintele Iacov care s-a trezit luptând cu Domnul.

Totuşi 7 Duhuri, 7 Tunete sunt numite şi cele 7 Cete de sfinţi Arhangheli cu căpeteniile lor. Nu-i mai amintesc pe sfinţii Arhangheli.

Tot 7 sunt numiţi şi cei 7 îngeri (oameni cu viaţă îngerească) apocaliptici care trâmbiţează de la Dumnezeu spre hrana şi întreptarea oamenilor acum în vremurile din urmă când parcă nimic nu-i mai poate schimba în bine pe oameni.

Tot 7 stâlpi ai credinţei şi înţelepciunii a bătut regele Solomon în iad spre îngrozirea dracilor, căci e vorba de credinţa în adevăratul Dumnezeu.

Cele 7 vrednicii ale harului divin se opun celor 7 vicii ale necredinţei. După cum le descrie sf. Ioan Casian Românul sau Romanul cele 7 necredinţe-vicii-robii sunt:

1. Lăcomia, grija, disperarea, frica, foamea, setea, vedetismul vederii fără credinţă, pofta şi puterea de a pofti fără să te poţi stăpâni aşa cum aveau enachiţii sau goliaţii sau ciclopii şi dinozaurii care mâncau orice mai ales carne, cunoştinţe necredincioase, păcate, creşteau mereu până crăpau.

2. Desfrânarea, înmulţirea necuvincioasă, grija, disperarea, frica, dorinţa, ispita de a ''înmulţi'' sfinţenia păcătuind, înşelând, trădând iubirea, neascultând, nerugându-te ci multiplicându-ţi egoismul şi neascultarea.

3. Zgârcenia, interesul materialist egoist, frica de sărăcie, disperarea, grija bogăţiei deşarte, iubirea de lux, de averi, de tot mai mult încât socoteşte fiecare bănuţ ca nu cumva să fie risipit de iubire şi milă şi luat astfel de la gura zgârceniei şi egoismului.

4. Lenevia, trândăvia, neascultarea, neîmplinirea poruncilor, nelucrul, fuga de muncă, de cruce, de răspundere, fuga de la datoriile demnităţii umane, de la lucrările lui Dumnezeu, ''neputinţa'' şi motivările ''neputinţei'', neurmarea Domnului, necredinţa în Dumnezeu, încrederea în rău, deznădejdea, dărâmarea bineului, a speranţei, munca în zadar şi râvna la zidirea babilonului.

5. Akedia, plictisul, jmecheria, fraiereala, vicleşugul, şiretenia, păcăleala, ispiteala, săparea gropii altora, punerea de capcane, batjocurirea, întrecerile, meciurile şi sporturile făcute pentru a-ţi pierde veşnicia şi pentru a-ţi omorâ timpul pocăinţei şi desăvârşirii, plimbatul fără o destinaţie, fără un rost, bântuirea, lipsa oricărei rânduieli divine, iscodirea, căutarea şi acumularea cunoştinţelor, a bârfelor, a informaţiilor compromiţătoare, denigratoare.

6. Slava de la lume, felicitările pentru puterea de a minţi, de a trăda, de a face rele, fărădelegi, de a înşela, de a distruge binele, de a nimici, de a lovi, denigra, încântarea de sine, încântarea nebună cu mărirea nedreaptă de sine, cu câştigarea vicioasă a luptelor, gonflarea şi lăudăroşenia cu sine şi cu orgoliul personal, îngâmfarea, cruzimea, împietrirea necruţătoare, furtul de merite, asemănarea cu lumea şi slujirea şi perfecţionarea lumească spre fericirea şi nemurirea lumii spre slava lumii şi spre slava de sine şi a puterii de a minţii şi păcălii ca să înţeli şi să primeşti slavă de la lume.

7. Neascultarea şi mita, coruperea, furia, ''sfânta'' mânie, bătaie, lovire, ucidere, chinuirea, sinuciderea, autochinuirea, jertfa deşartă, autojertfirea deşartă, lipsa umilinţei, a milei, a compasiunii, mândria, aprinderea, frustrarea, jignirea şi defrustrarea greşită, grija pentru a pârâ, a târâ, disperarea pentru a condamna, a judeca, a acuza, necredinţa, răzbunarea, curăţarea răului cu bine cu tot, rău da' rău, rău da' ''bun'', răi da' ''buni'', credinţa şi încrederea în rău, naivitatea şi pripismul şi graba cu care omul se încrede în rău la necaz sau la disperare, se pune bine cu răul crezând că cică răul va avea milă de el, că răul îl va ajuta, crezând că cică a fi rău, furios şi mândru e defapt bine şi mântuitor, o fală, o putere, dar e vorba şi de puterea vorbelor tulburătoare, groaznice, hulitoare, blestemate, înjuricioase, denigratoare la adresa lui Dumnezeu sau a aproapelui cu care naivul pripit folosindu-le se încântă cu o superstiţie cu final ''fericit'' încât aşa ca un sminţişor, ca un şerpişor mai drept ca oricine face dreptate şi libertate căci iată el muşcă şi strânge în cleşti ca d'racii nu numai tiranii cei silnici ci îşi muşcă până şi părinţii fraţii sau chiar pe Dumnezeu lovind cu hula, cu blestemul, cu pâra, cu silnicia, cu sabia, cu suliţa, cu cuţitul şi mai ales cu răzbunarea şi cu vorba deznădăjduitoare şi distrugătoare de orice speranţă, curajul prostului, frica fricosului trădător, averea nebunului, ''pacea'' blestemului, facerea de rău nepricepând că astfel devi un rău, un gunoi, numa' bun de aruncat la gunoi fiind vrednic de focul gunoiului.

Iar 8 e gândul şi viciul prostiei şi al certei care vine aşa tot din cele 7 gânduri ale răutăţii şi stă puţină vreme la putere dar când vine face prăpăd, pragmatic, ergonomic, urmând exact propriul interes de a aduce ''apărarea'', ''nedezbinarea'' şi ''pacea''.

Nu vă temeţi, nu noi ci Domnul luptă şi merge înaintea tuturor oştirilor Sale şi va birui căci este scris ca să biruiască.

Mai adaug ceva găsit pe Google.
Proverbe 6:16-19 spune: “Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte:
(1) ochii trufaşi,
(2) limba mincinoasă,
(3) mâinile care varsă sânge nevinovat,
(4) inima care urzeşte planuri nelegiuite,
(5) picioarele care aleargă repede la rău,
(6) martorul mincinos, care spune minciuni, şi
(7) cel ce stârneşte certuri între fraţi”.

Necredinţa şi neiubirea lui Dumnezeu,
vicii exprimate prin robie şi prin slujirea răului:

1.Mândria, slava de la lume, minciuna şi adevărul pârâcios,
2.Mânia, furia, agresiva autoapărare a privilegiilor, luxurilor, deşertăciunilor
3.Lăcomia, îmbuibarea, zgârcenia, mulţumirea de sine pentru egoism
4.Pofta rea, desfrânarea, păcătuirea, plăcerile necuvincioase, obrăznicia
5.Înşelarea, trădarea, frica, lepădarea nedreaptă,
6.Invidia, pisma, denigrarea, hula, blestemul, superstiţia
7.Apatia spirituală, lenea, mita, coruperea, ispitirea, etc.