Numai cu ajutorul lui Dumnezeu, care schimba inima omului pentru a-l intoarce la credinta, este nevoie concomitent si de o cercetare a Scripturii, de vointa proprie a omului in cauza si in plus de semnele de la D-zeu pe care eu le-as numi revelatii.

Si daca prin cercetarea Sf Scripturi pe baza unei intelegeri limitate de caracteristicile mintii umane ajungem ma concluzii gresite? Hristos vorbea in pilde ptr ca omul nu putea intelege, desi era familiarizat cu ideile religioase mult mai mult decat omul contemporan. Cum va putea atunci omul contemporan sa inteleaga. Si nu imi spuneti ca prin ajutorul Lui Dumnezeu pentru ca procedand identic oamenii au ajuns la concluzii diferite.
Adica e nevoie de explicarea invataturii si argumentarea credintei catre un necredincios. Credinta tine de vointa. Ca sa ai vointa trebuie sa te bazezi pe ceva. Trebuie sa te determine ceva si doar sa incepi sa citesti Sf Scriptura.
Vedeti ca sunt cateva "goluri" in explicatia dvs. Omul va crede doar prin vointa (pentru ca e liber), prin darul Lui Dumnezeu si prin cunoasterea invataturilor. Iar conoasterea corecta a invataturilor presupune ca acestea sa vina din partea cuiva care le detine si pe poate explica.

Ca asa multi protestanti si neoprotestanti citesc Sf Scriptura si au invataturi diferite.

Lucian daca cei carora(marea majoritate oameni extrem de simpli) le explica Hristos in plide puteau intelege(si unele pilde nu sunt deloc asa simple)fara alte explicatii,direct din ce le spunea EL,de ce nu ar intelege si cei din prezent tot direct din ce a spus EL?Ce s-a schimbat? Nu se spune nicaieri ca Hristos predica si apoi le spunea ucenicilor ,,Gata baieti,acum hai cu talcuirea" :) Care este diferenta dintre un taran iudeu analfabet de pe vremea lui Hristos si cei din prezent?Ce avea in plus?

Le talcuia pildele si exista destule exemple in Sf Scriptura. Tocmai asta e, ca nu e mare diferenta. Tocmai de accea nu le spunea direct si le vorbea in pilde.
Dar am sa va adresez si dvs intrebarea pe care am adresat-o de nenumarate ori si la care nu mi s-a raspuns. De ce sunt atatea denominatiuni protestante si neoprotestente? De ce toti sustin ce se bazeaza exclusiv pe Sf Scriptura si ca invatatura lor este adevarata si totusi ea difera fundalental? Daca Sf Scriptura ar fi suficienta sau daca oricine ar putea-o intelege nu ar diferi parerile, ptr ca asta sunt: doar pareri. In schimb, singura Biserica este cea care tine invataturile propovaduite de Hristos si apostoli de 2000 de ani. Nu a fost discontinua, nu a schimbat nimic si are harul transmis direct de la apostoli. Iar prin Biserica ma refer la Biserica Ortodoxa.

Lucian dar de unde stii ca toti cei carora le spunea acele pile intelegeau toti exact la fel mesajul pildei?Le-a spus tuturor aceleasi pilde?De exemplu in Luca 12:41 Petru intreaba "Doamne", I-a zis Petru, "pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toti?" Se pare ca nici apostolului nu ii era prea clar cui ii era destinata pilda.De ce crezi ca a intrebat asta?

Pildele se refereau la mantuire, la pierzanie, la fapte bune, la credinta, la picainta. Eu vorbesc de lucruri ceva mai complexe, si la acestea vreau raspuns. Unii inteleg ca ziua de odihna a Domnului e sambata, altiiduminica (am o disputa aprinsa pe acesta tema pe un alt topic), unii ca Duhul Sfant purde de la Tatal, altii de la Tatal si de la Fiul, unii ca Dumnezeu este Unul in Fiinta sin intreit in Persoane, altii nu Il recunosc pe Fiul ca Dumnezeu, altii, pe Duhul Sfant, unii spun ca Maria e pururea Fecioara, altii ca a fost doar pana la nasterea Lui Hristos, unii ca e nascatoare de om, altii ca e nascatoare de Hristos, altii de Dumnezeu. Si veti spune ca nu conteaza aceste invataturi pentru Mantuire. Nu accept asta, dar sa spunem ca asa ar fi. Mai sunt altele, unii spun ca la Litutghie painea si vinul se transforma real in Sangele si Trupul Mantuitorului si doar daca ne unim cu el prin Impartasire ne mantuim, iar altii nu recunosc asta. Ei atunci cum reconciliem cele doua parti caci toti se bazeaza pe Sf Scriptura? Nu avem cum. "Cine nu este cu Mine este impotriva Mea."

Nu la ce se refereau pildele am intrebat,desi vad ca duci insistent discutia in alta directia,mai abordabila prin polemica.Hai inapoi cu 2000 de ani daca tot ai invatatura neschimbata,ca sa ma luminezi si pe mine.Eu cred ca Petru intreba asa ceva poate datorita chiar la ceva ce spuse Hristos.Odata,Hristos s-a apucat sa invete noroadele(folosesc Biblia ortodoxa).Termenul ,,a invata"presupune o actiune didiactica,explici ceva pentru ca cel din fata ta sa inteleaga si eventual sa aplice.Metoda folosita era pilda.Si le spune pilda semanatorului.La final le da un avertisment ,,Cine are urechi de auzit să audă.".Este evident ca in momentul cand cineva iti focalizeaza atentia in acest mod trebuie sa intelegi ceva anume,sa nu treci superficial.Dupa ce spune asta,nu le-a talcuit mai mult de acest avertisment,multimile pleaca si EL ramine singur cu cei 12 si inca unii numiti ,,cei ce erau lângă El".Acestia il intreaba despre pilde,poate nu le era totul clar,poate vroiau detalii,sau vroiau sa vada daca au inteles bine.Ia fii atent ce le spune Hristos:

,,Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu".Pauza.Cum adica lor le era dat?Celorlalti nu le era dat?Urma sa le spuna lor ceva mai mult decat multimii?Mai mult de atat,explicatia ce urmeaza,cu privire la multimi este socanta: ,,dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi."

Poftim?!Cum adica?Le spunea in pilde stiind ca nu vor intelege ca sa nu fie iertati?Peste putiinta,ar contrazice mesajul Sau dar totusi asta spune.De ce ii mai invata atunci,daca stia ca nu vor intelege?Ciudat.Apoi lamureste acelui cerc retrans pilda,nu tuturor,si la versetele 33 si 34 se spune: ,, Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi."

Este evident ca ucenicii beneficiau de ceva in plus pe motivul ca lor le era dat ceva,independent de ei.Este la fel de evident,din cele spuse de Hristos,ca desi scopul aparent parea a fi invatarea norodului scopul real pare a fi altul mult mai crancen: ,,uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi".De ce ar fi adoptat Hristos o asemenea tehnica,nu dorea EL sa fie toti iertati,sa vina la cunoasterea Adevrului?De ce le mai predica daca stia ca nu vor intelege si de ce nu se limita la grupul celor carora le talcuia,care nu era toti din multime,ci doar unii dintre ei.Apoi ce sa inteleaga multimile daca nu le talcuia precum celor apropiati?

Da-mi si mie,te rog, cea mai clara talcuire ortodoxa,din cine vrei tu, la Marcu capitolul 4 si ti-o postez si eu pe cea pe care o stiu,aceea care nu are 2000 de ani.Punem apoi textul langa ele si vedem diferenta.

NU. Nu am sa raspund la aceste intrebari pana nu primesc un raspuns la intrebarea pe care am adresat-o eu. Cred ca e si corect asa. Eu am adresat prima intrebare este normal sa primesc primul raspuns. Doar ca nu aveti un raspuns. Nu poate fi nici o disputa. Ptr ca ceea ce afirm eu este logic. Nu e posibil sa sustina cineva ca oricine are dreptul sa citeasca (normal ca are dreptul ca citeasca oricine) si sa interpreteze (asta nu oricine) Sf Scriptura ptr ca Duhul Sfant il va inspira sa o interpreteze corect, iar dupa sa ne trezim cu zeci de mii (si nu exagerez) de secte care au propria invatatura bazata pe aceeasi Sf Scriptura(interpretata gresit).
PS: Nu astept un raspuns ptr ca nu aveti

Multumesc,

Nu Luciane,fii corect,eu te-am intrebat primul si mi-ai raspuns cu un raspuns general si o intrebare(fara a lamuri ce intrebasem)ce nu avea legatura dar care iti permitea o polemica simplista.Tocmai de aceea am insistat si ti-am dat sansa ca ceea ce spui sa nu fie doar un slogan ci sa-mi arati eruditia ta ortodoxa cu privire la texte pe care noi nu stim cum sa le intelegem.Era un prilej sa-mi arati invatatura ortodoxa pe un text biblic.O stii sau imi pierd timpul? De polemici teoretice sunt satul,cand cer proba practica ramin suspendat in suspans.Pe scurt:stii talcuirea la acel text sau nu?De ce nu vrei sa le comparam putin,din moment ce faci analize in antiteza inseamna ca stii invatatura ta.Eu ti-am cerut doar sa mi-o arati.Poti sau nu?Uite,sa spunem ca eu,un ratacit,nu stiu.Ia arata-mi tu ortodox practicant si apologet cum trebuie sa inteleg corect,daca eu nu sunt in invatatura corecta, textul din Marcu 4.Nu ma poti refuza:) O sa vezi ce raspuns iti dau si cum iti argumentez.E mai greu cand se vorbeste pe ceva concret nu?Trebuie sa cauti,nu mereu pe net,transpira omu putin intelectual,etc :)

Eu m-as fi asteptat sa-mi spui cu entuziasm ,,Sigur omule,uite ce spune Sfantul Parinte....in....despre...si uite ce inseamna....Dar fii atent ca acele cuvinte sunt de fapt o reluare a ...iar textul se regaseste si in...".Ti-am dat si indicii :) si nu te-am pasat in polemica superficiala.Daca nu ai chef da vrei teme mai usor de abord,nu ma supar,as spune ca m-as fi asteptat dar eu cred,sincer,nu este nici o ironie,ca imi poti da o lectie teologica din care sa invat ceva,sa-mi foloseasca.

In asteptarea,cu entuziasm,a unei talcuiri din Parintii Bisercii,cu multumiri.

Versetul ăsta e, într-adevăr, şocant. Şi nu e singurul. Mi s-a părut foarte interesantă conferinţa lui Pleşu cu privire la paradoxurile Evangheliei din parabolele Mântuitorului. Poate fi văzută aici.

Explicaţia Părintelui Anania la acest verset e următoarea: „Pasajul e un citat liber din Is 6, 9-10 şi se referă la cei ce refuză efortul cunoaşterii, preferând comoditatea ignoranţei şi, prin aceasta, refuzându-şi mântuirea. Textul are şi o undă de ironie abia perceptibilă.”

... în timp ce Părintele Galeriu, a cărui predică la parabola semănătorului poate fi citită şi aici, considera că traducerea ar fi trebuit să fie: „că privind nu văd şi ascultând nu aud.”

Bine ca trebuia sa-i spui tu de conferinta lui Plesu :) care a fost oricum de senzatie.Poate o asculta,sau poate deja o stie si Lucian.Frumoasa explicatia IPS Anania(RIP) si nu ma pot abtine sa nu zambesc,in raport de contextul discutiei:) Lasa-l ma sa caute si el pt ca il va ajuta mai mult decat o polemica care nu spune nimic.Fa Luciane un raspuns cum trebuie,un florilegiu patristic pt ca textul chiar merita,nu este simplu,este printre cele mai dificile,poti aborda tema in extenso.Nu era ma nimic personal,era o invitatie la o analiza de finete,amandoi am fi avut mai mult de castigat.Ne auzim.

,,dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi."

Pentru ca discutia pare a ramane un pic in suspans, pana se mai aduna probe :)
cu riscul de a irita pe careva prin lipsa mea de cunostinte teologice (iar memoria nu imi permite sa inlocuiesc cartile din biblioteca de acasa, aflata undeva in Baragan)
indraznesc o opinie personala. Desigur, fara nici o pretentie, ci doar asa de umplutura, pentru a da ragaz sa se iveasca vreo talcuire fericita.

"Cei de afara" e clar cine sunt. In orice caz, nu sunt ucenicii, nu sunt cei pe care Hristos ii alege pentru constituirea Bisericii, pentru propovaduire etc. Acestia, "din afara", din ratiuni stiute doar de Mantuitorul, au o proprietate remarcabila.

Iar aceasta insusire se pare ca o avem si multi dintre noi.
Iar ceea ce urmeaza este [b]doar o descriere a insusirii lor, nu o relatie cauzala, cum se obisnuieste in talcuiri[b] (sa fiu iertat, afirm ceea ce cred acum, opinie personala)

Care este aceasta insusire?
Cred ca, in exprimare sintetica, e vorba despre lipsa Duhului Sfant si impietrirea inimii (spre deosebire de ucenici, care primesc invatatura direct, prin harul Domnului)

Si cum este un om lipsit de Duhul, adica acela care nu a castigat inca pe Duhul?
Este un om care vede totul "in ghicitura", in metafore, in analogii si alte exercitii mintale, in inchipuire etc. Nu e dus de Duhul in miezul Tainelor, nu este un cunoscator al iconomiei lui Dumnezeu ci un om care isi face "idei despre...". Nu e in Dumnezeu, nu are duhul lui Hristos ci pur si simplu filosofeaza, fie si crestineste.

De aceea, [b]descrierea[ (caracterizarea)/B] lor este: neputind avea accesul direct (din varii motive, numite de Hristos) ei ce fac? descifrari de pilde (iau ca pilda ceea ce nu e pilda, de fapt...), se ocupa de simboluri (deh, mintea, intelectul...), complica, fac si desfac, rationeaza (poate chiar rationalizeaza) etc. Nu au perceptie directa, curata, nu pot vedea pe Dumnezeu inaintea lor ci vad un profet, un om, un poet, un visator (parca asa si zice Pilat), iar iudeii vad un salvator razboinic al poporului chinuit de dominatia romana etc. Doar pe Dumnezeu nu il vad, desi e acolo in fata ochilor lor si a urechilor lor. "Sacrul camuflat in profan" la ei ramane doar exercitiu de admiratie intelectuala a profanului. Cuvantul pentru ei e un discurs de cuvinte. Inima lor e impietrita. (In schimb, pe 3 dintre ucenici Domnul ii duce "in munte" si acolo li Se destainuie... Schimbarea la Fata...)

"Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi" - iata descrierea lor (se simte aici si ironia), a modului lor de "functionare". Nu este o consecinta, un fel de pedeapsa, misterioasa, de neinteles pentru noi, ci e exact starea lor de a fi. Asa sunt ei. Asa se poarta ei. Se uita, vad, privesc si percep (activitate complexa, la care concura tot sufletul) pe Domnul dar nu Il vad ca Dumnezeu. Cu inima si mintea gasesc doar un om pe care il cred profet etc.
Si nu vor sa se intoarca..............
Nu vor sa fie iertati....................
Da, da, pur si simplu nu vor, deoarece nu vad si nu cred... Sunt cantonati cu totul in micul lor univers. Sunt "mentati". (Se vede aici cam cat bate lanterna mintii umane...)
Pentru ca sunt rupti in doua: mintea e desprinsa de inima care, la randul ei, e impietrita.
Sunt aproape de starea celor din vechime, de pe vremea uriasilor - "numai trupuri". Aici insa trupul e lipsa duhului in minte, datorita necuratiei inimii, a impietririi ei, a daruirii ei in intregime duhului lumii acesteia, lui Mamona.

Deci, aflam ca ei se uita dar nu vor sa vada, aud dar refuza sa inteleaga, si se tem (da) sa se intoarca si sa fie iertati (pentru ca nu cred in iertare si in Cel care i-ar putea mantui). Iata starea lor. (Seamana, in psihologia de azi, cu "fenomenul Stockholm", cand prizonierul pactizeaza cu agresorul care il tine captiv, ostatic, datorita convingerii lui de catre agresor ca acesta ii este prieten, dandu-i o gura de apa, un colt de paine si alte jalnice avantaje, in schimb se aliaza cu agresorul impotriva salvatorului, a politistului sau, in terapie, a terapeutului...)

Este aici si un mic discurs despre impatimire si refuzul despatimirii, al infranarii, al curatiei.
Asa gasesc acest pasaj, acum. Fara pretentii, desi imi place modul acesta de interpretare, pe care il consider convergent cu multe alte pasaje-cheie din Evanghelii.

Iertati filosofarea mea, va rog... Regret ca nu am o talcuire din Sfintii Parinti la indemana.

Frate Ioan, găsesc foarte bună tâlcuirea ta şi, chiar dacă n-ai cărţile la îndemână, cred că pe Sfinţii Părinţi îi ai.

Ioane,2000 de ani daca mai traiam si nu-mi trecea prin cap sa fac o legatura cu fenomenul Stockholm,am ramas total surprins :) Trebuie sa ma gandesc la ce ai scris,ridici o anumita problematica,foarte dificila dar interesanta.Eu m-am gandit sa extrapolez textul,plecand de la ce ai spus tu si Priceputul in urmatorul fel:am de gand sa leg acest text din Marcu 4 de un text din Vasile cel Mare.Problema este ca in acest mod s-ar putea,eu protestant,sa aduc,fie si indirect,un argument in fav.Traditiei.
Am facut lucruri si mai nebunesti de atat,mizati ca-l fac si pe acesta.Problema mea este ca legatura dintre Marcu 4 si textul din Vasile cel Mare o fac cu ajutorul unui text-punte exegetic care ridica o anumita problematica,foarte dificila intr-un anumit punct,care,opinia mea,daca nu este imbinata cum trebuie(adica fundamentata)atunci te arunca in ceva periculos din punct de vedere al interpretarii.

Inca lucrez la acesta imbinare,nu imi place cum iese,nu scoate bine in evidenta o anumita nunanta si caut inca prin texte patristice o sustinere care sa depaseasca dilema mea.Sper ca intre/dupa Sarbatori sa postez un text,daca mai ma tine Dumnezeu in viata,cu titlul ,,Cuvintele pe care Hristos nu le-a scris niciodata".M-am gandit mult cu privire la titlul sub care sa potez textul si pe acesta l-am ales.O sa tin cont de tot ce veti posta voi pana atunci pe aici si poate ma ajutati,o invitatie din inima,si cu comentarii critice la ce urmeaza sa postez atunci.

Multumesc pentru bunavointa de a posta ceva care sper sa foloseasca tuturor.

Lasa acum, nu iti face griji ca aduci argumente Traditiei, ca doar am avut si eu anumite sentimente calvine candva, cum spuneai...:)
Si apoi, mai important, daca tot ne straduim sa ne apropiem de Domnul, putem chiar lupta cu Traditia, nebuneste, cum zici, DAR SA FIE CINSTIT, DIN TOATA INIMA. Si daca vom fi invinsi in lupta dreapta, in nici un caz nu cred ca vom capata vreun neajuns ori betesug vreunul dintre noi! Dimpotriva! (Dealtfel, eu cred ca putina mea credinta va creste prin lupta, doar prin lupta sincera si asumata, doar asa vine harul, sunt convins ca nu pica para malaiata...)
Dumnezeu sa te binecuvinteze, Duhul Sfant cu tine in efortul tau! AMIN+

Imi place pana unde a sapat fratele Ioan Cezar si incerc sa mai dau si eu cateva lopeti sau harlete si poate ar fi bine, ca dupa mine, sa ia altul harletul si sa adanceasca lucrarea.
Mai intai sa bat un tarus de semn: ce este o pilda? Stie cineva ce este o pilda? Da, exact, o pilda este un comprimat de intelepciune sau, cum spune chiar o emisiune radio, o pastila de intelepciune. Deja cred ca ati sesizat directia incotro o sa sap. Da, catre intelepciune. Ce e aceea intelepciune? Cunoastere? Nu, mai mult decat atat: e iubire in primul rand, apoi e cunoastere si mai apoi e adancire. Deci intelepciune = iubire + cunoastere + adancire. Asta inseamna ca Domnul nostru nu ne-a adus doar o invatatura, ci un mod de a trai si a cunoaste prin intelepciune. Pildele Sale dau nu simple cunostinte, informatii, ci intelepciune, care e mai mult decat atat. Dar pentru a primi intelepciunea e nevoie mai intai de iubire si de curatie a inimii. Culmea, Domnul spune o pilda copiilor, stiti dvs care pilda, cea cu tatal care are doi fii si tot culmea, la final ii intreaba care fiu e cel bun, adica nu numai ca se astepta ca ei sa inteleaga pilda, dar le cerea si sa stie sa raspunda la intrebare. Curios, nu? Fariseii, care priveau de pe margine, sunt sigur ca lor nu le-a cazut fisa din prima, ei faceau tot felul de deductii logice mai intai. Au inteles ei pana la urma unde batea pilda, dar copiii au raspuns din prima. Ciudat, nu? Fara explicatii, fara talcuire?? Niste sarmani copilasi? Da, da, da, caci acei copii erau curati cu inima si iubeau pe Mantuitorul sincer. Dar de ce Mantuitorul nu le talcuia pildele si celorlalti? Pentru ca El nu era interesat sa le dea informatii, cunostiinte, ci vroia sa le deschida inima mai intai si mai apoi intelegerea venea de la sine. La fel trebuia sa decurga lucrurile si in Rai cu primele fiinte umane, Adam si Eva. Ei trebuiau sa creasca in iubire si, pe masura ce ar fi crescut in iubire, ar fi primit si intelepciune. Dar ei au vrut sa incerce "metoda tolcerului": dintr-o data si cat cuprinde. Cunostinte goale nu doreste Mantuitorul sa avem, ci ele sa se nasca intr-o iesle a iubirii. Adevarul si Intelepciunea se nasc prin, in si cu Iubire. Fara ea suntem monede calpe, trambite si alamuri sunatoare, cum spune apostolul Pavel.
Har, smerenie si jertfa de sine.

1. Nu am sustinut si nu ma consider un erudit teolog
2. La intrebarea adresata am raspuns inainte de a adresa eu intrebarea am raspuns:

3. Am spus deja ca voi raspunde (in masura in care stiu) doar daca imi raspundeti la intrebare. Nici nu m-am uitat pe intrebarea, pe textul la care faceti referire. Deci nu voi raspunde daca nu primesc raspuns.

Ioane,textul meu nu este o lupta cu Traditia,ci o concluzie spre care m-as indrepta,nu polemic,ci pe argumentare,in constructia pe care am gandit-o.As avea doua variante:fie o evit(ceea ce ar fi patetic),fie vad unde ma duce(ceea ce ar fi oricum mai interesant).Daca as fi gandit totul pe stil combativ,as fi ales cu siguranta alt text,nu eram diliu sa-l aleg pe acesta.Eventual luam ceva din Pavel pe sistemul clasic calvin,dar nu din acest text.Eu special l-am ales ca sa vad unde ma duce.Si drumul este foarte interesant,nu m-am priponit in parametrii strict confesionali.Te asigur ca va fi sincer,ca doar am cerut sa fie criticat nu aplaudat,sa vedem cand il termin.Nu este chiar simplu,imi lipseste ceva.Vom vedea.
Mda,numai mosu de MariS nu postase.Ce faci batrine,ma onorezi cu un raspuns ca de obicei.Imi era dor de tine,clocotesc apele si trebuia sa vin si unul mai cu par alb ca sa nu sara copii la bataie(hihi:) Am notat batrine,multumesc.
Lucian iti multumesc pentru efort,cum vrei tu,vezi ca baietii astia de mai sus scriu lucruri interesante.Arunca-ti o privire,nu ai nimic de pierdut ci doar de castigat.Vei avea timp si de castigat vremelnice dispute virtuale de care,te asigur,nu vei duce lipsa.

Frumos, multumesc frate MariS_! "Ei trebuiau sa creasca in iubire si, pe masura ce ar fi crescut in iubire, ar fi primit si intelepciune." ...
Adevarata intelepciune se hraneste din Izvorul firav (!) al Iubirii, in timp ce istetimea mintii umane se adapa din fantana care, dupa cum misca apele, mai si seaca... Asa incat, uneori, amiaza in fantani, seceta, soare (cunoasterea lumeasca) care ucide viata ... Cum vedem si simtim deseori.
Cat de diferit e Soarele Hristos! Laudat fie in veci! AMIN+
Da, minunat textul tau, iti multumesc!

Mai, zi-ne si noua unde sapi, ce text folosesti din Sfantul Vasile cel Mare, ca sa ne implicam si noi, sa fim adica receptivi cand o veni textul tau, ca altminteri e riscul sa avem o amorsa din cu totul alte parti si, de data asta, eu unul nu mai vreau deloc, deloc, sa mai trantesc vreo reactie pripita (ca in momentul de trista amintire...).
Poate ajungem si noi in zona, cred ca astfel dialogul s-ar intensifica in chip fericit! Cu siguranta studiul pe aceeasi tematica permite intelegeri si simtiri mai inalte, duhul se impleteste mai curat cu duhul celuilalt. Deci: ne poti spune unde intentionezi sa cercetezi?

Sigur Ioane,ca doar nu este secret,dar nu iti dau un singur lucru:textul exegetic de legatura si nu il dau pt ca am eu inca niste dubii cu privire la un aspect..Eu postez trei texte si sunt convins ca veti vedea spre ce ma duc,intentia ca sa zic asa :)

Primele doua texte: ,,Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu"(Marcu 4:10-11a) si ,,Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă.Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi."(Marcu 4:33-34).

Texul din Vasile cel Mare: ,,Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia Apostolilor, transmise in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda, (ca sa pomenesc lucrul cel dintai si foarte obstesc) cine a invatat prin scris ca acei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam? Ce Sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemare a Sf. Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, ba inca si pe cel ce se boteaza. Din ce scrieri? Nu din Traditia tacuta si tainica? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt? Nu sunt, oare, din aceasta invatatura nepublicata si secreta pe care Parintii nostri au pastrat-o sub tacere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor?... La fel Apostolii si Parintii care au stabilit la inceput cele in legatura cu Biserica au pastrat taina lor in ascuns si in tacere demnitatea lor...(Sfantul Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, 27, 66, Migne, P. G., XXXII, col. 188-189).

Ce zici,am o idee exagerata sau merita sa sap pe drumul asta? :)

Pai, frate Scotiene si prietene, am zis sa sap si eu la ceea ce a inceput asa de bine fratele Ioan, ca ziceam ca tu vii cu groapa Marianelor dupa tine si sa avem si noi macar de-o balta acolo. Da' poate dupa noi mai sapa si altii, sa punem de-un iaz, ceva. Domnul fie cu tine, prietene, cu fratele Ioan si cu noi toti. Frate Ioane: "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune". Ai o inima mare, la fel si prietenul Scoty.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Va multumesc ptr sfat (nu sunt deloc ironic) asa voi face. Eu nu am spus ca refuz total dialogul cu dvs. Nu eu refuz sa mai raspund la postari si sa mai adresez intrebari celor care abereaza fara nici un fundament (a nu se intelege ca va dau dreptate) sau cere se contrazic pe ei insisi. Dar nici nu va voi mai raspunde la nici o intrebare ce tine de invatatura pana nu voi primi raspunsul la intrebare. Si am tendinta sa cred ca nu veti raspunde. Ce-i drept nu prea ati gasi un raspuns care sa va indreptateasca.

Luciane,eu sunt adeptul,in general, unei abordari critice,nu am nici o tendinta spre absolutizarea unor conceptii apartinand unei anumite confesiuni.Bineinteles ca am o inclinatie spre abordarea confesiunii mele,altfel eram prin Tibet al ora asta.Daca este sa ma intrebi pe mine nu pot avea toti dreptate cu privire la aceleasi aspecte,sau chiar cu privire la aspecte diferite.Raportate la invatatura BO,toate acesta abordari sunt intr-un clar dezacord cu ideea unei invataturi general acceptate,de necontestat,neintrerupta si infailibila.

Eu nu cred ca exista asa ceva,o invatatura teologica perfecta(fie si datorita unei lipse majore de documente din diverse perioade),cum am spus sunt un critic.Pe mine,pana acum,nu m-a convins nici una pe deplin,ca si rezultat al eforturilor umane.Mai mult decat atat nici nu cred ca invatatura lui Hristos a fost transmisa nemodificata ci as spune ca nu imi pot imagina nimic mai strain de invatatura Sa decat imaginea,starea si trairea actuala din crestinism.

Dupa cum probabil iti imaginezi nu sunt un suporter al transmiterii orale,din moment ce ma indoiesc pana se de partea scrisa.Am dubii cu privire la exactitatea celor transmise nu pentru ca,de exemplu,Parintii Bisericii ar fi gresit ci pentru ca,de exemplu,nu au luat in calcul existanta,la momentul lor, a unor posibile interpolari in Biblie.O asemenea idee pur si simplu nu exista pe atunci dar era inevitabil sa apara odata cu schimbarea mentalitatilor umane.Asta ma face sa fiu un sceptic de serviciu,prea putin interesat,am mult mai multe dileme,de pretentiile diverselor confesiuni.Nu sunt convins care dintre voi are dreptate,pot sa fiu suspectat de inconstienta cu privire la soarta vesniciei mele,dar imi asum riscul.

Mi-ar fi extrem de simplu sa ma convertesc la credinta ta.As spune cu cinism ca se poate rezolva daca stii pe cine trebuie foarte repede,modelul catehumenilor fiind,la ora actuala,o frumoasa legenda.Mi-ar fi si mai simplu sa ma prefac si sa bifez duminicalele vizite la Liturghiei,rituari si traditii.Pentru ca in lipsa unei credinte ferme cu privire la aceste aspecte si semnificatia lor,doar asta ar fi ,niste vizite si doar niste prezente lipsite de continut.Din moment ce am dubii majore cu privire la intelegerea ortodoxa referitoare la Euharistie iti dai seama ce inutil ar fi sa ma convertesc.Am preferat,si prefer,sa fiu sincer cu mine si sa-mi asum ceea ce cred,cu orice risc.Decat un credincios ipocrit si fals mai bine un critic sincer si putin dispus spre absolutizari confesionale.De-a lungul timpului am auzit,intrebat,citit cam toate argumentele posibile si imposibile.Din pacate nu m-au convins desi am avut sansa sa stau de vorba cu exceptionali duhovnici care,cu bunavointa,mi-au raspuns in felul dansilor la intrebarile mele.As spune ca raspunsurile mi-au placut dar avem o spiritualitate diferita,o intelegere diferita,si asta este greu de schimbat pt ca omul,de multe ori,este tributar unor conceptii care l-au influentat,care le-a mostenit sau in care crede din diverse motive,ce pot fi corecte sau nu. In plus,ca sa mai dau un exemplu mai in gluma mai in serios,nu sunt atat de lipsit de inima incat sa-i provoc unui pasnic si bland duhovnic un preinfarct cu ideile mele.Este testat ce spun,am avut parte de reactii de stupoare la cateva sustineri specifice ideilor care imi bantuie mintea.Sa spunem ca raspunsurile standard in cazul meu nu functioneaza la parametrii doriti de cel care le da :)

Ca sa nu-ti fac capul patrat:Luciane,nu pot avea toti dreptate si in acest caz,tinand cont de ce controleaza omul cu adevarat cu privire la existanta sa,va fi interesant de vazut cum va judeca Dumnezeu totul.Oamenii care doresc sa se substituie Celui de Sus si sa dea deja verdictul imi par precum o picatura de apa care ameninta oceanul cu inghitirea.Prin urmare,problema este ca nu sunt omul potrivit sa-ti dau eu un verdict fie si pentru motivul ca eu ii critic pe toti si pe mine primul.S-ar putea sa aveti doar voi dreptate,nu exclud varianta.Nu stiu insa daca voi ajunge eu la concluzia asta pe timpul vietii,cu consecintele de rigoare de care,avand suficient par alb,sunt perfect constient.Abordarea critica presupune un pret pe care il vei plati,daca merita sau nu asta este o alta discutie,mai complicata.Vrei sa-ti scriu ca doar BO are dreptate?Se rezolva,nu ma doare mana sa-ti fac pe plac,problema este daca as si crede asta.Intelegi ce vreau a-ti spun?Daca mai ai intrebari sa-mi spui.

Imi pare cu totul binevenita intentia ta! Ei, asteptam surpriza, sa vedem cum carmesti barca...
Traditia tacuta si tainica... Da...
Imi amintesc acum, din epistolele Apostolilor cand se pomeneste mai mereu nadejdea de a se intalni "fata catre fata", pentru ca "bucuria noastra sa fie deplina". daca nu ma insala memoria parca asa spuneau. Deci in relatia directa, nu mediat prin textul scris; precum Patriarhii Vechiului se intalneau cu Dumnezeu, cu Ingerul Domnului...
Ce (Cine) este acolo, in taina intalnirii directe, in acel "fata catre fata", care alcatuieste cuibarul germinativ al Traditiei? Unde sunt doi adunati in numele Domnului...
Comuniune si impartasire... frangerea painii... rugaciuni impreuna...
Ei, succes frate Scotland! Duhul lui Dumnezeu fie cu tine! AMIN+

P.S. Nu ma pot retine sa fac o legatura cu un aspect destul de important in practica psi - utilizarea discursului (si a scenariului) metaforic, de obicei cu apel la elemente naturale, fizice, arhetipale, avind ca scop activarea si reasezarea continuturilor inconstiente (sentimente si trairi profunde, ascunse in mod obisnuit constiintei, tainice, care ma duc cu gandul deopotriva la simbolistica viselor si la conceptul de "inima", central in teologie). Asta in legatura cu pildele , care imi par a avea o tinta comuna cu a metaforelor utilizate in psihoterapii, cu "a treia ureche" (si Domnul spune "cine are urechi ...")...

La acea vreme sfinta traditie era mai restrinsa si tinea parte de unele invataturi, practica si ritual era doar cea transmisa vechilor apostoli insa astazi ea este multe mai bogata completata de unii sfinti care nu stim cit de sfinti au fost si cit de revelati au fost .

Asa sunt eu insistent de felul meu. Imi raspundeti si mie, daca BO are o invatatura gresita de ce ar trebui luate in calcul profetiile unor calugari in ceea ce priveste a doua venire? E cam contradictie in termeni.

O interpretare la care ma gandesc eu ar putea fi ca bunul Dumnezeu doreste sa ajunga in Rai doar cei ce merita. De aceea sunt si ispitele, pentru ca stim ca sunt ingaduite de Dumnezeu, desi sunt facute de ingerii cazuti. Se spune ca Dumnezeu lasa sa fie incercati oamenii.
Ar putea fi mari minuni, sa vina de exemplu ingerii si sa ii spuna fiecaruia adevarul, sau sa il atentioneze ca greseste. Astfel multi ar crede si poate ar face si fapte bune, dar doar la suprafata.
E posibil sa fei si ce spunea parintele Cleopa, la judecata fiecare s-ar putea indreptati. DE exemplu unul ca nu a auzit de Dumnezeu, dar cum spune parintele Cleopa, constiinta a avut si putea sa caute adevarul.

Aoleu, Cataline... pai ce ma fac, atunci?...
Dupa meritele mele ma tem ca nu mi-ar mai ramane decat deznadejdea...
Din fericire Domnul e Multmilostiv cu pacatosii...

Multumesc. Prin explicatia oferita sunteti departe de a-mi fi facut capul mare. Doar ca asa cum ati mentionat este o parere personala. Foarte bine argumentata dealtfel. Nu inseamna ca sunt de acord cu ea, dar bineinteles v-o respect.
Ar fi totusi o mare problema. Dvs sustineti ca fiind oameni, suntem bineinteles supusi greselilor. si sunt de acord. Dar sustineti si ca acesta se extinde si asupara invataturilor. In timp ce dvs sustineti ca invataturile sunt si au fost supuse filtrului mintii umane, eu (Biserica marturiseste asta si eu sunt de acord) sustin ca, fiind invatatura Lui Dumnezeu, Acesta a vegheat la pastrarea ei corecta. Si cu toate acestea evident unii s-au ratacit. S-au ratacit tocmai ptr ca au incercat sa treca invatatura prin filtrul mintii lor (sau ptr ca nu le-a placut invatatura asa cum fac unii si astazi; multi ortodocsi) si nu au mai respectat invatatura pe care o primisera. Si mi se pare mie (parere personala) ca este si normal sa fie asa ptr ca Dumnezeu nu putea permite ca fiecare sa aiba o parere, iar Sf Scriptura fiind destul de voluminiasa nu ar fi existat doua pareri identice niciodata. Asa ca nimeni nu ar fi tinut invatatura corecta. Si una este sa gresim pacatuind prin faptele noastre din viata curenta si cu totul alta este sa nu recunoastem invatatura corecta. Invatatura gresita reprezinta hula, adica pacat impotriva Duhului Sfant. Iar Hristos ne spune ca acesta nu se iarta. Si atunci ce facem? Mergem toti in iad?

Depinde ce intelegem prin Iad.Uneori,pentru multi,incepe chiar din viata asta si nu trebuie cautat prea departe,fiind chiar inauntrul lor.Trecerea in nefiinta doar va permanentiza situatia la nivel de vesnicie.Sau poate acesta permanentizare va fi o agravare prin extinderea ei infinita,fara speranta unei anulari a damnarii.Unii vor ajunge-n Rai,fie ca inteleg eu motivatia,fie ca nu.Daca vrei sa verifici conceptia in care crezi atunci traieste conform ei si la final,sau mai devreme, vei avea raspunsul.Orice alegere implica o doza de risc desi fiecare confesiune incearca sa reduca cat mai mult aceasta probabilitate de a gresi.Sa stii ca prea multe intrebari si dezbateri strica,si spun asta in situatia unuia care a exagerat in ambele.Tu traieste conform la ceea ce crezi si vei afla intr-o zi daca lucrurile sunt asa cum crezi,daca sunt diferite sau daca ai evaluat gresit situatia.Pana la urma fiecare dintre noi va sta,intr-o zi,fata in fata cu propriile alegeri si trebuie sa ai curajul sa mergi pana la capat,daca chiar crezi in ceva.Chiar si necredinta poate fi considerata o alegere desi cand spun asta ma pun in antiteza cu cel putin un pasaj biblic insa nu sunt un bibliolatru.Daca nu,daca nu alegi nimic, vei fi mereu precum o frunza-n vant si nimic nu iti va da raspunsul pe care il cauti.Fa o alegere dupa o atenta chibzuinta,mergi pana la capat si Dumnezeu cu tine omule.Daca cumva ti-ai si ales drumul atunci cu atat mai bine,sa dea Cel de Sus sa fi ales bine.Sarbatori fericite.

Desi ai raspuns lui Lucian, sper ca nu e cu suparare daca folosesc prilejul sa dezvolt cateva pasaje :)

Nu stiu daca am trait iadul dar impresia subiectiva a fost atat de oribila incat astazi ma face sa cred ca nu eram prea departe. Ma refer la perioada cand am traversat marea amara a depresiei, a deznadejdii. Cumplit lucru sentimentul de insingurare cand te afli in mijlocul vietii, in buricul lumii, in floarea varstei... Cand tot ce iubeai devine, in intimitatea ta, o imagine rece, neinsufletita. Cand (doar) stii ca ar trebui sa te bucuri de viata dar nu simti nimic, eventual resimti uscaciune, ger, uriciune. Cand hrana nu iti mai spune nimic, nici soarele, nici iubita, nici copilul... Cand nu mai crezi nimic din ce credeai, cand totul s-a spulberat precum cenusa, cand esti pur si simplu in aer si orice incerci nu merge. Te muti de colo-colo, traversezi locuri, sate, orase, tari, continente, activitati, joburi, oameni, relatii... Iar cand cauti, in sfarsit, in tine dai de un imens tobogan de ghiata, ori de un nesfarsit patinoar impecabil de lucios (reflexul ideilor slefuite-ndelung)... Zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, vai, chiar an dupa an.
Ma intreb azi, cu adinca uimire: cum oare am supravietuit? (fizic, in primul rand) Si nu am decat un raspuns: prin Mila lui Dumnezeu.
Si cat este apoi de coplesitor, in sensul cel mai minunat, sa simti cum vine primavara, cum viata se intoarce in tine, cum creste firul nou al ierbii in fiinta ta... E de nespus... Nu poti sa nu dai slava lui Dumnezeu (si sunt clipe cand ai vrea s-o faci neincetat, dar nu poti!), nu poti sa nu multumesti aproape neincetat pentru darul pe care, acum, vezi bine ca l-ai primit. Gratiat, cu adevarat un gratiat de la moarte, tocmai atunci cand nu mai aveai nici o speranta. Uluitor.
Iubesti din nou viata, cu toate ale ei! Pana si pe tine incepi sa te accepti cu oarecare caldura, cu ingaduinta, cu o anumita tandrete...
Ai vrea sa urli, sa explodezi, sa faci mare taraboi, sa faci ca tot universul sa afle ce ti se intampla acum, sa participi la simfonia lumii, sa participe lumea toata la minunea din tine... Te simti primit, cu adevarat, Acasa!...
Dar, in noua primavara, acum, ceva te retine...
Ceva nou, la care asisti cu uimire, te potoleste, fin, fin de tot...
Si, poate parea de neinteles, incepi sa sesizezi cum creste in tine, printre bolovanii si pietrele (vechi) purtate de (noul) torent, un ceva delicat, tot mai delicat, pe care incerci a-l numi dar iti scapa mereu si te multumesti doar sa il gazduiesti si sa il respecti cu toata fiinta ta, atat cat reusesti... Si suferi cand iti vezi neputinta, grosolania ta... Dar devii ingaduitor, intr-un fel, sau mai precis rabduriu, rabdator... Deprinzi, cu oarecare liniste, nadejdea vie...
Oare sunt singurul care am trecut prin toate acestea? Cred, desigur, ca nu... Spitalele de psihiatrie si asezamintele bisericesti sunt vizitate mai mereu de astfel de oameni care se intorc doar pentru a-si exprima, dupa puteri, recunostinta...

Acum, putina atentie te rog, draga Scotland: periculos acest balans intre (vorba poetului Marin Sorescu) iad si Rai, "naveta" aceasta intre moarte si dragoste. El a venit in viata mea pentru ca, asa cum spuneai, mi-am asumat vreo 20 de ani cateva lucruri fundamentale pana la capat. Am verificat conceptia, cum spuneai, si am cunoscut prin cercare. Am construit un turn al Babilonului pana cand m-am trezit zavorat cu totul in el si nici macar paianjeni nu erau acolo ca sa le spun pasul... Si desi tot spuneam, nimeni nu avea aerul ca intelege... Un castel impecabil, de clestar, in care imi urlam insingurarea. Draga Scotland... sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de acestea...
Nu cred ca as mai repeta actul meu de "curaj". De fapt, azi am motive sa ma indoiesc serios ca am fost curajos... Ci mai degraba-am fost nebun si orb. Adica om trupesc, cu mult prea omenesc, fiul trufiei ... Si, crede-ma te rog, nu pot decat sa plang atunci cand imi amintesc ... sa plang... sa ma deplang (pe mine cel din acei ani la rand, a caror memorie parca de fapt nu o am, de parca totul a fost fum, praf spulberat de vant, nimic...).
Apoi se-ntampla ca mai trece plansul, trece. Iata. Mi-a trecut!...:)
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Poate ca hula nu are legatura cu "invatatura gresita"... Cand a spus Mantuitorul asta, nu era Biserica pe Pamant, cu atat mai putin dizidentii/ereticii... Era in contextul in care unii ziceau "are drq"... Ori, El facea minunile, indeosebi cele care tin de ce da Duhul Sfant, adica Viata, deci cele de tamaduire/inviere, cu Harul Sf. Duh. Deci?...
Faza asta cu "invatatura gresita" e ceea ce mie imi place sa numesc "subiectivism activist organizational"...in cazul de fata, eclezial...si care este foarte omenesc si inrudit cu politicul...

Ioane,orice credinta trecuta prin foc va fi mai pretioasa decat aurul.Sunt convins ca la final nu vom mai vedea in parte si vom intelege rostul intregii zbateri.Insa,intr-un fel sau altul,trebuie sa iti asumi un drum.Ca si calvinist as fi tentat sa spun ca drumul nostru este doar pentru noi o necunoscuta,nu si pentru Dumnezeu.Eu am un drum,tu ai descoperit poate alt drum,pe lumea asta toti mergem pe un drum.Am vazut multe drumuri in lumea asta.De multe ori oamenii vor sa mergi pe drumul lor pentru a-si confirma lor corectitudinea propriului drum,un mic demon psihologic.In alte situatii chiar cred ca iti fac un bine,fara sa-i intereseze ce crezi,ceea ce de multe ori se dovedeste o utopie tragica.Altii o fac din dragoste pentru tine si acesta este singurul motiv pe care il gasesc intemeiat in incercarea de a-i arata altcuiva un alt drum pe care tu il consideri a fi cel corect.Pe tine te-a trecut Dumnezeu prin incercari mai dure,nu toti le-ar fi dus,unii isi puneau latul de gat.Fiecare cu incercarile lui dar Ioane daca aleg ceva trebuie sa o fac din tot sufletul si niciodata din frica.Nimeni nu stie cat timp are la dispozitie asa ca o decizie,cumva,o alegere,se impune.In ce masura omul o poate face singur,fara aportul divin,asta este o intrebare extrem de complicata,mult prea complicata pentru starea de superficiala veselie in care ma gasesc acum,impachetand cadouri.

Pana la urma daca un om considera ca este pe drumul cel bun si simte asta cu toata fiinta lui sa mearga pe el.Ca sa ajungi la ape de odihna trebuie sa treci si prin ape involburate,sa te uzi putin.Daca in schimb ai dubii atunci fa ce crezi si incearca sa le lamuresti,unde nu poti cauta sprijin,nu-i o rusine.Tot va trebui sa iei o decizie.Dar daca mereu esti in dubii,mereu te schimbi,ce decizie sa iei?Tu,de exemplu,ai luat o decize,chiar daca drumul pana la ea a fost dureros.Ai de gand sa ti-o schimbi?Ma indoiesc,vei merge pe ea pana la capat.Si psalmistul luase o decizie ,,voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele."Cu privire la locatie este disputa :) dar intr-o zi si ea se va clarifica,dar doar prin metoda divina,nu umana.Asa cred eu,un sceptic cu privire la ramasitele chipului lui Dumnezeu in om.

Cred ca deja ma afund in discutii complicate,tipic pentru mine :) Nu vreti sa impodobim bradul la modul virtual,ne asteapta timpuri grele de tot in viitor.Am vazut ca pana si pe tema asta au iesit discutii,cu privire la brad,suntem o mica lume certareata si niciodata multumita,eu fiind cel care merge tantos in fruntea ei :)

"Pe tine te-a trecut Dumnezeu prin incercari mai dure,nu toti le-ar fi dus,unii isi puneau latul de gat.Fiecare cu incercarile lui dar Ioane daca aleg ceva trebuie sa o fac din tot sufletul si niciodata din frica."

Mai intai tin sa te asigur ca nu incerc sa iti dau drumul meu ca exemplu de urmat. In nici o privinta. Iar asta nu pentru ca as avea deplina convingere ca drumul meu e cel mai prost sau ca sunt eu cel mai nevrednic in alegeri sau ca tin ca drumul meu sa fie unic si inimitabil (deja este, in anumite masuri, precum e la fel ca al altora, in alte privinte). Sper ca nu ma banuiesti de intentia ascunsa de a ma lauda cu nenorocirile mele (am depasit faza cand nebunii se intalnesc ca sa se laude intre ei cu nebunia lor), cata vreme aceste nenorociri nu au fost intru Hristos, nu au fost (Doamne, ce pot sa afirm) in nici un caz mucenicesti. Ci doar caderi dupa caderi, tatonari nedrepte, frici, exagerari, aberatii etc. Nu am vrut acestea dar asa am ales. Mi-e limpede.
Daca am pus patos in exprimare nu e din pricina ca urmaresc vreo convingere a cuiva sau vreo autoconvingere ascunsa de constiinta mea. Nu cred, ci pur si simplu asa pot sa ma exprim, cu o implicare deocamdata cam mare, cu anvergura retorica (proasta) si patimasa, datorita amestecarii din mine, a necuratiei, a lenevirii in despatimire.
Totusi, am de-o vreme banuiala ca Dumnezeu m-a rasfatat. Cum? Sprijinind alegerile mele catastrofale, pana pe muchia prapastiei, pana la limita... Nu cred ca m-a incercat, desi pataniile mele sunt mari de tot, ci pur si simplu mi-a ingaduit sa imi fac de cap si, intr-un fel mi-a ajutat, cumva, sa ma lamuresc singur ... Am primit ce am poftit. Rasfat total. De aceea nu pot sa reprosez nimic Domnului si Ii sunt recunoscator pentru toate. In schimb, nu stiu cum ma voi comporta daca va veni vremea unei incercari adevarate a credintei, nu stiu de nu voi carti atunci... vai... Nu stiu asta si nadajduiesc sa nu se intample. Asta ar mai lipsi, ca in rest le-am facut cam pe toate aiurea... Rebel, copil rebel, adolescent intarziat or, poate, un simplu biet retard...
Cu toate acestea, ma tulbura acest "niciodata din frica" al tau... Imi aminteste prea tare de mine, cel despre care tocmai scriam...
Chiar niciodata, Scotland? Chiar asa de Brave?...
Si fara nici o frica? Chiar fara nici un fel?...

Vezi tu, poate acesta e unul din punctele noastre comune (tu acum iar eu atunci) prin care, o vreme, ne-am construit prietenia... Him... Nadajduiesc sa punem si alte caramizi! Altfel de caramizi.
Domnul cu tine si cu cei dragi ai tai! AMIN+

Multumesc pentru sinceritatea exprimata prin intermediul gandurilor tale.Este un lucru rar in ziua de azi.Cine stie Ioane,si eu imi doresc multe, sa dea Dumnezeu sa se implineasca ce spui,m-as bucura tare mult.Pana atunci eu cred ca frica ne omoara de mai multe ori,moartea o singura data.Hai sa-ti las o aluzie metaforica pe care stiu ca o vei intelege in sensul ei corect.Fara frica,pana la capat :) Sarbatori fericite Ioane,Dumnezeu sa te calauzeasca mereu.

Haideti sa vedem daca este data de "subiectivism activist organizational". Sa presupunem (doar presupunem) ca pentru cei pacatosi vor suferi vesnic in Iad. Daca invatatura in care credem spune ca nu este asa si ca cei pacatosi vor ispasi o pedeapsa temporara ptr pacatele lor, iar ulterior acestia isi vor inceta existenta, pentru ca daca pedeapsa pentru o viata pacatoasa este limitata nu poate sa fie vesnica, inseamna ca il facem pe Dumnezeu nedrept. Corect, da? Si totusi (bazandu-ne pe presupunerea facuta) pacatosi vor suferi pedeapsa vesnic. Atunci l-am facut pe Dumnezeu nedrept. Este hula?
Daca spunem ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul, cand el purcede doar de la Tatal inseamna ca noi contestam Sf Treimi asa cum este Ea. Nu este asta hula.
Daca prin Sf Euharistie painea si vinul se transforma in mod real in Trupul si Sangele Domnului si noi spunem ca este doar simbolica acesta transformare, nu ii contestam intelepciunea si puterea Lui Dumnezeu? Nu este hula?
Daca Harul se transmite prin Biserica si "distribuirea" se face prin cei "imputerniciti" prin mostenire directa de la apostoli, adica prin preoti, iar noi spunem ca nu avem nevoie de intermediari si ca putem ajunge singuri la Dumnezeu fara preoti si fara Biserica nu il hulim pe Dumnezeu pentru ordinea pe care El a stabilit-o?
Care invatatura pe care o marturiseste Biserica daca este diferita in alta confesiune nu este hula? Eu am luat ca exemplu pentru corectitudine invatatura BO. Dar putem lua si invers si tot hula reprezinta.
Deci?

Pentru toti conteaza si faptele, ca altfel am fi spus Sola Fide.
Am gasit acum o predica legata de "nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta", care vedem ca are aceeasi conotatie cu pasajul din Sfanta Scriptura. Spune si ca inainte crestinii pastrau secret ce faceau, de aceea se si nasteau tot felul de povesti intre pagani. De exemplu la Liturghie ii scoteau afara pe catehumeni. Iata inregistrarea, e o intrebare la minutul 70 cred: http://www.as-arsenieboca.ro/?p=586

Multumesc, Catalin, acum nu am timp sa ascult toata inregistrarea (am rasfoit cuprinsul si cred ca merita ascultat cu luare aminte) dar o iau ca pe un dar de la Mos Craciun...:)
Si o voi asculta in seara de Ajun, nadajduiesc.
Dumnezeu sa te ocroteasca mereu! AMIN+

De fapt ce suneam eu e doar 3-4 minute, de la minutul 70, doar ca trebuie descarcata in calcultor.