Interesant că, atunci când interpretaţi "the olivet discourse", nu aveţi nicio problemă să-l interpretaţi în cheie praeteristă, că, deh, vă susţine teoria cu sâmbăta; când vine vorba de interpretarea Apocalipsei, vă feriţi de praeterism ca dracu de tămâie, că, deh, numai prin interpretare istoricistă puteţi susţine că Biserica Romei este târfa Babilonului.

Să trăiască dublul standard la anul şi la mulţi ani !

De doua ori gresit.

1. Contextul este inainte de Cruce.
Esti suficient de inteligenta cred/sper ca sa vezi diferenta daca stii macat cat de cat punctul de vedere al "opozitiei".

2. "Care, evident" sunt cuvinte din Scriptura sau va apartin?
Nu incercati sa vedeti putin contextul? Poate gasiti o interpretare mai buna.

Au fost fundamentale pentru evrei si inca mai sunt pentru cei care inca il mai asteapta pe Mesia.
Un test daca vreti - cercetati NT si o sa vedeti mai exact ce se spune despre Legea Veche.

Ce era scris pe tablele de piatra sunt doar o submultime din valoare multimii valorilor morale care nu se reduc nici pe departe la cele 9 porunci morale a 4a fiind una ceremoniala ca si celalalte 2 sabate care le tineau evreii.

asa si? Unde zice aici Hristos aici ca trebuie sa tinem sabatul?

Nu este un argument, este iarasi o fantezie tipic adventista.
Esti adventist(a) sau ai doar simpatii pe linia asta?

Remarc aceeasi tragica greseala - plecam de la baza Scripturistica si alunecam intr-o interpretare care nu mai are nici o legatura cu ea.

"Este evident de ce" nu este un truc suficient pentru a transfera autoritatea Scripturii asupra interpretarii adventista.

Tu chiar ai impresia ca daca evreii ar fi trebuit sa fuga din fata unui pericol iminent ar fi preferat sa moara ca sa nu incalce sabath -ul?

A mentionat cumva Dumnezeu care este distanta maxima pe care nu trebuie sa o parcurga evreul in Sabath pentru a se considera o deplasare care incalca porunca odihnei?

Nu, au fost fixate de rabini si au variat cu timpul incepand de pe la 2000 cubit pana la 8000 cubit (cam 3km).

Daca te-ai hrani din Scriptura si nu din troaca pseudoteologiei adventiste ai afla si de ce nu era indicat ca fuga sa fie in ziua de sabat - nu pentru ca ar fi tinut crestinii sabatul ci pentru ca portile orasului ar fi fost inchise.

Neeemia 13:19

Din pacate ceea ce este definitoriu se pare pentru confesiunile neoprotestante as putea zice chiar ca educatie religioasa este lauda cu propriile reusite (chiar si inexistente) si aratarea cu degetul spre greselile altora (de care nici ei insisi nu sunt scutiti).

Depinde cat de mult te intinzi cu interpretarea.

Daca ai sa citesti cu atentie se vorbeste de dorinta de a poseda bunuri care sunt indivizibile
Adica ce este a lui, nu poate fi si al meu.
Daca vecinul tau are o vaca, este un pacat sa-ti doresti vaca lui dar nu este un pacat sa doresti o vaca ca a lui.

Iar invidia precede dorinta, daca iti doresti de ex. sa fii numita diaconita si alta ti-o ia inainte pentru ca are o contributie mai mare, invidia care urmeaza nu prea se incadreaza la porunca a 10a (poti sa fii si tu numita nu trebuie sa-i iei locul) deci pentru adventist se pare ca e legitima.

Chiar nu faci diferenta intre zgarcenie si hotie?

Iar inselarea fratelui e iarasi interpretabil clasificabila la capitolul hotie, daca profiti de vulnerabilitatea cuiva intr-o situatie de criza si respectivul cade de acord sa renunte la o mare suma de bani care i se cuvine pe drept in favoarea altcuiva poti usor spune ca de fapt nu l-ai inselat (a fost de acord, nu?)

Ah, si putem vorbi si de foame de bani, nu se pare ca este condamnata nicaieri in VT.

Ciuat sau nu dar asta am spus eu mai intai despre afirmatiile adventistilor.

Acolo ai sa gasesti ceea ce n-ai sa gasesti in pseudo-teologia matale, trimiteri Scripturistice exacte nu interpretari fanteziste a la Ellen White.

Ei nu recunosc, doar sustin. E mai simplu pentru ei asa.

Regreabil dar exista un punct de vedere asemanator si in teologia ortodoxa - e mai usor cu prostimea sa le fluturi decalogul in fata decat sa intri in fineturi teologice.

Eu prefer varianta parintelui Cleopa care tangential vorbind este sustinuta si de neoprotestanti - sabathul a fost desfiintat pe Cruce ca si celelalte doua sabath -uri ceremoniale.

Cred ca stii si pasajul la care se face referinta.

dar unde scrie ca Sabatul a fost abolit (in tot Noul testament) si inlocuit cu Duminica??

Pe aceeaşi pagină unde scrie că Dumnezeu este Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane.

precizati, va rog, versetele.

Domnul Isus ne spune despre Sabat, ca este pentru om:

Marcu 2:27 Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om,

deci nu pentru o perioada dupa care urmeaza sa fie abolit, ci pentru omenire, este porunca lui Dumnezeu pentru orice copil al Sau.

Cred că n-aţi sesizat ironia. Sola Scriptura este o doctrină greşită, doamnă. Faptul că dogma Treimii nu este prezentată ad literam în Biblie nu înseamnă că nu este adevărată. Idem şi pentru abolirea sabatului.

iti spun eu o chestie "extrem de limpede"...

Căci în şase zile a facut DOMNUL cerurile, pamântul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvîntat DOMNUL ziua de odihnă

deci, de ce a binecuvantat Domnul ziua a saptea, care este, Sambata ? pentru ca in sase zile etc.etc., deci? nu se nominalizeaza o zi, putand fi oricare? nu, de o mie de ori nu ! se face trimitere directa la Sabat, iata:

Exodul 16:23 Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului;

deci nu orice zi, ci a saptea, care e Sabatul.

A şaptea zi o ţinem şi noi. A şaptea zi după şase zile de muncă.

Unde scrie în biblie că sabatul evreiesc este tot una cu sâmbăta gregoriană ?

Unde scrie în biblie că prima zi a creaţiei este duminica ?

Inca astept raspunsul la intrebarea pe care ti-am pus-o:

doamna ioanna, nu sunt penticostala, niciodata nu am spus ca apartin acestei confesiuni.

Carei confesiuni apartii? Din postarile tale asa s-a inteles.

nu scrie asta, insa scrie ca prima zi a saptamanii este Duminica.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=16

am cautat intr-o biblie ortodoxa textul:

Marcu 16:9 Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.

si in Vulgata:

surgens autem mane prima sabbati apparuit primo Mariae Magdalenae de qua eiecerat septem daemonia"

acum !
comparati cu:

Matei 28:1
La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

asta era la evrei. Nu inseamna ca si la creatie a fost la fel

Şi unde scrie că prima zi a săptămânii este prima zi a creaţiei ?

mai trebuie sa spun? eu zic ca e evident avand in vedere invataturile pe care le expun! apartin unei ramuri adventiste, tata este pastor insa eu inca nu am facut botezul, deci e fortat spus apartin, inca nu apartin. :))

scrie ca Sabatul este ziua de Sambata si este a saptea zi, mai mult nu trebuie.

Dar conform cu textele biblice, cele 10 porunci mai precis porunca a 4-a s-a intemeiat pe principiul ca Dumnezeu a facut lumea in 6 zile si a 7-a s-a odihnit.
Daca Dumnezeu a nominalizat Sambata ca fiind ziua a 7-a si zi de odihna, peste tot in Biblie as apare si Duminica apare ca prima zi, de ce sa schimbam???

Pentru că în ziua dintâi, duminica, Dumnezeu a refăcut lumea. Iar această refacere a presupus, printre altele, abolirea Legii ceremoniale, inclusiv a ţinerii sâmbetei.

Adventist de ziua a 7-a? Nu cunosc prea bine celelalte ramuri advente, sunt cvasi inexistente aici. Daca esti de ziua a 7-a, atunci inteleg aceasta absolutizare a relativului in privinta Sabatului, dovada puterii instinctului religios remarcat la orice adventist sambatar.

Iti apreciez rezistenta pe forum, nici nu se simte diferenta de fus orar ... :) Am crezut ca apartii cultului penticostal, chiar te intrebasem de traditia penticostala din SUA, diferentele fata de cele din Romania, te intrebasem de "vedenii", "vorbirea in limbi" etc. Din ceea ce ai postat, nu ai lasat impresia ca ai fi adventista, pana acum.

Ok, deci un alt fan al doamnei White :)

ziua am job + facultate, noaptea dorm, invat, si scriu pe forum.

iar eu am raspuns in functie de cunostintele acumulate din discutiile cu prietenele mele penticostale.

Te-as fi scutit de intrebari, daca as fi stiut ca esti adventista :) In fine, despre Sabat s-a tot discutat, pe mai multe topicuri, vezi "Despre viclenia sectantilor". Faptul ca esti adventista explica de ce consideri Rastignirea mai importanta decat Invierea, de ce neglijezi importanta Zilei Invierii (Duminica) si alte conceptii particulare, straine de ortodoxie. Am crezut ca esti penticostala, de aceea raspunsurile tale faceau o nota usor discordanta cu gandirea celorlalti penticostali de pe forum.

Col. 2:14-16.

Nu ma mai obosesc sa traduc, cred ca te descurci cu engleza:

http://www.bible.ca/7-Col2-14-16.htm

Pentru că d-şoara JoyDivision nu a dat un răspun , îmi permit eu s-o fac.

Uite aici context după Cruce: 1 Ioan 2,4; 1 Ioan 5,3; 2 Ioan 1,6; Apoc.12,17; Apoc.14,12.

Evident era vorba de Decalog, citeşte un verset mai încolo (Matei 19,18.19) unde Mântuitorul citează 5 din acele "porunci" aparţinând Decalogului. Deci cum stăm cu "contextul" domnule AlinB?

Sunt fundamentale pentru orice om, dar mai ales pentru creştini. Desigur, un ortodox nu va recunoaşte acest adevăr incontestabil din cauza poruncii a II-a şi a IV-a călcate sistematic la nivel de dogmă; dar este o aberaţie să mai consideri creştină o persoană ce nesocoteşte Decalogul (chiar făcând abstracţie de cele două porunci în cauză).

De unde [iar] atâta siguranţă în afirmaţia că porunca a IV-a ar fi "ceremonială"? Îţi reamintesc că încă n-ai răspuns la:

Aiurea, iar falsificati scriptura.

In primul rand eroare de logica.

Daca cineva afirma "palaria a fost facuta pentru om nu omul pentru palarie" nu inseamna ca toata lumea e obligata sa poarte palarie.

"Dacă te-ai hrăni din Scriptură şi nu din ..." teologiei ortodoxe, ai afla că profeţia Mântuitorului era ambivalentă: ea se referea atât la distrugerea Ierusalimului, cât şi la timplul sfârşitului. Ce "porţi ale oraşului" mai sunt închise astăzi în zi de sabat?:58:
_____________________________
..." Nu-mi permit să folosesc acelaşi murdar cuvânt, poţi înlocui punctele de suspensie cu un termen care e biblic: "potirul".

Atât cât s-a întis şi Hristos reducând cele două table ale Decalogului la esenţa esenţei: Mat.22,37-40.

Acum te-ai întins tu interpretarea... Dacă scopul poruncii este iubirea sinceră a semenului (1 Tim.1,5), nu vei invidia, nu vei urî, nu vei dori şi nu vei pofti nimic din ce este al aproapelui tău. Vizibi/invizibil, ori divizibil/indivizibil.

Te referi probabil la Col.2,14, adică la pironirea pe Cruce a zapisului. Ei bine, zapisul conţinea poruncile ceremoniale (era aşezat lângă chivot), iar Decalogul conţinea poruncile morale (era aşezat în chivot). Şi ne lovim din nou de problema neelucidată de tine: Ce găseşti "ceremonial" în porunca a IV-a din Decalog?

Atât la evrei, cât şi la ortodocşi este prima zi a săptămânii. Iar Dumnezeu a început lucrarea creaţiei în prima zi a săptămânii, că doar n-a inversat axa timpului.

Dumnezeu va reface lumea abia la sfârşitul timpului (Apoc.21,1.5.). Hristos a început refacerea omului (şi aceasta doar din punct de vedere spiritual, nu şi fizic), Soarele, Luna, animalele, plantele sunt tot cele vechi de la Creaţie. Astfel că paralela sâmbătă/duminică este absolut forţată.

Iată cum sună textul într-o Scriptură "nefalsificată". E mai penetrant şi deranjant pentru urechea ortodoxului:

"Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă." (Marcu 2,27 - versiunea ortodoxă)

Logica ta e strâmbă rău: omul se poate sustrage obligativităţii pălăriei, însă timpului nu. Am fost creaţi în timp, iar ziua a şaptea a fost creată special pentru noi oamenii. Ziua întâia a fost creată tot de Dumnezeu, dar cu siguranţă nu pentru odihnă...

Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata. Asezamantul vechi nu era desavarsit; el era mai mult ca o umbra, o icoana (Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17). Iata pentru ce a trebuit sa se intemeieze "...un Testament mai bun", "...un Testament Nou" (Evr., 8, 5-8). "Si zicand "unul Nou" Domnul a invechit pe cel dintai" (Evr., 8, 13), care a fost pus numai la "vremea indreptarii", adica pana cand avea sa fie indreptat si desavarsit de altul nou (Evr., 9, 10 ; 10, 9). "Caci daca Testamentul cel dintai ar fi fost fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru al doilea" (Evr., 8, 7 ; Gal., 2, 21). Iar pentru al doilea, toate cele ale Vechiului Asezamant "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Odata cu celelalte asezaminte ale Legii Vechi a fost scoasa din vigoare si inlocuita si sarbatoarea sabatului (Rom., 7, 1-6; Gal., 2, 18-19).
Acestea avandu-le in vedere, marele apostol Pavel scrie impotriva acelora ce voiau sa se mai tina cele ale Legii Vechi si invinuiau pe cei ce i nu le mai tineau, adresandu-se acestora din urma astfel: "Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la sambete, sau luna noua, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos" (Col., 2, 16-17). Cei ce voiesc sa dobandeasca mantuirea trebuie sa fie urmasi ai lui Avraam. Acestia insa nu sunt descendentii trupesti ai patriarhului, ci cei care au credinta lui in implinirea fagaduintelor mesianice; iar acestia sunt crestinii, deveniti fii ai lui Dumnezeu si eliberati de sub poruncile nefolositoare ale legii (Gal., cap. 3-5) pe care Hristos, prin poruncile Evangheliei, a sters-o ca pe un zapis ce ne era potrivnic (Col., 2, 14): "caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar" (Gal., 2, 16-21). Nu din faptele Legii vine mantuirea, ci prin credinta cea in Hristos Iisus, "caci dreptul prin credinta va fi viu" (Avac., 2, 4 ; Rom., 1, 17). Deci, Testamentul Vechi trebuie sa se bucure in crestinism de cinstea ce i se cuvine, dar in nici un caz el nu trebuie pretuit mai mult decat cel Nou sau in paguba celui Nou.
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care n-a venit sa strice Legea sau proorocii (Matei, 5, 17), a tinut toate poruncile Legii in afara de una singura: aceea a sambetei. Caci daca El mergea, ca fiecare iudeu, sambata la sinagoga, mergea cu scopul de a propovadui poporului adunat aici sau pentru a vindeca pe bolnavi, dar nicidecum pentru a ne da noua, crestinilor, pilda ca trebuie sa serbam sambata. Iudeii mai aveau obiceiul de a se aduna si vineri seara pentru rugaciunea in sinagoga, dupa cum se aduna si azi. Daca Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-ar fi dus si in aceasta zi in sinagoga, ar urma pentru noi ca trebuie sa serbam si vinerea?
Tu esti ispitita sa admiti ca Hristos si apostolii au respectat sambata. Da, dar in ce fel ? Se stie atat numai, ca El a facut o multime din minunile Sale sambata, fapt pentru care era amenintat cu moartea (Ioan, 5, 16). Sambata au fost vindecati: omul cu mana uscata (Matei, 12, 9-14; Marcu, 3, 1-6; Luca, 6, 6-11); femeia cu duhul neputintei (garbova) (Luca, 13, 10-17); bolnavul de idropica (Luca, 14, 1-6); omul cu duhul necurat (Marcu, 1, 21-26; Luca, 4, 31-37); slabanogul bolnav de 38 de ani (Ioan, 5, 1-18) si orbul din nastere (Ioan, 9, 1-18). Trei din aceste vindecari: a omului cu mana uscata, a femeii garbove si a omului cu duh necurat au fost facute nu numai sambata, ci si in sinagoga.

Pentru noi, crestinii dreptmaritori, sarbatoarea cea mai mare este Invierea lui Hristos, zi de bucurie, caci insusi Domnul a intampinat in acea zi pe femeile mironosite zicandu-le: "Bucurati-va !" (Matei, 28, 9). Ziua invierii este ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de robia pacatului (I Petru, 2, 24), asa cum oarecand Iehova a eliberat poporul Sau ales, din robia Egiptului. Ziua invierii este ziua sfintita prin insusi scump Sangele Sau, este ziua incredintarii ca am inviat din moartea pacatului si ca vom invia si din moartea trupeasca spre viata vesnica, daca vom adormi in credinta neindoita in Hristos, caci zice Sfantul apostol Pavel: "Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit" (I Cor., 15, 17-18). In alt loc: "Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Cor., 15, 14). Deci dupa marturia marelui apostol Pavel credinta crestinului nu valoreaza nimic fara incredintarea deplina ca Hristos a inviat a treia zi din morti, asa cum El insusi spunea mai inainte. Si daca Invierea lui Hristos este atat de insemnata pentru orice crestin, nu se cade oare sa fie mereu in mintea sa si sa o cinsteasca, serband-o imbracat in hainele albe ale curatiei, ca si ale ingerilor care au pravalit piatra de pe mormant (Matei, 28, 3; Marcu, 16, 5; Luca, 24, 4; I Ioan, 20, 11-12) ?
Duminica - ziua izbavirii noastre - se mai numeste in Sfanta Scriptura si "una a sambetelor" sau "ziua intaia a saptamanii" (Matei, 28, 1; Marcu, 16, 1; Luca, 24, 1; Ioan, 20, 1), "a treia zi" (Matei, 16, 21; 17, 23; Marcu, 8, 31; 9, 31; 10, 34; Luca, 9, 22; 24, 7) sau "dupa opt zile" (Ioan, 20, 26) sau "ziua Domnului" (Apoc., 1, 10). Cele trei zile despre care vorbeste Sfanta Scriptura sunt zilele in care Mantuitorul a stat in mormant, numarul lor fiind preinchipuit de cele trei zile cat a stat proorocul Iona in pantecele chitului (Matei, 12, 40); numarul lor corespunde, de asemenea, numarului zilelor in care Mantuitorul a spus ca va ridica templul daramat (Ioan, 2, 19-22). Si ceea ce spusese mai inainte ucenicilor Sai, ca va invia a treia zi din morti (Matei, 17, 23; Marcu, 9, 31). Mantuitorul a adeverit prin invierea Sa (Marcu, 16, 9, Matei, 28, 1-10). In ziua intaia a saptamanii s-a savarsit, la Emaus, prima Liturghie prin "frangerea painii" de catre Mantuitorul (Luca, 24, 30). In seara zilei celei dintai a saptamanii, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor Sai, care erau adunati, cu usile incuiate, de frica iudeilor, zicandu-le: "Pace voua" (Ioan, 20, 19-20). In ziua cea dintai a saptamanii (Duminica), Mantuitorul a suflat peste ucenicii Sai, dandu-le puterea de a lega si a dezlega pacatele oamenilor. Apoi, tot in ziua Duminicii S-a aratat Mantuitorul iarasi ucenicilor Sai si lui Toma pe care l-a incredintat despre Invierea Sa (Ioan, 20, 26). Si tot Duminica S-a aratat Mantuitorul in Galileea (Marcu, 16, 14). Duminica S-a pogorat Sfantul Duh peste sfintii apostoli (Fapte, 2, l-10). In ziua Duminicii, sfintii apostoli savarseau "frangerea painii", adica Sfanta Liturghie (Fapte, 20, 7-12). In ziua Duminicii se facea, de catre apostoli, strangerea de ajutoare pentru crestini (I Cor., 16, 1-2), astfel ca Duminica, sfintita prin invierea Domnului - ca zi de slavire a Sa - devenea si sarbatoarea dragostei de frati. Despre ziua Duminicii a zis psalmistul: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne veselim intr-insa" (Ps. 117, 24), iar prin Apocalipsa i S-a descoperit evanghelistului Ioan tot in ziua Duminicii (Apoc., 1, 10).
Cred ca ti-am aratat destule marturii din Sfanta Scriptura, despre serbarea Duminicii de catre crestinii de la inceput si, totodata, si pentru care pricina ei tineau Duminica zi de odihna, in locul sambetei. Sa stii insa ca, pe langa marturiile din Sfanta Scriptura, pe care le-ai auzit mai sus, mai sunt foarte multe marturii vrednice de crezare, de la sfintii barbati apostolici, adica de la ucenicii sfintilor apostoli, care au fost urmatorii lor si impreuna-vorbitori cu ei. Unul din acestia a fost si Sfantul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (+ 107). Acesta, in scrisoarea trimisa crestinilor din Magnezia (cap. 9), zice asa:
"Cei care au trait in randuielile cele vechi (adica evreii n.n.) si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit" (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. de Pr. D. Feciorii, Buc., 1979, p. 167). Apoi Sfantul Iustin Martirul (+ 155) scrie, pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos: "Duminica ne adunam cu totii la un loc, pentru ca aceasta este ziua in care Dumnezeu, la zidirea lumii, a despartit lumina de intuneric si in care Mantuitorul nostru a inviat din morti..." (Apologia 1, cap. 67). Asemenea marturii mai gasim si in Asezamintele Sfintilor Apostoli (cartea a II-a, cap. 59), in canoane si la o multime de sfinti parinti si scriitori bisericesti din veacurile II-IV, ca de pilda: Tertulian, Sfantul Irineu, Sfantul Ambrozie, Sfantul Ioan Gura de Aur si altii.

JoyDivision a întrebat" unde scrie că sabatul a fost abolit şi înlocuit cu duminica", înţelegând prin aceasta că e vorba de Biblie nu de articolul părintelui Cleopa încleiat atât de stângaci aici.

Te pomeneşti că a "înnoit" şi la fel de vechiul aşezământ al căsătoriei, călcarea lui cu atâta osârdie de creştinii nominali fiind "desigur" tot o dovadă suficientă, nu-i aşa?

Mai întreb o dată, poate-mi răspunde cineva într-un final...

Ce este "ceremonial" în instituţia Sabatului (ori a Căsătoriei - că tot scrisesem despre similitudinea celor două instituţii) ca să merite atâta "desfiinţare" din partea creştinilor?

Și-atunci care o fi fost timpul în care pălăria era obligatorie pentru a ”prinde” ziua a șaptea?

Că or fi și azi ”adepți ai pălăriei de ziua a șaptea”, cred cu putere.

Ai arătat tot ce puteai arăta, anume opt (8) versete în toată Sfânta Scriptură în care se face vorbire despre întâia zi a săptămânii. În niciunul din aceste cazuri nu se vorbeşte despre poruncirea, sfinţirea, ori binecuvântarea duminicii şi nici despre faptul că ucenicii ar fi schimbat ziua odihnei din sâmbătă în duminică. Ba, încă din două reiese că duminica era pentru creştini o zi de lucru.

În contrapartidă, în Sfânta Scriptură există sute de versete despre sâmbătă (ziua a 7-a a săptămânii) şi bineînţeles versete care atestă poruncirea, sfinţirea şi binecuvântarea sabatului.

Dar pentru asta trebuie să citeşti Scriptura fără prejudecată şi cu un spirit de rugăciune. Să te ajute Domnul la aceasta! Amin!