Nu cred ca asta trebuie luata mot-a-mot. (ad literam, cuvant cu cuvant). Mai bine ceri unui preot sa ti-o "decodifice".

Stiu ca asa erau familiile pe vremuri, si mie mi-ar placea duminica sa ma imbrac intr-o rochie gen "Dr. Queen", si sa merg cu caruta la biserica. Nu mi-ar placea insa lipsa curentului electric, a apei curente si cel mai rau, a antibioticelor. Pe vremea aia daca te imbolnaveai erai chiar la mila Domnului, ti se infectau ranile si faceau viermi si gangrena, si trebuia sa-ti dea whisky si sa-ti amputeze piciorul cu fierastraul. Si totusi, daca erai pacatos si nu te caiai macar pe patul de moarte...nu ti-era garantata mantuirea. (Off topic, scuze). Cred ca vroiam sa zic ca nu stiu daca se mai poate trai ca pe vremuri.

Mie mi se pare ca deviezi repede de la ideea principala.Nu spun sa ne intoarcem la trecut,ci sa adaptam prezentul la Evanghelie.Asta nu inseamna insa sa ne adaptam ,adica sa fim ca ceilalti.Crestinii au fost tot timpul diferiti.

Cred ca indiferent de vremurile prin care trece,crestinul trebuie sa-si puna intotdeauna aceasta problema,a renuntarii la lume,la placerile mici (sau mari),sa puna pe Dumnezeu mai presus de familie,prieteni sau bani.

Modalitatea concreta cum face acest lucru cred ca tine de fiecare persoana in parte.

Si poti sa faci chestia asta?
Cu familia, prietenii si banii sunt e acord, dar poti sa nu tii cont de dorintele sotiei?
Intreb si eu, ca nu stiu cum e in casa altora. Chiar sunt curioasa sa vad ce parere au alti oameni, barbati in general, despre relatiile de cuplu (cele de "subordonare", ma refer).
De exemplu, esti de acord daca tu vrei sa fai o treaba cu sotia (nu ma refer la sex) si ea se duce la duhovnic sa-i ceara parerea, si apoi vine si spune ca nu vrea sa faceti treaba respectiva?

Pentru crestin este posibil orice ,daca are credinta .Cu ajutorul lui Dumnezeu poti face lucruri care acum ti se par imposibile.

Totul este sa ai vointa,sa ai un ideal inalt,si sa ai multa rabdare.

Ca de exemplu? Sa-ti convingi sotia sa faca cum vrei tu, sau sa te convingi tu sa faci cum vrea ea? sau nu la asta te refereai?

Eu de exemplu trebuie sa fac acum un lucru pe care n-am curaj sa -l fac si nici nu stiu daca o sa gasesc pe cineva dispus s-o faca sau daca o sa am bani sa-l platesc. sotul nu ma incurajaza, el nu vrea s-o fac. daca o sa ma iau dupa el, o sa regret mereu ca poate s-ar fi putut face ceva, daca fac cum vreau eu si iese rau, n-o sa mi-o pot ierta toata viata. e vorba doar de un animal de casa, dar acelasi gen de discutie am avut-o, ipotetic, si despre un copil. el sustine ca daca o femeie e gravida si ea vrea sa faca copilul si el nu, ea trebuie sa avorteze, adica sa nu-i faca un copil fara voia lui, ca daca vrea ea neaparat copil poate sa faca cu altcineva.
Se spune ca deciziile intr-un cuplu trebuie sa se ia de comun acord. dar cand e vorba de sanatatea cuiva din familie, cine trebuie sa decida, daca e vorba de un copil, sau de un parinte care trebuie operat si unul zice hais, altul zice cea? Bineinteles, unul va renunta, dar cu ce pret? Si daca iese rau, cine va raspunde? daca-mi crestea mie o tumoare, sunt curioasa, ce mi s-ar fi sugerat? sa ma operez sau nu?

La un animal de casa se poate renunta,daca celalalt nu doreste sa-l aiba,insa avort nu se face,chiar daca sotul se desparte de tine daca nu il asculti.
Poruncile lui Hristos,si mai ales asta : sa nu ucizi,nu poate fi rasturnate,motivand ca daca nu as fi ucis,m-ar fi parasit.
Acesta este unul din exemplele cand trebuie sa-L punem pe Dumnezeu inaintea oamenilor.

M-am razgandit si am sters ce am scris mai devreme. Nu de alta, dar riscam sa fiu banned.

Daca instigi pe cineva sa te bata,negresind cu nimic fata de poruncile Domnului,atunci daca te omoara ,sau te bate rau,esti martir,sfant in fata lui Dumnezeu.

Dar nu poti omori un copil,fiindca acel cineva nu crede ca faci o ucidere.Tu stii ca faci acel omor,deci esti mai vinovata decat el,daca asculti de amenintarile sale.

Foarte rar se intampla ca un om sau mai ales o femeie sa manance bataie asa, fara motiv, mai ales de la un apropiat. desigur asta nu "inaltura caracterul penal al faptei". dar conform aceluiasi cod penal, instigatorul (daca e dovedit), e la fel de vinovat ca executantul, cu alte cuvinte, un avocat bun poate dovedi ca chiar tu ai fost instigatorul. Cu alte cuvinte, te sinucizi cu mana altuia; atata doar ca Dumnezeu n-o s-o "cumpere". El oricum va sti exact cine e vinovatul. Poate n-ar trebui sa mai vorbim despre astfel de subiecte, sa nu fim "ajutati" sa parasim forumul.... aici fiind vinovata tot eu, in calitate de instigatoare.

Mai prietene, viata e un dar de la Dumnezeu! Nu trebuie sa te bucuri de acesta dar? Acum ce facem, fiecare om care devine major trebuie sa plece in pustie ca sa renunte la placerile vietii mici sau mari? Domne ajuta!

Trebuie sa te bucuri, dar toate sa le faci spre slava lui Dumnezeu. Nu stiu daca uitandu-te la stiri, unde se dau barfe in direct, sau ascultand...'Parazitii' :) (apropo de un topic deschis chiar aici pe forum) sunt facute spre slava Domnului. In plus, Daniel a spus: fiecare isi alege variantele cele mai potrivite pentru aceasta renuntare...

salut,daniel_7
 

daniel,sa instigi pe cineva sa faca ceva,dpmdv, este pacat.

Cred ca ai o problema in viata reala,particulara...Ai lasat impresia ca iti place sa instigi,sau ma rog poate instigi fara placere,prin propria personalitate,si din aceasta cauza exista pericolul sa iei bataie..
Asta cred ca e o problema personala a ta,si nu o putem generaliza aici..

Am spus cuvantul acesta in contextul invocat de fallen anterior.Bineinteles ca crestinul nu trebuie sa instige,dar fallen a folosit oarecum cuvantul fortat,intelegandu-se ca poate instiga prin comportamentul prea traditionalist,ceea ce este altceva.

Deci daca eu respect poruncile lui Hristos,si pe cineva il infurie treaba asta,asta nu inseamna ca il instig sa ma bata,dar fallen cam asa vede lucrurile...ca e bine sa fii ponderat,sa postesti partial,sa faci copii si avorturi,sa faci adica si una si alta,si ale lui Dumnezeu si ale lumii...

salut,daniel_7
 

daniel,nu dau lectii,nu dau note,imi expun sincer, parerile mele.
respectarea legii lui dumnezeu este o datorie a fiecarui om din univers.

Nici eu nu dau lectii,nici note,imi expun si eu sincer parerile mele,si trebuie sa respectam legea lui Dumnezeu.

salut,daniel_7
 

daniel,daca prin exprimarea mea, am gresit, te rog sa ma ierti,nu a fost in intentia mea sa jignesc pe cineva.

Nu ai jignit,insa ai spus ceva care nu avea legatura cu ceea ce discutasem inainte.

salut,daniel_7
 

da,daniel,scuze.
revenind la topic:crestinul are nevoie de dumnezeu sa-si intareasca credinta,deci nu are nevoie de blog sau de forum.

Bineinteles, totul trebuie facut cu masura, si in tot ceea ce facem, nu trebuie sa il suparam pe Dumnezeu. Doamne ajuta!

in general de acord, insa pt asta ar trebui sa-ti cumperi o casa in cel mai izolat sat de munte, eventual o casa de 100 de ani acoperita cu paie, in care sa nu ai curent electric,si sa stai la lampa de gaz !
apoi sa locuiesti complet singur,fara nimeni !
sa ai o vacuta,si niste animalute simpatice pe langa casa !

ce viata,super...insa asta inseamna sa fii deja un calugar....civil insa, si nu in uniforma neagra a cavelerilor lui Cristos !
poate imi vine o nebunie sa chiar fac asa ceva !

Faust si Mefisto...peste arcul de timp al cunoasterii..
 

FAUST: ,,Now I have studied philosophy,medicine and the law,and unfortunately, theology,wearily sweating, yet I stand now,poor fool, no wiser than I was before.I am called Master, even Doctor,and for these last ten years have led my students by the nose-up, down,crosswise and crooked. Now I see that we know nothing finally."

MEPHISTOPHELES: ,,In the end, you are exactly what you are.Put on a wig with a million curls, put the highest heeled boots on your feet,yet you remain in the end just what you are."

Parerea mea este ca da, crestinul are nevoie si de blog-uri, si de forumuri. Cel putin crestinul la al meu precar nivel. Este, sa spunem, o forma de...'purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implinii legea lui Hristos.' Pe mine personal, ma ajuta...cu mici exceptii :) ca doar nimic nu-i perfect afara de Hristos.


P.S: Aici m-am referit strict la forumuri si blog-uri cu tematica religioasa si nu la televizor (eventual doar Trinitas) sau alte lucruri de genul, care ar putea fi inlocuite cu succes de altele mai folositoare sufletului.

Desigur nu asta vreau eu, ci asta vrea lumea de la mine. Si chiar daca nu vreti, si voi faceti parte tot din lume. Cu siguranta vreti cu totii sa paziti poruncile lui Dumnezeu, si eu vreau acelasi lucru, dar nu cu totii si reusim, intotdeauna. Teama de ce mi s-ar putea daca nu ma supun regulilor lumii e probabil o chestie instinctiva; ca sa te convingi ca Dumnezeu e cu itne si ca in final pe El trebuie sa-L asculte toata lumea, trebuie ceva timp si experienta si poate si ceva sprijin din partea celorlalti "frati intru Hristos". De ce insa "lumea" nu se supune neconditionat poruncilor Domnului, asta nu stiu. Pana si animalele o fac, oamneii insa au incercat mereu sa "scurtcircuiteze" calea cea dreapta.

Poate si pe tine te-a dezamagit lumea asta in care traim, inclusiv noi astia de pe forum. Poate din cauza asta ai simtit nevoi de izolare si aveai nevoie de cineva care sa-ti confirme ca e o idee buna, la fel cum si eu am nevoie ca restul lumii (de aici) sa-mi confirme cateodata unele lucruri. Dar eu totusi cred ca nu e o idee buna sa o stricam de tot cu toata lumea din jurul nostru, ca mai sunt si oameni de treaba pe lumea asta, si de buna credinta, chiar daca nu respecta intocmai toate dogmele bisericii, oameni de care mai avem nevoie. Desigur nu trebuie sa renuntam la convingerile noastre de dragul "lumii", dar nici sa ne luam de guler cu toata lumea, cum am mai facut si eu cateodata, si crede-ma ca n-am avut de castigat. Nu cred ca convingi pe cineva ca tu esti bun crestin (si ca crestinismul e bun) dandu-i cu psaltirea in cap, trebuie sa-l convingi prin ceea ce faci. Nu stiu daca talantii se inmultesc inchizandu-te in casa. Odata ce ai capatat o experienta duhovniceasca (din carti, de exemplu), trebuie s-o impartasesti si celorlalti, si asta presupune comunicare. Si unde se poate realiza aceasta comunicare? La scara blocului, nu cred; nici daca te urci pe un gard si strigi in gura mare; cred ca cel mai sigur tot aici gasesti oameni dispusi sa impartaseasca cu tine idei religioase.
In fine , daca simti nevoia sa te izolezi, te inteleg, dar, dupa parerea mea, 1: nu esti hotarat ca asta e cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, de vreme ce ne ceri noua parerea; si 2: e tot o strategie defensiva prin care te feresti sa "nu iei bataie" pentru convingerile tale sau sa nu-ti fie zdruncinate convingerile de catre unii dintre noi care suntem mai eretici sau mai lasi sau mai deznadjduiti s.a.