|
Singura problema e la ea. Pai daca preotul ii cere sa sara in cap, sare in cap? Daca mama vrea sa ramana singura si nemaritata ca sa o aibe pe langa casa, o sa ramana nemaritata?
Si de cand casatoria si nasterea de prunci au ajuns spurcate si in categoria curviei? Nu erau parca TAINA si BINECUVANTARE? Sau la 40 si ceva de ani, regulile sunt: mori singura!!! F crestineste, mai ales, ca nu este o solutie aleasa, ci impusa. "FFF crestineste" Basescu traieste in inimile noastre si se numeste comunism democratic. dictatura democratica. Daca asa zice, basescu, asa e, si gata!!!! Ca doar e binecuvantat de Patriarh, deci clar voia lui Dumnezeu.:P Asa ca faceti ascultare si votati PDL!!! Sa traiti bine! Nu traim bine, dar macar sa traiasca ei. E voia lui Dumnezeu. Sa nu mai fim asa egoisti. . . Aaaa, nu faceti ascultare, pt ca noi vb de ascultare, dar mereu cand e vb sa le impunem altora, nu noua!!! |
Rugati-va pt iertarea pacatelor noastre
E sf si marele post, am gresit si noi, prin pacatele noastre, in primul rand, a gresit si parintele, dar in primul rand eu trebuie sa invat sa-l iubesc, indiferent de comportamentul sau fata de mine. Nu-i de ajuns sa nu-l urasc, nu-i de ajuns sa ma rog pt el, desavarsirea incepe cand o sa pot sa-l iubesc, chiar daca a facat si a spus atatea..
Stiindu-ma pacatos si departe de acesta desavarsire, vin si sa va rog sa va rugati pt el, si pt noi, pacatosii.. Iertare tuturor ce le-am gresit intr-un fel sau altul.. Doamne-ajuta! |
Doamne ajuta!
am mai multe intrebari pentru cel nemultumit de masura care a impuso duhovnicul femeii pe care sustine ca o iubeste!
ai mai fost casatorit? (de cate ori?) ai uitat ca prin glasul duhovnicului vorbeste Dumnezeu? ia-il lasat un timp de gandire si doamnei?(ex.nu mai tineti legatura o perioada...punetiva ordine in ganduri!!!!) In alta ordine de idei...exista oameni in lumea asta care domina persoanele neajutorate(bonlave),sustinand ca le iubeste pana la epuizare si altele.De fapt persoana neajutorata nu poate sa se apere singura si apare cate un binevoitor si le fura si farama de liniste care o are. Parerea mea personala este ca exagerezi.Doar Dumnezeu stie ce se intampla cu adevarat si daca Oamneni Buni ar fi sa-l ascultam pe acel preot sar putea sa-i dam dreptate.Aici doar domnul a spus ce-l doare...mai sunt inca doua persoane care au cate ceva de spus. Sa nu ne mai grabim sa-i dam dreptate ca tot ce se poate sa atragem mania lui Dumnezeu asupra noastra nestiind ce se intampla de fapt acolo. Iertare daca am suparat pe cineva cu parerea mea. |
Citat:
Am sa incerc sa raspund pe scurt.. Nu am mai fost casatorit, nici eu si nici ea (de altfel ea nici nu avea cum, din moment ce nici acum nu vrea sa-i dea binecuvantare).. Nu am uitat ca prin gura duhovnicului vb Dumnezeu, dar NU POATE VB DUMNEZEU PRIN GURA UNUI DUHOVNIC CE ALEGE SA NU IMPLINEASCA RANDUIALA ORTODOXIEI SI CARE PUNE MAI PRESUS DE CEEA CE TREBUIE SA IMPLINEASCA PAREREA SA PERSONALA.. Dumnezeu nu se contrazice pe Sine si Duhul Sfant nu se pogoara decat unde este smerenie, nu mandrie (*Nu-ti permit sa-mi spui mie ca nu stiu tot adevarul despre voi* - cuvintele sale). Eu, dupa ce am cunoscut-o, am avut gand de casatorie cu ea, fara sa ma intereseze nimic altceva legat de ea (varsta, boala, ce zice fam, duhovnicul, etc), asta intamplandu-se cand eram vietuitor (nu frate!) al unei Manastiri.. Am asteptat vreo 2 luni apox. si cand m-am convins ca nu este ispita, asa cum sunt multe cand esti vietuitor intr-o Manastire, i-am spus asta, desi mai aveam o sapt si plecam de acolo.. Deci, eu nu aveam de unde sa stiu ce boala are, nici nu stiam ca-i bolnava sau nu, in clipa in care i-am spus gandul acesta.. Plecand de acolo am tinut legatura tel si apoi i-am spus sa mearga la duhovnic sa ceara binecuvantare pt casatorie, ea spunandu-mi de la prima intalnire de canonul ei *nici sa nu se casatoreasca, nici sa nu se calugareasca*, dar adaugand ca vrea sa faca Voia Domnului.. Iar parintele duhovnic, in loc sa faca ceea ce orice duhovnic ar fi facut (sa ma cheme sa ma cunoasca, sa vb cu duhovnicul meu, si sa ne dea un canon de rugaciune de 40 de zile si apoi sa venim innapoi), el s-a inaltat cu mintea si a zis *nu-ti dau binecuvantare, nu e de la Dumnezeu sa te casatoresti*.. Apoi, ne-am vazut mai des, a inceput sa apara si sent si a inceput sa ma iubeasca si la fel eu pe ea, totodata ne-am facut un obicei de a avea o pravila de rugaciune impreuna, si cu ajutorul ei am inaintat duhovniceste si in rug si oarecum si in traire.. Bineinteles ca tot am mai mers, ba impreuna la el, ba ea singura si mereu spunea altceva *nu-ti dau binecuvantare ca nu vrea maica-ta*, apoi dupa ce am cazut si in pacate *nu-ti dau binecuvantare ca ati facut pacate*, apoi i-a spus *ca poate sa se casatoreasca cu oricine, dar nu cu mine*, constient fiind ca nimeni nu se poate casatori cu cineva care nu-l iubeste, apoi mie, la tel mi-a spus *MA, VREI SA-TI SPUN ADEVARUL? N-AM VRUT MA, N-AM VRUT SI NU VREAU!*, si in tot acest timp ei ii spunea *ca o sa ajunga in ghena focului daca se marita cu mine*, *ca vede inaintea ei o prapastie mare*, etc.. Si, inainte de a cadea in pacat, ea i-a spus *parinte, il iubesc* si el zice *nu, e de la diavol asta*., apoi dupa ce am pacatuit zice *nu conteaza c-ati pacatuit, lasa, Dumnezeu va iarta, dar nu va casatoriti*.. Ca acum, in postul Mare sa-i spuna ca de fapt el nu va fi niciodata de acord ca ea sa se casatoreasca, si ca asta nu e iubire, ci ispita de la diavol, de-i la varsta asta.. In tot timpul asta pe mine m-a facut nebun, apoi cand le-am zis la altii din Manastire asta, a zis ca nu e adevarat ca el nu m-a facut asa., a zis ca nu ma iarta si nu ma dezleaga de pacatele facute cu ea, desi erau pacate iertate si dezlegate de altul, ei i-a zis ca *nu ai ce cauta cu el la Nicula*, anul trecut de Sf. Marie, apoi cand i-a zis sa mergem impreuna la el la Manastie, zice *nu ai ce cauta cu el aici*, mie imi spune *eu as putea sa-ti fac rau, sa te blestem, dar nu-ti fac nimic*, apoi alta data *daca nu o lasi in pace te voi pune la slujbe* si intrebandu-l cum vine asta, ce inseamna, ca-mi face rau, zice *nu-ti fac rau, dar daca nu o lasi in pace si nu te orientezi spre alta nu vei avea spor in nimic din ce faci*, apoi ducandu-ma singur la Hramul acelei Manastiri unde este el si vrand a ma spovedi, prima oara, de fata cu oameni din Biserica a zis ca bine, te spovedesc, apoi intrand la el nu m-a lasat sa zic nimic, a vb doar el ca s-o las in pace, etc., apoi a doua zi am facut metanie mare in fata lui si i-am zis *parinte, in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, va rog primiti-ma sa ma spovedesc*, el s-a intors din Biserica si a iesit afara, a doua zi la fel *parinte, va rog primiti-ma sa spovedesc pacate* iar el a zis *esti bolnav mintal, du-te si te trateaza*.. Candva mi-a spus ca s-o las in pace ca eu vreau sa-mi bat joc de ea, iar el daca *vedea* ceva in viitor, cum mi s-a mai sugerat, n-ar fi trebuit sa ma vada cum sunt in prezent, ca NICIODATA nu am vrut si nu vreau sa-i fac rau?! Cine *vede* in Duhul Sfant, vede cu adevart, nu asa cum nu este... Si-apoi, cat din tot ce-a facut el e ce trebuia sa faca cu-adevarat in calitate de preot si duhovnic?! |
Adevarat a Inviat!Clujeanule,pana la urma,indiferent cum este acest om si in ce masura a gresit,nu asta este relevant...si cred ca,chiar tu eviti sa vezi realitatea,canalizandu-ti energia spre ceea ce spune si face acest preot,nevrand sa vezi cauza mai profunda a lucrurilor: din relatarile tale,potentiala viitoare sotie a ta este aproape inexistenta...E ca si cum ai avea o legatura,asa deficitara cum e ea,mai mult cu preotul duhovnic al ei si cu mama acesteia!Ea...viitoare ta sotie,unde se afla in acest context?Pana la urma cu cine doresti sa te insori?Si pentru cine porti lupta aceasta cu morile de vant?Vorbim,totusi,de o persoana matura (daca nu ma insel ai spus ca are in jur de 40 de ani) si daca la aceasta varsta nu poate alege pentru ea in contextul in care se presupune ca iubeste si ar fi cam ultimul tren pentru a-si mai face o familie,ci alege sa ramana legata in continuare in dependentele ei,crezi ca o va mai face vreodata?Din punctul meu de vedere,e foarte greu de crezut...
Nu stiu ce o determina sa se comporte astfel si inca nu am inteles daca boala despre care discuta duhovnicul este doar una de ordin fizic ori este vorba despre mai mult de atat,insa indiferent despre ce discutam,o casnicie se face in doi,nu de unul singur! |
Citat:
Conteaza ce vrea ea si ea i-a spus parintelui ca ma iubeste si asta nu o data, nu vreau a vb mai mult despre iubirea dinre noi pt ca nu vreau a se canaliza discutiile spre acest subiect ce doresc a ramane in sfera intimitatii noastre, asa cum consider ca e firesc.. Nu vreau sa trasform tot ce-i intre noi intr-o *telenovela*, chiar daca pe alocuri *viata bate filmul* si nu vreau sa implic pe cei ce citesc in a comenta viata mea privata, nu asta e scopul.. Ea sufera oricum cel mai mult din toata situatia asta, pt ca a fost crescuta intr-o ascultare oarba fata de duhovnic si fata de parinti si ii e foarte greu sa inteleaga adevarul a ceea ce trebuie sa faca. Spre ex eu ii spun sa se roage sa fie Voia lui Dumnezeu cu ea, si de multe ori ascultandu-mi sfatul a fost bine si toate erau bune intre noi, dar de fiecare data cand vb cu par ii dadea lui dreptate si aceasta doar pt ca nu vrea sa accepte ca el greseste grav bazandu-se doar pe *asa spun eu*, sau *asa vreau eu*.. Ea este acum intr-o situatie greu de imaginat, fara tel mobil, nici al ei si altul ce i-l dadusem eu pt a comunica si are interdictie de a folosi tel fix, si asta ghici pt ce? Pt ca *asa spun eu* (parintele) si *asa vreau eu pt ca eu am facut-o si eu ii ordon* (maica-sa).. Am sa ma opresc aici cu a descrie situatia reala existenta cu ea, tocmai pt a nu aduce totul in sfera *telenovelei*, si credeti-ma, ma repet, ea sufera cel mai mult in situatia asta si daca nu vb despre ea e in primul rand din respect pt detaliile intime dintre noi si din respect fata de ea.. Si adevarul este ca nici parintele si nici maica-sa nu au vrut ca ea sa se casatoreasca, iar ea a trait ca o adevarata cenusareasa ingrijindu-se de casa surorii ei si de a o ajuta pe maica-sa si chiar pe vecine.. Toate bune si frumoase, a dobandit smerenie, a facut multe fapte bune si crestinesti, dar a *pierdut* dreapta socoteala, atat de necesara tuturor in aceste vremuri tulburi.. Deci, consider ca este foarte important si conteaza enorm de mult ce face acest duhovnic, atat din punctul sau de vedere (al propriei sale relatii cu Dumnezeu), cat si mai ales raul si pacatele ce le-am savarsit noi si care, de avea smerenia sa se roage *sa fie Voia lui Dumnezeu cu noi* si dorea sa implineasca randuiala Ortodoxiei nu se mai ajungea aici.. Si cred ca despre asta e vb, de a marturisi clar si fara echivoc ca Ortodoxia nu inseamna *nu dau binecuvantare pt ca nu vreau eu*, sau *nu te iert si nu te dezleg de pacatele facute* sau toate celelalte ce nu vreau a le mai (re)aminti.. Si toti cei ce cititi puteti ajuta cu rugaciunea voastra, pt ca *mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului*.. |
Draga Clujeanule,iarta-ma,nu a fost intentia mea sa te supar cu ceva...eu doar mi-am spus parerea din prisma observatorului pe baza postarilor pe care le-ai scris si cam ce a reiesit din acestea...
Nu am contestat ca ea nu te-ar iubi ori ca nu si-ar dori sa fie cu tine,ideea a fost doar ca o persoana care nu este stapana pe propria ei viata,ci permite altora sa dispuna de ea si nici macar in contextul in care iubeste si isi doreste o familie (deci se presupune ca ar fi o motivatie destul de puternica) nu isi asuma responsabilitatea luarii unei decizii pe cont propriu...greu de crezut ca o va mai face vreodata. Este o incercare si pentru ea,pentru tine si pentru voi toti cei implicati. Este foarte putin probabil ca mama si duhovnicul ei sa isi schimbe modul de a fi si a se comporta,deci,singura care cu adevarat poate face ceva este doar viitoarea ta sotie si tot probabil este una din marile sanse pe care Dumnezeu i le-a scos in cale ca sa isi ia viata in propriile maini si sa iasa din acel rol de Cenusareasa despre care ai povestit mai sus... |
"– Părinte, ce este ascultarea de duhovnic si până unde trebuie să meargă ea?
– Ascultarea de duhovnic, într-un fel, ar trebui să fie neconditionată. Dacă stii că-ti vorbeste Dumnezeu, dacă ai constiinta că prin duhovnic îti vorbeste Dumnezeu, atunci nu mai discuti nimic si faci ce ti se spune. Acum, nici duhovnicii nu trebuie să fie pretentiosi, în sensul acesta că ce-a spus el e cuvânt din Evanghelie, ci trebuie să fie cu întelegere fată de neputinta omenească. Trebuie să aibă elasticitate, să nu fie teapăn într-o chestiune, ci să fie binevoitor, întelegător, asa cum este un părinte fată de copil. Pentru că, dacă nu l-ai câstigat dintr-o dată, s-ar putea să-l câstigi cu vremea. Si în cazul acesta trebuie să te ocupi de el, să-l tii aproape de tine, ca să-l poti ajuta mai târziu, dacă nu-l poti ajuta în clipa de fată. Numai dacă sunt niste împotriviri puternice si niste împotriviri care-l înjosesc pe duhovnic în fata credinciosului, adică, dacă credinciosul îl coboară, îl defaimă pe duhovnic, în cazul acesta el nu poate fi duhovnic pentru respectivul si îl îndrumează să se ducă si să-si găsească alt duhovnic pe care-l poate asculta, la care poate să se supună." - Interviu realizat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, 5 octombrie 1997 cu Parintele Teofil Paraian. Totul depinde de ea - daca ea nu stie ca ascultarea nu este INDOBITOCIRE, nu mai este vina ta si nici a duhovnicului. Daca nu a primit binecuvantare nu inseamna ca nu va puteti casatori. Duhovnicul poate fi "parasit" din motive intemeiate, iar caderea in pacat din pricina asa zisei ascultari, cred ca este un motiv foarte intemeiat. Daca ea, in ciuda sentimentelor pe care spune ca le are fata de tine nu-si da seama ca totusi este un om si are LIBERUL ARBITRU de la Dumnezeu, atunci mergi in viata mai departe si uit-o. NICI UN BLESTEM nu se leaga de un om care are catusi de putina osteneala intr-o viata crestina, daca nu este intemeiata pe deplin asa ca nu va mai tot faceti probleme si actionati (de va vrea si ea bineinteles). Episcopul locului, cu iertare sa mi fie, poate sa rezolve foarte bine problema atata timp cat i-o expuneti, si puteti primi binecuvantare de la el (este mai mare peste un simplu preot de manastire). De la o conferinta cu un parinte din zilele noastre (nu mai stiu acum care) am aflat ca sunt doar 2 cai spre mantuire: CASATORIA sau CALUGARIA (exceptie facand cazurile grave de boli psihice si/sau fizice in care nu poti face fata la una dintre modurile de viata anterior enumerate). Tot o exceptie poate este si Calugaria alba care a fost intemeiata, din pricina prigonirilor, pe vremea comunismului si, cred ca poate fi practicata si azi insa numai din proprie vointa, iar ea odata ce a pacatuit cu tine si te iubeste, nu cred ca asta vrea. Daca voia asta nici macar nu se uita la tine. Din cate am citit eu mai degraba drumul pe care tine sa-l urmeze este spre osanda, caci poate ajunge chiar si la deznadejde (Doamne fereste) si atunci sa vedem noi ce mai spun domnii si domnisoarele care indruma spre acea ascultare oarba. Sper ca nu am suparat pe nimeni cu ideile si parerile pe care le-am expus aici (avand in vedere ca unele le-am auzit de la unii parinti si nu sunt ale mele proprii) si nu uitati un lucru: Hristos s-a rastignit si a inviat pentru noi, iar Cununia este a doua Taina dintre Sf. Taine (dupa Sf. Botez) Cu drag, AGabriela |
Citat:
Cred ca am mai postat anterior ca ea a trait cu-adevarat intr-o ascultare oarba, atat fata de mama cat si fata de duhovnic, pierzand cumva dreapta socoteala, ea nu a fost educata si nici crescuta sa hotarasca singura decat in lucruri fff mici si de aprox 10-15 ani are canonul asta, nici casatorie si nici calugarie si pur si simplu atat familia ei cat si ea "s-au obisnuit" cumva cu ideea asta ca ea nu va fi casatorita niciodata, pt ca asa credea ea ca e de la Dumnezeu, cum spune duhovnicul.. Dar iata ca Dumnezeu are un alt plan cu ea si cu mine, spre mantuirea ambilor.. Ii arata o alta "Cale" si nu cea cu care toti se obisnuisera, ci alta.. Caci spune Hristos "Sa nu sotociti c-am venit sa aduc pacea, ci sabia.. Am venit sa despart pe tatal de fiu, pe mama de fiica".. Ea este slaba, din multe puncte de vedere si inca se indoieste ca asta e Calea si Voia lui Dumnezeu cu ea.. Si indoiala, stim de la cine e.. Si acesta indoiala apare totdeauna cand se gandeste ca "daca e adevarat totusi ce zice parintele", sau "cum sa greseasca parintele? e om sfant, multi spun ca e vazator cu duhul, cine sunt eu sa il judec si sa vad de greseste sau nu?" si accepta de buna voie aceste ganduri in sufletul ei drept adevar, si "uita" adevarul ce-l traieste cu mine, tot ce a fost si ce este si cum a inceput totul.. Este intr-adevar o incercare mare pt ea, dar credeti-ma, caci nici parintele si nici parintii ei nu se vor schimba, caci nu vor asta.. |
Citat:
I-am spus de mii de ori sa spuna "Ma lepad de parintele, de familia mea, de voiinta mea ptr a-Ti urma TIE, Doamne intru totul" si spune ca "simt ca nu ma pot spune ca ma lepad de parintele" ori asta inseama doar o legatura ce el a facut-o si care "tine" atat pt ascultarea ce ea i-o acorda neconditionat, cat si pt faptul ca Hristos e drept si a lasat preotilor puterea sa lege si sa dezlege.. De asta am tot insistat pe acest site cu faptele duhovnicului, caci aici e "cheia" a tot.. El daca implinea de la inceput ce trebuia sa implineasca si se ruga cu adevarat si cu smerenie, i se descoperea ca asta e Voia lui Dumnezeu si nu ceea ce crezuse el pana atunci.. Si culmea e, ca el nici macar nu vrea sa-si vada greselile lui si sa se-ndrepte, pt el insusi, in primul rand, apoi pt "prigonirea" sufletelor noastre.. Daca ati stii cu-adevarat cate pacate a "nascut" tot ceea ce a spus, tot ceea ce a facut, cate caderi in pacate grave si chiar in deznadejde am suferit eu.. Dar macar eu cad si prin mila lui Dumnezeu si a Precuratei Sale Maici ma ridic, stiu caderea si stiu "pasii" spre ridicare, dar el., el nici macar nu crede ca a gresit cu ceva, dimpotriva asta spune la toti, inclusiv ei, ca eu sunt de vina pt toate.. |
iata parerea anumitor preoti, duhovnici sau prelati despre subiect
Pt a fi o cat mai clara viziune despre cele intamplate, postez separat si ceea ce imi mai amintesc despre toti preotii, duhovnicii sau episcopi cu care am vb despre acest subiect, invitand totodata si pe alti preoti, duhovnici de sunt printre cititorii acestui forum sa posteze parerile lor..
Staretul si duhovnicul de la Manastirea unde ne-am intalnit a spus "Cand un duhovnic da un anumit canon, acesta poate fi de la Dumnezeu sau poate fi parerea personala a duhovnicului din acel moment referitor la o situatie concreta. Doar timpul spune daca canonul dat a fost de la Dumnezeu sau nu. Ea daca simte ca te iubeste, trebuie sa mearga la el si sa-i ceara dezlegare de canonul dat - de a nu se casatori sau calugari, si de a implini ceea ce traieste" Preot de mir din Cluj "De obicei preotii din Manastiri dau canoane ce tin mai mult de viata pusniceasca, decat cea de familie, crezand ca daca ei se nevoiesc asa, asa e Calea "mai sigura" si mai incununata spre Dumnezeu, insa in primul rand Dumnezeu a lasat si a sfintit Casatoria ca taina si apoi a randuit Calugaria ca o Cale mai presus de fire.. Sa nu uitam ca si calugarii au fost nascuti intr-o familie, mai intai..." Alt preot de mir din Cluj "Dar ati cerut binecuvantare pt casatorie inainte sa pacatuiti sau dupa? Iar eu raspunzandu-i ca bineinteles ca inainte, a zis "Este mai mare pacatul lui de a nu va lasa sa va casatoriti, decat al vostru, caci voi ati mers inainte de pacat la el" Episcop vicar al "locului" de unde slujeste duhovnicul ei "Cum adica, un slujitor al Bisericii celei Mari sa fie impotriva Bisericii celei mici?! Este datoare sa-l lase, sa meara impreuna cu tine la episcopul locului de unde esti tu si acolo episcopul sa faca rugaciune de dezlegare si sa-l ia ca duhovnic pe duhovnicul dumitale, caci e bine sa aveti amandoi acelasi duhovnic, dar sa-l lase, si nici nu vreau sa ma gandesc cu-adevarat la tot ce-mi spui dumneata, sa nu-mi fac pacate, dar e indreptatita sa-l lase" Un ucenic al Par. Arsenie Boca de langa Sibiu "Daca va iubiti mergeti mai departe, pt ca greseste si duhovnicul tau si parintii tai" - asta i-a spus doar ei, eu nu eram prezent.. Un preot de mir din orasul de unde este ea (nu e din Cluj) "Hristos este dragoste, il cunosc bine pe par si am o parere buna despre el, dar.., trebuie sa aflati adevaratul motiv pt care nu vrea sa va dea binecuvantare, insistati, mergeti la el, vb cu el, cereti-i duhovnicului dvs sa va ajute, nu se poate sa fie atat de inversunat impotriva voastra, eu nu-l cunosc asa, dar.., rugati-va mult si va fi bine intr-un final" Preot de Manastire, (unde mai vine duhovnicul ei de multe ori si spovedeste, caci a plecat de acolo spre Manastirea unde e acum, si preot care-l stie bine) "Stiu ca ai dreptate intru totul, dar eu nu pot sa-i spun par ca greseste, e mai in varsta ca mine si nu pot, dar ma voi ruga pt voi" Episcop de Cluj "Ce fel de canon e asta, nici casatorie nici calugarie? Il cunosc bine pe par si nu cred ca a facut asa ceva. El nu are voie sa faca asa ceva.. Mergi la Manastire la el si vb cu staretul" Par meu duhovnic "Par e batran, si daca i-a intrat ceva in cap nu poti tu, orice ai face sa-i scoti din minte parerea lui.. Tu roaga-te sa fie mila lui Dumnezeu cu voi si lasa-l in plata Domnului. In definitiv, nu conteaza ce a facut el sau ce a spus el, ci cum te raportezi tu la toate astea.. Iar tu trebuie sa mergi spre Dumnezeu, orice ar fi., cu sau fara ea, drumul tau trebuie sa fie spre mantuire." |
Va rog pe toti cei cu inima curata sa va rugati pt noi..
Pt ca am inteles cat de importanta e rugaciunea in toate si stiindu-ma si vazandu-ma atat de slab, caci mereu cand incerc a ma ruga atat pt parintele, cat si pt mama ei, am foarte mari ispite si de multe ori cad (cum din pacate ma aflu si acum, scriindu-va), indraznesc a va cere tuturor "celor cu inima si gand curat" sa va rugati pt noi toti..
Poate spune fiecare orice rugaciune doreste, ne poate pomeni oricum doreste, eu am ales sa redau mai jos un "model" de rugaciune ce o stiti cred cei mai multi si care exista in orice carte de rugaciuni - rugaciunea pt pace si inmultirea dragostei, considerand ca e rugaciunea "cea mai trebuincioasa" (de fapt, orice rugaciune are rostul ei), mai ales in cazul de fata.. Pt cei ce nu o au, o redau cu tot cu prenumele noastre.. "Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor și dătătorul bunătăților, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei și ai dat pace neamului omenesc, miluiește, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc și ne ocărăsc; așijderea și pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoșii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălțime ca un Bun asupra inimilor noastre,ai ticalosilor robi Valentin, Mihaela, par. Ioachim, Viorica si toti cei ce sunt impotriva iubirii noastre, ce sunt lipsite de dragoste și de unire și sunt îmboldite de spinii urii și ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune și din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune și să petreacă în dragoste și unire. Așa, Doamne, înmulțind dragostea în inimile noastre, păzește-ne de tot răul și de asuprirea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi și totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii și să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătățile Tale cele cerești. Amin." Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala tuturor! Si sa ma iertati pe mine ticalosul pt tot ceea ce v-am tulburat, smintit sau de v-am fost pricina de judecare sau de alte pacate.. |
Citat:
|
Citat:
Tot pentru casatorie? De ce voiai sa te casatoresti cu o femeie pe care nu o iubeai? E adevarata toata povestea asta sau e o inventie? Am recitit in urma postarile si am vazut ca aceeasi intrebare a pus-o si AlinB dar nu i-ai raspuns.... |
Adriana,sa stii ca eu mai cunosc oameni care merg sa ceara binecuvantare cand nici bine nu au cunoscut pe cineva,impinsi de disperarea faptului ca au o varsta,ca isi doresc familie etc.
Ar fi de dorit sa astepte sa apara sentimente,o legatura,insa multi se grabesc si ciudat,unii chiar aleg sa puna pret pe parerea altui om,fie el si duhovnicul personal,decat pe ceea ce se afla in inima lor. Insa,eu din postarile pe care le-am citit nu mi-a dat nimic a intelege ca povestea nu ar fi reala.Sunt totusi prea multe amanunte prezentate,nu apar contradictii care sa sara in ochi,de la o postare la alta,asa ca tind sa cred ca ceea ce s-a relatat este real. Poate omul a mai omis niste amanunte pentru ca nu a dorit sa isi puna in intregime viata pe tava,este de inteles... Oricum,lasand la o parte acest caz particular,sunt lucruri care si pe mine ma depasesc referitor la aceasta ascultare oarba de duhovnic pe care o fac unii oameni,renuntand chiar sa aiba o familie,o viata,daca duhovnicul nu da binecuvintarea...si cazuri sunt! Sau inteleg sa ceri binecuvintare pentru lucruri majore din viata ta,dar si acolo cu discernamant,insa unii cer si ca se duc sa isi viziteze o ruda,un prieten,sa mearga in cutare loc,sa ajute sau nu pe cineva...sa am iertare,insa mi se pare absurd si nu cred ca asta e rolul duhovnicului in viata noastra.Este ca si cum tu nu mai gandesti pentru tine,nu iti mai asumi nici o responsabilitate si sincer ma indoiesc ca pe lumea cealalta,cand vei fi intrebat despre ce ai facut cu viata ta,vei putea ridica senin din umeri si sa arati cu degetul catre un preot!Fiecare va fi judecat pentru faptele si deciziile sale,nu ale altuia,indiferent cine ar fi acela! |
Ceva nu se leaga..pentru ce anume a cerut binecuvantare atunci cand nu o iubea? Tot pentru casatorie? Sau pentru ce?
Nu a raspuns nici lui AlinB la aceeasi intrebare... nici nu e obligatoriu sa raspunda... atunci, insa, incep sa-mi pun intrebari ... Daca cerea binecuvantarea pentru casatorie, desi nu o iubea, cum se astepta sa o primeasca? Voia sa se casatoreasca cu o femeie pe care practic atunci inca nu o cunostea? Cum sa fie de acord preotul? |
Citat:
Stie mai tot ce am vb cu preotii, mai putin ce a zis episcopul de Cluj, cu care am vb acum cateva zile, avand binecuvantarea parintelui meu.. Am fost impreuna la un preot din orasul ei, preot ce-l cunostea si pe duhovnicul ei si i-a spus sa nu creada ca daca parintii nu-s de-acord, inseamna ca nu e de la Dumnezeu si in acest caz s-a dat pe sine ex si a zis "eu daca asteptam sa fie si soacra-mea de acord cu mine, nici acum nu eram casatorit" si are pana acum 6 copii cu sotia sa si din cate stiu, se inteleg destul de bine.. Tot el ne-a spus ca a cunoscut cazuri cand toata familia era de acord si a lui si a ei, si dupa 2 luni au divortat.. De asemenea a spus ca "sa nu se bazeze exclusiv pe parerea parintelui, caci si cand s-a spovedit sotia sa la el i-a spus ceva ce nu se cuvenea", bineinteles ca nu a vrut sa ne dea alte detalii.. Apoi a spus ca e posibil sa fie singura ei sansa de a fi fericita, lumeste punand problema si a insistat si asupra lucrurilor materiale, a ceea ce lucrez eu.. Parerea ei despre toate discutiile cu alti preoti e "ei pot spune orice, eu nu cunosc Ortodoxia si ce trebuie sau nu sa faca parintele, nu caut sa stiu asta, nu e treaba mea, iar daca parintele greseste, el va da socoteala, eu stiu ca trebuie sa ascult de el".. Si chiar acum, in postul mare dupa ce s-au vazut a zis ca a realizat si ea ca "nici parintele si nici maica-sa nu o sa fie de-acord niciodata cu a se casatori cu mine", lucru ce pana acum nu a vrut sa-l priceapa si mereu a nadajduit in acesti oameni, in loc sa nadajduiasca in Dumnezeu.. De asta s-a ajuns pana aici... |
Citat:
Nu mai am rabdare sa caut sa vad daca am mai postat sau nu, dar am trimis-o sa ia binecuvantare pt casatorie, cand nu o iubeam.. Cum s-a ajuns aici? Nu e vb de disperare, sau alte motive si am sa incerc sa explic pe scurt cum s-a intamplat, chiar daca prin asta sunt nevoit sa dau anumite detalii din viata mea particulara, anterioara cunoasterii ei.. Asadar, eu am trait in curvie cu o d-ra timp de aprox 8 ani, fiind departe de credinta, si de Biserica.. Abia dupa despartirea de ea, am inceput, prin mila lui Dumnezeu "sa pun inceput bun" pe acest drum greu si frumos in acelasi timp ce duce la Mantuire.. M-am spovedit pt prima oara acum vreo 5-6 ani, imediat dupa despartirea de ea si de-atunci, incet-incet incerc a merge pe "treptele" ce duc spre Dumnezeu.. Dupa "venirea mea intru fire" am avut o relatie cu o d-ra ce era stabilita in sp si chiar si in timp ce ea era venita in tara si ne intalnisem, la mine la munca venise in preot la secretara de atunci si am simtit nevoia sa vb mai multe cu el, desi aveam parinte duhovnic.. L-am intrebat atunci "Parinte, cum sa fac sa o aduc pe aceasta fata mai aproape de Dumnezeu, caci ea spune ca are credinta, dar nu prea merge la Biserica, nu se roaga, etc..", iar parintele acela mi-a spus ceva ce aproape mi-a revolutionat totul in interiorul meu.. Acele cuvinte sunt "Ceea ce ceri si vrei tu nu e rau, in sine., insa tu sa te rogi mereu sa fie Voia lui Dumnezeu cu tine, nu ceea ce vrei tu.. Pt ca poate tu crezi ca asa e bine pt tine acum, dar poate ca Dumnezeu are alt plan cu tine.. Si atunci, EL ce sa faca? Daca-ti implineste cererea si vei avea de suferit mai tarziu, tot pe EL o sa dai vina., iar daca nu-ti implineste cererea, vei ajunge in deznadejde.. Asadar, lasa-te cu-adevarat in Voia Domnului spunand mereu in rugaciunile tale "Fie Voia Ta cu mine, Doamne" si vei vedea atunci ca Dumnezeu randuieste asa cum e cel mai bine pt tine".. Frumos spus si desi eram impreuna cu cea cu care mi-o dorisem si era destul de frumoasa fata de mine, totusi cuvintele parintelui au avut in mine un efect puternic si am inceput sa pun cumva in aplicare acest sfat.. Rezultatul?! In 2 sapt am aflat ca cea de care ma indragostisem, prima data virtual (relatia cu ea incepuse pe net) si apoi si-n realitate ma mintise ca de fapt nu se despartise de fostul ei iubit si in aceste 2 sapt totul s-a terminat.. Coincidenta?! Apoi venirea mea la Manastirea unde am intalnit-o a fost tot asa ca am avut gand sa merg la acea Manastire, desi aveam de ales de a merge la mai multe din acea zona, dar "ceva" din interiorul meu imi spunea ca doar acolo trebuie sa ajung.. Si am ajuns.. Nu mai stiu exact cum a fost si ce am simtit cand am vazut-o prima data, dar cert e ca de la un timp am avut gand de casatorie cu ea, fara sa ma fi gandit special la asta.. Am stat aprox 2 luni cu acest gand si vazand ca tot ma rugam, asa pacatos cum sunt, acest gand nu mi-a disparut si desi nu o vedeam decat fff rar, mai mult venea la Maslu acolo, fff rar la Sf. Liturghie.. Si vazand ca tot am acest gand am facut rost de nr ei de tel de la o prietena de-a ei, am sunat-o si intalnindu-ne i-am spus exact acel gand al meu, iar ea mi-a spus ca are canon "nici sa nu se casatoreasca nici sa nu se calugareasca", adaugand ca oricum, vrea sa implineasca Voia lui Dumnezeu.. Iar aceasta prima intalnire a mea cu ea a avut loc cu o sapt inainte ca eu sa plec din Manastire si desi stiam ca voi pleca, totusi am simtit ca asta trebuie sa fac, sa-i spun acest gand.. Nu se cuvenea sa-o mint, sau sa-i spun ca vreau doar asa, sa ne cunoastem, si sa vb si sa vedem ce-o fi... Era clar in inima mea gand de casatorie si dupa ce m-am incredintat ca doar de la Dumnezeu poate fi (daca ar fi fost ispita, disparea in 2 luni, sau ma gandeam la pacate cu ea, sau la altceva), nu m-am mai intrebat "Dar de ce Doamne, ea?! Ca e mai batrana ca mine, ca e bolnava, ca are canonul asta, etc".. Pt mine, cel ce incercam a ma nevoi a trai acel "Doamne, fie Voia Ta cu mine pacatosul", imi era de-ajuns ca EL imi trimisese "cale de intoarcere" spre EL si cum putea sa fiu nerecunoscator si sa intreb cele de mai sus?! Asa ca, stiind de la bun inceput ca acest gand e de la Dumnezeu, nu mi-am mai pus problema ca "cum sa ma casatoresc eu cu ea, cand nici macar n-o iubesc?!", ci pur si simplu am avut incredere si nadejde ca daca asta e Voia Domnului va veni si iubirea (ceea ce s-a si intamplat pana la urma) si bineinteles ca am trimis-o dupa un timp (cred ca dupa 2 luni de cand vb doar tel) sa ceara binecuvantare pt casatorie de la duhovnicul ei, caci stiam ca "asa se cade" si ca "asta e randuiala" ce se cuvine a o implini.. Iar duhovnicul, nici nu a vrut sa ma cheme sa ma intrebe cum ma intrebati voi, "cum de vrei sa te casatoresti cu ea, cand n-o iubesti? Ce te determina sa faci asta? De ce ea?!" sau alte intrebari de genul asta, ci pur si simplu a spus "NU, tu nu trebuie sa te casatoresti".. O buna perioada de timp, mai ales la inceput, nici macar eu insumi nu am vrut sa cred ca par are alte ganduri si ca "nu vrea el", ci mereu spuneam ca ne pune la incercare, ne incearca sa vada cum si cat luptam impotriva pacatului, cat de mult ne rugam, etc.. Dar... REALITATEA E ALTA.., din pacate.. |
Citat:
Dumnezeu ne-a creat cu voiinta libera, EL nu a intervenit NICIODATA in libertatea noastra, altfel n-am mai fi Dumnezeu desavarsit intru toate, ci partinitor.. N-a intervenit nici macar cand au pacatuit Adam si Eva, desi putea sa o faca, stiind bine ce va urma.. Atunci cum se face ca daca Dumnezeu nu intervine in libertatea omului, acest "drept" si-l ia un slujitor al Sau?! Daca Hristos nu a spus nimanui pe pamant "nu te iert si nu te dezleg", cum "isi permite" sa faca asta un slujitor al Sau?! Stiti voi toti cei care spuneti ca duhovnicul se asculta orice ar fi, cat de grav e asta?! Hristos Insusi S-a rastignit si pt mine, pt ca PACATELE MELE SA FIE PE VECI IERTATE PRIN JERTFA SA SUPREMA, si vine un "slujitor al Sau" si spune "pacatele acestuia sa nu se ierte".. Cu al carui drept face asta?! Bineinteles ca Dumnezeu le-a lasat acest lucru "sa dezlege si sa lege", dar cat EL pe pamant fiind nu a spus nimanui, indiferent de pacate ca nu il iarta si ca nu il dezleaga, cum poti sa treci peste ce a facut Hristos si sa-ti iei "dreptul" de a nu ierta si de a nu dezlega, ATATA TIMP CAT STAPANUL LUMII A ALES MOARTE DE BATJOCORA SI PT CA EU SA AM PARTE DE VIATA... Si nu spun toate astea pt a-l judeca, ci pt a intelege toti cat de grav a gresit el fata de Dumnezeu prin tot ce-a facut si din care, din pacate nu s-a intors.. Rugati-va pt toti.. |
Citat:
Dupa cum ai spus si tu,draga Clujeanule,nici Dumnezeu nu intervine peste liberul arbitru al omului si pana la urma preotul tau duhovnic ti-a spus bine cand ti-a spus sa lasi sa fie voia Domnului cu tine si sa iti dea ceea ce considera El ca este mai potrivit. In contextul dat,in care,dupa cum si tu iti dai bine seama,nici duhovnicul si nici mama nu isi vor schimba modul de gandire,singurul om care ar mai putea si care ar fi firesc sa ia o hotarare,adica ea,refuza acest lucru,indiferent ce motive are.Este dreptul ei de a alege,chiar si o astfel de decizie si tu nu poti face nimic pentru a o schimba.Faptul ca oamenii nu se schimba este un adevar.Sau,mai corect: oamenii nu se schimba niciodata pentru altii,ci doar daca ei sunt constienti si convinsi in sinea lor de aceasta schimbare! Spuneai ca tie iti e clar ca e de la Dumnezeu gandul de casatorie cu aceasta femeie,pentru ca el nu a disparut in doua luni.Eu iti spun ca sunt oameni carora le vin anumite ganduri cu o persoana si nu dispar in ani,ei ramanand agatati intr-o iluzie,nelasand loc in viata si inima lor pentru o alta persoana,chiar daca este evident ca omul acela nu doreste sa aiba vreo legatura (dorinta nu se vede din ce spune o persoana,ci din ceea ce face pentru ca acest lucru sa se intample),indiferent care ar fi motivele care stau la baza acestei decizii.Stiu multe cazuri si vorbim de ani de zile de singuratate.De aceea iti spun,ca bine ar fi sa iti pui mai mult bazele pe ceea ce iti arata si confirma realitatea,decat pe aceste ganduri si trairi,care de multe ori pot fi subiective. Din trairile mele personale,pot sa iti spun ca am vazut clar diferenta cand un lucru a fost de la Dumnezeu si cand a fost doar incapatanarea mea prin modul in care s-au derulat evenimentele din viata mea: -cand era vorba doar de insistenta mea de a ma agata de o idee,dorinta etc,totul mergea extrem de greu,nu se urnea mai nimic,in ciuda eforturilor mele,bariere peste bariere,insa eu ma incapatanam sa lupt contra curentului pana ajungeam la epuizare si cand ma uitam in prezent,aveam impresia ca nu urnisem nici macar o caramida; -cand ceva era sa fie de la Domnul,chiar daca existau anumite impedimente si greutati,ele se rezolvau cu o mult mai mare usurinta si rapiditate si aveam acel sentiment ca "toate se leaga" intr-un mod firesc,natural,daca ma intelegi ce vreau sa spun. Se spune ca intr-o situatie dificila in care esti nevoit sa faci o alegere,exista doar trei variante: sa o accepti,daca nu poti accepta,sa incerci sa o schimbi,iar daca nu poti nici una si nici cealalta,sa iesi din ea... |
Citat:
Aveti dreptate, gandul a persistat 2 luni, dar IUBIREA?! Ca eu puteam sa am orice gand, sa nu fie de la Dumnezeu, dar cum se explica ca a aparut iubirea in sufletul ei fata de mine si in sufletul meu fata de ea?! Cum poate sa existe o iubire, daca nu este Voia Lui Dumnezeu?! Si credeti-ma, am facut multe pacate si m-am facut pricinuitor al multor pacate ale ei, cautatand sa vad daca ma iubeste cu-adevarat sau doar lucrurile trupesti o atrag la mine.. Si-am vazut adevarul.. Iata ce spune Par. Aresenie Papacioc despre iubire http://www.youtube.com/watch?v=wgsHtb5GIwU Si e o iubire ce nu are la baza trupul, sau lucrurile lumesti, ci tocmai dorinta fiecaruia de a implini Voia lui Dumnezeu.. Asta ne uneste, si chiar de am si pacatuit, nu prima data a fost pacatul si apoi iubirea, ci exact invers.. Mai intai a fost gandul meu de casatorie, apoi continuarea relatiei noastre bazandu-se pe cele duhovnicesti, rugaciuni impreuna, vb despre lucruri duhovnicesti, descopeream incet-incet ca suntem in acelasi gand intru toate si ca ne potrivim intru toate, inclusiv in cele ale vietii de zi de zi.. Apoi rugaciunile.. Dupa cum v-ati dat seama sunt departe de desavarsire, dar nu o data m-am rugat Maicii Domnului "sa ma povatuiasca sa nu gresesc Fiului Sau" cand au mai fost momente dificile intre noi si mereu rasp din rugaciuni a fost spre ea.. De ex, de fff multe ori cand eu vroiam sa merg la ea, imi spuneam simplu "Doamne, daca este inspre binele sufletelor noastre, fa sa ajung cu bine si sa ne folosim ambii, daca nu, sa nu plec" si de fiecare data mergeam si era bine, iar asta realizam abia apoi.. Prima oara cand la sfatul par ei duhovnic si-a schimbat nr de tel, m-am rugat Maicii Domnului "ce sa fac sa nu gresesc Fiului Sau" si in asa fel s-au intamplat toate, incat la 26 de h de cand si-a schimbat nr de mobil, eu il aveam, si asta nu de la cineva ce-l avea.. Si multe, multe, multe alte "intamplari" de acest fel ce nu pot fi "intamplatoare", caci cu totii stim ca "la Dumnezeu nimic nu e intamplator".. Si tot ce s-a intamplat intre noi pana acum, nu e fara rost, sau doar "in mintea mea", ci e realitate.. STIU ca ma iubeste cu-adevarat, am trait asta si nu pot nega, doar pt ca fam ei, par, sau alcineva are o alta parere.. S-a ajuns aici pt ca a nadajduit mai mult in oameni decat in Dumnezeu si acum vede singura si intelege unde au adus-o oamenii.. Trebuie sa fie desavarsita in aceasta iubire, trebuie sa DEVINA desavarsita, in asa fel in care sa lase tot si pe toti si sa-mi urmeze in Calea Casatoriei.. Si asta va fi, n-am nici o indoiala, pt ca stiu ca vrea cu-adevarat sa implineasca ce vrea Dumnezeu.. Au fost indoieli si din partea mea, nu pot spune ca nu, dar sufletul meu e "linistit" caci stiu ca este o probl de timp pana ce-mi va urma.. Poate ma veti considera nebun, ca si par ei, insa, asta simt, asta traiesc si asta-mi spune inima, mai ales dupa "curatirea" prin spovedanie.. A trebuit sa ajungem pana aici sa luptam pt a fi desavarsiti - mie mi se "cere" sa-l iubesc pe duhovnicul ei, ce ma prigoneste si-mi face rau, sa-o binecuvintez pe mama ei ce ma injura si vb urat, iar ei, dupa cum spuneam sa renunte la tot si la toti.. Se va intampla asta, credeti-ma.. Si-n plus, am "multe alte variante", alte persoane care sunt in jurul meu si cu care as putea fi, daca as vrea, dar.., rugandu-ma, tot ce simt e doar spre ea., si-atunci, ce sa fac?, sa ma amagesc singur?!, sa ma mint?! Fireste, sunt liber sa fac orice, dar., daca nu fac ce vrea Dumnezeu, ce fac?! Continuati sa va rugati pt noi toti, va rog.., pt a implini Voia Lui Dumnezeu!. Cereti Mila Lui pt noi toti... |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 00:05:11. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.