Pentru problema asta cred că e bine să ceri sfatul celor care au deja această experienţă. Unul dintre ei este ioan cezar. De altfel, dacă vede acest mesaj îl rog să răspundă chiar aici, pentru folosul tuturor.

Taina casatoriei iti da raspuns la aceste intrebari. Daca parintii ar trai o viata curata (trupeste si sufleteste), potrivita cu firea, toate aceste probleme ar disparea. Aici este un subiect mai sensibil pe care putini vor sa-l inteleaga si sa-l accepte. "Luaţi aminte părinţilor, că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi aveţi sau vreţi să-i aveţi. Sunteţi răspunzători de ei şi de toată viaţa lor, căci cum le-aţi dat-o aşa o au!"

Parintii sa faca ceea ce tine de ei si restul sa lase in seama lui Dumnezeu.
Copilul nascut, crescut si educat intr-o famlie care dus o viata curata, va sti sa deosebeasca binele de rau, va sti sa se se fereasca cele rele fara a fi vatamat. In copiii veniti dintr-o vetuire curata a casatoriei, precumpanesc inclinarile bune si nu-i biruie imprejurarile rele ale mediului, pe care eventual l-ar găsi si, poate ca, chiar împotriva acestui mediu sunt randuiti. Ei sunt de mici mai stravezii spre Dumnezeu.

Cat despre izolare nici nu poate fi vorba, va avea grija Dumnezeu sa-si gaseasca copii pe masura lui - nu trebuie sa ne facem noi griji in acesta privinta.
"Spre a vedea cu ochii o minune ca aceasta, e o singură cale de urmat: viaţa curată – potrivită cu firea – care ajută şi oamenilor, şi-I ajută şi lui Dumnezeu ca să ne poată ajuta. Nu-i alt chip obişnuit de-a surpa zidul şi de-a subţia vălul ce desparte pe oameni de Dumnezeu şi bagă haosul în zidire. Căci acesta este păcatul desfrâului şi a toată fărădelegea, care întârzie sau face cu neputinţă arătarea şi desăvârşirea vieţii lui Hristos în noi."

Răspunsul îl puteţi găsi în învăţătura Domnului nostru.

Cum imi voi educa eu copiii? Daca eu ii insuflu copilului cele corecte, dar lumea de afara e diferita cum se va integra in societate? Nu va fi izolat? Nu vor aparea tulburari de personalitate fiind diferit si posibil respins de ceilalti? [/quote]

Noi credem că cei buni sunt răsplătiţi, iar cei răi sunt pedepsiţi. Această credinţă are două laturi: una pur spirituală, metafizică, în care răsplata, respectiv pedeapsa se referă la starea sufletelor (şi, în final, şi trupurilor) după moarte. Dar cealaltă este latura temporală: drepţii îşi preimesc răsplata, iar răii pedeapsa, de regulă, încă din lumea aceasta. Uneori mai târziu decât am vrea, alteori altfel decât ne-am aştepta, fiindcă Cel care împarte dreptatea ne excede atât în răbdare, cât şi în imaginaţie.

Dar, mai devreme sau mai târziu, drepţii îşi primesc răsplata, iar răii pedeapsa în lumea temporală. Legea lui Dumnezeu are, printre altele, următoarele două însuşiri care o fac diferită de legea oamenilor:
1) este simplă. Oricine, chiar şi un corigent de la Şcoala Ajutătoare, are capabilitatea de a pricepe Legea lui Dumnezeu. A se compara cu legile tot mai absconse, mai lungi şi mai încâlcite care apar în zilele noastre. Acestea aproape că nu mai sunt legi ale oamenilor, ci legi ale avocaţilor, din moment ce trebuie să fie cineva avocat ca să le priceapă.

2) legea lui Dumnezeu protejează. Un tânăr pacient de al meu va muri curând, la doar 34 de ani. SIDA. Ce a făcut el rău, ce a făcut ca să merite o astfel de pedeapsă temporală ? Un fleac: a încălcat Legea lui Dumnezeu, articolul cu privire la curăţia trupească. Scris este: "plata păcatului este moartea", iar, până la avea un complicat înţeles metafizic, acest verset are, uneori, un înţeles foarte propriu.

Izolat ? Respins de ceilalţi ? Va fi, de zeci de ori. Este sluga mai presus decât Stăpânul ? "Şi pe voi vă vor batjocori" ne avertizează Stăpânul nostru. Da, numai că acel context în care El spune asta este contextul Fericirilor.

Într-o excepţională postare, un utilizator al forumului care a ales, să sperăm doar pentru o perioadă, tăcerea, ne spune că sunt două lumi: a celor cu Dumnezeu şi a celorlalţi sau "lumea" pur şi simplu. Dumnezeul nostru ne cheamă să nu fim ai lumii. Dar să fim în lume, ca fermentul în aluat.

Lăudat fie Domnul !

“E o ciudată ruşine de oameni în a te face mai bun. Iar îndrăzneala de-a sluji lui Dumnezeu şi a-i îndemna şi pe ei să-I slujească, de cele mai multe ori te pune în primejdie cu oamenii. E frica oii de lup. Dar dacă Iisus S-ar fi înfricoşat de oameni şi de iad, ce s-ar mai fi ales de nădejdea noastră? Precum în trupul lui Iisus se ascunde Dumnezeu, aşa şi în făptura creştinilor se ascunde Hristos. Aici e minunea, că oile biruie lupii, oricât de mare le-ar fi haita”.

Lucian, uite, eu iti vorbesc din experienta mea de fost copil, nascut si crescut intr-o familie credincioasa, obisnuit de mic cu biserica si cu viata crestineasca, ma rog, cat s-au silit ai mei sa o duca. Acum am ajuns adult, vorba aia, la varsta cand imi doresc sa imi intemeiez o familie (care se va face nu asa, ca am aproape 24 de ani si e musai sa o fac acum cu cine se nimereste si de cine sunt indragostita, ca altfel raman fata batrana si nu sunt in randul lumii, ci cu multa socoteala, cand si cu cine va dori Dumnezeu).

Vreau sa iti spun, fara falsa modestie, ca pentru mine a contat enorm nu cicaleala alor mei (fa asa, nu face asta...), desi a fost si asta, chiar din belsug, dar tot faceam ce voiam eu. Nu! Pentru mine, a contat enorm exemplul personal alor mei, mai ales al bunicii. Pentru ca daca propovaduiau ceva ce nu faceau sau ma invatau pe mine ceva ce nu era prezent in comportamentul lor, aliluia, si-ar fi pierdut increderea mea! Oricum ii tachinam de fiecare data cand descopeream ceva in neregula: aha, mie imi zici asta, dar tu de ce nu faci acum asa? :)) Si de cele mai multe ori, nu cautau justificari, ci se conformau teoriei proprii, chiar daca le venea mai greu.

Conteaza oamenii cu adevarat credinciosi, practicanti oricand si in toate aspectele vietii, nu doar duminical. Copilul mic imita tot ce vede in jur si este mare lucru, zic eu, ca un copil sa considere, si dupa varsta copilariei, dupa ce a cunoscut niste oameni si a trecut prin medii diferite, ca tot ai lui sunt cele mai bune modele, sa se gandeasca: mai, in aceasta situatie, ce ar fi facut mama, tata, bunicul, matusa? Pai daca cei din casa injura, te mai miri ca invata si ala mic sa injure! Ai mei, si in special, bunica, au avut foarte multa rabdare cu mine si nu m-au lasat niciodata de capul meu, mereu m-au sfatuit, m-au intrebat ce se intampla la scoala, ce se intampla in cutare loc unde am fost, cum sunt oamenii aceia... Acum, desi erau destul de izolati si m-au ferit cat au putut ei de diverse influente nefaste - tin totusi sa precizez ca in vremea copilariei mele, parca nu era atata golanie cum vad acum - si desi am fost si eu un copil cuminte si retras, care nu ma inhaitam cu oameni dubiosi si cu toti nebunii, ci preferam sa citesc tot ce imi pica in mana, totusi, fireste ca am vazut ca nu multi duc viata pe care o duc ai mei si ma miram destul de tare. Mereu prajitura din casa lui X e mai buna decat prajitura pe care o mananci acasa. Insa atractia aceasta a necunoscutului nu se dovedea mai puternica si de lunga durata fata de ceea ce gaseam acasa. Cum m-am pomenit de mica, asa am ramas, ba chiar am incercat sa imi adancesc cunostintele, si am inceput sa citesc despre credinta noastra, sa vad ce semnificatie au anumite lucruri, curioasa cum sunt din fire. Mi-a placut foarte mult sa citesc si sa invat. Conteaza si sa ai carti bune in casa si icoane si sa fie asa, o atmosfera. Pai daca eu citisem si rascitisem de la 10 ani "Pelerinul roman", nu am dat sfaturile parintelui Cleopa pe prea multe mici placeri adolescentine. Ce daca multi colegi fumau, cand in carte scria clar ca e pacat sa fumezi si sunt atatea pilde? Sau sa desfranezi? Sau sa bei?Si daca aveai atatea pilde? Si, mai ales, daca te urmareau niste rugaciuni? Nu puteai sa te abati prea mult, ceva nu te lasa sa cazi.
Am fost invatata ca daca nu inteleg ceva, sa intreb, sa caut sa aflu, si, incapatanata cum sunt, nu ma lasam pana nu aflam raspunsul. De pilda, cand eram tare micuta, de 3-4 ani, tot auzeam cantandu-se la biserica "de-acum si pana-n veaaaa..." Si tot ii intrebam pe ai mei ce inseamna "vea" si nu stiau ce sa imi zica, se gandeau la "vrea", la "avea", dar nu avea nici un sens in capul meu. Erau exasperati, de cateva zile le puneam aceeasi intrebare. Pana le-am zis de cantarea din biserica si bunica a declarat usurata ca ala e "veac" si nu "vea" si inseamna intotdeauna. Tare multumita am fost, ca stiam si eu acum ce se canta si ce semnificatie are, desi tot "veaaa" auzeam.

Nu-i vorba, ca atunci cand am crescut marisoara, preferam sa ma uit la desene animate sau la Xena in loc sa merg la biserica (deh, daca nu scria nimic in Pelerin despre desene animate), dar cand ii vedeam pe toti ca se totb roaga de mine si ca plecau la biserica si ma lasau singura, imi calcam si eu pe inima... pana tot asa, ducandu-ma mereu, a inceput sa imi placa iarasi.

Apoi, in liceu si in facultate mi-am facut niste prieteni buni foarte credinciosi, de la care am invatat anumite lucruri folositoare, care m-au indreptat spre niste lecturi, apoi m-am intarit in credinta... si iata-ma-s adult, incercand si eu sa merg pe calea cea stramta, pe calea pe care au mers ai mei si pe care vreau sa ii duc si pe viitorii mei copii, daca va fi voia Domnului.

Deci din experienta si din lecturi, iti spun, conteaza foarte mult structura sufleteasca a parintilor, comportamentul lor (copiii observa tot, nu le scapa nimic), exemplul lor de viata, rabdarea si invataturile, dar si rugaciunile pentru copii. Conteaza sa ai un mediu crestinesc, prieteni cu aceleasi preocupari, si unul singur care se duce la biserica din toata clasa, tot e bine, simti ca nu esti singur. Bine, mai conteaza si fondul genetic al copilului, mai conteaza si intensitatea factorilor cu care vin in contact si multe pe care nu prea ai cum sa le preintampini, doar sa fii cu credinta si cu rugaciune ca Dumnezeu vede si binecuvinteaza stradania ta.


Dar asa, sa zici din start ca degeaba le dau eu educatie crestineasca, pentru ca dupa niste ani, mai multi sau mai putini, se va alege praful, mi se pare semn de mare necredinta. O fi multa rautate in jur, dar Dumnezeu e sus.

Lore, eu cred ca ai tai copii nu se vor abate de la calea in care i-ati crescut. Un sentiment cu adevarat autentic de credinta, pe care o simt in postarile tale, nu o superficiala poleiala de religiozitate, nu se duce asa de usor, inghitita de vremurile in care traim.

Sa iti dea Domnul copii buni si credinciosi, Lucian!

Multumesc Ana -Maria.
cuvintele tale m-au intarit mult. Iar cel mai important argument a fost experienta personala.
Asta-i nadejdea de care ma agat ca Domnul nu-i va lasa, isi vor aduce mereu aminte de Acasa si vor dori sa mearga spre Acasa ce adevarata si desavarsita.
Dar lumea in care traim mi se pare un cosmar: tineri care se drogheaza si ajung in spitalele de psihiatrie, adolescenti care traiesc in desfranare, fete de 15 ani care avorteaza, adolescenti rebeli care nu mai asculta de parinti, nici nu vor sa auda de Biserica, tineri care negasind ceva care sa le umple golul se sinucid.
Ma opresc aici. Sunt intristata si sufar cu parintii care sufera. o nepotica de a mea, de vreo 14-15 ani, a ajuns internata la pshiatrie datorita consumului de droguri.Noi auzeam la tv de ele, ei le incearca pe propria piele.
Cred cu tarie ca pana la sfarsitul vremurilor Biserica lui Hristos va avea slujitori adevarati(fie ei preoti si mireni). Deci chiar si in vremuri de mai mare decadere sufleteasca, Domnul va avea oamenii Sai. Si cred ca acolo unde munca ta ca parinte se gata, ca esti limitat si nu poti face decat lucruri limitate, Domnul iti continua munca, desavarsind-o.

Nu cred ca ai motive sa te temi. Altii ce sa mai zica? Pai in familia mea sunt generatii intregi educate in ateism, astea nu pot ramane fara urmari asupra copiilor.
Eu am ajuns la concluzia ca nu am atata putere incat sa-mi pazesc copiii de toate ispitele care sigur vor veni asupra lor. In plus, mediu crestin nu au nici in familie.

Ma rog Maicii Domnului sa completeze ea acolo unde eu nu pot, sa vegheze ea asupra copiilor atunci cand eu nu o pot face. Imi pun nadejdea in Sfanta Maica a Domnului ca nu-mi va lasa copiii fara ajutor.

eu sunt exceptia...
 

Eu am crescut intr-un mediu religios,cu reguli foarte stricte in ceea ce priveste"lumea de afara"si totusi am fost un copil dificil, care creeaza probleme.Nu tuturor le pica bine conformarea la reguli si subordonarea daca se face fara nici o logica ci doar asa!
Trebuia sa ma conformez acasa dar cum ieseam pe usa sau ramaneam singura,lumea era a mea.Cateodata aveam si haine de schimb la mine,deoarece acasa ma supravegheau ai mei cum ies pe usa.Existau sparturi in educatia lor.Mai ai nevoie si de dragoste si de traire nu numai de reguli stricte,dure fara acoperire.Mai este nevoie si de recompense.
Nu am primit nici macar o remarca cand am castigat premiul 2 la pictura,pe Bucuresti sau la Olimpiada de Biologie.Rezultatele bune nu contau,ele trebuiau sa fie acolo in virtutea inertiei,de ce sa vb despre rezultate pozitive si sa nu fim negativisti sa discutam tocmai aspectele neplacute?
Eram foarte singura,parintii ma tratau de parca perioada copilariei si a adolescentei sunt boli curate,abia asteptau sa treaca anii sa ma vada la majorat.



Am avut porniri nu tocmai crestine de a-i umili pe ceilalti,toate boacanele pe care le faceam aveau acest element in comun.Sunam la nr de tel straine pt a-mi bate joc de oameni,udam trecatorii cu apa sau le aruncam rosii de pe balcon,mi-am batut vreo 2 colegi,faceam caricaturi cu oameni cunoscuti sau rude carora le ridiculizam defectele,le puneam porecle...sau intrebam trecatorii in engleza sau franceza diverse chestii doar ca sa devina confuzi,se intelege.
Si bunicii imi pusesera o porecla:baietoaica :)
Pe langa acestea le-am mai dat si crize de inima cu accidentele mele,caci eram activa rau.Veneam acasa cu capul spart,barba sparta,lovituri,scranteli.
La 13-14 faceam antrenamente de karate noroc ca mi-a trecut repede dupa ce mi-am spart nasul.
Laudat fie Domnul ca nu m-am apucat de altele mai rele si nu am fost in necazuri mai mari decat aceste ticalosii.
Ma apucasem de fumat dar m-am lasat la varsta cand in sfarsit,ma linistisem :)

Dar peste toate acestea,eram o adevarata specialista in minciuni,vai ce idei imi veneau ,ma minunam si eu de ele,la fel cum ma minunam ca pot cu usurinta sa-i pacalesc pe cei cu mai multa experienta.
Vine mama acasa si simte fum de tigara...ma chestioneaza ca de ce?aaahh,zic ,vecina de deasupra a iesit la o tigara pe balcon si fiind usile deschise la noi,vine fumul...iese mama pe balcon,se uita in sus,intr-adevar vecina de sus fuma,norocul mincinosului.
In alta zi,imi gaseste o bricheta in buzunarul gecii iar ma chestioneaza...zic:aaahhh,pai azi la ora de dirigentie,profa' ne-a pus la munca voluntara in jurul liceului,sa strangem gunoaiele,frunzele uscate(era toamna)si chiar sa dam focul la frunze,d'aia am bricheta ca m-am ocupat de frunze".

Acesta este un exemplu de educatie cand preceptele morale si religioase se baga in cap copiilor cu lingura sau cu galeata,depinde.Cand parintii pun un zid intre generatii ,sunt prea duri, uita ca au fost si ei copii,si nu pot accepta nici in ruptul capului ca toti suntem diferiti.
Stiti cum se zice,din prea multa dragoste ii ranesti pe cei mai dragi!

Am reusit sa facem pace,cum era de asteptat ,pe la ai mei 20 de ani si de atunci conflictele s-au stins,nealimenatte de niciunul dintre noi ba chiar nimeni nu-si aminteste cum transformaram casa in loc de razboi.

Dar tot ti-a folosit faptul ca ai crescut in mediu religios, adica si-a pus, pana la urma, intr-un fel sau altul, amprenta asupra a ceea ce esti astazi... :)

Poate ca s-a creeat o legatura,care in ciuda multor adversitati si furtuni interioare,a iesit invingatoare.Poate au contat si rugaciunile tuturor care ma iubeau cel mai tare:strabunicul,bunicul,matusa si unchiul...

De la Sfantul Ioan Gura de Aur
 

Chiar daca viata noastra personala este bine rânduita, daca neglijam, însa, mântuirea copiilor nostri, vom fi aspru pedepsiti. O sa va spun doar un cuvânt despre aceasta, nu al meu, ci din dumnezeiestile Scripturi.

Era odata un preot iudeu, Eli, om smerit si foarte îngaduitor, dar care si L-a facut pe Dumnezeu dusman lui si copiilor lui si care, fiindca i s-a facut mila de copiii sai când nu trebuia, a pierdut si mântuirea lor si pe a sa.

Asculta ce-i spune Dumnezeu, mai degraba nu direct lui, pentru ca îsi pierduse vrednicia de a mai sta de vorba cu El. Dumnezeu îl socotea deja un rob oarecare care facuse un pacat mare si de aceea l-a înstiintat prin altcineva despre nenorocirile ce aveau sa i se întâmple (atât de mare îi era mânia).

Asculta, dar, ce-i spune lui Samuel. Eli a aflat ca fiii sai l-au hulit pe Dumnezeu si nu i-a certat pentru asta. I-a certat, desigur, dar nu cum se cuvenea si Dumnezeu n-a socotit mustrare aceea. Astfel ca l-a departat de la Sine pentru ca nu aratase fata de fiii sai severitatea cuvenita.

Oricât ne-am preocupa de copiii nostri, tot nu e de ajuns. Ce facem noi nu se cheama a avea grija de ei, asa cum nici Eli nu si-a certat cu adevarat fiii. Dumnezeu i-a atras atentia lui Eli asupra pacatului fiilor sai si l-a pedepsit mâniat foarte, spunându-i: “De aceea Ma jur casei lui Eli ca vina casei lui Eli nu se va sterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci” (I Regi 3,14). Vezi ce pedeapsa cumplita, izvorâta dintr-o durere neîmpacata pentru un pacat cu neputinta de iertat? Dumnezeu i-a spus ca trebuie sa piara nu numai el si fiii sai, ci întreaga lui casa, pentru ca nu exista leac pentru rana pe care I-au pricinuit-o.

Si totusi, în afara de nepasarea fata de pacatul copiilor sai, Dumnezeu nu i-a mai gasit alta vina batrânului Sau preot Eli, pentru ca în rest acesta era foarte bun. Noi trebuie sa luam aminte la viata plina de virtute a cuiva si s-o laudam nu numai în împrejurarile obisnuite, ci mai ales în momentele cele mai grele.

Mai întâi, când a auzit cuvintele lui Dumnezeu si a vazut pedeapsa aproape, Eli nu si-a pierdut curajul, nici nu s-a suparat si nici n-a spus ceea ce de obicei ar spune multi: sunt eu oare stapânul vointei si al deciziilor altora? Eu sa fiu judecat pentru propriile mele pacate, nu pentru cele ale fiilor mei, care sunt maturi si care trebuie sa raspunda singuri pentru ele. Eli n-a spus si n-a gândit nimic din toate acestea, ci, ca un rob ascultator si recunoscator care una stie, ca trebuie sa primim fara sa protestam toate câte ni le trimite Dumnezeu, chiar daca sunt neplacute sau greu de îndurat, a dat glas acelor cuvinte pline de întelepciune:,,El este Domnul; faca dar ce va binevoi!” (I Regi 3.18).

Mai exista si alte exemple din viata lui Eli în care vedem cât de plina de virtute era. In timpul bataliei cu Filiestenii cineva a venit si i-a adus vestea grea ca fiii sai cei salbatici si ticalosi au fost macelariti în lupta. El a ascultat netulburat. Dar când solul i-a pomenit apoi de rapirea chivotului Legii, batrânul preot, cuprins de ameteala si de durerea pe care i-a pricinuit-o aceasta veste, a cazut de pe scaun pe spate lânga poarta si si-a rupt spinarea, fiind batrân si greoi. El cârmuise poporul lui Israel timp de 20 de ani ( vezi I Regi 4,18).

Daca pe acest preot, pe acest batrân, pe acest om de vaza care a cârmuit timp de 20 de ani poporul evreilor, pe acest om care a trait într-o perioada în care Dumnezeu era mai îngaduitor decât acum, nimic nu l-a putut salva, ci a pierit de tot si într-un mod jalnic, pentru ca nu s-a purtat cu severitate fata de fiii sai (caci pacatul de a nu-si fi împlinit menirea de parinte a sters ca un val urias si salbatic tot ce era bun la el, toate faptele lui bune si întreaga sa viata traita în virtute), ce pedeapsa ne asteapta pe noi, cei ce traim într-un veac în care se cere de la noi o mult mai mare virtute?

E vorba de noi, cei care nu numai ca nu suntem în stare sa ne conducem copiii, dar si pe cei care vor s-o faca îi socotim dusmani si îi combatem, purtându-ne fata de copiii nostri mai rau decât un barbar. Daca învârtosarea inimii lor i-a dus atunci pe evrei la robie, la ruina si pierzare, la robirea patriei lor si la chinuri* trupesti,* voi* va* robiti* singuri* sufletul* si-l* predati** legat demonilor cruzi si vicleni si patimilor lor. Când nici voi nu le dati copiilor vostri sfaturi duhovnicesti, dar nici pe altii nu-i lasati s-o faca; voi nu faceti altceva decât ce faceau evreii pe timpul lui Eli.

Activitatea creierului începe încă din viaţa intrau
 

"Cercetări recente demonstrează că activitatea creierului începe încă din viaţa intrauterină.

Cercetările ştiinţifice s-au dovedit a fi un instrument foarte convingător în favoarea vieţii - punând în lumină umanitatea copiilor nenăscuţi. S-a demonstrat ştiinţific - că inimioara bebeluşilor începe să bată după 21 de zile de la concepţie şi că după 20 de săptămâni de vârstă fetală, copilul dezvoltă capacitatea de a simţi durerea.

În prezent cercetătorii de la Wayne State University şi cei de la Perinatology Research Branch of National Institute of Child Health and Human Development (Departamentul de cercetare în perinatologie de la Institutul Naţional al sănătăţii copiilor şi dezvoltării umane) din Detroit au demonstrat că există şi activitate cerebrală la copiii nenăscuţi.

Cercetătorii consideră că aceste studii revoluţionare ar putea să-i ajute să gasească noi modalităţi de prevenire şi tratare a unor disfuncţionalităţi cerebrale, cum ar fi autismul, ADHD şi dislexia. Rezultatele studiilor au fost publicate miercuri, 20 februarie 2013, în revista Science Translational Medicine.

Moriah Thomanson, profesor asistent de pediatrie al Facultăţii de Medicină din cadrul Wayne State University, cercetător principal în acest program de cercetare, a declarat pentru cotidianul Detroit News: "Niciodată până acum nu am reuşit să pătrundem în creierul fetal şi să observăm dezvoltarea reţelelor sale funcţionale. Cercetătorii au la dispoziţie de acum o nouă metodă prin intermediul căreia vor putea răspunde unui mare număr de întrebări, iar acest lucru ne va fi de folos tuturor."

Cercetarea, finanţată parţial de NIH şi Wayne State s-a făcut pe 25 de copii nenăscuţi (fetuşi), cu vârste cuprinse între 24 şi 38 săptămâni de gestaţie intrauterină. S-a descoperit, utilizându-se un aparat RMN care a măsurat circulaţia oxigenului şi a sângelui prin creier, că “imaginile capturate în timpul sarcinii arată conexiuni ale reţelelor neuronale şi dezvoltarea lor la fetus” - conform lui Mary Posani care a scris pentru Mediil Reports. Scanările în timp real (puteţi vedea aici un exemplu) demonstrează că activitatea creierului începe încă din viaţa intrauterină, şi nu după naştere.

Comparând scanările realizate în diferitele etape ale dezvoltării copilului, cercetătorii au fost capabili să scoată în evidenţă momentele în care îşi încep activitatea diferite părţi ale creierului."Este primul studiu din cadrul unui proiect mai mare care caută să afle cum se formează şi funcţionează reţelele neuronale la fetuşi şi examinează mediul intrauterin în care se dezvoltă copilul, dar şi factorii de influenţă din viaţa mamei", relatează Kim Kozlowski de la Detroit News. De ani de zile a fost detectată activitate cerebrală la copiii nenăscuţi, începând de la 6 săptămâni după concepţie.

Noul studiu face însă observaţii şi mai profunde despre dezvoltarea timpurie a creierului şi poate deschide calea tratării disfuncţiilor cerebrale. Susţinătorii avortului, ca de obicei, nu acceptă aceste noi descoperiri ştiinţifice, negând veridicitatea lor. De exemplu, în ciuda faptului că în practica medicală curentă, în timpul operaţiilor intrauterine este uzuală administrarea ansteziei la un copil nenăscut, susţinătorii avortului se încăpăţânează să susţină că acesta nu poate simţi durerea.

Pe măsură ce aflăm tot mai multe despre viaţa copilului dinainte de naştere o atitudine favorabilă avortului devine din ce in ce mai greu de susţinut."
(Andrew Bair, LifeSiteNews)

Avortul la 12 saptamani, adica 3 luni, cand se face deobicei, nu este simtit?Eu stiam ca are simturi mai devreme de 12 sapt.
*
Interesant. Am inteles ca se descopera tot mai mult despre memoria copilului in pantece.
Aici e si video:http://www.lifesitenews.com/news/new...egins-in-utero

Esti poate unicul, cel putin aici, care isi pune aceste probleme reale.
Ele exista. Raspunsul este: da, sunt cazuri in care aceste lucruri se pot intampla.
Cum sa fie educati copiii? Nimeni nu stie solutia perfecta.

Eu sunt exemplu tipic la ceea ce intrebi tu. Si mai stiu pe altii in jurul meu.
Am primit o educatie superba acasa, ideala. Adica exact cum trebuie sa te porti in lume in mod ideal.

Din pacate parintii te pot feri pana la usa. Te educa, te invata totul.
Si pe urma te trezesti in lumea reala, care este total altfel decat ceea ce-ti descriu parintii.
Sigur pe vremea mea era mai putin rau ca acum, dar se intamplau destule.

Si incercand sa aplic ceea ce am invatat acasa, am avut mult de suferit.
M-am simtit tot timpul izolata. Si azi ma simt la fel. Altfel decat altii.

Nu stiam cum sa procedez: sa ma port asa cum m-au invatat ai mei (eram luata in ras), sa ma port precum cei din jurul meu (mi-era frica de parintii mei severi).
Si asa m-am retras treptat.

Pentru ca problema este ca un rezultat pozitiv se poate obtine numai daca ar fi toti copiii educati la fel. Atata vreme cat unii sunt altfel educati (sau ne-educati), sunt mai libertini, mai siguri pe sine etc.), copiii din familie buna sunt pusi in dilema si mai mult...pica victime ale anturajului. Ori devin ca ceilalti, ori cad victima mobbingului (batuti, terorizati de cei din jur, etc.) cu rezultatul...boli psihice.

Un copil, ca si un om, trebuie sa traiasca intr-o societate. Nu poate trai singur. Un copil cu educatie profund crestina, un adult la fel, ori isi gaseste refugiul in altii la fel, sau alte lucruri, ori se pierde.

Sunt (multe) situatii in care ai de suferit. Pentru ca oamenii sunt foare diferiti.

Ma uit aici pe forum ce diversitate: sunt unii foarte severi crestini ortodocsi (desi nu se stie cat de corecta le este totusi credinta - extremismul nu inseamna automat si corectitudine).
Daca nu esti ca ei te simti oribil, te simti daramat.
Fiecare vine cu un bagaj al lui.
Unul vine de la tara si o stie pe a lui cum e acolo. Altul este altfel, a invatat altfel.

Si asa este si in viata reala.

Eu nu stiu intr-un om cat este educatie de la parinti, din familie si cat este el, persoana lui, gandirea si simtirea lui.

Pentru mine este si acum o dilema cum sa ma port cu oamenii.

De ex. ai mei m-au invatat (si asa este si in biserica) sa respecti pe cei mai in varsta. Inainte tinerii aveau sa taca, sa respecte, sa dea intaietate celor in varsta. Inclusiv la serviciu.

Azi vad ca este altfel, invers. Ce patesc si aici, pe un forum crestin-ortodox este foarte dureros pentru mine.
Probabil ca primesc alta educatie astazi, sunt indemnati se se afirme, sa fie tari, sa lupte etc. Dau lectii la cei mai in varsta.

Sunt foarte derutata. Nu stiu cum sa ma port cu fiecare.
Unul ca este tanar, altul ca este batran, altul ca este de la tara, altul ca are copii, altul ca nu stiu ce...

Este foarte greu sa dai si sa ai o educatie care sa fie in rand cu lumea si vremea.

Nu este asa ca educatia buna de acasa si modelele te intaresc, dimpotriva. Rrealitatea este dura. Te trezesti ca trebuie sa lupti, ca trebuie sa te aperi, ca-ti este calcat sufletul (uneori si trupul) in picioare.
Cate lacrimi am varsat din cauza asta.

In lume este alfel decat in educatia ideala. Daca am fi toti la fel, dar...suntem atat de diferiti. Chiar si in biserica.
Si ajungi singur, deprimat si bolnav. Sau...daca poti, te duci la manastire.

Ce sa invat eu pe copiii mei, sau daca n-am pe fini, pe copiii din jur?

Cum sa traiasca ei in lume fara sa raneasca dar si fara sa fie ei insisi raniti?

Nu stiu ce sa spun unui tanar in ziua de azi. L-as invata valorile frumoase pe care le-am invatat si eu de la ai mei, inclusiv scoala, biserica, maniere, cultura, familie, copii. Dar le-ar fi de folos?

95 de copii ar putea fi salvaţi în fiecare oră dacă ar fi alăptaţi imediat după naşte
 

Un articol din ziarul Gandul de mare folos pentru mamici si viitoare mamici.

"Un număr de 95 de nou-născuţi ar putea fi salvaţi în fiecare oră în întreaga lume dacă proaspetele mămici ar alăpta imediat după naştere, arată un studiu efectuat de Salvaţi Copiii International. Raportul “Supermâncare pentru bebeluşi” (“Superfood for babies”) arată că, dacă bebeluşii ar primi colostru – primul lapte matern, în prima oră de viaţă, sistemul lor imunitar ar fi stimulat instantaneu, iar şansele de supravieţuire s-ar tripla.

Mai mult, dacă mamele ar continua alăptarea în următoarele 6 luni, ar fi cu până la 15 ori mai puţin probabil ca un copil dintr-o ţară în curs de dezvoltare să moară din cauza unei boli precum pneumonia sau diareea.
În acest context, 95 de nou-născuţi ar putea fi salvaţi în fiecare oră, respectiv 830.000 de bebeluşi pe an, în întreaga lume.
Reprezentanţii Salvaţi Copiii consideră că progresul enorm făcut deja în reducerea mortalităţii infantile ar putea fi accelerat dacă mai multe mame ar fi încurajate să alăpteze.

Există însă piedici majore în acest sens. Prima este lipsa educaţiei şi a unor demersuri permanente de informare în privinţa alăptării. În unele locuri din lume, in loc de salvatorul colostru, copiii sunt hrăniţi cu unt de shea, cafea sau cenuşă în prima oră de viaţă. Alte piedici sunt, potrivit studiului, lipsa asistenţilor sociali şi a moaşelor în ţările în curs de dezvoltare, dar şi lipsa unei legislaţii care să protejeze mama, pentru că pentru femei devine astfel o adevărată provocare să alăpteze şi să se întoarcă la muncă.

Reprezentanţii Salvaţi Copiii atrag atenţia şi asupra practicilor de marketing ale unor companii care produc substituenţi de lapte matern, care poate crea impresia greşită că laptele praf este cea mai bună alimentaţie pentru copii. Studiul “Supermâncare pentru bebeluşi” subliniază şi practicile de marketing chestionabile ale unor companii producătoare de subtituenţi ai laptelui matern. "Deşi există din 1981 un Cod internaţional adoptat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru practicile de marketing aplicate în cazul substituenţilor laptelui matern, acest cod este încălcat adesea.

În estul Asiei şi Pacific, numărul mamelor care alăptează a scăzut de la 45% în 2006 la 29% în 2012. În Pakistan, 20% din asistenţii sociali au primit materiale promoţionale de la reprezentanţii companiilor producătoare de substituenţi de lapte matern. În China, 40% din mame au primit mostre de lapte praf de la asistenţii sociali sau au fost contactate direct de producători", se mai arată în studiu. În 2010, în România a fost propus proiectul de lege privind reglementarea marketingului substituenţilor de lapte matern (PL-x nr. 734/2011). Proiectul de lege este înregistrat la Camera Deputaţilor (cameră decizională) încă din 5 decembrie 2011, fiind trimis pentru raport Comisiei pentru sănătate şi familie şi Comisiei pentru industrii şi servicii.

Salvaţi Copiii România a solicitat acestor comisii sprijinul pentru urgentarea adoptării proiectului de lege. “Am trimis o scrisoare către preşedinţii celor două comisii, doamnei Rodica Nassar – Preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie şi domnului Iulian Iancu – Preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii, în care am arătat că este vitală adoptarea acestui proiect de lege. Vorbim despre înlesnirea alinierii la standardele internaţionale, dar şi despre necesitatea de a participa la o dezbatere intensă pe tema drepturilor consumatorilor, în general, şi despre drepturile mamei şi copilului, în special. România trebuie să fie parte în dezbaterea pentru instituirea unei legislaţii adecvate şi eficiente în domeniul reglementării marketingului pentru substituenţii de lapte matern”, a declarat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv “Salvaţi Copiii România”.

În România, conform ultimului studiu realizat de Ministerul Sănătăţii, în 2011, 15% din copiii născuţi în Spitale Prietene ale Copiilor au fost alăptaţi în prima jumătate de oră de viaţă, de 3 ori mai mulţi comparativ cu nou-născuţii din alte maternităţi. Rata copiilor alimentaţi exclusiv la sân în primele 6 luni de viaţă a fost de 20,4%. Alăptarea predominantă este cea mai frecventă formă de hrănire a copiilor cu vârsta până la 6 luni.

Potrivit reprezentanţilor Salvaţi Copiii România, alăptarea predominantă s-ar putea “transforma” în alăptare exclusivă, cu o instruire adecvată. "Un copil este considerat ca fiind alăptat exclusiv la sân dacă, în afară de sân, nu mai primeşte alimente lichide sau solide cu excepţia unor vitamine, suplimente minerale sau medicamente", mai spun autorii studiului."

Ce parere aveti despre alaptatul in public?Nu acela de dupa perdea,ci alaptatul cu sanii afara?
Stiu ca este un tablou cat de poate de matern,dar ar trebui expus oricui,in locuri publice?

Inteleg necesitatea, dar consider ca trebuie si poate fi facut mai discret. Si e de preferat ca mamele sa fie in acele momente in locuri mai retrase si linistite si nu prin locurile publice.

@Ekaterina - nu inteleg ce este cu articolul pe care l-ai pus.
Au o treaba cu alaptatul sau cu producatorii de lapte praf?

Cauzele acelea cu lipsa de educatie sau mai stiu eu, pica. Exact femeile cu mai putina educatie alapteaza mult timp si au lapte destul.

Exista mai multe alte cauze pentru care unele femei nu alapteaza (nu au lapte, sau nu vor sa alapteze): traditia tarii/familiei, stresul, intoarcerea prea rapida la lucru. Ma si intreb cum fac femeile politiciene sau de cariera care lasa pruncii si se intorc la munca la numai 2-3 luni de la nastere. Cum fac cu alaptatul?

In unele tari (chiar vestice- USA, GB, Canada) au concedii postnatale foarte scurte.
Sunt si motive medical-biologice pentru care unele femei nu au lapte deloc.
Deci nu se poate pausaliza.

In Romania politicile cretine ale spitalelor distrug sanatatea nou-nascutilor si mamelor. Femei sanatoase, care au avut nasteri usoare si care ar putea sa se dea jos de pe masa de nasteri cu pruncul in brate, sa-l alapteze din primul moment, abia de li se flutura copilul prin fata fara sa-l poata atinge si sunt plimbate in carucior. Trebuie sa platesti bani grei in sistem privat ca sa ai dreptul de a petrece primele ore dupa nastere alaturi de copilul tau si sa-l pui la san inca din primele minute. In spitalele de stat nici o sansa. Nu am intalnit nici o asistenta capabila sa te invete tot ce trebuie sa stii despre alaptare.

In salile de travaliu si in saloanele de spital sunt televizoare care nu fac decat sa streseze mamele care nu sunt interesate "Inima de tigan", "Pariu cu viata" si "Nora pentru mama". Ar trebui sa ruleze nonstop filmulete instructive despre travaliu si nastere sau despre cum sa alaptezi, cum sa ingrijesti copilul etc.
Cand am nascut la Municipal, in a doua zi dupa nastere au pus o caseta cu un documentar despre alaptare, bine facut, folositor... doar ca nu aveai liniste sa urmaresti filmul, personalul medical si auxiliar isi vedea de treaba, intra, iesea, te consulata... Daca ari fi fost rulat de mai multe ori pe zi, aveam sansa sa il vad pe tot.

Sunt tot mai multe femei care vor sa nasca natural (nasterea "pe jos" nu e sinonim cu nasterea naturala), sunt tot mai multe care vin hotarate sa alapteze... dar sistemul este impotriva lor. Revistele, emisiunile tv si mai ales internetul au creat un curent favorabil nasterii naturale si mai ales alaptarii. Din pacate personalul medical nu a fost atins de curentul acesta... isi vede de interese

Gresit, asta era valabil acum 30 de ani... acum femeile care alapteaza cel mai bine si mai mult sunt cele educate. Celelalte, fiicele mamelor integrate productiei comuniste, care aveau concedii de maxim 4 luni dupa nastere (daca nu-si luau prenatalul), nu alapteaza. Cine sa le invete, daca ele doare de biberon stiu si nici nu se informeaza, nici macar brosurile primite gratis la nastere si destul de instructive si accesibile cititorului de rand nu le citesc.

O mamica gaseste solutii sa alapteze si in acelasi timp sa pastreze si discretia in public. Chiar daca sanii au scopul de a hrani copilul, in ziua de astazi ei sunt vazuti ca pricina de sminteala. Este posibil ca o mama care alapteaza in public fara perdea, sa nu o faca cu gandul de a sminti pe cineva (asa cum sunt fetele la mare care fac toples) ci doar din puternicul sentiment matern in care isi percepe sanii ca fiind exclusiv pentru alaptare. Dar pentru ca traim in vremuri in care acest fapt nu mai este vazut ca principalul scop al sanilor, pentru confortul mamei si pentru a nu deveni pricina de sminteala, este bine sa faca acest lucru cat mai discret.

Articolul prezinta avantajele alaptarii, in special imediat dupa nastere cand copilul mananca colostru. Acesta ii transmite un bun sistem imunitar, ferindu-l de boli grave. Articolul are treaba si cu producatorii de lapte praf care de multe ori nu joaca dupa reguli corecte, prezentand laptele praf la fel de bun ca cel de mama sau chiar mai bun, derutand mamele si descurajandu-le astfel sa alapteze.

Lipsa de educatie in acest context se refera la lipsa de educatie si informare in privinta alaptarii. Alaptarea nu este un lucru usor, necesita o tehnica, stapanirea unor informatii absolut necesare. De multe ori copilul nu coopereaza asa cum ne dorim si din aceasta cauza mamele sunt tentate sa renunte, fara sa inteleaga insa unde anume se procedeaza gresit.

Motivele pentru care o femeie nu alapteaza sunt diverse, insa mama nu trebuie sa renunte usor, iar pentru acest lucru trebuie sustinuta, incurajata, si sa beneficieze de informatii utile.

Subscriu acestui mesaj. Am trait pe pielea mea tot ce ai scris.

Mie mi se pare destul de normal si firesc. Mi se pare f.urat ca mama sa fie trimisa la toaleta sau spatii izolate sa isi alapteze pruncul, de parca ar face ceva indecent sau imoral. Este de preferat ca mamele sa faca asa ptr. cine? Pentru ele si bebeii lor sau ptr. publicul ultra-sensibil si plin de prejudecati?
Uite ca fetele cu sanii pe afara nu mai scandalizeaza pe nimeni. Oricum nu se vede mare lucru,caci copilul este in fata. Unele mamici mai acopera capul bebelusului cu o esarfa, insa nu toti copii accepta plus ca cui ii place sa manance cu capul acoperit?
Alte mamici poarta copilul intr-un suport, in fata, si nici nu se vede ca bebe papa.
NURSING IN THE MALL!(min 7)


Un parinte din Rusia, prin anii 1800 si ceva spre 1900, a spus unei mame ca este perfect normal sa alapteze in Biserica, caci copilul are nevoie de hrana. Pai, daca atunci era ceva normal, si lumea era mult mai pudica, de ce sa fie aiurea in prezent? Am impresia ca tot ce este normal si firesc este vazut ca si ceva urat, iar ce este anormal este vazut ca virtute! Tare ciudat. In unele tari primesti amenda daca agreseszi o femeia care alapteaza in public.

Problema este la noi, nu la alaptatul in sine. Cand zic noi, ma refer la societatea in sine care este plina de fantasme si nu mai face deosebirea intre erotic si normal. Sunt mai multe bloguri si site-uri care vorbesc despre asta. In romana sunt mai putine, dar e bine ca sunt. Nu cred ca bagatul capului in nisip este solutia la aceasta problema.
(mai demult am vizionat un filmulet despre alaptat pe youtube si trebuia sa ai cel putin 18 ani ptr. a putea sa il vezi! dar videourile despre sex si perversiuni nu cu bulinuta.)
Breastfeeding - Extraordinary Breastfeeding - Channel 4 Documentary

(stiati ca se recomanda ca alaptarea sa fie intre 2 ani jumate si 7.5 ani? pe WHO parca au spus asta. f.tare. si duhovnicii recomanda alaptarea cat mai mult)

Felul in care este tratata femeia la nastere si dupa nastere arata felul in care societatea trateaza femeia in general. Imaginea nu este prea palcuta, din pacate.Si nu se intampla numai in Romania, ci peste tot.

Nu prea cred! Intreaba-le pe femeile din familia ta,ele asa alaptau prin locuri publice punandu-si toalele in cap?
Am o vaga banuiala ca nu :)
Femeile din trecut erau foarte pudice,n-as crede ca se dezveleau asa prin piete si la drumul mare.


Poate pentru noi,femeile,vazutul unui san nu sminteste dar nu putem spune acelasi lucru despre barbati.
Eu eram intr-un restaurant,in vacanta cu niste rude si mi-a fost rusine pt barbatii care erau acolo cu noi.

Iar alaptatul trebuie facut in special in intimitate,pt a se bucura de relatia lui cu mama care il hraneste,il ocroteste.Daca este necesar sa fie totusi alaptat in public nu este nici un deranj daca o faci pe sub pulover sau un batic ca sa nu scoti tot sanul afara sa faca lumea apoplexie. Dar acum noi toti suntem foarte obraznici,scandalizam alti semeni cu purtarile noastre si tot noi le spunem ca" e problema lor"!

Este clar ca te si poti acoperi daca vrei,sau nu vrei si atunci scandalizezi lumea si stai asa.

Daca tot vorbim de rolul maternal al sanilor atunci de ce femeile mai isi acopera pieptul cu haine in restul timpului?daca sanul este considerat DOAR material de hrana pt copil?
Sanul a fost dintotdeauna un simbol erotic,nu a devenit doar in ultimele decenii dintr-odata.
Iar femeile se acopera din cele mai vechi timpuri tocmai pt a-si salva pudoarea,stima de sine,a nu-si lasa intimitatea pradata de ochii maselor.

Sanul a fost creat cu un scop anume, acela de a hrani pruncul, insa cu timpul el a devenit un simbol erotic, nu a fost dintotdeauna asa. Ca dovada avem icoana Maicii Domnului Galactotrofusa - Maica Domnului care Alapteaza.
http://www.crestinortodox.ro/icoane-...aza-96994.html

O comparatie cam nereusita de a ma convinge! Dar totusi daca este sa discutam despre icoana ,nu se poate trece cu vederea ca este o imagine decenta,in limitele normale ale firescului,unde rochia nu este cu bretele pt a dezveli toata partea superioara+ sanii!

Si picioarele au fost create pt a merge si totusi sunt erotice,daca nu este vina noastra ca sunt asa ar fi bine sa purtam fuste mai lungi de pulpe,nu sa ne dezgolim zicand ca la Facere stateam goi!
Pe mine nu ma lamuriti ca femeile trebuie sa alapteze in drum cu sanii pe afara!
Nu exista pro argumente pentru asta,de ce se refuza acoperamantul sau paturica?

Nu a zis nimeni de toale in cap sau de dezvelirea completa. o.O Dar nici imbrobodit si axfisiat copilul nu e ok sau trimis mama la WC.

Defapt cred ca vorba de cum privesti...poti privi modest sau poti privi patimas. Inainte femeile isi luau copii si pe camp, peste tot unde mergeau. Poti sa alaptezi in public si sa fi in acelasi timp decenta, fara sa ai esarfe si batice sa acoperi copilul. De multe ori se vede mult mai putin cand se alapteaza decat ce arata tinerele fete..Plus ca femeile deobicei alapteaza altfel in public decat acasa, nu se etaleaza. Insa, oamenii se scandalizeaza numai cand vad copil alaptat, nu de sanii in sine.
Din moment ce acel parinte a spus ca sanii sunt hrana ptr.bebelus si mama are tot dreptul sa alapteze in Biserica,nu vad de ce ar fi ceva rau pe o banca in parc. Am inteles ca in Basarabia alaptatul in public este ceva normal...

http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:A...NlElsCCTfEVpmt
http://adelle.ro/wp-content/uploads/...98-300x224.jpg
http://1.bp.blogspot.com/-7ja6UHCvge...0/IMG_6096.JPG
http://www.evz.ro/uploads/tx_images/alaptare_RZV.jpg
http://www.nancymohrbacher.com/stora...=1339169494232
http://www.multi-mam.com/entity-file...d/0/blogpost/6

Huh...defapt, in vest de ex. femeile aveau sanii ridicati si pe afara..rochiile cu corset..stil vitorian...era o tragedie daca se vedeau picioarele,glezna..In triburile din africa sanii nici nu sunt vazuti ca si ceva erotic, barbatii de acolo chiar au inceput sa rada cand au auzit ca barbatii din vest se dau peste cap cand vad sani. Nu, este acest mod de a privi,care se datoreaza hiper-sexualizarii sanilor. Peste tot vezi numai sani: pe reviste, in reclame, in scoli, in filme,siliconati,in cioscurile de ziare cu reviste ptr. adulti puse la vedere etc. Daca am trai intr-o societate care nu ar sexualiza la maxim sanii si ar promova mereu faptul ca alaptatul este cel mai normal lucru din lume, cred ca nici oamenii nu ar mai comenta asa mult. F.rar sanii sunt asociati cu alaptarea, in prezent totul este legat de sex.
Barbatii ar trebui sa fie in stare sa faca diferenta intre sanii ca si ceva erotic si sanii ca si hrana ptr. bebei. Inainte nu erau asa impatimiti cu imagini,filme si fantase si cu siguranta nu ar fi agresat o mama care isi alapteaza copilul. Copilul si mama ar trebui sa fie mai protejate si pe primul loc. Alaptarea este si hrana, nu doar relatie.

Nu toti copii accepta paturica si esarfa in cap...

In mesaj era vorba despre sanul la vedere, asta deranja. Acum daca mama da jos si breteaua si fusta...nu mai face parte din subiectul de la care am pornit. Ti-am aratat icoana cu Maica Domnului care Alapteaza pentru a intelege ca sanul nu a fost dintotdeauna un simbol erotic, ci a devenit asa in timp din cauza unei pervertiri a scopurilor lucrurilor.

Nu cred ca trebuie sa te lamurim, cand vei fi in situatia de a-ti alapta pruncul vei pecepe altfel acest gest. Sunt foarte rare cazurile in care o mama alapteaza fara perdea (poate din motive pe care nu le intelegem), de cele mai multe ori mamele o fac cu multa discretie.

Nu mai continui pe acest fir(nu pentru ca m-ati convins ca este foarte normal sa-ti scoti sanii in public),fie nu ati inteles ce am adus in discutie,fie nu v-am inteles eu.
Nu vreau sa am dispute cu 2 dintre prietenele mele de forum;sau este normal sa ai si dispute contructive,numai sa nu ne suparam.

Cert este ca conceptia pe care o am despre alaptatul in public,nu ma va lasa s-o fac,la randul meu, decat foarte acoperita.
Tot nu pricep care este diferenta calitativa a alaptatului discret versus alaptatul exhibitionist?
Se schimba ceva in compozitia chimica a laptelui daca stau acoperite?

alaptatul in public nu mi se pare deloc scandalos, dar este posibil ca unele femei sa prefere biberonul pt a evita hranirea bebelusului in vazul lumii.
stiu ca in vest exista camere special amenajate pt schimbarea si alaptarea bebelusilor in mall-uri sau alte spatii publice , ceea ce este foarte civilizat - sa poti alege.

pana acum nu am vazut barbat care sa faca epilepsie cand vede o femeie care isi alapteaza bebelusul pe banca in parc de exemplu.

Ca sa nu ii scandalizam pe cei curiosi il sacrificam pe bebe.

Si pana la urma ce este de vazut la o femeie care alapteaza?! Poti sa vezi lucruri mult mai indecente daca te uiti in jur pe strada, decolteuri indraznete, fustite scurte, etc.

Eu nu vad nimic indiscret aici de ex.:

http://www.nancymohrbacher.com/stora...=1339169494232

Nu prea sunt de acord cu camerele speciale...e ca si cum societatii ii este rusine cu alaptatul in sine, insa nu ii e rusine sa trateze femeia ca un obiect sexual. Interesante conceptii. Am mai inteles ca unele femei se enerveaza cand vad o alta femeie ca alapteaza ptr. ca ele nu au alaptat sau cand au anumite conceptii f.fixate, adica vad alaptatul ca un act sexual mai mult. De exemplu, in unele tari si state din SUA o femeie poate fi arestata ptr. "sex crime", de parca alataptul e tot una cu indecenta sexuala (acolo unde legea nu protejeaza mama).Alaptatul nu are nimic in comun cu sexul ! De unde ideea asta? (de la filmele indecente care arata barbati "agatandu-se" de sanii femeii?!)

http://breastfeedinglaw.com/articles...n-and-the-law/

Mai spunea o femeie pe un site, ca a fost odata cu copilul ei in super-market si a vazut o mamica care isi alapta pruncul,iar copilul a intrebat-o ce facea acea mama si dansa era tare suparata ca nu i se pare normal ca copilul ei sa stie de alaptat. No. Ce era asa greu sa spui "ii da de mancare le bebe"? o.O
Eu consider ca femeia care alapteaza nu ar trebui batjocurita in public ptr. ca noua nu ne place ce face dansa. Si asa e presata din toate partile sa nu alapteze, ii mai sarim si noi in cap.

Multe informatii despre alaptat in general se gasesc aici (eng si ro):
http://www.llli.org/
http://www.lll.maternet.ro/Acasa/tabid/438/Default.aspx

Pentru consumatorii de pornografie, alaptatul femeii pe strada poate deveni o problema. În zilele noastre femeia este privita ca pe un obiect.

Eu NU am deschis subiectul despre femeile care alapteaza exact ca in poza postata de tine,mai ocoperite! Ci am precizat in mod expres,cele cu sanii scosi afara explicit!
Adica asa ca aici:

http://venustodaymag.files.wordpress...c2-cropped.jpg
Daca tu poti sa stai comfortabil cu mai multi membrii ai familiei intr-un restaurant in care o femeie de langa tine si-a scos sanii afara din rochie si este o mamica topless,te felicit! Eu nu am stat comfortabil si nici familia,tocmai deoarece nimeni din familie nu a procedat asa cu copiii,pare socant chiar si pt femei!

Am spus ca nu sunt impotriva alaptatului in spatiu public daca esti mai discreta,dar vad ca nu intelegi obiectia mea,nici tu si nici Ekaterina!
Tot o tineti pe a voastra,ca o mama are dreptul sa alapteze ,ca este normal ,ca bla-bla-bla :adica tot ce s-a spus mai sus si nici macar nu doresc sa discut chestii absolut normale. Anormalul pe care l-am semnalat consta doar in lipsa de jena de a expune 100% sanii. Este asa greu de inteles? Trebuie sa pun poze?

Ce pretentii sa ai la niste adolescente care nu au minte sa se expuna la plaja daca femei mature si cu barbati acasa nu au jena sa-si tina sanii acoperiti in locuri in care nuditatea nici macar nu este o optiune?

Ai spus asa:
Dupa perdea se poate intelege a pune ceva in capul copilului sau sa il bagi cu totul pe sub bluza. Ori se poate scoate sanul afara si sa fie si in acelasi timp ceva discret, de abia vezi. Bine, vezi ca alapteaza, dar nu vezi mare lucru. Apoi ai spus ca sanul a fost din totdeauna ceva erotic...ori corpul femeii nu a fost expus asa de mult in public ca si in prezent. Niciodata nu au fost mamele arestate cu "sex crime" ptr. ca isi alaptau copilul. Inainte alaptarea era vazuta ca ceva normal, nu era asociata cu sexul.

Problema e ca in prezent, oamenii prin alaptat decent in public intelege: 1.alaptat in camere speciale ori 2.cu copilul acoperit. Mai sunt si persoane care sunt 100% impotriva alaptatului in public, caci asociaza alaptatul cu ceva sexual, ceea ce este o gandire bolnava. "Normalul" nu mai este demult normal.

Si da, cand vezi ca lumea nu intelege exact ce doresti sa spui, ai putea sa explici din nou, chiar si cu poze. Mai bine asa decat sa te superi si sa fi putin sarcastica. Asa alaptat dupa perdea e f.vag. Nu trebuie sa te superi cand lumea nu intelege din prima ce doresti sa spui, caci suntem pe net, folosim doar 7% din limbajul de comunicare. Apoi, cand cineva nu e de acord, nu este neaparat rautacios sau o tine pe a lui, ci asa gandeste.

Legat de poza respectiva si situatia expusa de tine. In general, eu cand vad poze/filme/live (cu) mame care alapteaza nu vad nimic indecent, chiar daca se vede din san, chiar daca nu se vede. Alaptarea in sine nu este indecenta,ptr mine. Apoi, topless esti cand ai ambii sani la vedere si te lafai cu ei, nu cand ai agatat de san un prunc. Nu as baga in categoria topless alaptat cu san la vedere. Cu rochie e mai greu sa nu scoti tot, dar cred ca si cu rochie ar fi posibil sa fie decent. Depinde ce intelegem prin decenta: nici un pic de piele sau putina piele.(vb. strict de alaptat) Sincer iti spun ca sunt putin impartita in doua: adica, alaptatul fiind ceva normal, daca mama se simte bine, bravo ei; apoi poate as fi surprisa ptr. ca nu sunt obisnuita, nu ptr. ca mama ar face ceva ilegal sau urat;deci pb. e ar fi la mine. Nu ai vazut tiganci alaptand in tren, in autobuz, pe strada etc? Eu am vazut in Ro multe..nu au nici o treaba ele. :) Apoi, o colega a povestit cum scotea sanul mamei ei in autobuz cand ii era foame...nu a obiectat nimeni. (eu nu am fost alaptata, iar ce au facut femeile din familia mea nu stiu si nici nu pot sa le intreb) Cu alte cuvinte, nu mi se pare anormal cand o femeie alapteaza in public cu sanul scos din rochie, cel mult mi se poate parea..neobisnuit.
***
Nu putem sa le spunem mamelor ca este f.bine ca alapteaza, ca fac ceva fantastic si in acelasi timp sa le spunem ca este ceva rusinos si erotic daca fac asta in public. Ori societatea accepta si promoveaza alaptatul ori ba.

(consider ca daca un barbat a fost crescut intr-o familie in care s-a alaptat, apoi sotia lui a alaptat, nu o sa priveasca alte femei urat cand le vede alaptand, mai ales daca nu are mintea imbuibata de imagini erotice. nu credeti ca este o problema cand un barbat se excita cand vede o mama alaptand?)

parascheva eu m-am referit ca in vest au de unde alege ori la vedere ori in spatii special amenajate cu fotolii, masa de schimbat pampersi, cos de gunoi.
poate e mai relaxant pt mame asa ,nu am de unde sa stiu.

pe mine ma deranjeaza , si destul de tare, cand urla copii si nu ii pot stapani parintii decat tema subiectul deschis de dvs :)

:1: Nu ma deranjeaza ca exista aceasta posibilitate. Daca mamei ii este mai bine sa alapteze acolo, f.bine. Ce ma deranjeaza este cand opiunile se limiteaza doar la camere ptr. alaptat si/sau baie. Adica, i se spune mamei ori te duci acolo ori te dam afara. Nu e frumos asa.

Da, si eu am o mica pb. cand vine vb. de copii care fac galagie. Insa, nu e vina lor si nici vina parintilor. Copii in general sunt mai galagiosi, se plictisesc mai repede, plang mai usor, cu siguranta si eu mai faceam zgomot cand eram mica. Aici cred ca trebuie sa mai lucrez, sa fac cumva sa nu ma mai deranjeze. Sa fie de vina faptul ca sunt singura la parinti si ca nu prea am fost prin preajma copiilor mici?! :) Eh, tot raul spre bine.

Sunt de accord cu Yasmina. Alaptatul in public se face discret.Dar pornind de la ideea ca s e poate alapta in public, unele au ajuns pana acolo incat isi scot sanii peste rochie ca sa alapteze. Ceea ce e mai mult decat jenant. Cand alaptezi, iti iei o tinuta care sa iti permita sa iti scoti sanul in asa masura incat sa il dezvelesti doar ca sa il poti introduce bebelusului in gura.Restul sanului vine acoperit de bluzita/tricou.Or in situatia aceea nu e nimic jenant, deranjant ptr nici o privire, ptr ca in definitv nu prea are ce sa vada.

Un pic de pudoare e binevenita si nu asfixiaza/sufoca nici pruncul. Garantez eu.(pe ultimul -care acum e penultimul- l-am alaptat 2 ani si o luna).
Doua poze-cu asa da; asa ba....in viziunea mea.