In general nu-i bine a judeca, pentru ca nici unul nu-i fara de pacat si juecata fratelui e insusi un pacat. Si cei ce desfraneaza cu mintea , cu vorba sau cu fapta are indreptare, precum si cei cel judeca au loc de indreptare de mandria cei fac judecatori. Toti la olalta in lupta cu pacatul fie el cu gandul, vorba sau fapta, formeaza marea familie crestina ortodoxa. Sa nu judecam , ci sa invatam iertarea si iubirea precum Mantuitorul ne-a dat pilde nenumarate. Si cel mai mare pacatos de pe aceasta planeta, daca cauta indreptare si sa caieste pentru faptele lui, este pilda pentru cei ce merg in pacat fara a realiza acest lucu si nu au picatura de cainta. Sa ne rugam neancetat indiferent de ce patimi purtam in suflet si sa-i invatam si pe altii din greselile noastre fara a imprastia in jur ura si dispret, lucruri complet straine unui crestin adevarat fie el pacatos sau nu, dar fara de pacat nimeni nu e in asta lume.

Nu de judecata celuilalt avem noi nevoie, ci de judecata propriului eu! Ei, cine nu stie sa se judece pe sine, n-a invatat smerenia si cine nu a invatat catusi de putina smerenie, nu se poate ruga! Dumnezeu nu primeste rugaciunea celui mandru!

E bine ca in programul nostru de rugaciune sa includem momente in care sa vorbim cu Dumnezeu din inima noastra! Asa cum simtim noi sa ne rugam Lui! Si mai ales sa spunem din toata inima " Doamne, invata-ma sa ma rog!" AmiN!

Draga Alina, fiecare incearca sa vorbeasca din propria experienta. Eu experienta nu prea am. Dar daca o luam pe Elena "Va iubesc", ea desi e tanara, abia a implinit 30 ani, ea nu numai ca da cele mai bune sfaturi, dar si face ceea ce zice. Si poate chiar mai mult. Sa nu avem impresia ca credinta merge mana in mana cu varsta. Sunt unii de pe forum cu mult mai multa credinta si putere in rugaciune decat altii cu anii dublu la numar dar credinta pe jumatate, ca sa ma citez si pe mine in acest context.
Cei mai incercati si mai induhovniciti sunt bineveniti a ne da noua fratilor mai "mici" in credinta sfaturile necesare.
Si pe tine te vad printre cei cu experienta, dar cate odata iti lipseste blandetea din vorba, care cu siguranta si mie imi lipseste. Atunci cum vrem, ca mesajele noastre sa ajunga la inima celor care le citesc? Iarta-ma, Alina, nu am vrut sa te supar, ci doar sa-ti spun ca te apreciez.

cum ar trebui sa ne rugam?
un pustnic spunea: cind ne rugam sa simtitm flacarile iadului ca sint in prejurul nostru...
si altul: sa simtitm ca stam chiar in fata Domnului nostru Iisus Hristos si ca Lui ii cerem ceva
iar altul: Ce Domn/Rege ne-ar asculta ruga, daca am face-o cu plictis si intr-o doara?
POate poti sa minti un seaman de-al tau cind i te rogi pentru un lucru oarecare, insa pe Dumnezeu nu ai cum sa-l minti, pentru ca el, asa cum spune Imparatul si proorocul David, ne cunoaste inlauntrul, pentru ca ii sintem creatia.
Eu pot sa zic ca multi ani nu am stiut sa ma rog pentru ca nu am stiut ce sa cer.
Insa, multumesc Lui Dumnezeu, de ceva timp stiu ce anume sa-i cer.
Doamne ajuta.

Andrei, frumos spus: "Eu pot sa zic ca multi ani nu am stiut sa ma rog pentru ca nu am stiut ce sa cer." E inca o dovada ca cine isi propune sa urce scara desavarsirii, nu procedeaza de sus in jos, ci de jos in sus, urcand treapta cu treapta.

Ancah, blandetea sta dincolo de cuvinte. Ea este viata inimii :) Vorbeai de experienta, nu vreau sa te supar dar afla ca esti inselata. Trebuie sa invatam din pateric din vietile sfintilor nu din asa zisa mea experienta duhovniceasca. Eu nu am nimic anca, nici macar fapte bune :| Am doar dorinta de a merge pe cale. Pocainta anca este o stare a inimii, este viata ei, nu sta in cuvinte. :)

Eu sunt de parere ca rugaciunile randuite de biserica au toate cererile pt.cele ce ne sunt de trebuinta si mi se par foarte puternice ,daca le citim cu atentie.
La rugaciunle de dimineata eu gasesc cereri pt. a petrece ziua fara de pacat si de multumire pt.noaptea pe care Dumnezeu ne-a dat sa o trecem cu bine.
Iar la rugaciunile de seara cereri pt. a mai primi de la Dumnezeu inca o zi in dar si de pocainta pentru pacatele facute in timpul zilei.
De multe ori imi este greu sa fiu atenta la rugaciune ,dar de cand merg mai des la sf.biserica imi e mult mai bine.
Am urmat sfatul sf.Teofan Zavoratul si mai merg si la alte slujbe in afara de sf.Liturghie duminicala.
E bine sa ai o disciplina in rugaciune ,o ora cand sa citesti aceste rugaciuni ,dar nu toata lumea are un program strict ,nu depindem numai de noi.

Si in celelalte ore ce se intampla...:(?
Daca porunca e "-Sa ne rugam neincetat!":)

Cum sa ne rugam neincetat?
Citeste mai inainte raspunsul lui Costel!

Sfintii parinti spun ca tot ce facem in numele Domnului se poate numi rugaciune.
Eu cred ca daca te rogi atatea ore pe zi in restul timpului rugaciunea vine de la sine .Par.Calistrat vorbea despre o credincioasa care se roaga 5 ore pe zi,pensionara.
Fiecare se roaga cum poate si cat poate ,esenta este sa ne curatim de pacate si sa devenim mai buni ,sa inviem sufleteste.

Poate fi socotita rugaciune si aducerea aminte de Dumnezeu. Spunea parintele Savatie (cred) ca dorul dupa Dumnezeu se arata si prin dorinta de ati face cruce cand treci prin fata unei biserici. Cand inima ta arde cauta cu nesat sa se inchine Ziditorului. Imi amintesc ce am simtit cand m-am impartasit dupa o perioada de canon. Trupul imi tremura tot de teama si iubire, stiam ca atunci, acolo ma voi reintalni cu El cu Ziditorul cu Hristosul. Am mai scris pe undeva, Dumnezeu nu inseamna pravila fratilor Domnul inseamna iubire:) Nu vedeti cum plang de bucurie doi care se vad dupa un anumit numar de ani? Cu cata iubire se imbratiseaza? Ei va dati seama daca am simti aceea dragoste cum trebuie sa se mai bucure inima noastra de El? Aceea cred eu ca e rugaciunea neincetata. Rugaciunea din iubire nu din datorie.

http://www.ioanguradeaur.ro/category/despre-rugaciune/

Sfaturile se dau si prin cuvinte, caci departe fiind unii de altii, nu prea avem alte mijloace.
Uite un sfat bun primit chiar aici pe forum: " cind ne rugam sa simtitm flacarile iadului ca sint in prejurul nostru
Asa voi face si eu si sper sa ajung si eu sa ma rog asa cum trebuie.
Ma ierti, Alynna, ca am fost in inselare atunci cand am crezut ca ai mai multa experienta in ale rugaciunii. Mie impresia aceasta mi-ai lasat-o. Noi oamenii ne mai inselam, doar Dumnezeu ne vede asa cum suntem.

Anca, iti dau si eu un sfat, un sfat dat de Parintele Serafim Parintelui Teofil Paraian: "sa te depasesti si sa te daruiesti". Parintele Teofil talcuieste aceste cuvinte astfel: "Inseamna: sa nu fii multumit cu cat ai facut pana acum, sa vrei sa faci mai mult, sa cauti mai mult, sa fii mai bun daca esti bun, sa fii mai iubitor daca esti iubitor, sa te silesti sa fii mai ingaduitor daca esti ingaduitor, sa fii mai iertator daca esti iertator..." Deci, sa nu rostesti in nicio vreme - m-am rugat destul.

Ca mare arma este rugaciunea. Comoara nelipsita, bogatie care niciodatat nu se cheltuieste, liman neinvaluyit, pricina de alinare, si radacina de nenumarate bunatati, si izvor si maica este rugaciuena, si decat insasi imparatia mai puterbnica. pentru aceea de multe ori insusi cel ce cu coroana este incoronat in fierbinteala cazand, si pe pat zacand si arzand ca fpocul, stau inainte doctorii, purtatorii de sulite, slujitorii, voievozii si nici mesterul de doctorii, nici venirea de fata a prietenilor, nici slujirea sligilor, nici indestularea doctorilor, nici scumpetea gatirii, nici avutia banilor, nici nimic altceva din cele omenesti, nu poate sa mangaie si sa usureze boala ceea ce zace asupra-i. Iar daca cineva din cei de au indrazneala catre Dumnezeu ar veni, si de trup numai s-ar atinge, si rugaciune curata pentru dansul ar face, toata boala trupului ar izgonit-o. Si ceea ce nu a putut bogatia si multimea celor ce slujesc, si stiinta iscusintii, si marimea imparatiei, aceasta a putut de multe ori rugaciunea unui sarac si scapatat. iar rugaciune zic, nu pe aceasta rece si de trandavirte plina, ci pe ceea ce cu osardie se face, cu durere in suflet, cu minte intinsa. Ca aceasta este care se suie la cer. Si precum apele, pana pe loc neted si potrivit se poarta, si de multa latime se impartasesc, nu se ridica la inaltime, iar dupa ce pe dansele mainile sligilor de jos imprejur, ingradindu-le si necajindu-le, si strangadu-le, decat toata sageata mi iute catre inaltime izbucnesc, asa cu adevarat mintea omeneasca, pana dobandeste slobozenie multa, se revarsa si curge. Iar dupa ce intamplarea lucrurilor de desupt pe dansa o va stramtora, storcandu-se si tescuindu-se bine, curate si intinse rugaciuni la inaltime trimite.
http://sceptik.wordpress.com/2007/12/11/cuvinte-pentru-pocainta-si-rugaciune-ale-sfantului-efrem-sirul/

Scriindu-mi aceste cuvinte, parca ai privit in inima mea si ai vazut ca nu ma rog destul. Iti multumesc, costel, si iti voi urma sfatul.

am si eu o intamplare despre importanta rugaciunii:intr-o seara din mai multe motive dar mai ales din lene am facut rugaciunea asa un pic mai superficial...ca sa vedeti cat de pacatoasa sunt...in noaptea aceea fiul meu a cazut din pat si s-a lovit, s-a trezit speriat si a plans, dar nu am facut pe moment nici o legatura.in alta seara dupa un timp cand am ajuns la ultima rugaciune mintea mi-a zburat aiurea...in acea noapte fiul meu a cazut din nou din pat dar fara sa simta si sa se trezeasca...de atunci incerc din rasputeri sa ma inchin asa cum ar trebui cu speranta ca poate rugaciunea mea va ajunge la dumnezeu....

Ar fii bine sa incercam sa facem ca fiecare moment din zi si din viata noastra sa-l traim intr-o continua rugaciune, adica sa fim placuti in fata lui Dumnezeu prin comportamentul nostru , sa nu suparam pe semenii nostrii sa i ajutam cu ce putem si sa avem tot timpul gandul si sufletul la Dumnezeu si la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Sa multumim la Dumnezeu pentru ca este langa noi si nu ne lasa singuri.

Doamne ajuta!

Daca stau sa ma gandesc credca fac mai bine aia care se roaga la ore fixe in acest fel poate neuitand...decat eu care ma iau cu una cu alta si uneori uit...nu stiu daca e corect sa ne luam de cei din jur fara a sti exact care e situatia in realitate...si chiar daca am sti...nu e treaba noastra...

Apropos de asta un parinte spunea ca rugaciunea noastra de acum e un sir lung de cereri,nu se mai roaga omul sa multumeasca lui Dumnezeu,sa-l slaveasca...ci doar sa ceara...

"Adevarul nu sta in fete, infatisari si cuvinte, nici nu Se odihneste Dumnezeu in acestea, ci in inimi infrante, in duh de smerenie si in sufletele luminate de cunostinta lui Dumnezeu. caci se intampla sa vedem uneori pe cineva acoperindu-se in afara sub cuvinte si folosindu-se de vorbe smerite fata de altii, pentru a vana lauda de la oameni, iar inlauntru e plin de viclenie si de rautate si de tinerea de minte a raului aproapelui." - Cuv. Nichita Stithatul

:)

citesc o un capitol din Biblie, zilnic...am doua rugaciuni puternice....si zic si Tatal nostru...zilnic..:dozingoff:...problema este daca Dumnezeu este multumit de mine, caci sunt un pacatos....

trebuie sa ne rugam.....sunt momente cand ma pierd si simt ca ma ajuta...caut sa nu-l supar, dar mai fac cate o boacana si nu e bine...sunt trist...:(

Important este sa te rogi philalex, caci asa te curatesti de patimi, te izbavesti de nestiinta si uitare si de toata ispita si parasirea.

asa e quasar, ii cer ... sa ma ierte... o fi mult, o fi putin, nu stiu. eu stiu doar ca-i cer iertare.
dar tu multumeste-i, inseamna ca ai depasit stadiul de pocainta.
felicitari.

Pocainta e o viata intreaga...n-are rost sa ne felicitam de pe acum! Ne va felicita Hristos cu bucuria vesniciei ce ne asteapta!

De ce oare se spune ca rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" este o rugaciune mantuitoare? Cat de des zicem aceasta rugaciune?

Conditia rugaciunii este despatimirea. Nu sunt vorbe, sunt realitati. Daca vrem sa patrunda rugaciunea noastra in inima noastra si de acolo din inima sa se ridice la Dumnezeu si impreuna cu ea sa ne ridice si pe noi, va trbeui sa ne despatimim. Despatimirea ajuta rugaciunea si rugaciunea ajuta despatimirea. Exista o legatura organica.

De aceea, e bine sa ne facem un examen al constiintei, sa ne marturisim permanent pacatele in rugaciune, asa cum ne arata de altfel si Psaltirea. Sa ne identificam patimile si pe acelea sa le aducem permanent in fata duhovnicului si a lui Dumnezeu si sa incepem lupta impotriva patimilor.

http://www.iosifcristian.blog.com/

Iosif, ce cezi sa-mi invat fetita de 2 ani si 4 luni rugaciunea inimii?

ce crezi?

Frumos ai spus asa cred si eu ca ii place si lui Dumnezeu sa fim mai blinzi. Dar ce ma fac eu ca nu pot fi tot timpul mai dau cu bita citeodata nu din rautate asa merge gura.

E adevarat ca trebuie sa ne gandim la pacatele noastre cand ne rugam ,sf.parinti aghiorati spun ca rugaciunea inimii spusa des ne dezvaluie pacate pe care le-am uitat.
Dar eu cred ca rugaciunea mai inseamna si acea convorbire tainica cu Dumnezeu ,dorinta de a ne face auziti de El ,indiferent ca cerem ceva sau ii dam lauda si multumire .
Si ne despatimim cu adevarat ,mie rugaciunile de dimineata ale sf.Macarie cel Mare mi se par folositoare si aducatoare de despatimire.
Dar cu adevarat despatimirea se obtine spunand rugaciunea inimii.

Rugaciunea trebuie sa se impleteasca cu faptuirea.
Parintele Cleopa recomanda pentru mireni 1 ora de rugaciune dimineata si 1 ora seara cel putin (nu zic ca as face eu asa ceva).
Zice dansul ca dimineata cum ne trezim din somn sa dam cu un pic de apa rece pe fata sa fuga somnul si sa citim rugaciunile de dimineata si o rugaciune catre Maica Domnului (paraclisul sau acatistul) iar seara inainte de a merge la culcare sa ne rugam zicand rugaciunile de seara si o alta rugaciune spre Maica Domnului.

La rugaciune sa ne ferim de a simti - daca simtim caldura sau dulceata in gura sau vedem ceva sau altele care cad sub cele 5 simturi - sa fim siguri ca sunt inselari de la diavoli.

Si sa fim atenti la cele ce citim si sa incercam sa le intelegem.

Iar a duce rugaciunea pana la simtirea inimii...sa fim atenti ca nu cumva sa vina vreun diavol sa ne dea lacrimi de mandrie cum ca "ia uite ce simt eu" sau "ia uite ce simtire duhovniceasca am" si noi sa credem ca am primit pe Duhul Sfant dar am primit pe diavolul.

Si sa ne ferim de ideeile new age care ne invata sa practicam gresit rugaciunea transformand-o in meditatie transcendentala sau yoga dar in niciun caz in rugaciune.

Si ma refer aici la exercitiile de respiratie.

Vedeti dumneavoastra ca Sfantul Simeon Noul Teolog in niciun caz nu folosea exercitii de respiratie cand se ruga si a vazut prima data lumina necreata - ci zicea psalmi facand metanii.Pe langa aceasta mai tinea si post si normal respecta intreaga lege a darului.Si ce e mai important asculta de parintele lui duhovnic.

Astea cu tinutul respiratiei pentru mireni in timp ce zic "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueste-ma pe mine pacatosul" este o mare inselare diavoleasca.
Si in loc sa ne apropie de Dumnezeu distruge chipul lui Dumnezeu in om.
Eu nu vorbesc asa din ce am auzit ci din ce am suferit datorita acestei nebunii.

Hristos a Inviat!
De cand ma stiu, de cele mai multe ori, m-am rugat dimineata si seara sau macar m-am inchinat inainte de a manca si dupa, sa aduc multumire lui Dumnezeu. Adica am spus Tatal nostru. (Bine, mama ne-a invatat si rugaciunile pentru copii, Inger ingerasul meu, Tatal nostru, ceresc tata, dar astea erau atunci cand eram copil). S-a intamplat de multe ori sa nu ma rog nici dimineata nici seara. Dar macar mi-am facut cruce si mi-am inchinat perna. Asa ne-a invatat mama. Si ne-a mai invatat sa nu plecam niciodata de acasa fara sa facem o rugaciune sau sa ne inchinam si sa ne incredintam Domnului.
Spre rusinea mea am invatat Crezul abia in anul 1990 (la 42 de ani). Nu erau carti de rugaciune, inainte de Revolutie; mama stia doar Crezul catolic care e diferit de al nostru si a spus ca noi (copiii) trebuie sa ne rugam asa cum se roaga ortodocsii. (Mama mea a fost romano-catolica si eu sunt ortodoxa dupa tata.) In anul 1990, fiica mea mi-a adus de la Alba Iulia o carte ortodoxa de rugaciuni si de atunci m-am schimbat. M-am schimbat mai mult atunci cand am reusit sa am un duhovnic. Asta s-a intamplat in 1991. Pana atunci ma spovedeam si ma impartaseam de cele mai multe ori de Paste (cateodata si de Craciun), dar n-am avut un duhovnic, m-am spovedit unde s-a nimerit.
Am inceput sa citesc cartea de rugaciuni, si incet-incet, le-am citit si cu inima si cu mintea si cu sufletul si le-am invatat. Am cumparat si alte carti de rugaciune, dar de doua dintre ele nu ma despart niciodata. (Nu le consider talismane sau ceva asemanator, nu sunt superstitioasa, dar le port cu mine tot timpul).
Nu cred ca exista retete de rugaciune. Asa cum nu cred ca exista doua mantuiri la fel. Fiecare isi gaseste drumul, la un moment dat. Si oricum, trebuie sa te sfatuiesti cu duhovnicul cat de mult.
Nu cred ca e mai de folos rugaciunea la o anumita ora (citim mai multi crestini, nu stiu ce acatist la miezul noptii-12,00 fix- )si Dumnezeu ne aude mai bine; (de multe ori – cum spune Parintele Rafail Noica, un simplu DOAMNE spus din tot sufletul, inseamna Rugaciune), cred in folosul rugaciunii pentru altii si in folosul rugaciunii altor crestini pentru mine.
Sa ne rugam tot timpul, sa ne rugam 7- 10 ore !? Stiti e o pilda, cred ca in Pateric. Un calugar s-a dus la o alta manastire. I-a spus staretului ca la manastirea la care a fost nu avea destul timp pentru rugaciune si ca ar vrea sa se roage cat mai mult, tot timpul. Staretul l-a primit si a fost de acord. Prima zi s-a rugat calugarul pana seara dar cand a fost ora mesei a vazut ca pe el nu-l cheama nimeni. A doua zi la fel. A treia zi la fel. Atunci l-a intrebat pe staret de ce el nu este chemat la masa. Si staretul i-a raspuns: Parca ziceai ca vrei doar sa te rogi. Aici cine nu munceste nu poate manca….
Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

Cine se roaga de obicei, cine se roaga ca simte nevoia sa o faca, stie ca nu totdeauna rugaciunea e profunda, oricat ai vrea. Cateodata parca stai de vorba cu Dumnezeu, cateodata de doboara somnul, cateodata gandul fuge unde n-ar trebui, sau fuge pur si simplu. Sau, te rogi si vezi ca o icoana (asta acasa la tine) e pusa stramb. Si te duci sa asezi icoana, rugandu-te in continuare. Nu e bine. Te opresti si o iei de la capat sau te duci sa asezi icoana, dupa. Cand imi fuge gandul, spun din nou rugaciunea.
Cateodata iti faci timp pentru rugaciune, pentru citit acatistele sau cartile sfinte. Dar e bine sa te rogi tot timpul. Adica, in autobuz, pe strada, in magazine, la serviciu(cand se poate), cand faci treburi casnice. Eu spun aproape tot timpul, rugaciunile pe care le stiu pe dinafara. Nu citesc carti de rugaciune in autobuz. Nu citesc nici macar ziare in autobuz, in tramvai, in metrou. Cititul oricarei carti mi se pare o chestiune intima. Cand nu stau la masa sa ma rog si sa citesc din cartile de rugaciune, pentru ca asta nu se poate totdeauna, spun in gand rugaciunile pe care le stiu, si in plus spun Bucura-te Marie si Rugaciunea lui Iisus, (cateodata particularizata cum am invatat dintr-o carte, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine: si insirui pacatele pe care mi le stiu….)
Parintele meu duhovnic ne-a invatat ca: intai se spun rugaciunile prin care il slavim pe Dumnezeu, pe urma rugaciunile de multumire si abia la sfarsit, rugaciunile de cerere. Si sa nu uitam dupa ce am cerut, sa spunem “faca-se voia Ta Doamne”.
Daca mergi la Sf. Moaste, e bine, daca poti, chiar acolo sa citesti acatistul Sfantului, dar, cu decenta, fara sa-i deranjezi pe ceilalti oameni care vin sa se roage. Nu cred ca e mai profunda rugaciunea daca te pravalesti de-a dreptul pe cutia cu sfintele maoste. Adica, sa nu fim fatarnici, ipocriti. Dumnezeu ne cunoaste fiecare gand, fiecare dorinta. E singurul pe care nu-L putem minti.
Cum ma rog eu? ( Eu sunt o femeie de 60 de ani, care inca mai merge la serviciu, care sta singura cu un caine si o pisica, - copiii sunt la casele lor-, si care de mai bine de un an se lupta cu cancerul si chimioterapia,deci…. Nu am foarte mult timp, dar mult mai mult decat au tinerii care sunt mai ocupati si care, intre timp, mai trebuie si sa traiasca, care au o viata sociala si de familie, mult mai bogata decat mine.)
Dimineata, imediat ce m-am dat jos din pat, merg in fata icoanei, imi fac semnul crucii si-I multumesc lui Dumnezeu ca in noaptea care a trecut m-a ocrotit, nu m-a lasat sa pier si ca mi-a mai daruit o zi de viata, cu tot ce va cuprinde ea. Dupa ce ma spal, (eu am dezlegare de la parintele duhovnic, sa beau aghiazma si pe urma mananc o bucatica de anafura) merg in fata icoanelor si ma rog. Daca am timp, citesc rugaciunile din cartea de rugaciuni, daca nu, le spun pe acelea pe care le stiu pe dinafara. Si ma rog sfintilor din icoanele pe care le am pe perete, sa se roage pentru mine, si pe urma pornesc la treburi. Parca e mai buna ziua cand ma pot ruga si pot citi din cartile de rugaciune, dar asta nu se poate intotdeauna. N-am nici timp si nici suflet pentru asta.
Peste zi, pe cat posibil, spun rugaciunile pe care le stiu pe dinafara si paslmul 50- numai pe asta il stiu pe dinafara- iar seara nu ma culc niciodata fara sa spun rugaciunile de seara. Fara sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut. Si iL rog sa-mi ierte toate pacatele din ziua respectiva(cu cuvantul, cu gandul, cu fapta). Cand pot, citesc din acatistele Sfintilor mai dragi mie. Ideal ar fi sa putem citi acatistul sfantului zilei, sau macar la marile sarbatori. Dar nu prea am reusit.
Cei care sunt mai stricti in rugaciune, sau avansati, nu ca mine, sa ma ierte ca am spus aproape copilareste cum ma rog. Dar eu asa fac. Macar deocamdata.
Hristos a inviat!
Dumnezeu sa fie cu noi si sa ne ajute sa sporim in fapte bune si rugaciune. Amin.

draga mihailt, nu este nici o nebunie rugaciunea folosind respiratzia, dar iata ca asha te-ai convins probabil ajutat de cel rau ca e o nebunie in sensul ca tzi-a facut rau....

poi suflarea duhului sfant peste ei, sau duhul de viatza din om este defapt duh de rugaciune, deci rugaciunile trebuie sa fie asha ca respiratziile shi o oarecare randuiala a respiratziei trebuie sa existe, dar nu in asha fel incat sa avem impresia ca mecanica respiratziei e totul, nu ci rugaciunea curata linishteshte respiratzia prin voia lui Hristos shi respiratzia se umple de curatzie.......... e firesc deoarece rugaciunea shi Hristos prin ea curatzeste nu numai sufletul ci shi trupul credinciosului... dar prin simtzuri ne poate veni trufia shi mandria sau deznadejdea sau exagerarea in mare sau in mic pentru a ajunge in echilibrul patimilor shi a ne opri de la desavarshire sau pentru unire ca sa ne despartzim sau despartzire ca sa ne unim totul transformandu-se in fatzarnicia lipsita de contzinut dar plina de fapta fariseica.... adica lucrarile diavoleshti a transformarilor adevarurilor in minciuna shi a sfintzeniei in pacatuire shi a credintzei in Dumnezeu in laudaroshenie shi razvratire... ca sa se uneasca cu tine un sinucigash diabolic shi sa incerce sa moara cu tine de gat... e o clona a ta... dar e drac.... cu care eshti unit pe la 5 palme shi care fiind in mintea ta tu insutzi shi luand drept bune indreptatzirile shi voile ce vin de acolo le urmezi ca fraierul shi crezi ca e fatzarnicie daca nu-l urmezi ca doar simtzi puternic, dar e patima.... deci trebuie sa te lepezi shi de tine insutzi in sensul ca trebuie sa discerni foarte bine ce ascultzi shi ce vine din ascultarea de Hristos shi a dragostei Lui shi ce vine de la cloneu, clonea, sau dumnedracul din interior sau afara, pe care ii iei drept buni shi prietenii gandului tau, dar ei totzi te duc la distrugere, sufleteasca shi apoi trupeasca sub sloganul ca "te vor ajuta" sa scapi sau sa te desavarsheshti sau ceva minciuni de ale lor demonstrate ochilor tai ca pentru fraieri...

astfel ca dracul vrea sa te desparta de Dumnezeu ca tu sa te uneshti cu Dumnezeu in mod fatzarnic ca de aia e potrivnic ca tu sa fi aliat cu Dumnezeu ca un fariseu... sau de aia e aliat dracul cu tine ca tu sa fi potrivnic cu Dumnezeu in adevar... ca pana la urma te face sa fii nu un iubitor pocait shi smerit ci un auto-inaltzat ingamfat, lacom shi osanditor de fratzi creshtini. ???:(:(

Deci razboiul este spre distrugere shi dracul este cel intzelept, cel mai intzelept deci nu e prost, nu e urat, nu e spurcat ci e mincinos shi rau shi necrutzator... facandu-te mereu ca sa-l cautzi mai degraba pe el decat pe Hristos... dar spune un sfant ca sunt fericitzi cei ce n-au cautat la chipul sharpelui...

O constatare importanta pentru Sfantul Teofan Zavoratul e aceea ca nu orice act de rugaciune este o rugaciune reala si prin aceasta o viata in duh. Gesturile exterioare, precum si rostirea exterioara de rugaciuni, sunt pentru el doar o parte componenta esentiala a rugaciunii, menita sa provoace o rugaciune reala. "Rugaciunea insasi este aparitia in inima noastra a urmatoarelor sentimente fata de Dumnezeu: a sentimentului de umilinta, de devotament, de multumire, de lauda, de cerere, de zdrobire, de pocainta, de supunere fata de vointa lui Dumnezeu si a semenului.

Toata grija noastra trebuie sa se indrepte spre aceea ca in timpul actelor noastre de rugaciune sufletul sa ni se umple de aceste sentimente si de altele asemanatoare lor, ca atunci cand limba citeste rugaciuni sau urechea le aude si trupul face inchinaciuni, inima sa nu fie goala, ci sa starneasca un oarecare simtamant indreptat spre Dumnezeu. Cand atare sentimente exista, actul nostru de rugaciune este rugaciune, iar cand nu exista, nu este inca rugaciune".

Doamne ajuta!
De cand ma stiu nu am reusit sa ma rog dimineata.
Cred ca 2 sau 3 luni am reusit sa ma rog dimineata in rest nu reusesc.
Ma trezesc exact la timp pentru a ma pregati si pleca la servici.
Stiu ca nu e bine dar..........
Parintele meu duhovnic a zis ca trebuie sa fac un efort de vointa sa ma trezesc mai devreme si sa ma rog...........
Am incercat dar.........incercarea a fost incununata de esec.
Cred ca e vb de vointa care se pare ca pe aceasta latura imi cam lipseste.

Tu straduieste-te, Casiana! Poarta acest obiectiv si roaga-te lui Dumnezeu sa iti dea puterea! Te-ai rugat sa iti dea Domnul putere sa te rogi si dvs?

Pai nu stiu dar parintele Mina Dobzeu nu pomeneste nimic de respiratie la rostirea rugaciunii.
La fel si Parintele Arsenie Papacioc.
Parintele Cleopa zice despre aceasta dar calugarilor de la Muntele Athos.
Mirenilor nu le zice niciodata asa ceva.
Si parintele Dumitru Staniloaie iar nu zice asa ceva.

Ca daca incerci sa iti controlezi respiratia in timpul rugaciunii in loc sa-ti stea mintea si atentia la rostitul cuvintelor si intelesul lor incepe sa iti stea la ritmul respiratiei.

Si se coboara mintea in simtul pipaitul si te alegi cu acelasi "folos" cu care te-ai fi ales daca te-ai fi dus sa curvesti ba mai rau ca daca ai fi curvit macar te stiai vinovat.

Si incepi sa iti simti tot trupul - lucru de foarte mare rusine pentru un crestin.
Ca asa isi simt trupul yoghistii.

Ca Dumnezeu e mai presus de simturi si nu poate sa fie cunoscut prin simturi.
Ci numai prin minte.Ca de aia coboram mintea in inima ca sa purificam inima de dorintele iadului.

Mai bine sa urmam noi calea usoara si batatorita a citirii rugaciunilor normal si sa nu mai incercam artificii de astea.

Ca nu datorita exercitiilor de respiratie , sau a pozitiei corpului din timpul rugaciunii (vai ce blasfemie sa zici asa ceva!) au ajuns sfintii isihasti la asemenea sfintenie ci datorita multei lor smerenii si a multor alte virtuti pe care le stie Bunul si Dreptul Judecator.

Pai ce Sfantul Serafim de Sarov folosea exercitii de respiratie?

Sau ce Sfantul Antonie cel Mare nu a ajuns la vederea luminii necreate?

Iar despre tehnicile orientale sataniste - bioenergie, cristaloterapie, exercitii de respiratie si altele - noi sa ne ferim de acestea cum zice si parintele Mina Dobzeu.
Caci acestea reprezinta Antihristul vremilor noastre.Dar asa cum a proorocit parintele Mina Dobzeu si acestea vor cadea.

Doamne ajuta!
Pai cu toata rusine trebuie sa recunosc ca nicodata in rugaciunile mele nu am cerut putere si vointa pentru a ma mobiliza in acest sens.
Am cerut putere sa pot accepta voia Sa insa acest lucru nu l-am avut prezent in rugaciunile mele.
Rusinos dar adevarat.

draga mihailt, daca unii pagani au transformat rugaciunile in tehnici, sau au cautat sa devina slujitori ai trupului shi nu ai duhului sfant iar trupul sa le devina sluiitor curat shi sanatos nemaifiind nevoie ca sa slujim trupul cum se intampla in caz de boala cand trebuie sa-l slujim ca sa se insanatosheasca ca de aia stam la pat sau luam medicamente sau facem mishcare ca pentru ologi ca spujim in perioada aia trupului dar ca sa ne insanatoshim shi trupul sa poata sluji apoi Duhului Sfant prin noi care trebuie sa-l stapanim cu frumosul,

deci daca shi altzii fac anumite lucruri nu inseamna neaparat ca e rau daca facem shi noi ca ei ca atunci ei pot lua tot ce facem noi shi le fac ei shi ei fiind eretici sau draci pare ca noi n-ar mai trebui sa facem nimic... dar noi trebuie sa facem shi sa pastram asha cum ne-a invatzat Hristos shi Sfintzii lui shi acesta a suflat Duh Sfant peste ei, deci e o forma de respiratzie, avand in acea respiratzie pe langa Duhul Sfant de la Tatal shi Duhul Rugaciunii Sale astfel ca ne-a invatzat sa ne rugam in suflare in suflet shi rugaciunea este suflarea de viatza suflata peste ucenici asha cum a suflat shi peste Adam shi Eva shi au devenit oameni vii... iar rugaciunea permanenta, continua, in taina, rugaciunea mintzii care v-a cobora in inima, rugaciunea lui Iisus trebuie sa aiba shi o randuiala a resperiatziei, a revenirii din imprashtierea inimii astfel ca in timp ea ar trebui sa ne aduca curatzie shi o pace duhovniceasca dupa cum spun sfintzii parintzi duhovnici shi Teologi...contribuind la despatimire shi la linishtirea inimii shi la incredintzare shi nadejde mai mare in Dumnezeu...