1 Tim.6.12

Aceasta ţine de organizarea bisericii. Intrând într-o biserică, normal trebuie să-ţi dai acceptul respectării principiilor ei şi în acelaşi timp să primeşti acceptul primirii în sânul ei.

Şi prin viu grai, dar mai ales printr-o viaţă ce demonstrează că a fost schimbată (pocăinţa). Niciuna din aceste două modalităţi de mărturie n-o poate realiya bebelul:58:

P.S. Observ că vă editaţi, re-editaţi şi re-re-editaţi fiecare postare parcă dinadins spre a mă deruta. Vă rog nu-mi cereţi acelaşi lucru. Mulţumesc.

Conform acestui text, aţi putea afirma că bebeluşul are o "deschidere a cugetului" spre a primi botezul? Are el un "cuget deschis" spre a primi învăţătura de credinţă, poate el înţelege [prin cugetul lui] cine e Dumnezeu şi că L-a înviat pe Iisus Hristos?

Saracii surdo-muti, ei sunt discriminati de Biserica Adventista de Ziua a 7-a.

Sunt nevoita sa o fac, imi apar niste semne [color] nu stiu ce, trebuie sa dau edit ca sa le scot.

later edit: reiau o observatie foarte buna:De altfel, noi cunoaştem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinţa cuiva Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Să ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutaşului din Capernaum pentru credinţa stăpânului său ; a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credinţa mamei sale, şi a înviat pe fiica lui Iair pentru credinţa tatălui său, şi pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa mamei sale. Şi atunci să nu credem noi că botezul poate fi săvârşit pruncilor pe temeiul credinţei nasilor lor?

TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească.

ps: poate acum vă ajută...deşi s-au explicat destul de clar lucrurile...roul naşilor şi aşa mai departe.

Vă înşelaţi. În ambele sensuri.


Se întâmplă adesea când lipiţi texte altfel formatate. Lipiţi-le în prealabil în Notepad, de acolo putând să le preluaţi fără nicio problemă.

Sunt cazuri total diferite. Când e vorba de mântuirea personală, nu poţi mandata pe altcineva să răspundă în locul tău.

Eu m-am referit la al sens al termenului "taină" (cu t mic).

În posturile mele termenul "taină" este cu t mare. Ca de obicei, dumneavoatră shimbaţi sensul.

Exact, aceasta era ideea!:4:

Cazurile sint identice. Cind a fost vorba de mintuirea noastra, domnul nostru Isus Cristos nu ne-a lasat singuri ci a venit in ajutorul nostru; pentru ca noi umblam rataciti ca niste oi fara pastor. Parintii crestini Il imita pur si simplu pe DOmnul nostru: intr-o problema asa importanta ca mintuirea nu-i lasa pe prunci sa se lupte singuri, ci ii spala in baia nasterii celei de-a doua oara, iar astfel, spalati se pacate, ii consacra Domnului.

PS Vi s-au cerut baze scripturistice pentru care va botezatii copii tirziu si nu le-ati adus. Inca le mai astept

Doamnă, în privinţa mântuirii atât copiii cât şi maturii nu putem să "ne luptăm" singuri, ori ajutaţi de naşi, căci mântuirea este opera lui Hristos. Dacă ne-am fi putut "lupta" pentru mântuirea noastră n-am mai fi avut nevoie de Mântuitor. Singura noastră nevoie e să acceptăm această mântuire oferită haric prin credinţă. Ori tocmai aici e problema bebeluşului: el nu ştie încă să ceară şi să accepte harul lui Dumnezeu. El cere şi acceptă deocamdată doar suzeta.

Este ca şi cum v-aş cere bazele scripturistice pentru care vă botezaţi copiii aşa de devreme (atenţie: bebeluşii, nu casa).

Şi încă un lucru: problema e pusă greşit. Noi nu trebuie să ne botezăm copiii, ci să-i lăsăm pe ei să se boteze, să solicite botezul.

Poate acest aspect vă lămureşte mai bine...dar aveţi nevoie şi de credinţă.

13. "Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo." (Matei 19, 13-15)

Mai mult au înţeles mamele care-şi aduceau la El pruncii, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să-i binecuvânteze. Ucenicii îi certau pe ei care îi aduceau. Iisus, văzând aceasta, S-a supărat şi le-a zis "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi...".
Iată o supărare a lui Iisus. Supărare, că, copiii nu sunt lăsaţi de mici să vin la Iisus.
Copilăria este intervalul vieţii mai apropiat de sfinţenie, mai capabil de credinţă.

Şi, luând un copilaş în braţe, le-a zis: „Oricine va primi în numele Meu pe unul din aceşti prunci, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, Îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Marcu 9,37, Biblia din 1914).
Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu.
Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înţelepţii în afara Lui. Găseşti ceva şi cu mintea lor, numai dacă ai o inimă curată de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului.

În ochii copiilor, seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăţia copiilor decât într-un tratat de mecanică cerească?
Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!

In cazul unei persoane nascute intr-o familie crestina,copilul il va cunoaste pe Hristos inca din primele clipe ale vietii, prin intermediul parintilor. Faptul ca unele biserici amana botezul pana la 18ani, n-are baza scripturistica, tine mai degraba de epoca. Daca bisericile neoprotestante ar fi aparut in sec.II, atunci varsta adulta s-ar fi considerat preadolescenta 10-11ani, insa cum au aparut la sf.sec.XIX, cand pragul majoratului era deja 18ani, o varsta stabilita in mod conventional, practica botezul la aceasta varsta. La noi, in cazul unui copil provenit dintr-o familie ortodoxa, se face botezul in primele luni, insa in cazul unui adult care vrea sa treaca la Ortodoxie, atunci el devine catehumen si are o perioada de pregatire inainte de a i se administra botezul. Chiar exista o liturghie a catehumenilor.
Copiii sunt primii chemati de Hristos ca sa intre in Imparatie: “Lasati pruncii sa vie la Mine si nu-i impiedecati, caci a unora ca acestora este imparatia lui Dumnezeu” (Luc. 18,16). Nasii au indatorirea de a se implica in educatia copilului, asumandu-si acesta responsabilitate la botez.

Mă bucur că recunoaşteţi şi că vă scoateţi la iveală rolul dumneavoastră aici pe forum - adică de a suci sensurile Adevărului cu modul dmv. personal de a interpreta Biblia.

Din nou rupeţi din context versete şi le schimbaţi sensul. Uite ce spune la Marcu 16, 14-15 :
15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

Apelaţi la minimum de logică şi observaţi este un îndemn a Mântuitorului de propovădui Evanghelia întregii făpturi că nu a zis "la cei supuşi propovăduiţi", ci "la toată făptura", sau de se vor supune, sau de nu. Bineînţeles că doar păgânul care va crede ("cel ce va crede") se va boteza. Dar vă întreb păgânul şi-a întrebat copiii dacă vor să se boteze? Oare nu i-a botezat?

Chiar din timpul sfintilor apostoli se săvârsea botezul copiilor : Lidia si casa ei (Fapte 16, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte 16, 33) ; Crispus si casa lui (Fapte 18, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor. 1, 76).

15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

O interpretare in cheia logicii primare a versetelor de mai sus ne releva urmatoarele:

1. Versetul al doilea (cel ce va crede etc.) nu poate fi desprins din contextul primului verset. Versetul al doilea realizeaza a clasificare - cei mantuiti si cei osanditi. Care este extensiunea multimii pe care acest verset o clasifica ? Cu alte cuvinte, cine sunt cei pe care versetul doi ii imparte in mantuiti si osanditi ?

Evident, aceasta multime este definita in primul verset. Cei despre care al doilea verset vorbeste sunt cei carora li se va fi propovaduit Evanghelia. Prin definitie, in aceasta multime nu putem include nou nascutii, pentru ca unui nou nascut nu-i poti propavadui nimic, lipsindu-i capacitatea de intelegere.

2. Deoarece clasifica o sub-multime a speciei umane (nu se refera la toti oamenii, ci se refera doar la cei carora li se va fi propovaduit Evanghelia), clasificarea din versetul al doilea nu poate fi extinsa la intreaga specie umana.

Nu putem generaliza si nu putem spune, in temeiul acestor versete, ca un chinez caruia nu i s-a propovaduit Evanghelia sau un nou-nascut caruia nu i s-a propovaduit Evanghelia se va osandi.

Per a contrario, nu putem spune, in temeiul acestor versete, ca mantuirea (sau Botezul) sunt conditionate pentru copii aflati inainte de varsta intelegerii de receptarea formala (propavaduire) a mesajului evanghelic.

Exact, opera mintuirii este a Domnului nostru. Iar noi, pentru ca dorim ca copiii nostri sa se mintuiasca, prin botez, ii incredintam Domnului. Ca Domnul sa ii desavirseasca si nu noi, pentru ca noi nu sintem in stare de nimic.
Va cer baze scripturistice pentru ca dumneavoastra dati la o parte toata Traditia Bisericii si spuneti ca aveti TOATE raspunsurile in sfinta Scriptura. Iata ca Sfinta Scriptura nu va ofera toate raspunsurile si ca insasi temelia pe care e cladita credinta dumneavoastra (temelie care se numeste "sola Scriptura") este gresita.

Iar eu cred ca problema e pusa gresit: ca si in cazul venirii Mintuitorului nostru pentru a ne salva, El nu a asteptat ca noi sa ii cerem sa vina. A venit in ajutorul nostru pentru ca, evident, noi nu puteam sti ce e bine pentru noi. Asa si in cazul copiiilor; ei nu stiu ce e bine pentru ei. Ca si parinti trebuie sa dam tot ce e mai bun copiilor nostri, inclusiv botezul.
Si nu in ultimul rind, acel verset pe care il dau toti neorotestantii/sctantii referitor la cine va crede si se va boteza se va mintui: acolo este un SI pe care dumneavoastra il ignorati si adaugati 1 si 2 care nu sint trecute in verset. Pentru mintuire sint necesare AMBELE conditii: credinta SI botezul; iar neoprotestantii care isi boteaza copiii la maturitate se joaca cu mintuirea copiilor lor, un lucru lipsit de responsabilitate si maturitate (spirituala) as spune eu.

Frumoase cuvinte ale părintelui Boca! Doar că nu faceţi aplicaţia corespunzătoare episodului biblic. Căci:

1. Hristos nici nu i-a botezat pe copiii respectivi, nici nu a vorbit despre botez. Era pur şi simplu vorba de binecuvântarea lor (lucru ce se practică atât în Biserica Baptistă, cât şi în celelalte biserici neoprotestante).

2. Copiii aceia nu erau bebeluşi, ci nişte copii mai mărişori care-L iubeau pe Domnul Iisus şi-I ascultau cu interes cuvintele Lui.

3. Aveţi cumva impresia că neoprotestanţii nu-i lasă pe copilaşi să vină la Domnul Iisus? Aţi face o teribilă greşeală!

Aş fi curios care biserică "amână botezul până la 18 ani"... să ridice mâna!:39:

Citat:

În prealabil postat de ioanna (Post 408145) Daca bisericile neoprotestante ar fi aparut in sec.II, atunci varsta adulta s-ar fi considerat preadolescenta 10-11ani

Îmi face impresia că nu cunoaşteţi sensul termenului "adult".

Acum cine suceşte sensurile postărilor mele?:106:

Oricâtă strădanie aţi aplica logicii dumneavoastră, textele respective nu vor glăsui niciodată că, "casa" însemna bebeluşi de câteva zile! Ba dimpotrivă, studiind text cu text în context, veţi observa că botezaţii din acele texte în prealabil au ascultat predica şi s-au hotărât pentru botez... lucru greu de acceptat pentru un nou născut.

Şi atunci de unde această disperare de a-i vârî rapid într-o "apă magică", ca şi cum aceasta îi va mântui iar nu Hristos?

Tradiţia nu este o instanţă superioară lui Hristos şi Cuvântului Său. Altfel am putea spune că e de la Dumnezeu lăsat şi botezul cailor conform tradiţiei ortodoxe (am folosit acest exemplu neutru din punctul dvs. de vedere).

Bun. Şi atunci de ce nu este scrisă invers fraza "cine se va boteza şi apoi va crede, se va mântui" - aşa cum practicaţi dumneavoastră botezul pruncilor?

Nu credeţi că ar putea fi lipsă de maturitate şi botezul forţat al unor fiinţe lipsite de apărare şi discernământ (bebeluşii)? Oare spaniolii nu au făcut aceeaşi greşeală (desigur la un nivel mult mai grav) creştinând cu forţa triburile amerindiene? Căci doar -nu-i aşa?- ei ştiau ce e mai bine pentru ei (argumentul folosit de dvs.) şi doreau mântuirea sufletelor lor!

Ca să nu mai vorbim de imensa resposabilitate ce şi-o asumă încălcând liberul arbitru în care nici măcar Dumnezeu nu intervine!

Trices, ce fericit trebuie să fi tu acum când atâta lume trimite apă din abundență la moara inepțiilor tale.
Ai auzit vreodată de comuniune în iubire? Bănuiesc că nu, fiindcă în ong-urile voastre se confundă cu asocierea serelistă în vederea cuceririi cu orice preț și mijloace, a meritelor iluzorii care, cică, vă asigură învierea ego-urilor preocupate exclusiv de propria supraviețuire veșnică în paradisurile manelistice imaginate infantilismul vizionar al neoprotestanților.

Trices și galeria, atenție! În Biserica Ortodoxă nu există taină sau ierurgie din care să lipsească dragostea și comuniunea. La Botez și Mirungere alteritatea iubitoare a comunității euharistice este focalizată în nașii de botez, cei care își asumă responsabilitatea enormă creșterii duhovnicești a pruncului îmbisericit, în colaborare cu duhovnicul și părinții după trup.
Pentru că Trices&co sunt îndrăgostiți de literă și scârbiți de Duh, oferim o referință și din Sfânta Scriptură referitoare la practica de mai sus: ”Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.” (Galateni 6:2). Pentru creierele spălate din ong-ul AZ7 și numai, facem precizarea că versetul nu profețește practica postmodernă a mamei surogat, ci se referă la sarcini de altă natură.

În schimb, scăldatul simbolic în piscine și jacuzzi din repertoriul neoprotestant, practică ce poartă abuziv numele de botez, n-are nicio treabă cu jertfa, comuniunea, iubirea întru Hristos. Sunt simple reprezentații de showbizz confesional, agiornate la modele și năravurile veacului în care se petrec și cam atât.

Aaa... Marcu 16:16.Marcu 16:16 arata mai multe lucruri.

1."Cine va crede si se va boteza se va mantui" ca si caz ideal, cerinta standard.

2.Ca se poate ca sa te botezi si sa nu crezi "dar cine nu va crede se va osandi".

3.Tot prin aceeasi afirmatie "dar cine nu va crede se va osandi" arata ca este posibil sa nu te botezi si sa crezi si sa fii mantuit.

Cerinta de baza este credinta si ascultarea poruncilor(botez) , dar accentul se pune pe credinta si delimitarea se face prin credinta.Cea mai esentiala cerinta este credinta.

Nu avem disperare: avem dorinta de a ne indeplini cea mai mare datorie care ne revine ca parinti: de a ne incredinta pruncii Domnului nostru Isus Cristos.
PS1 "Apa magica"? A n-a postare cind luati in deridere rinduiala lasata de Dumnezeu.
PS2 Avind in vedere ca aveti o credinta de forma si nu de fond, ritualul botezului la dumneavoastra fiind doar forma, normal ca nu puteti intelege semnificatia botezului care inseamna mult mai mult decit o baie in care e implicat un om cu dorinte de mai bine.
Ati ignorat intrebarea, ca de obicei, cind ar fi fost mai simplu sa spuneti ca nu exista nici o baza scripturistica pentru jocul de-a botezul pe care il practicati dumneavoastra, in confesiunea pe care o aveti.

Pentru ca nu are importanta ordinea. Important pentru mintuire este sa fie respectate AMBELE conditii, lucru pe care dumneavoastra il refuzati copiilor dumneavoastra si va jucati cu mintuirea lor.
Exact cum e lipsit de maturitate sa-i administram antibiotic copilului care s-a ales cu o infectie, pentru ca i-am incalca liberul arbitru, asa e lipsit de maturitate sa nu ne botezam copiii de mici. Daca ne ingrijim de sanatatea lor trupeasca, cu atit mai mult trebuie sa ne ingrijim de sanatatea lor spirituala. Si nu exista mod mai bun de a ne ingriji de aceasta sanatate a lor decit incredintindu-i Domnului, prin botez.

Nu exista har partial, de exemplu nu se poate transforma painea si vinul pe jumatate in Trupul si Sangele Domnului. Asadar doar in BO exista har lucrator, celelalte culte nu au deloc. Iar asta nu e doar conceptia BO, este conceptia Bisericii inca de la inceput, am dat citate din Sfanta Scriptura. Inca din sec. III (deci inainte de recunoasterea oficiala a crestinismului) sinoadele locale din Cartagina afirma ca cei ce se despart de Biserica nu mai au Taine.
Iar canonul I al sf. Vasile cel Mare e si mai clar, e canon oficial al BO. Dar despre aceste lucruri am scris tot timpul de cand am intrat pe forum, m-am plictisit si eu sa le tot repet. Uite am facut si un topic special: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12560

Teoria ramificarii harului e o teorie ecumenista de provenienta protestanta. Aceasta spune ca harul se ramifica in toate cultele (sau in mai multe).
Noi spunem intotdeauna Crezul impotriva acestor teorii: "Cred intru Una, Sfanta, Sobornieasca si Apostoleasca Biserica".
Despre existenta harului si minunilor in BC am scris chiar si pe forumul catolic (dau link-ul asta pentru ca e o analiza mai completa): http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...locatia#p57096
Interesant e ca desi unii ortodocsi au idei ecumensite acestea nu se regasesc niciunde, sunt doar cateva pareri razlete ale unor preoti, chiar ierarhi si parintele Teofil. In rest peste tot putem citi doar conceptia Bisericii dintotdeauna.

O icoana a botezului infantil este micutul Moise.Cand a implinit 3 luni mama lui Moise l-a pus pe acesta intr-un cos ca sa-l salveze de Faraon si l-a trimis agale pe Nil.Prin "botezul" sau Moise a fost nascut din nou.A inceput o noua viata.A intrat in apa rob pentru ca era fiu de robi evrei la Egipteni si a iesit liber.A intrat condamnat la moarte "caci toti cei nou-nascuti de parte barbateasca din pruncii evreilor sa fie ucis" si a iesit liber.A fost adoptat de fata lui Faraon.A intrat in apa fiu de rob si a iesit fiu de imparat.Cu credinta, buna-credinta mama lui l-a pus in arca, dupa cum se spune si in Noul Testament "din credinta mama lui Moise cand acesta s-a nascut vazand ca e frumos.. Iesind din apa Moise a primit nume.

Frumoase cuvintele părintelui pentru cine are ochi şi urechi! Păcat nu aţi înteles nimic din ceea ce am vrut să scot în evidentă.

Faptele Apostolilor amintesc de convertirea Sf. Pavel, când: "Anania a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saule, Domnul Iisus, cel ce ţi s-a arătat pe calea pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt. Şi îndată a căzut de pe ochii lui ceva ca nişte solzi; şi a văzut şi, sculându-se, s-a botezat" (Fapte 9,17). Tot Sf. Pavel, închis în temniţă, a convertit pe temnicerul din Tiatira "care, luându-l pe el şi pe Sila în acelaşi ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s-a botezat îndată, el şi ai lui toţi" (Fapte 16,33).

29. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;
30. Şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?
31. Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.
32. Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui.
33. Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.

Deoarece Hristos n-a numit apa botezului nici "sfinţită", nici nu i-a atribuit valenţe mântuitoare proprii (Hristos mântuieşte, nu H2O), cum altfel aş putea numi acea apă ce cu atâta grijă spuneţi că trebuie vărsată "într-un loc curat" şi care mîntuieşte ex opere operato? Supranaturală, făcătoare de minuni? Găsiţi-i dumneavoastră un sinonim care să nu vă deranjeze.

Şi o spuneţi cu atâta convingere, deşi am postat un fragment din doctrina adventistă privitoare la botez... N-aţi citit?

Bine doamnă, puneţi căruţa înaintea boilor şi vedeţi ce va ieşi!

Îmi pare rău că nu sesizaţi evidenţa. Cum adică, le refuzăm credinţa şi botezul copiilor noştri? Dacă cred şi vor să se boteze (aşa cum cere textul), sunt liberi s-o facă. Să nu aveţi impresia că dacă naşul crede şi îl duce la botezat pe bebe, s-a împlinit porunca hristică... mă văd obligat să vă atenţionez.

Vă rog nu mai veniţi cu exemplul acesta (era să zic stupid), că iar ajungem la concluzia "apei magice"... Apa botezului nu este un antibiotic.

şi nici dumneavoastră din ce v-am postat punctual. Ori aţi făcut abstracţie de cele trei puncte, fiind prea evidente...

cuvantul grecesc folosit acolo e paidion care inseamna copil mic sau sugaci... cuvantul grecesc pentru copil mare e teknon.

Întrebări:
1. Cum a grăit Cuvântul lui Dumnezeu bebeluşilor din casa lui, şi cum au înţeles ei această predică?
2. Cum s-au botezat acei bebluşi (că nu scrie că au fost botezaţi)?
3. În versetul următor omis de dumneavoastră:

Adevărat, în Mat.19,13 apare [παιδίον], însă NT foloseşte expresii pentru copii şi mai mici: [νήπιος] prunci (1 Cor.3.1; 14,20) şi chiar [άρτιγέννητος βρέφος] nou-născuţi (1 Petru 2,2) - aceste ultime două categorii corespunzând grupei de vârstă la care se administrează botezul ortodox.

Reamintesc că nu despre ei e vorba în Mat.19,13 şi nici măcar despre botez.

Deci nici acum nu este evidentă concluzia? şi anume cuvântul "casa" sunt "toţi" , adică toţi din casă?...Să înţeleg că trebuia să scrie bebeluşi ca dumneavoastră să fiţi de acord cu acest pasaj din Biblie?
Păi tocmai din versetul uitat de mine reiese încă o dată că: cuvântul "casă" face referire la cei din casă.
Să ne facem înţeleşi: a crede şi a te boteza rupt din context la Marcu 16, 16 - am explicat de 2 ori cât se poate de clar că face referire la propovăduirea Evangheliei.

Botezul copiilor

Nimenea nu se mântuieşte fără botez, cum spune însuşi Iisus Hristos către Nicodim: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). După înviere, Isus a poruncit Apostolilor să boteze toate naţiunile, zicând: "Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh" (Matei 28,19); iar la Marcu citim: "Mergeţi în toată lumea, vestiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16,16).

Obiecţie: Din acest text de la Marcu, unii sectari susţin că numai cei ce cred şi se botează se pot mântui. Însă copiii mici nu pot crede, deci nu-i permis să fie botezaţi.

Răspuns: Isus ne spune: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu". Însă pruncii pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Mântuitorul: "Lăsaţi pruncii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 18,16). Prin urmare, dacă nimeni nu se poate mântui fără botez, iar copiii pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, înseamnă că ei pot fi botezaţi. Isus nu condiţionează vârsta şi vedem că El iubea copiii, deci putem fi siguri că nu i-ar fi lipsit de viaţa harului până la vârsta adultă. Căci, dacă fără botez omul nu poate deveni creştin, ar însemna că un copil nebotezat, care moare, nu ajunge în fericirea eternă. Care părinte nu doreşte să fie împreună cu copiii săi în paradis?

Răscumpărarea este un dar gratuit făcut de Iisus. Copilul trebuie botezat la naştere pentru a deveni creştin şi a se putea împărtăşi de comoara spirituală a creştinilor. Aşa cum nu copiii au supărat pe Dumnezeu, ci Adam, tot aşa ei pot deveni creştini prin promisiunile făcute de naşi în locul lor. Când vor face prima cuminecare, ei vor reînnoi singuri toate promisiunile făcute la botez. Citim în Faptele Apostolilor: "Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, asculta. Acesteia, Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat şi ea, şi casa ei..." (Fapte 16,14-15); "Şi el, luându-i la sine (Temnicerul), în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui" (Fapte 16, 33); "Am botezat şi casa lui Ştefana..." (I Cor. 1,16).

Se vede clar că Apostolii au botezat şi copiii, căci altfel s-ar fi menţionat: "toată casa, afară de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau să fie fără copii, căci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu. Sf. Ireneu (120-202), ucenic al Sf. Policarp care l-a cunoscut bine pe Sf. Ioan Evanghelistul, ne spune: "... au fost botezaţi copii sugari, tineri, feciori şi bătrâni" (Cartea scrisă împotriva ereticilor în primul veac după Cristos, intitulată Adversus Haereses, cap. II, 22, 4).

Repeta postul dar nu mai scrie cu diacritice grecesti ci in dialectul nostru ca sa inteleaga toata lumea.

Sunt de acord cu acest pasaj biblic, doar că nu reiese defel că printre cei din casă se aflau bebeluşi. Citiţi încă odată argumentele mele sub formă de întrebări. Sunt concise, clare, nu kilometrice ca pasajul lipit de dumneavoastră nu ştiu de unde (nici nu mă mai chinui să caut care e sursa).

Îmi cer scuze, dar încerc să fiu cât mai documentat, altfel sunt interpelat pentru orice imprecieze.

Expresiile folosite în exemplele mele sunt:
paidion (copilaş) - Mat 19,13
nepios (prunc) - 1 Cor.3,1; 14,20
artigennetos brefos (nou-născut) 1 Petru 2,2

Intre timp cuvantul al doilea la care te refereai tu nepios apare in 1Corinteni 13:11 cand "eram un copil vorbeam cele ale copilului" .. implica negativitatea , este folosit cu sens negativ si se traduce figurativ copilaresc, infantil , imatur.. acesta este si sensul cu care apare in Biblie ca si crestinul imatur. al treilea cuvant adolon inseamna fara vina, pur.

http://concordances.org/greek/3516.htm

http://www.searchgodsword.org/lex/gr....cgi?number=97

din punct de vedere gramatical e gresit.
Se arata reflexivul, asadar copiii dvs se boteaza singuri?sau sunt botezati de catre un tert?in cazul acesta pastor?
Asadar copiii nu se boteaza ci sunt botezati?
ce facem cu un copil orfan, dar care traieste ca un delicvent?fura , minte, injura?
Cine raspunde ptr pacatele lui?
in cazul in care moare nebotezat, nici nu are cum altfel, de vreme ce ii botezati maturi, cine raspunde ptr pacatele lui?unde ajunge sufletul lui?

cred ca cel mai frumos lucru spus pana acum.
Am dreptul ca parinte sa decid ce e bine ptr copilul meu.Cand va fi mare va alege daca sa imi urmeze calea sau nu.
si fiica-mea ar iesi din casa in rochita de vara cand vede prima raza de soare, dar nu-i respect liberul albitru. O imbrac adecvat. Atata vreme cat nu are capacitatea de a decide ce e bine si ce nu ptr ea, imi rezerv dreptul de a hotari spre binele ei.

Admit că aveţi dreptate. E un fel de a spune. "M-am operat de apendicită"- bineînţeles că chirurgul m-a operat, nu eu...:4:

Nu cred că trebuie să ne substituim modului în care Dumnezeu rezolvă problemele acestui Univers. Avem noi alte griji... să ne ocupăm de ele. Ştie El mult mai bine cum să procedeze şi pe cine să mântuiască.

Se vede clar că Apostolii au botezat şi copiii, căci altfel s-ar fi menţionat: "toată casa, afară de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau să fie fără copii, căci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu.

Chiar din timpul sfintilor apostoli se săvârsea botezul copiilor : Lidia si casa ei (Fapte XVI, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte XVI, 33); Crispus si casa lui (Fapte XVIII, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor.I, 76). Hmmm ...oare toate casele să fi fost fără de copii?

Era să spun bingo văzând că sunţeţi de acord cu pasajul. Sunteţi confuz rău de tot şi ca să argumetez cât se pote de clar postez 2 citate care vă aparţin:

ps: salată de legume a ieşit aici că tot spuneaţi că mâncaţi multe fibre.