unde e liberul arbitru?
 

ieczact! Amin!

You were born to be a test subject. Congratulations!

Cred ca e problema ta din moment ce o vezi in mine :))) (asta ti-o poate spune orice psiholog ;) )

P.S: Get a life, you really need one ^.^ .

You said it, now you have to smell it... enjoy!

PS: Get lost now... go and cry somewhere else.... hahaha

aaa... atribut divin rabdarea... daca va asteptati ca Dumnezeu sa semene macar putin unui om... ar trebui sa fim morti de mult.


@GLAdoS: pff imi vine sa plang m-ai luat aici, trebe sa ceri de la cineva un os, praf m-ai facut.

LOL... reverse psychology... that's lame man.

Sigur ca da. Cu "adevarul" conform caruia daca nu il urmezi, esti impotriva lui, si ajungi fix in iad. Pentru eternitate. Asta e moralitatea "superioara" propovaduita de Iisus.

Ce sa zic, a oferit o gramada de optiuni Iisus.

Pentru ca asa a ales?

Sigur. Pentru ca alternativa la a-l iubi e iadul. Asta numesc iubire adevarata, unde exista alegeri adevarate:)

Omule, ti-am mai zis asta o data, de ce naiba tot scrii in engleza? Si eu vorbesc engleza mai mult decat romana, dar e un forum romanesc, unde multi nu inteleg engleza atat de bine incat alegerea ei ca limba de postare sa aiba sens.

In plus, e "pat on the back", nu "pet". Asta doar daca nu te referi la vreun papagal de pe umarul vreunui pirat.

Aici cred ca te-ai pripit, adica nu cred ca e asa usor sa iubesti pe toata lumea la fel cum a facut Iisus...

Si cand mananci friptura sau pui te gandesti la cat sufera animalele alea?
Si ouale sunt facute de gaini care stau in baterii inghesuite. Si vacile sunt mulse cu pompele alea care le produc dureri mari (imagineaza-ti cum ti-ar pune tie doua pompe pe sfarcuri si ai vrea sa tipi de durere dar nu ai putea). Sau cum se insemneaza cu fierul rosu si li se strapung urechile.

Si de fiecare data cand platesti la magazin pentru acele produse tu de fapt votezi pt acest sistem. Il validezi. Cred ca la acest tip de ipocrizie se referea.

@FireSpirit: sunt curios daca mananci animale...

Pai nu, nu e usor, si nici sanatos. E caz clinic, si in lumea in care traim acum, se poate lasa cu caz penal.

Spune-mi, ce iubire e aia care se impune cuiva? Sub amenintarea eternitatii petrecute in iad? A oferit Iisus vreo optiune? A intrebat pe cineva daca oamenii sunt de acord ca el sa moara pe cruce pentru ei?

In plus, nu am reusit sa obtin o explicatie satisfacatoare apropo de corelatia intre alegerea unui om sa moara (ma rog, stiind ca va invia, ceea ce cam ucide din fasa ideea de "sacrificiu") pentru a "spala" pacatele altora.

Daca tu ma calci pe mine pe pantofi, am optiunea de a te ierta sau nu. Dar ce treaba are un tert? Poate el sa te ierte pentru ca m-ai calcat pe pantofi? Unde e responsabilitatea care vine cu propriile fapte, daca sunt iertate de un tert? Ce fel de moralitate e asta?

Ai inteles gresit. Eu ziceam ca daca acuma vine unu, te bate si te baga in spital, esti in stare sa il iubesti? Ca pana la proba contrarie nici eu nu am nimic cu nimeni si cred in potentialul omului de a se schimba si de a fi bun.

Normal ca nu. Si perfect nenatural sa mi se ceara sa o fac. Ca sa nu vorbim despre faptul ca e total contrar instinctului de supravietuire, fara de care nu am mai fi existat ca specie in ziua de azi.

As putea sa aleg sa il iert, dar asta e cu totul alta treaba.

Draga FireSpirit, imi pare rau pentru tine, pentru inconsecventa ta in tinerea caii celei drepte pentru ca dintre toate lucrurile care Ii sunt placute lui Dumnezeu, dintre toate faptele bune pe care le poti face inaintea Lui (pe care, sa fii sigura ca El le contorizeaza pana la cea mai mica si aparent nesemnificativa) cele mai placute Ii sunt RABDAREA si SMERENIA.
Tocmai de aceia El le-a testat intodeauna pe acestea si celor mai drepti, mai placuti si mai mari Sfinti ai Lui in cele mai grele si mai cumplite moduri si de asemenea le-a rasplatit insutit aceste doua virtuti. Pentru ca degeaba faci fapte bune daca aceste fapte bune le faci cu scopul precis de a obtine avantaje personale si daca se poate si cat mai repede iar atunci cand acestea nu iti apar, incepi sa cartesti.
Spui ca ai facut fapte bune si ca ai mers la biserica, dar poti oare spune cu mana pe inima ca aceste fapte bune le-ai facut fara sa astepti nimic in schimb, sau ca ai mers la biserica doar pentru a fi aproape de Dumnezeu, si nu ca sa te rogi sa ti se implineasca un lucru sau o dorinta anume?
Pe Dumnezeu nu Il poti pacali, El ne cunoaste inima si cele mai ascunse ganduri, El stie si in ce scop si pentru ce faci faptele bune, si daca aceste fapte sunt facute doar pentru folosul tau, atunci nici rasplata pentru ele nu apare. Rasplata cea mare iti vine cand faptele bune pe care le faci sunt din dragoste si compasiune sincera pentru semeni, fara a o astepta...desi pentru noi oamenii e foarte greu sa facem lucrul acesta, si tocmai de aia cei ce au ajuns la asemenea nivel au ajuns Sfinti.

Pentru ca se stie, ca toti Sfintii lui Dumnezeu au iubit suferinta, ca suferinta este data celor pe care El ii iubeste ca sufletul sa se purifice prin ea si sa poata ajunge din nou la El, fiindca nu prin huzur si imbuibare si asa zisul "noroc" pamantesc ajungi in Imparatia Lui Dumnezeu (cati dintre cei care au o astfel de viata ai vazut ca le pasa de Dumnezeu, sau ca sunt apropiati de El?), ca ce folos ca ii e bine aici trupului de carne care in cativa ani devine o stafida scofalcita, ca sa nu mai zic ce devine cand ajunge in pamant, daca sufletul care traieste vesnic va suferi tot vesnic pentru acele clipe de "fericire" si nepasare pe care le-a avut trupul?
Noi trebuie sa intelegem ca fericirea deplina pe pamant NU EXISTA (ca s-a pierdut odata cu caderea din Rai), ca nu exista om indiferent cat de bogat, sau sanatos sau implinit ar fi sa nu aiba o problema care sa nu-l lase sa fie fericit deplin. Fericirea deplina pentru om a fost doar in Rai cand a fost alaturi de Dumnezeu si pe care a pierdut-o prin neascultarea de El, ceea ce nu mai intelegem noi oamenii, e ca noi putem deveni asemanatori lui Dumnezeu, am putea avea puteri extraordinare, puteri pe care au ajuns sa le aiba Sfinti pentru ca Dumnezeu e in noi, suntem creatia Lui totul e sa alegem daca ne dorim fericirea adevarata care este doar alaturi de El (fericirea la care au ajuns acei Sfinti ai Lui care desi erau prigoniti, nemancati si fara haine iradiau o fericire si o multumire nepamanteasca mai presus de orice placere pe care ti-o poate oferi lumea asta), acea fericire pe care au avut-o Adam si Eva in Rai, sau alegem iluzia fericirii si placerii pret de cativa ani aici pe pamant, iluzie pe care a avut-o si Eva cand a muscat din mar si care e data de acelasi personaj care i-a dat-o si Evei. Dumnezeu sa te ajute si sa te lumineze sa faci alegerea mantuitoare!

Te_ai gandit ca poate animalul isi duce cu mai multa demnitate Crucea decat noi?
Oare suferinta lor (in tacere) nu este o lectie pt. noi ,care credem ca avem dreptul sa tipam de fiecare data cand dam de greu?

La 22 ani am devenit mama. Moment in care toata lumea s-a intors impotriva mea,inclusiv tatal si familia.
Cu cativa ani inainte am incercat sa ma sinucid.
Nu stiu care este motivul supararii tale concrete dar, din expierienta iti spun fii incrincenat sa urasti pacatele tale ,chiar daca toata lumea iti este potrivnica .CU DUMNEZEU NU TE PUNE CA STIE MAI BINE DECAT ORCINE CE E MAI BINE PT. TINE.

da, ma gandesc, de aia mananc doar carne de peste si oua si lapte cumpar de la tzarani (laptele la sticla, ouale nemarcate,etc), sau aduc de la ai mei de la tzara cateodata. N-am crapat de foame niciodata pana acum, o duc excelent. Se poate.

nu-i de gluma...
 

va certati? chiar si aici?

credeam ca daca voi intra prin zona asta, voi avea parte numai de... lapte si miere...

observ ca nu-i chiar asa..

Animalul nu are o Cruce, pentru ca nu nici un animal nu e atat de inteligent ca Omul, care a inventat zei, cu simbolurile aferente. In plus, care e legatura cu ce am scris eu?

Tipi pentru ca ai inteligenta sa o faci, si limbajul sa te exprimi. De-aia.

Animalutele intradevar nu au sufletel ca al nostru, in sensul ca nu e nemuritor, au altul diferit de al nostru.
Dumnezeu a lasat asa, ca ele sa nu se chinuie pentru eternitate. Zic Sfintii Parinti ca natura intreaga si plantele si animalele sufera pentru caderea omului, si asa este, de aceea ele simt cand e un om rau, fug sau ataca, sau daca e om bun si sfant se culca la el in brate. Nu ar fi corect ca ele sa se chinuie secole pentru noi, nu crezi?
Vezi Sf. Serafim de Sarov, care hranea ursul cu mana si nu il vatama.
Sau cum stateau animalele la Par. Paisie. Vezi ce relaxat e iepurasul la el in brate?
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...009/07/011.jpg
Animalele iubesc pe sfinti si sfintii pe animale. E plin de pustinici prin munti, si vine iarna dar nu se apropie de ei nici lup nici urs, ba mai si impart aceasi pestera.

Cat despre fatarnicia in biserica, cunoastem, no comment. Multi sunt cei care vor ranguri, si laude si intaietate, sa-i perii ca se considera desavarsiti.
Dar nu te pune nimeni sa stai cu ei, si sa te acresti si sa imbatranesti inainte de vreme.
Cauta locuri autentic ortodoxe, cauta oameni deschisi si sincer caci inca mai sunt (chiar daca mai greu de gasit), citeste cartile parinteilor de care ti-am zis mai sus.
Aplica cat de mult poti tu cele invatate de la ei, si vei trai minuni in viata ta.

Si pe oriunde mergi, sa nu uiti, padure fara uscaturi nu vei afla, chiar si in manastiri vei mai gasi maici si calugari nu tocmai ok, dar tu nu iti pierde vremea cu acestia, roaga-te pentru ei si mergi mai departe, spre cei de la care ai ce invata si care sa iti odhineasca sufletul.

Problema cu animalele din ceea ce am mai citit scris de Sfintii Parinti si din ceea ce am inteles eu, e ca ele nu sunt create asemeni noua, Dumnezeu le-a creat prin cuvant a spus "sa fie" si s-au facut, pe cand omul dupa ce a fost creat, Dumnezeu l-a insufletit prin suflare de viata din insusi Duhul Sau, deci insusi Duhul Sau l-a pus in noi, de aceia oamenii au suflet pe cand animalele sunt doar creatii ale lui Dumnezeu prin cuvant, pe care bineinteles, ca pe orice creatie a lui Dumnezeu trebuie sa o respectam, ingrijim si sa o iubim.

Animalele nu au suflet asemeni oamenilor insa ele dupa moarte se transforma tot in elemente din natura dupa principiul "nimic nu se pierde, totul se transforma", ele ajungand astfel sa traiasca sub o alta forma tot in lumea aceasta pentru ele nu exista lumea de dincolo si judecata. Adica un animal dupa moarte putrezeste si se transforma in ingrasamant care se transforma in plante, care la randul lor devin hrana pentru alte animale si ajung in fecale si din nou in pamant ajung plante, sau daca a fost mancat de alt animal, in hrana pentru celulele acelui animal care l-a mancat si implicit in parte din organismul acelui animal, etc...intr-un ciclu infinit...deci animalele traiesc tot in lumea aceasta si dupa moarte, insa sub o alta forma, pe cand Duhul lui Dumnezeu care se afla in om, in sufletul lui, nu putea sa se piarda, trebuie sa se intoarca la Creator. Adica e ceva de genul: Dumnezeu ti-a dat Duhul la inceput, la sfarsit trebuie sa I-l inapoiezi lui Dumnezeu (de aici vine probabil si expresia "a-si da Duhul" cand omul moare), si asta depinde de tine cum I-l inapoiezi, daca I-l prezinti curat si intact sau plin de "mocirla" si badjocorit in fel si chip, caz in care e normal ca Dumnezeu sa nu ti-l mai primeasca. Si atunci cine sa ti-l vrea asa netrebuincios decat vrasmasul lui Dumnezeu, diavolul care se bucura ca prin faptul ca a luat un suflet la el, care nu era destul de curat ca sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu...ii pricinuieste lui Dumnezeu o mare durere, pentru ca Dumnezeu sufera pentru fiecare suflet care nu poate intra in Imparatia Lui. Adica gandindu-te subiectiv, in cazul in care tu imprumuti ceva cuiva cu toata inima si cu drag, un lucru care pentru tine are o valoare inestimabila si acel cineva ti-l da inapoi terfelit in ultimul hal, oare nu te superi?... il mai primesti asa?

Si faptul ca animalele se mananca intre ele si oamenii mananca animale, acest lucru a fost dat de Dumnezeu dupa caderea omului din Rai, pentru ca este scris si in Bilblie la inceput toate traiau intr-o perfecta armonie si intelegere, leii cu antilopele, lupii cu oile, etc... si toate cu omul, iar omul nu manca decat din roadele pomilor care erau in gradina Raiului, pana in momentul cand omul nu L-a acultat pe Dumnezeu si a fost izgonit din Rai, atunci a fost prima jertfa de animal pe care Dumnezeu a facut-o ca sa le faca haine la Adam si Evei dintr-o piele de animal, ca acestia sa-si acopere goliciunea. De atunci a fost lasata si hrana cu carne de animal, ca omul sa-si aminteasca intodeauna ca nesupunerea si neascultarea fata de Dumnezeu, a facut rau nu numai lui ci si tuturor creaturilor Sale, acest lucru fiind ca o pedeapsa si o amintire urata si dureroasa a faptului ca neascultarea de Dumnezeu si indepartarea de El aduce suferinta si durere.

dar si cand o sa avea probleme ...

Multumesc pentru raspuns. Am citit ceva despre Parintele Paisie Aghioritul, mi-a placut.

Eu cred ca aude si vede tot. Si cand crezi ca mai rau nu se poate iti arata ca se poate. Asa ca aveti grija, toti care sunteti tentati sa credeti ca ati ajuns la capatul rabdarilor, ca intotdeauna e loc si pentru mai rau. Unii spun ca "nu iti da niciodata mai mult decat poti sa duci", altii spun "sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti sa duci", e ca treaba cu paharul care poate fi jumate gol sau jumate plin. Altii mai spun "ce nu te omoara te face mai puternic", dar in realitate nimeni nu stie ce se va intampla pana la urma, se mai spune "incurcate sunt caile Domnului", dar iarasi nu se stie daca nu cumva le incurcam noi. Pana la urma, pana si cei mai credinciosi cred ca in mare parte depinde de noi cum influentam si cum orientam lucrurile pe o cale sau alta. De multe ori dam vina pe Dumnezeu pentru propriile neputinte si/sau eventuale alegeri proaste; e drept ca la astea contribuie si mostenirea noastra genetica, constructia proprie fiecaruia, experienta, inteligenta, puterea fizica si morala, conjuncturile si alti factori intinseci sau extrinseci. Trebuia sa mai scriu ceva ca o concluzie, dar am uitat-o, ma scuzati.

Nu trebuie sa dam vina pe Dumnezeu si chiar daca avem neputinte ,patimi ,atitudini gresite , ne putem schimba ,dar numai cu ajutorul lui Hristos.
La Dumnezeu nimic nu e imposibil.
Totul este sa dorim si sa avem un duhovnic bun sau un parinte sfatuitor.

Cateodata e nevoie de mult decat atat. E nevoie sa luam taurul e coarne. Desigur asta e mai usor cand o hotaraste altcineva in locul nostru, dar cu conditia ca hotararea sa fie si in asentimentul nostru. (De exemplu, daca zice al meu acum "hai sa operam iepurele, cu toate riscurile, eu o sa fiu de acord, pt ca asta imi doresc si eu; daca insa zice "hai sa-l eutanasiem, sau sa-i dam drumul pe camp", sau mai stiu eu ce, am sa protestez vehement si probabil va da si el inapoi; dar daca zice "nu stiu ce sa facem, hai sa mai asteptam, sa vedem ce se intampla," n-o sa faca nimeni nimic, cu regretele de rigoare, ca poate daca faceam ceva, era mai bine).

Pe de alta parte, eu stiu exact de ce s-a intamplat treaba asta. e un test pentru mine, sa vada cat ma ma tine "instalatia". Daca nu o fac, o sa fiu dezamagita si o sa-o interpretez ca un semn ca trebuie sa renunt la meserie (ba mai mult, o sa ma socotesc necredincioasa si nedemna de ajutorul Lui); daca o fac si iese bine, o sa fie o incurajare pentru mine si o dovada a maretiei Lui; daca insa o fac si nu iese bine, va fi o incercare ca sa vada daca Ii raman credincioasa.

Stiti ce "suparare" au multi medici in ziua de azi? Ca daca ei fac "eforturi supraomenesti" si rezolva un caz disperat, omul II multumeste exclusiv lui Dumnezeu, pe cand daca lucrurile ies prost, a fost, desigur, exclusiv vina doctorului, ca nu a facut ce trebuia.
Mai imi e frica de un aspect. Daca eu totusi gasesc un doctor bun, capabil sa faca operatia, si el imi spune "daca tu crezi in Dumnezeu mai mult decat in mine, du-te sa-ti faca El bine animalul"?

salut,firespirit
 

io,pot spune ca dumnezeu exista si respecta cu strictete legea sa si ratiunea pe care a dat-o creaturii sale,omul,facut dupa chipul si asemanarea sa.
creatorul,ingaduie multe dar nu inseamna ca este de acord si aproba faptele rele ale omului.io nu cred ca ceea ce vedem la om este adevar,creierul omului are adevarul pe care dumnezeu il stie si cunoaste si dupa ADEVAR suntem noi judecati de dumnezeu.

viata pe Terra e un infern. mie mi-e foarte clar asta. E normal ca fiintele vii sa se manance unele pe altele. In randul animalelor, numai cele mari si puternice supravietuiesc.
In randul oamenilor e la fel, numai cei puternici si smecheri supravietuiesc. (in cazul oamenilor, "puternic" nu inseamna forta fizica, ci mai mult putere sau influenta sociala); De asemenea planeta Terra e un univers al discriminarii, al infernului.
Liber arbitru nu prea exista, noi oamenii nu ne putem face singuri viitorul. Daca ceva urmeaza sa se intample in viitor, noi nu putem face nimic sa prevenim acel lucru. Atat timp cat exista persoane in lumea asta care pot prezice viitorul, e clar undeva este "scris" totul. Noi nu suntem decat spectatori. Ni se pare noua ca avem putere de decizie, dar e doar o aparenta, de fapt e teapa.

Cine o duce rau pe lumea asta, o va duce bine dupa moarte. Iar cine o duce bine pe lumea asta, o va duce rau dupa moarte. Simplu nu ? Cel putin asa e teoretic.
Iar iadul de pe pamant e mult mai usor decat iadul de pe cealalta lume. Tocmai de asta trebuie sa suportam iadul de aici ca sa nu avem parte de iadul de dincolo.

Iar suferintele sunt relative. Foarte relative !

Salutare :)
 

Salutare , te inteleg perfect , ANIMALELE AU SUFLET MAI MULT CA SIGUR , o spun pt toti ce i ce neaga asta , odata ce sunt vii , sunt creatia lui Dumnezeu , au suflet .Multi vin cu afirmatia ca in Biblie nu e descris faptul ca animalele au suflet , pai daca sa o luam asa ,daca in Biblie zice, ca liliecii sunt pasari , majoritatea cred :)) , sa nu se inteleaga ca o hula impotriva Sfintei Scripturi , doar ca multi au ajuns ca si protestantii , dupa conceptul ''Sola Scriptura'' (Doar Scriptura)

Iubesc animalele , in special pisicile , si mi-e greu sa cred ca animalul pe care l-am crescut de mic de care m-am atasat de el , nu are suflet, ci este doar trup.

Daca vrei tu neaparat..are suflet, dar "animalic" :)

Adica cu ratiunea, vointa si afectul la un nivel "primitiv" ca sa zic asa, si ce e mai important..nu e nemuritor.

Ti-e greu sa crezi ca te poti atasa doar de aparente?
Priveste in jur si ..mai gandeste-te o data.

Am vrut sa-ti dau un pm, dar vad ca nu se poate.

Stii ce cred? Ca tu n-ai fost incercata in viata prea tare. Poate ai avut tu sau ai niste probleme minore, si din cauza ca sunt atat de minore, simti ca viata n-are sens, ca nu e suficienta de fascinanta, si trebuie sa te agati de ceva.

Ce daca sunt ipocriti, fatarnici, ....? Fii tu altfel. Fa tu Biserica in sufletul tau.

Si nici nu poti duce crucea altuia, nici a catelului, nici a nu stiu cui care a patit nu stiu ce. Ii poti ajuta pe semeni, dar du-ti crucea ta. Si dupa cum am spus, imi pare cam usoara. Si nu-l mania pe Dumnezeu. Sau te supara ca e usoara si n-ai ocazie sa te smeresti, sa-ti plangi pacatele?

Daca problemele tale sunt fatarnicia oamenilor, si mici greseli in viata(oricum, celelalte alegeri, care momentan iti par intelepte, nu stii unde te-ar fi dus) e bine. Si viata perfecta nu exista, si in necazuri te calesti. Ca sa nu mai spun, oricat de buna ai fi, sunt sigura ca ai dezamagit si tu pe cineva(si in momentul asta esti prilej de fascinatie pentru ei).

Dar imi pare mie ca tu ai cam mult timp liber, de stai sa meditezi la altii. Asa ca umple timpul ala cu ceva, un hobby, mai invata, ce crezi tu. Ia gandeste-te: ai unde sa dormi, ai ce sa mananci? Esti privilegiata. Ai parinti, ai si o prietena de incredere? Aur curat, putin il au. Mai ai si servici? Oooooooo. Nu stiu unde stai, dar ia sa dormi tu in gara o seara, in sala de asteptare, sa vezi ce-i acolo? Sa dormi o viata in fund si sa nu fii suparat? Sau altii avand ispite, chiar si in conditiile alea? Ia sa te gandesti, ca fara sa-ti imaginezi vreodata, ai putea sa ajungi ca nene ala de pe saltea, care o viata traieste in strada. Dumnezeu stie de ce a randuit asa, poate omul ala ajunge sfant, daca isi pazeste mintea. Si in timpu' asta tu traiesti in puf si te vaiti.

Dar tu zi saru'mana pentru ce ai si nu te mai plange pentru nimicuri, ca in viata se pot intampla multe lucruri rele. Si mai bine sa nu le cunosti, sa fii fericita cu ce ai, sa te rogi si sa te gandesti ce poti face mai bine in viitor pentru tine si cum vei schimba tu lumea in bine, de vei vrea. Fa voluntariat(cu oameni-copii, batrani, bolnavi), daca tot iti doresti o lume mai buna. Te caleste si ala.

Parca ai sti sigur ca sufletul lor nu e nemuritor , noi nu stim nici macar ce rost avem in lumea asta ,(bine , in afara de scopul mantuirii) de unde venim , si unde ne ducem.

Vrei sa stii cum vad eu problema ? noi oamenii avem ratiune ,avem liberul arbitru , facem bine /rau in viata aceasta , suportam consecintele dincolo , dar animalele sunt conduse in mare parte de insctincte, tiparite in geneticul lor inca de la creatie ,asa ca nu vad de ce , nu s-ar intoarce inapoi la Creator . Ce crezi in rai , la spatiile verzi , o sa fie numai sufletele oamenilor drepti?

Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!
 

Doamne ajuta!
Draga mea sora, crezi ca lui Dumnezeu ii place halul in care a ajuns lumea?
Hristos a venit pe pamant si L-am rastignit (toti, toti suntem legati prin pacat de cei care L-au rastignit), si daca ar mai veni tot L-am rastigni..si vine mereu sa ne cerceteze in sufletele noastre si Il rastignim...
stim ca lumea aceasta e data de noi, oamenii, prin pacatele noastre, stapanitorului veacului acestuia, care este diavolul.

Draga mea sora, spune-i toate acestea chiar Lui, lui Dumnezeu. DAR FII SINCERA. VORBESTE SINCER CU EL. Doamne, uite, eu nu inteleg asta si asta si asta...ajuta-ma Tu sa inteleg ca nu ne-ai parasit niciodata, ca ne iubesti prea mult ca sa ne parasesti vreodata, ca suntem legati de Tine prin Iisus Hristos, care ne scoate din iadul din fiecare zi.
Ai incredere in Dumnezeu. Fii sincera si El iti va lumina gandul si inima...

Daca pacatele oamenilor te dezamagesc, asta nu inseamna ca trebuie sa fii suparata pe Dumnezeu...nu ai fost crestin-ortodoxa! sa fii crestin-ortodoxa! Sa fim toti! putem singuri? Nu, cu harul lui Dumnezeu?...si harul nu vine daca nu ne smerim, zis Sfintii Parinti...
Sa uram pacatul si sa il iubim pe pacatos..Doamne, cand vom ajunge la aceasta?...Cu harul Domnului se poate...Doamne, cat de murdari suntem toti, toti fara exceptie si cat de mare este mila Ta peste noi! Slava Tie!

te imbratisez cu drag in Domnul.

ps: Asculta conferintele maicii Siluana Vlad, ea vorbeste despre probleme ca acestea pe care le-ai pus tu aici...

Salut, firespirit..:-)

Imi place comparatia pe care ai facut cu celulele corpului uman..care suntem noi...si corpul, care este El..Intr-un corp uman..mor celule in fiecare zi...si cad jos...si se nasc altele...si corpul se innoieste..

Despre animale...cred ca undeva in Pilde, Dumnezeu ne spune ca cel drept, curat in ochii Lui, printre altele, are si mila de animale...(iudaismul chiar interzice categoric chinuirea animalelor)..iar daca iti amintesti...Hristos, cand a intrat in templu...a dat drumul animalelor inchise spre jertfa..porumbeilor...si S-a dat pe Sine jertfa...pentru pacatele noastre...si de atunci, cei care cred in El...nu mai sacrifica animale la templu pentru pacatele lor...

Cum scria si Adriana-Simona..intreaga fire..om,natura,animale, plante...zac si sufera boli si moarte...si asteapta cu infrigurare...ridicarea(din somnul cel de moarte)..fiilor lui Dumnezu...dumnezeii dupa har...asa cum au fost atatia sfinti...cei in care rezida/locuieste..Duhul Sfant..si sunt calauziti de El in toate ce fac, gandesc, vorbesc..singurii care pot sa poarte numele de crestin..si printre care poti sa te numeri si tu.

Te vad un luptator...si am auzit o predica..zicand ca ceea ce un om nu poate sa sufere, si il doare groaznic sa vada..(ex, animale chinuite, copii macelariti, femei violate, oameni pierzandu-si demnitatea in santuri si alcool..si multe altele..)la aceea e chemat sa lupte, sa combata, sa ia atitudine.. prin Duhul Sfant.

Stii...eu vad cam asa..ca Dumnezeu a dat pamantul, animalele..si ce este creat..in stapanirea omului...or omul..imbarligat de diavol, l-a cedat acestuia...or..cooperarea om-diavol...este ce vedem astazi in lume...

Insa..cooperarea Dumnezeu-om, marire Lui...exista si ea...se numeste..rascumparare..e prin Hristos, e prin Duhul Sfant...,o vedem la sfintii care erau iubiti si urmati de fiare salbatice, la cei care unde puneau talpa piciorului...faceau acel loc colt de rai...la purtatorii de Duh Sfant, purtatorii de Dumnezeu..asa cum au amintit atat de frumos cei ce ti-au scris...

Sa nu se piarda nadejdea ta. Sa te miluiasca Dumnezeu, Tatal nostru, cu harul Duhului Sfant, si cred ca atunci vei intelege si pricepe multe lucruri...si inima ta va merge la ape de odihna...si la razboi duhovnicesc...si iarasi ape de odihna..prin El...cu El...si pentru El..

Cat priveste caderea ta de la credinta, sa ma ierti, dar eu, citind ce ai scris..vad altfel...ca tu acum sporesti de fapt ...te maturizezi in credinta..si..mantuirea e mai aproape de tine decat atunci cand ai crezut prima data...si asa cum in viata naturala avem crize..de indentitate...adolescenta..confuzie..durere...agon ie...presupun ca asa se intampla si in viata duhovniceasca..trecem de la "inger-ingerelu' meu"...mai prin valea umbrei mortii...mai prin pustii...mai prin..psalmii lui David .."de ce ascunzi la necaz, Dumnezeul mantuirii mele, de ce stai departe cand sunt in mare nevoie de Tine"..."de ce taci si nu-mi raspunzi"...si ajungem..prin harul Sau...la .."Te laud, ca Tu ma izbavesti, si nu lasi pe vrajmasii mei sa se bucure de mine"..la un autentic si din toata inima..."Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarulu"i...la "Doamne si Stapane al vietii mele"...

Multumesc pentru raspuns!

Se poate sa fie asa cum zici tu.

Singura scuza la tot ce se intampla in lume, ar fi ca totul e in capul meu sau ca totul e o mare holograma iar viata este o iluzie (parca buddha spunea asta), ca in matrix. Oricum daca o dau si pe partea stiintei, este la fel de limitata. Daca noi am evoluat din animale, e evident ca inca n-am scapat de laturile animalice (dovada razboaiele. sacrificiul animalelor si dezbinarea umana) si creierul nostru inca nu functioneaza la capacitati maxime. Parerea mea e ca sunem ca niste nebuni. Unii mai mult, altii mai putin. Insa toti pervertim realitatea cu mintea noastra limitata. Cica a fost un documentar pe teleenciclopedia unde spunea ca daca ne-am folosi 20% din creier, am putea levita. Nu stiu daca e adevarat. Oricum potentialul omului (fara dizabilitati) e urias.
Astea da, ar fi o scuza si poate notiunea de Dumnzeu ar putea exista in mintea mea.

Probabil un documentar mai vechi, caci e doar un mit ca folosesti x% din creier...

Eterna problema a raului...

Doamne, cum s-au înmulţit cei ce mă necăjesc !
Mulţi se scoală asupra mea. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui !"

salut,firespirit
 

fire,tu zici ca te-ai saturat de surdo-mutenia lui dumnezeu,dar esti sigura ca afirmatia ta este adevarata?
uita-te in jurul tau,nu crezi ca totusi omul nu tine cont de dumnezeu?in ziua de azi io vad ca omul este ridicat pe piedestal,ca este cel mai...,dar chiar este adevarat?poate omul, prin propria putere(daca o are)sa modifice legile naturii,sa faca altele mai bune?poate omul, ca prin puterea cuvantului, sa schimbe timpul,sa aduca tineretea vesnica???!!!!!!

"Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui."
de ce nu continui?
auzi ce zice? ... "si m-a auzit" ...