|
Legat de acest aspect mai ales de trairea in doi va trebui cu totii sa intelegem ca adevarata traire intru Hristos a celor doi este atunci cand intre cei doi exista si a treia persoana, Hristos. Despre aceste aspecte atat de importante ne invata urmasii Sf. Siluan. Recomand cu drag sa ascultati conferinta Parintelui Zaharia din Essex, care explica cu atata frumusete trairea iubirii in familie, intre soti.
"In relatiile dintre noi avem nevoie de a treia Persoana. Asa cum preotii in timpul Sfintei Liturghii, atunci cand isi dau sarutarea pacii isi spun: “Hristos in mijlocul nostru!“, la fel trebuie sa fie si in viata noastra. In legatura noastra de iubire, Dumnezeu nu este intrusul, ci Cel ce o curateste si o desavrseste. El este Cel ce o apara si in marea si vesnica Lui iubire o intareste si o insufla. Tocmai de aceea cautam adapost in Biserica, unde harul lui Dumnezeu in Taina Cununiei, va sfinti legatura cuplului, asa incat barbatul si femeia sa se completeze unul pe altul cu darurile lor si sa impreuna-lucreze la desavarsirea lor, care se va vadi, nu numai in legatura lor de iubire din aceasta viata, ci si in Imparatia ce va sa vie. Domnul a zis: “Fara Mine nu puteti face nimic“. Daca vom fi incredintati ca a cauta o legatura ideala si desavarsita cu un om este o mare amagire, atunci vom intelege ca dorul nostru cel adanc si tainic dupa o iubire poate sa-si afle implinirea numai in Dumnezeu, Facatorul, Proniatorul si Mantuitorul nostru. Va incepe atunci, intre noi si Dumnezeu o aventura nesfarsit de creatoare si datatoare de viata. Cu cat se va intari mai mult legatura dragostei noastre cu Dumnezeu, cu atat va deveni mai curata si mai puternica si oricare dintre legaturile noastre cu semenii nostrii. Dragostea noastra va fi atunci una sanatoasa si ancorata in perspectiva singurei iubiri adevarate care este insusi Hristos. Numai atunci va avea ea valoare, pentru ca va fi libera, adica fara de pacat. Prezenta patimii trupesti tulbura mintea si impiedica sporirea duhovniceasca a omului si dobandirea iubirii dumnezeiesti. Toata iubirea traita in afara lui Dumnezeu este ontologic autodistrugatoare. Daca legatura noastra verticala cu Dumnezeu este adevarata si puternica atunci orice alta legatura orizontala va fi autentica si puternica." Arhim. Zaharia Essex Anglia |
Errare humanum est, perseverare autem diabolicum
Oana 72 are un comentariu de bun simt. Raul nu se indreapta cu alt rau, ci cu intelegerea neputintei celuilalt.
Nu mai comentez ambitia ta nefireasca de a dovedi cu tot dinadinsul celuilalt ca ai dreptate (si ma refer la majoritatea replicilor tale de pe acest thread). Sunt convinsa ca nu-i intelegi originea diabolica.. Ca sa preiau tema ta favorita: cine nu intelege, nu intelege :) Dar inca astept opinii din sfintii parinti ca nevasta trebuie sa stea ca lemnul. :3: Succes. Citat:
|
Nu iti rastalmacesc eu cuvintele, ci tu te exprimi intr-un mod din care (fara o baza de cateheza prealabila a cititorului) se intelege cu totul altceva decat vrei sa spui. Ori pe acest forum intra nu numai oameni inaintati in crediinta, ci si oameni care sint botezati ortodocsi dar nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei. Pe acestia ii poti sminti cu felul in care te-ai exprimat. Bine macar ca acum ai explicat ce vroiai sa spui, ca sa nu mai existe acele ambiguitati de exprimare (exprimare partiala, bazata pe presupuneri) ale tale, de care pina la urma aparent ti-ai dat si tu seama:
Citat:
Citat:
Inainte de a sari sa ma acuzi din nou de tot soiul de ganduri rele care sint chiar numai suspiciunile tale, reflecteaza un pic la cele ce ti-am scris. |
Citat:
Citat:
Citat:
Sunt intrebari retorice. Citat:
Citat:
Citat:
Dumnezeu sa te binecuvinteze.:53: |
Citat:
Credeam , mai ales tu, care te pretinzi citita, ca stii aceasta si ca ai citit viata Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos. Daca femeia ajunge sa despatimeasca aceasta patima , cu ajutorul lui Dumnezeu si ajunge la masura rugaciunii continue si a gandului la Domnul in fiece clipa atunci Domnul o va face neatinsa de pacatul acestor pofte in momentul in care aceasta este interzis cum este spre exemplu ziua Domnului. pentru ca jumatatea sa nu a ajuns la acest nivel de despatimire a acestei patimi, si doreste sa isi satisfaca aceste pofte, iar femeia trebuie sa i se supuna respecand porunca Domnului "femeilor supuneti-va barbatilor vostri" va cere ajutor lui Dumnezeu sa iasa neatinsa de pacat din aceasta incercare. Astfel prin Hristos, a treia persoana care trebuie permanent sa fie in cuplu pentru a fi o iubire desavarsita (Arhim. Zaharia - Sf. Siluan), va lucra prin femeia despatimita de pacatul acesta si va face ca si barbatul sa simta aceasta. Tot ce se intampla intre cei doi de acum este lucrarea lui Dumnezeu, exact cum explica atat de frumos Arhim. Zaharia din care v-am postat un citat mai sus. Tu Anna cum vezi pe cineva ca sare aici pe forum sa imi spuna cate ceva, iar iti amintesti dusmania ce o ai inima si ma acuzi de cine stie ce lucruri care pe semne sunt in mintea ta de le gandesti. Dar eu nu ma supar pe tine mai ales ca vad ca esti singura care gandeste asa, iar cei cum sunt Oana, fiind noua pe forum, nu prea stie ea, disensiunile din vechimea acestui forum. Ea imi este draga, ca intreaba in felul ei si nu poarta dusmanii vechi ce mocnesc. Eu ti-am mai zis, nu poti trece peste dusmanie, nu poti sa uiti, lasa-ma pe mine sa uit, nu mi te mai adresa, nu citi nimic din ce scriu eu, ocoleste threadurile unde scriu ca eu nu ma supar. Ai vazut , eu nu te urmaresc, nu iti adresez nici un cuvant, doar raspund cand ma jignesti. In privinta smintirii, sa stai linistita ca nu scriu nimic neverificat in prisma credintei ortodoxe. ce spun eu aici este invatatura de la Sfintii Parinti, de la parinti imbunatatiti si de la traitori intru Hristos. Cu adevarat exista putina invatatura adresata in special cuplului, si familiei crestine. pacat ca atunci cand o gasim nu o pretuim cum se cuvine. Pacat Anna ca in loc sa incerci sa meditezi la Dumnezeu , cerand sa iti lumineze mintea sa intelegi expresia "ca lemnul intre lemne", chicotesti gandindu-te ca vezi un cuplu in care un barbat munceste ca nebunul si o femeie sta ca lemnul. Mare pacat, dar crede-ma ca daca urmezi acest drum niciodata nu vrei reusi sa iti faci barbatul din necredincios credincios si nici sa va despatimiti impreuna prin Hristos. As vrea sa va spun ceva legat de parabolele cum ar fi " ca lemnul intre lemne" folosita de Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos. Acesti sfinti ajungand la inaltimea despatimirii, primesc mangaiere dumnezeiasca, raspandindu-se pe tot trupul sfintindu-l. (Vedere duhovniceasca) Apoi: "Incã si alte multe cuvinte ale Sfintei Scripturi vin în gura lui în ceasul acela, care aratã cã Dumnezeu a primit pocãinta lui si rugãciunea lui, precum se spune: "Duhul umilit, inima înfrântã si smeritã, Dumnezeu nu o va urgisi". Dar nu numai acestea sunt cele de care se bucurã un astfel de credincios, ci încã si multe alte întelesuri ceresti si dumnezeiesti ies din inima lui. Deoarece a fost dezlegat si risipit norul întunecos al pãcatului de cãtre luminarea rugãciunii mintii si cugetã armonia cuvântului sfânt care spune: "Le-a deschis lor mintea ca sã înteleagã Scripturile" si "Cel ce crede în Mine, râuri de apã vie vor curge din pântecele lui" (Ioan 7, 38); deoarece inima omului clocoteste de întelesuri dumnezeiesti, iar gura lui vorbeste în parabole, precum se spune: "Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început" (Psalm 77, 2)." (Vedere duihovniceasca) iata deci cum si cuvintul Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos "ca lemnul intre lemne" este parabola ce semnifica despatimirea de desfranare si de poftele carnale. Am postat aici pe acest thread citatul exact din viata Sf. Simeon nu o mai repun. Dar este indicat de citit intregul pasaj spre intelegere. |
Citat:
Dar puteti si dv sa fiti mai ingaduitor cu exprimarea mea, si chiar puteti sa imi dati o mana de ajutor spre intelegerea tuturor. Va multumesc. Dumnezeu sa va ajute! |
Citat:
Nu poti sa despatimesti o patima fara smerenie, fara rabdare si fara dragoste ce vin de la Domnul. Toate acestea cate le-am spus concetrat eu astazi de fapt se petrec in timp, prin nevointa, prin rabdare. Femeia trebuie sa posteasca, sa asculte de duhovnic, sa se spovedeasca, sa se roage, sa se curete, si sa dea iubire jumatatii sale. Sa fie curata cu inima, sa doreasca sa asculte de Dumnezeu si sa faca voia Lui. Sa devina smerita , iubitoare, rabdatoare, sa nu incalce nici o porunca a Domnului. sa nu isi iasa din fire in fata greutatilor, sa nu isi piarda rabdarea vazand neintelegerea jumatatii sale ci sa il inconjoare cu iubire curata, sa il serveasca si sa il faca sa simta prin ea lucrarea lui Dumnezeu care si pe ea a schimbat-o. Nu va fi penibil nimic, mai ales ca in zilele libere ca sa spun asa deschis, el, sotul ei, va simti daruirea si iubirea ei ceea ce o va delimita clar de ideile care iti trec prin cap cu papusa gonflabila. In timp, femeia se va despatimi de aceasta patima, iar Hristos se va face simtit ca a treia persoana in relatia lor de iubire ca soti. Poate dura, luni sau ani, depinde de cat de mult ne nevoim pentru a inlatura patima intai din noi si apoi prin noi de la jumatatea noastra cu ajutorul lui Dumnezeu. Eu am abordat aici cazul in care unul simte chemarea lui Hristos si celalalt nu. Ganditi-va ce minunat cand amandoi simt chemarea lui Hristos! |
Citat:
(Cand am vazut ca intarzii cu postarile, mi-am zis ca in sfarsit ai inteles! "Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori?" Aceeasi intrebare: cu ce drept inveti pe altii? Mai ales lucruri in care nu se iese din sfatul duhovnicului!) Scuze de ton, asa sunt eu si in viata de zi cu zi, foarte directa. Am impresia ca ne crezi un morman de prosti care pot fi facuti din cuvinte. Stiu de unde vine expresia ca lemniul intre lemne si IN CE SENS SI CONTEXT A FOST FOLOSIT. Apoi este foarte clar in ce CONTEXT si SENS il folosesti tu. Sunt diferite. Poftim postarea: Citat:
Mult mai onest mi se pare sa-i spui sotului ca postesti. Iar daca totusi te culci cu el ca sa nu-l indepartezi, atunci nu este cazul sa-l umilesti sau sa-l "poedepsesti", sa-l "faci sa inteleaga" etc... Mi se pare o ipocrizie si un egoism cumplit. Adica "poacatosule, vezi cat de pacatos esti ca nu tii posturile?" Etc.. Groaznic. Aproapele este calea noastra de mantuire. Cei mai aproape sunt sotul, copiii, parintii, fratii.. Daca pe acestia nu-i putem iubi, daca nu ne facem datoria fata de ei (de ex. sa cresti copii ortodocsi, sa-i inveti respectul inainte de a parasi casa), daca neputinta parintilor este greu de suportat etc... atunci cum putem noi visa la despatimire, harisme si iubirea vrasmasilor? Dar insistenta ta in materie de viata intima, ma lasa cu gura cascata. Un singur cuvant conteaza aici: D U H O V N I C U L! El cunoaste masura fiecarui om si stie sa-l sfatuiasca cum trebuie. Restul sunt pareri forumistice, care mai mult jignesc prin invadarea domeniului intim. Dupa cum bine a scris adam (de ce 000?), despatimirea nu facem noi, ci Dumnezeu lucreaza in noi. Daca altul este mancacios sau in alte feluri poftitor, nu este cazul sa-l comentam/criticam, ca nu suntem noi in locul lui. Fiecare stie cu ce se lupta, uneori unele ispite sunt lasate tocmai pentru a smeri omul (care vede astfel ca nu poate izbandi singur, fara ajutorul lui Dumnezeu!). |
Citat:
Citat:
Citat:
Cat despre mana de ajutor spre intelegerea lucrurilor, am incercat sa ti-o dau inca de la inceput, comentand postarea ta si aratand aspectele pe care tu nu le-ai exprimat. Insa tu ai luat-o personal, ca si cand as fi avut ceva impotriva ta. |
Citat:
Iar cei care chiar vrem sa ne mantuim, trebuie sa reusim intr-un tarziu sa plecam capul. Poate ca Dumnezeu s-a saturat sa ne tot trimita ispite pe care nu le putem infrana. Mai bine-I multumim ca are grija de noi si ne incearca si astfel sa nu-I mai servim mereu mingi la fileu! Noi zicem ca facem voia Lui, dar daca citim printre randuri, oare ce vedem? |
mandria bat-o vina
Sa va spun ceva asa de amuzament.... Eram eu intr-o perioada a mea de habotnicie cumplita, perioada care, dupa cum am reusit singura sa constat, s-a datorat tonelor de literatura duhovniceasca de mari inaltimi. Citeam si eu asa sa stiu ce au simtit sfintii aia, ce au trait, ce revelatii au avut, ce le-a descoperit lor Dumnezeu prin nevointa... Citeam si nu ma saturam, spre exemplu din Sfantul Isaac Sirul care e un psiholog desavarsit si te poate incanta pana la extaz. In interiorul meu incepuse o lupta crancena, vroiam si eu sa fac multe... dar ce sa faci cand ai trei copii, familie, greutati, responsabilitati, servici, traiesti intre oameni si mai ales cand nu ti se pot aplica toate conditiile unei vieti ascetice. Pai cand vrei sa faci "nevointa” , sa postesti negru spre exemplu (dau si eu un exemplu de reducere la absurd, nu am facut asa ceva dar spre intelegerea ideii) si tu alaptezi, cum crezi ca priveste Dumnezeu mascarada asta de “nevointa” decat ca pe o aberatie.
Asa, sa revenim… Si ma duc cu sacul plin la duhovnicul meu care e un om de un echilibru extraordinar. Mi-a spus ceva ce cred ca nu o sa mai uit vreodata: Doamna scumpa, dvs. vreti sa participati la olimpiada si nu aveti antrenament nici cat sa prindeti un autobuz care pleaca din statie. Pai astea sunt lucruri pentru atleti, dvs. vreti sa mergeti pe stadion cu sacosele pline de cumparaturi.” Mi-a tras asa un pumn in stomac, mi-au trebuit niste zile sa-mi revin si sa reanalizez pozitia pe care ma aflu. Nu stiu cat am analizat de bine, cert e ca promit sa nu mai plec pe stadion cu sacosele incarcate. Citeam tot pe aici pe un topic ceva tare frumos, la parintele Teofil Paraian venise o femeie cu multi copii si ii spusese ca ar vrea sa faca cumva sa citeasca mai multe acatiste si parintele i-a spus: eu si fratii mei am fost acatistele mamei mele. Cred ca ar trebui sa ne gandim mai mult unde suntem, in ce societate traim, ce putem face in conditiile propriei noastre existente ca sa traim in echilibru cu Dumnezeu cu noi insine si cu oamenii din jur. |
Foarte bine punctat, doamnă Oana. Fiecare are crucea lui, pe care, nevoindu-se cu bucurie, este chemat la asemănare cu Isus. Stări de viață diferite, tipuri de cruci diferite. Nu seamănă crucea laicilor cu cea a călugărilor. Și între laici este deosebire: crucea studentului este studiul, crucea celui căsătorit este familia. De aceea, ca să revenim la topicul nostru, cine trăiește, în condițiile păgânești de azi, în abstinență până la căsătorie și în fidelitate după aceea, vrednic este de a fi asemănat cu sfinții bineplăcuți Domnului nostru: în aceștia se recunoaște El, tot așa de mult ca în călugării care aduc cinste stării lor îngerești.
|
Citat:
"Nu sar, nu sar, se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta, cum spui," Asa este, Cuvintele nu imi apartin, dupa cum vedeti, chiar accentuand "cum spui" probabil ca trebuia sa le scriu ingrosat dar nu stiu sa fac asta, ma iertati, eu le citasem din postarea lui adam000 care imi explica ca sunt oameni aici care nu sunt inaintati in credinta, desi sincer eu ma gandisem ca sunt altii mai inaintati ca mine. De aceea i-am repetat cuvintele lui. Si eu cred ca fiecare din noi avem multe de invatat unii de la altii si ma mirase tare mult cand adam000 imi spunea ca oamenii nefiind inaintati nu pricep exprimarea mea: se sfinteste, se indreapta, se curata, chiar mi-a dat o lectie despre asta motivand ca oamanii nu cunosc tainele ortodoxiei accentunad ca sunt multi care chiar nu stiu nimic si ca vor intelege prin se sfintesc, ca se sfintesc ei insisi. Am ramas mirata desi eu am increderea ca aici sunt oameni intelegenti care inteleg multe nu cum spunea adam000 ca nu pricep. de aceea ma si acuza ca am exprimare ambigua, prin asta nefacand altceva decat subestimand cititorii de aici ca nu vor pricepe exprimarile mele asa zise ambigue din motivele aratate mai sus. Eu va dau dreptate, pentru ca de la fiecare om pe care il intalnim putem primii multe bucurii doar sa primkim si sa le vedem. |
Citat:
Acuma sa iti spun ceva.. Daca esti trup si suflet unul cu altul atunci nu trebuie sa ii spui ca postesti ca el stie ca postesti, el stie tot ce faci ca nu exista ascunzis. Iar in mintea unei femei credincioase nu este cum spui tu "pacatosule" ci este " Doamne ajuta" Doamne ajuta" asta este. In mintea mea este mereu Doamne ajuta si Doamne Iisus , in mintea ta este "pacatosule" de gandesti asa? Ca ce ai in minte asta si exprimi doar "cum iti sunt gandurile asa iti este si viata".(Staretul Tadei) Atunci cand vei avea in minte mereu Doame ajuta atunci Dumnezeu va lucra pentru tine si prin tine asupra celorlalti din jurul tau pe care ii iubesti. Atunci nu iti va mai fi atat de greu sa iti faci sotul credincios. Chiar daca nu vrei sa iei sfatul asta de la mine, ca de..., e de la mine, sa nu uiti ca prin aceste doua cuvinte spuse precum si prin numele lui Iisus se vor schimba vietile tuturor. Da, eu mereu am spus ca despatimirea o facem cu ajutorul lui Dummnezeu prin libera noastra alegere. Noi trebuie sa alegem si apoi sa punem nadejde la Dumnezeu. In legatura cu duhovnicul , exact asta am spus si eu femeia sa isi iubeasca barbatul, sa i se supuna, sa asculte de duhovnic (apropo eu ascult de duhovnic aici sa stii, am vrut sa ma retrag si i-am spus ca nu mai scriu, dar el a zis, sa mai scriu macar 2 zile din saptamana sa se foloseasca si altii de ce am invatat iar 5 zile sa citesc din cele sfinte), sa se roage, sa citeasca cele sfinte, sa fie umila si blanda, si rabdatoare, sa le faca toate in casa ca si cum le-ar face lui Hristos. Sa dea iubire curata intregii sale familii sa fie ca o mica lumina in casa ei. Vad ca tu tot intrebi cu ce drept scriu aici, dar am acelasi drept ca si tine cand imi spargi cuvintele , le dai alt sens, acuzandu-ma ca fac pe invatatoarea dar de fapt folosindu-te de acest mic truc psihologic ,doresti sa intorci oameni impotriva mea. Inchei cu un citat din conferinta Arhim. Zaharia Essex care spunea asa citez din memorie: "oamenii se aliniaza pe doua laturi cei drepti care vin de la Abel cu pleiada de sfinti culminand cu Maica Domnului si apoi cu toti sfintii pana astazi si impreuna cu toti dreptii si cei pacatosi de la Cain care vin pana astazi. cele doua laturi, cele doua grupuri de oameni au avut intotdeauna disenisuni insa cu cat ne apropiem de sfarsitul veacurilor disensiunile si ciocnirile dintre ei se intetesc si se agraveaza." Vedem asta oriunde in orice comunitate, chiar si aici pe acest forum. Dragilor, poate vorbesc mult, ma iertati, eu spun aici ce gandesc, multi gandim multe, dar nu spunem. Si eu gandesc multe , dar spun. Va spun voua ce gandesc. Acu daca nu toate ies bune, ca sunt o pacatoasa si eu, aveti un pic de ingaduinta si de toleranta. daca vreti. Ma iertati. |
Citat:
Eu aici am scris intotdeauna fara adresare directa cuiva, insa de fiecare data s-a gasit cineva lezat, si a venit la scara mea sa ma zdruncine sa imi spuna ca nu urc frumos ca i se pare lui ca pasesc oarecum. Acu eu ce sa fac, ma tin si eu cu mainile de balustrada scarii mele si mai spun unora sa se uite la scara lor. Si am grija sa pasesc pe scara in sus asa cum am invatat de la duhovnicul meu si dela sfintii nostri. |
Citat:
Chiar ma bucur sa fie cineva care sa indrepte exprimarile mele daca nu sunt foarte clare, si daca au nevoie sa fie mai elevate. Numai o rugaminte am, mica de tot, sa nu le strambati, sa nu le schimbati sensul , atata va cer. deci daca am zis omul se sfinteste, dvs puteti spune , da se sfinteste cu ajutorul Dumnezeu, asta a vrut dumneaei sa spuna, nu sa ma certati ca spun ca se sfinteste prin el. ca ma certati atunci pentru ceva ce nu am facut, desi, daca stau bine sa ma gandesc, certati-ma, ca asa si trebuie, sa ma invat odata sa ma exprim clar. desi eu nu subestimez oamenii din jurul nostru si am incredere ca daca cineva vrea sa ma intrebe ceva legat de ce spun eu, o va face si nu va ramane nedumerit. Eu insa, ma bucur de fiecare postare frumoasa a celor de aici, indiferent cine o scrie, si invat de la ei ceea ce poate eu nu stiu. rareori ii intreb direct ceva. iau ce scriu si ma bucur sa primesc. |
Ma plangeam pe un topic de desfranarea sotului?
Nu este adevarat. Spuneam pe un topic ca se POATE posti cu sot necredincios. De fapt eu l-am laudat pe acel thread si tu ai tint cu tot dinadinsul sa-mi explici ca nu am motiv sa-l laud, ca un necredincios este mai rau decat cel din urma crestin etc. Si toate astea le-am primit fara sa cer sfatul. Pe gratis. Cu generozitate am primit comentarii grosolane despre sotul meu! Deci lucrurile stau asa: poti spun despre mine ca sunt pacatoasa, rea etc. Dar pana la familia mea!!! Draga mea, tu uiti ca m-am insurat cu el, l-am luat asa cum l-au crescut altii, nu l-am educat eu (ca daca nu ai uita ce ai in familie stiu ca nu ai critica sotii altora). Deci te rog, nu mai minti, ca scot threadul de la naftalina. Eu nu ma plang de sot, sotul meu este exact ce mi-a dat Dumnezeu si ii multumesc lui Dumnezeu pentru el. Te rog mult NU mai aduce pe sotul meu in discutie ca nu este cazul (si daca mentionezi vechile mele postari, macar nu mai spun neadevari. Ai uitat? Te informezi). Citat:
|
In alta ordine de idei, nu-mi fac eu sotul credincios!
Eu nu ma pot face nici pe mine credincioasa. Dumnezeu face asta! Si Dumnezeu il schimba si pe el, nu eu. Nu am eu ambitii absurde sau puteri supraumane sa schimb pe altii. Deci despre ce vorbesti cu schimbatul sotului? (si nici nu "intorc oamenii impotriva ta". Cum as putea eu sa intorc oamenii impotriva ta? Si de ce as face asta?) |
@oana72, in general trebuie sa fim atenti cu vorbele, ca daca o atentionare poate lovi in mandria noastra, o lauda poate face la fel de mult rau uneori... Totusi nu pot sa nu spun ca mesajul tau este asa cum s-ar dori toate mesajele de pe acest forum. Indeamna spre meditatie si smerenie. Din pacate lucrurile nu stau deloc asa si mie chiar mi se pare ca pentru multi, forumul tine loc de competitie. Daca avem ceva de dovedit, asta ar trebui sa ne straduim sa-I aratam lui Dumnezeu, daca ne-a mai ramas cumva timp pentru El. Ceea ce incercam sa dovedim aici, de obicei ne osandeste.
@dobrin7m, eu am spus ce-am avut de spus. Din pacate n-ai inteles inca. Iarta-ma, te rog. Asculta-mi sfatul si citeste cu multa atentie mesajul Oanei, fiindca mie mi se pare ca nici nu se putea mai bine subliniata o astfel de situatie, din care cu totii avem multe de invatat. Nu-ti risipi sufletul pe explicatii si urzeli viclene ale vrajmasului. Aduna-te nitel, roaga-te cum stiai s-o faci odata cand erai numai tu cu El, fara toate "sacosele" din jurul tau. Poate ca chiar conteaza parerea noastra in anumite imprejurari, dar cand devenim prea "vorbareti" trebuie sa stim ca nu facem voia lui Dumnezeu. |
Citat:
Daca vei invata ca tonul tau sa devina bland si smerit, nu aspru si dur, ca asa zici ca este firea ta, deci daca vei lasa pe Dumnezeu te va invata sa schimbi firea. Iar sotul tau vazand minunea petrecuta cu tine cu siguranta ca va lua aminte mai mult la Dumnezeu. Cu threadul, am sa il scot de la naftalina eu daca trebuie , exact de la prima mea postare sa vada toata lumea ca nu iti era tie adresata. A dori sa cunosti pe Dumnezeu , sa poti cu ajutorul Lui sa aschimbi firea ta, si apoi prin tine sa se schimbe cei din jurul tau, raspandind iubirea data de Dumnezeu este cea frumoasa dorinta.. Daca pentru tine este o dorinta absurda e gandirea ta si atat. Parintele meu mi-a dat in acest sens un exemplu din parohia lui: era o familie in care baietelul lor era mai evlavios insa mama si tata nu. Si copilul isi dorea sa manance de post insa parintii lui nu. Si singur isi gatea de post si manca de post pe cand parintii nu. si azi asa maine asa, pana cand cam dupa un an si jumatate toata familia lui vazand evlavia copilului lor au ajuns sa mance de post. ca ceva firesc si normal asa lasat de Hristos. Prin copil, Dumnezeu a lucrat asupra intregii familii. |
Citat:
Eu nu m-am uitat la scara dvs si nici daca aveti sacose sau papornite prin jur. Ca nu e treaba mea. treaba mea e sa ma rog lui Dumnezeu sa imi dea tarie si sa vorbesc de Dumnezeu cu oamenii care si ei vor sa vorbeasca de Dumnezeu. Am sa va piovestesc o pilda minunata din pateric. Un calugar nevoitor trecea odata pe o cale. Si vede la un moment dat alti doi calugari unul peste altul pe cale. Si s-a maniat si le-a spus, rusine sa va fie ca va dedati la asa pacate. Aceia nu au incetat si atunci a repetat: dar incetati nu va e rusine sa faceti asa ceva in vazul tuturor? Aceia nimic. Atunci s-a apropiat de ei si i-a impins cu piciorul strigand: da incetati odata asa pacatosenie. in clipa aceea imaginea s-a spulberat. daduse cu piciorul in doua manunchiuri de paie. Asa l-a inselat diavolul pentru ca avea o mandrie de mare evlavios. Aveti si dvs grija sa nu va inselati. Ca unii vorbesc putin ca sa ascunda , cele multe rele pe care le gandesc. Altii vorbesc mult si spun tot ce gandesc fara sa ascunda nimic. Nu vorbaria este pacat si vorbaria proasta, fara invatatura si fara de Dumnezeu. de Dumnezeu nu te mai saturi sa vorbesti, de Dumnezeu nu te mai saturi sa cugeti daca il cunsoti cu adevarat. "Cine iubeste ceva acela si doreste sa vorbeasca despre acel ceva." Sf. Siluan Atonitul |
Insa ati sesizat corect. Mosh Neagu, o atentionare poate lovi in mandria cuiva.
Asta este problema mare a lumii de astazi , mandria, insa nu este drept nici corect sa nu mai vorbim cele frumoase despre Dumnezeu de frica ca cineva va fi lovit in mandrie. Acu intotdeauna, de vom vorbi de un pacat, cel ce are pacatul acela se va simti lezat si din mandrie va reactiona. Dupa inteleapta dvs judecata cum e bine, sa tacem ca sa nu lezam mandria si pacatul cuiva sau sa vorbim si sa incercam sa ne indreptam unii pe altii invatand unii de la altii dupa putinta si harul fiecaruia pe care Dumnezeu ni l-a dat? Oare vazand vorba frumoasa a lor ce vine de la Dumnezeu (pengtru ca vorbele frumoase despre Dumnezeu, de la El vin) cei mandrii si lezati si loviti in mandrie si pacat, nu se vor indrepta poate totusi usor usor prin harul Domnului din vorba frumoasa? Sigur ca cel mandru si pacatos va vedea vorba frumoasa, stramba si urata, ca mandria si pacatul ii stramba vederea da ce sa facem noi acum decat sa il iubim asa cum este? Nu ca nu am fi si noi pacatosi, sau vindecati complet de mandrie. Dar de ar fi sa judecam la rece sub acest aspect atunci ar trebui ca aici forumurile sa fie goale si nimeni sa nu mai scrie nimic. Nu credeti? |
pace fratilor!...deviem de la subiect...reveniti la subiect sau deschideti un topic pe "tema" dorita...vorba multa saracia omului...
|
Citat:
Nu cred ca intereseaza pe nimeni cine are dreptate, cine ce a zis si de ce. Suntem la proces public? Chiar crezi ca de-asta intra oamenii pe forumul ortodox? Sa vada cine are dreptate intre anna si dobrin? Eu ti-am dat doar o replica deoarece aduci obsesiv in discutie "dusmania" mea, "supararea" mea cu sotul necredincios etc... E cazul sa incetam pt ca deranjam, nu-ti dai seama? Ce ai scris acolo, eu stiu, NU este cazul sa repeti, am inteles perfect punctul tau de vedere. Ai macar un pic de consideratie pt capacitatea mea de intelegere, te rog. Cine vrea sa afle detalii, gaseste pe threadul Despre desfranarea intre sot si sotie. Dar daca vrei sa dai explicatii, facem thread separat ca sa citeasca numai cine chiar este interesat de asa ceva (pe care eu nu particip!) sau imi scrii in privat (dar am inteles ca vrei sa vada "lumea" ca...). |
Citat:
eu am sa il iau in seama ca pe un indemn foarte bun si nu am sa mai bag in seama pe cei care nu vor pacea. Am sa incerc sa fug de acei oameni care nu vor pacea chiar de s-ar pune de-a curmezisul in fata mea impiedicandu-ma. Multumesc pentru indemn. Asadar spun si eu: pace fratilor si surorilor, pace! |
ce bine e s-a facut liniste,si pacea domneste acuma.
multe binecuvintari. |
Citat:
|
Citat:
|
Ce metode folositi pt abstinenta in posturi ? Am auzit ca exista niste substante care se iau care ajuta. Sau alte metode ce stiti ? In afara de evitarea factorilor care duc la acest lucru.
Cel mai mult am rezistat 3 saptamani si mi se pare printre cele mai grele lucruri de la care ma pot infrana, fiind totusi vorba de o nevoie biologica. |
Citat:
Postul înseamnă (și) ridicarea deasupra acestor nevoi firești înscrise în natura noastră, iar fixarea mentală pe ideea asta ajută mult. Dacă dorești să duci postul până la capăt și nu ești căsătorit încă, pregătește-te de un iad pe termen mai lung (însă nu veșnic). O să citești tot felul de sfaturi ipocrite despre rezolvarea acestor chestiuni, scrise de oameni care vor să pară că nu au probleme de genul ăsta, așa că o să-i las pe aceștia să te sfătuiască despre pregătirea duhovnicească. Dacă nu ai vocație monahală, ca subsemnatul, abstinența prelungită începe să lucreze împotriva ta, ca orice privațiune care nu-și găsește suport în realitatea naturii tale. În primii doi ani abstinența te tonifică, asta dacă reziști primelor asalturi fără să cazi într-una dintre multiplele forme ale desfrânării. După doi ani însă, îți ucide vitalitatea cu fiecare zi ce trece până ai să te trezești într-o fundătură de unde îți va fi foarte greu să ieși, fără o decizie clară în privința tipului de viețuire pe care dorești să-l urmezi. |
Cum poate sa dauneze sanatatii fapta buna ? adica sa nu imi arunc samanta ca Onan in casatorie sau prin malachie de unu singur , sa respect dezvoltarea in pantec a copilului cand e atat de fragil , zigot, embrion, fetus sa nu-l tulbur apoi in perioada de alptare si uite asa o gramada de abstinenta dar care evident e pro sanatate cine poate contesta ? Ca e foarte greu asta da recunoastem ca suntem neputinciosi trebuie lucrat cum ne invata Biserica altfel nici o sansa te pacaleste lumea trupul si vrajmasul groaznic. Conservarea energiilor interioare nu risipa asta trebuie sa faca barbatul si femeia sunt facuti sa se echilibreze dupa relatia lor trupeasca daca a fost corecta trebuie sa fie mai intariti si sa aiba rezultate pozitive in toate planurile sa se bucure toata creatia de iubirea lor.
Apoi cu hormonul.Testosteronul este probabil substanta erotizanta la care se referea Parintele Arsenie acela insa nu este secretat de glande ( gonade ) decat daca acestea primesc comanda de la creier prin intermediul unui alt hormon LH secretat de glanda pituitara care nu va secreta LH fara comanda de la Hipotalamus adica in final de la creier acolo unde se da lupta cu duhurile nalucitoare la cap .Deci curatirea mintii de care ne tot spun parintii alunga nalucirea si prin urmare celebra axa HPTA : Hipotalamus-pituitara-gonade nu se mai "tureaza".Testosteronul insa are multe alte functii nu numai cea erotizanta este androgenic da forta, rezistenta, enduranta, anabolism, refacerea leziunilor, adica toate caracterele masculine si nu ne putem lipsi de el trebuie doar tinut sub control de la cap ca sa lucreze ce trebuie . De aceea castrarea e condamnata de Biserica.Cu atrofierea e mai in regula , daca ai o viata foarte induhovnicita ingereasca asemenea calugarilor toate acele functii ale testosteronului nu iti mai sunt asa necesare si productia se minimalizeaza daca insa esti in lume unde ai nevoie de un trup in putere atunci nu iti permiti atrofiere trebuie sa ai testosteron sa duci crucea acestui foc interior care daca il stapanesti multe lucruri bune poti fauri.Insa , fight fire with fire cum se zice , pana nu pui jarul impartasaniei celei cu pocainta sincera nu ai cum sa biruiesti si strigi intr-un glas cu toata lumea ca nu se poate.Si chiar ai dreptate ca nu se poate asa firesc doar cu har suprafiresc doar Hristos noi nici o sansa. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:20:49. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.