AlinB: Nu văd nicio greșeală în a dori ca oricine să se mântuiască, ba dimpotrivă, mai ales atunci când vezi într-un heterodox roadele pe care ar trebui să le ai tu. Noi ortodocșii, ne comportăm adesea ca niște babe trecute, care se laudă la toată lumea cât de frumoase și curtate erau în vremuri demult apuse. Trăim mai mult din amintiri, ignorând senin decrepitudinea gândirii și simțirii noastre bisericești.
Am postat acum câteva luni pe forum, un fragment din însemnările sfântului Nectarie de la Eghina, pe marginea acestei aroganțe nesăbuite a pravoslavnicilor, legată de ”scaunele cele dintâi la ospățul veșnic”. O să găsești acolo un exemplu de gândire duhovnicească asupra acestor aspecte.

Să vrei binele aproapelui heterodox pănă la capăt (adică mântuirea), nu-i totuna cu validarea adevărului ideilor lui ”religioase”. Și atitudinea asta n-are nimic de-a face nici cu ”corectitudinea politică” (pe o invocă mulți pe-aici fără să aibă habar ce înseamnă), nici cu ”ecumenismul” (alt termen ”fantomă” vehiculat pe forum cu voioșie semidoctă).

Doamne ajută!
În primul rând, apreciez sincer faptul că, în toate discuţiile la care participaţi - am observat de mai mult timp - dvs păstraţi un limbaj civilizat, o atitudine tolerantă şi deschisă. Sincer m-a întristat faptul că, aşa cum aţi observat, colegul AlinB m-a acuzat de "rătăcire", "gândire viciată" etc, deşi ar fi putut spune simplu că nu-mi împărtăşeşte opinia. :( Dumnezeu să vă ajute ca, în orice discuţie - pe forum, sau în viaţa reală - să vă păstraţi atitudinea actuală, adică să evitaţi cuvintele ce l-ar putea întrista pe celălalt.

În privinţa relativismului confesional, potrivit căruia toate confesiunile creştine ar fi la fel de adevărate, v-am mai spus şi repet că nu-l promovez şi nu-l împărtăşesc, deoarece îmi pare a fi o ideologie... şi încă una lipsită de orice logică. Evident că mărturisesc, împreună cu întreaga Biserică, adevărul credinţei noastre ortodoxe şi cred în necesitatea promovării acestei sfinte credinţe. Normal că, atunci când interlocutorul meu susţine faptul că luna este pătrată, am datoria de a-i atrage atenţia că... realitatea obiectivă este puţin diferită. :) Dar această controversă (chiar dacă sunt în discuţie probleme de credinţă) nu mă împiedică nicidecum să păstrez orelaţie amicală cu nonconformistul, care o ţine pe-a lui cu luna pătrată. :) Deci, cam aşa stau lucrurile cu exemplul dvs despre luna rotundă sau pătrată: nu poate fi pătrată şi rotundă în acelaşi timp (fiindcă s-ar încălca principiul noncontradicţiei din logică), aşadar nu putem fi relativişti; din acest motiv, avem datoria de a-i atrage atenţia interlocutorului nostru că se află într-o amăgire, dar, în acelaşi timp, putem aprecia în continuare ideile şi faptele lui pozitive.
Cred că faptul de a nu-i împărtăşi celui de altă credinţă ceea ce ni s-a revelat ar constitui un păcat grav, un refuz de a ne îmnulţi talanţii şi chiar o lipsă de consecvenţă faţă de Cel Care ne-a poruncit să-L mărturisim în faţa oamenilor. Dacă am datoria şi bucuria de a-L putea mărturisi pe Domnul Hristos, trebuie să mărturisesc şi faptul minunat că, la fiecare Sfântă Liturghie, El ni Se dăruieşte pe Sine prin Sfânta Euharistie şi că această supremă comuniune cu Hristos, posibilă încă din viaţa pământească, se realizează în Biserica ortodoxă. Dacă-l iubesc pe aproapele meu protestant sau neoprotestant, mă simt datoare să-i vorbesc şi lui despre bucuria de a-L putea primi în fiinţa mea, în trupul meu, pe Însuşi Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, de Care şi el, protestantul, încearcă să se apropie aşa cum îi stă în putinţă (prin rugăciune, citirea Sf. Scripturi etc). Nu-l pot lăsa în întuneric pe aproapele meu sub pretextul toleranţei (să nu fie!), dar am, în aceeaşi măsură, datoria de a recunoaşte faptul că, deşi credinţa lui nu este în totalitate adevărată, totuşi mă poate lumina şi el pe mine, mă poate învăţa (nu din punct de vedere dogmatic, ci moral) lucruri pe care le-a înţeles, poate, printr-o cunoaştere intuitivă şi prin anumite experienţe spirituale inaccesibile sufletului meu păcătos.
Ştim că Ortodoxia este sigur adevărată şi mântuitoare, iar celelalte credinţe cuprind doar fragmente de adevăr amestecate cu neadevăruri, dar n-avem de unde şti în ce măsură aderenţii acelor credinţe vor dobândi sau nu mântuirea. De asemenea, avem certitudinea faptului că, dacă noi am părăsi Ortodoxia după ce ne-am bucurat de cunoaşterea ei, L-am întrista pe Duhul Sfânt şi am fi vrednici de a ne numi trădători ai credinţei celei adevărate. Am curajul de a afirma aceasta cu privire la mine însămi (eu, Laura, dacă aş trăda Ortodoxia, aş fi vrednică de moartea veşnică), dar numai Dumnezeu ştie care este situaţia celorlalţi, care s-au născut în alte credinţe, n-au înţeles corect Ortodoxia sau, din diverse motive, au refuzat-o şi se află (mai mult, sau mai puţin conştient) în căutarea ei. Să nu uităm că mari personalităţi ale Bisericii noastre (de exemplu, Pr. Rafail Noica) s-au apropiat de Ortodoxie după ce au căutat-o în diverse forme de creştinism. Dacă un semen de-al meu creştin susţine o idee incompatibilă cu învăţătura dogmatică a Bisericii noastre, eu, ca şi ortodox, conştientizez faptul că acea idee este o erezie, dar n-am certitudinea că cel care o susţine ar fi eretic. De ce? Pentru că El, aşa cum poate, aşa cum consideră a fi corect, crede în Hristos şi-L caută, iar Hristos, Care este Adevărul absolut şi Viaţa cea veşnică, îl va călăuzi pe acel creştin - mai devreme sau mai târziu, într-un mod mai mult sau mai puţin tainic şi imprevizibil - către Ortodoxie.
Nădăjduiesc că am reuşit, cât de cât, să exprim clar ceea ce simt şi ceea ce gândesc... pentru că, de când am intrat în vacanţă, m-am deconectat aşa, de la orice efort intelectual, încât abia mai sunt în stare să-mi formulez ideile. :) Cam aşa se-ntâmplă după fiecare sesiune. :)

Vă doresc o zi binecuvântată!

Pai de ce sa nu-ti doresti?
Doar nu crezi ca o sa te deranjeze in Rai, nu?
Dar vezi tu..la fel de bine poti sa poftesti si dupa o vila si un iaht, nu inseamna ca sigur le vei avea candva.

Interpretabil.
Oamenii judeca superficial ceea ce nu cunosc ale altora.
Si cele rele dar si cele bune.
Roadele cui sau a ce, poti sa te intrebi in primul rand.
E bun sa simpatizezi cu ceea ce vezi bun la altii, dar speculatiile ar trebui sa se opreasca aici.

Serios, pentru tine chiar atat de departe este amintirea Sfintilor?
Pentru ca asta e rapoartarea, indiferent de starea Bisericii Luptatoare, nimic nu poate stirbi autoritatea si necesitatea Bisericii.

Pe de alta parte, cum spui tu, imi displace profund atitudinea unor ortodocsi si ortodoaxe care stau cu bata in mana langa capul tau, gata sa-ti inchida gura daca ai ceva de spus si nu le place, care nu sufera cu nici un chip contrazicere, si in cealalta mana cu predica despre frumusetei ortodoxiei.

Link te rog.

Din pacate in unele cazuri - si astea le critic, este.
Ai un exemplu chiar mai sus (pagina precedenta).

N-am observat. :( Am citit puţine dintre postările acestui coleg de forum, dar ţin minte că erau deosebit de interesante şi ziditoare de suflet.
Oare de ce s-a retras?

Păi se putea să nu cazi în sarcasme de-astea ieftine!


Și unde le-ai văzut plecând? (speculațiile)


La Judecată nu te va întreba nimeni cât de duios ai păstrat amintirea sfinților.

Aici nu-i nimic de comentat!

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=2702&page=33

Da, desigur.
Dar nu pot afirma că toţi aderenţii acelei credinţe vor pierde mântuirea, dacă nu vor deveni ortodocşi. De ce? Fiindcă, aşa cum aţi scris şi dvs, nu ne putem substitui judecăţii lui Dumnezeu. Ştiu sigur că doar Ortodoxia este mântuitoare, dar n-am de unde să ştiu dacă protestantul X, care L-a iubit şi L-a mărturisit întreaga lui viaţă pe Hristos, va ajunge în iad. Nu ştiu asta, fiindcă este foarte posibil ca X, râvnitor de a trăi creştinismul în duhul iubirii evanghelice, să fi găsit în parohia lui doar indiferenţă şi habotnicie, "încremenire în proiect", formalism şi fariseism. Şi mai este posibil ca X să fi fost un om simplu, lipsit de cunoştinţe teologice solide, sau să fi avut cunoştinţe teologice combinate cu alte ideologii în care a fost educat, sau să fi trăit orfan şi părăsit din copilărie, iar în parohia ortodoxă, în care a încercat să se integreze, să fi găsit aceeaşi indiferenţă revoltătoare şi să fi fost judecat de către ceilalţi pentru că n-a aprins câte 33 de lumânări pe lună. :) Este posibil ca, din aceste motive şi/sau din multe altele, personajul X să-L fi căutat cu înflăcărare pe Hristos, să fi visat o solidaritate creştină aidoma celei descrise de către Sfântul Luca în Faptele Apostolilor, dar, fiind lipsit de discernământ duhovnicesc şi de o educaţie creştină autentică, să fi fost atras de către protestanţi. Dumnezeu nu cred că judecă după grile (ai crezut o dogmă greşită, fiindcă trăiai în Africa şi n-ai cunoscut decât catolicismul? Mergi în iad!), ci după legea dreptăţii=iubirii Sale infinite.

Doamne ajută!

P. S. Să ştiţi că mie chiar îmi par constructive discuţiile în contradictoriu. :) Singura problemă a fost că - ştiţi dvs în care dintre mesaje - mi-aţi scris că am o gândire viciată, că sunt în rătăcire... deşi nu ştiţi exact nici ce cred, nici nu ne cunoaştem măcar. Totuşi, vă înţeleg, fiindcă reţin că şi mie mi s-a întâmplat, acum mai mult timp, să scriu pe un alt site creştin ceva ce am regretat ulterior. :)


O zi binecuvântată să aveţi!

Cât de frumos spunea părintele Rafail Noica. Încerc să citez din memorie: "noi ştim sigur unde este Ortodoxia, dar nu ştim unde nu este". :)

Hristos în mijlocul nostru!

Ca un tunet sunt vorbele acestui sfant si corecte intru adevar.

Dumnezeu sa te binecuvanteze pentru a fi postat gandurile acestui mare intelept!

Mereu mi s-a parut si mie, ca si acestui mare sfant, ca habotnicia exagerata a multor ortodocsi, facandu-i sa cada in extremismul religios (prost inteles), ii va duce negresit pe calea osandei si a pierzarii. Acestia raspund agresiv la orice tentativa de dialog civilizat si politicos, muscand ca o fiara din partenerul de conversatie, oricand acesta are o parere diferita de a lui, vizavi de religie si credinta; iar in biserici fac plecaciuni ostentative si se manifesta vocal si vizibil, aidoma fariseilor, pentru a-si arata "evlavia". Oare Domnul acestea voieste? Sa ne fereasca bunul Dumnezeu de astfel de "oameni"!

Sa luam aminte la Sfintii Parinti si sa ne pazim sufletele! Domnul sa ne binecuvanteze cu blandete si indelunga rabdare!

Daa, mi-a plăcut şi mie foarte mult acel fragment din scrierile Sfântului Nectarie - un Sfânt minunat, aproape contemporan cu noi.

P. S. Am impresia că pe dvs vă cunosc de undeva, nu ştiu, parcă-mi este cunoscut user name-ul. Cumva suntem colegi de facultate? Sau vă confund? :) Reţin că avea un coleg adresa de mail "Kyrie eleison", dar nu sunt sigură, fiindcă reţin foaarte greu adresele de mail. :)

Va salut cu bucurie duhovniceasca, domnisoara. Va spun sincer ca nu cred ca am mai comunicat. Nu stiu sa ne cunoastem, eu am terminat deja facultatea, insa din cat am putut sa citesc pe acest forum, pot sa va spun ca va admir modul de gandire si va apreciez, sunteti in multe privinte un etalon.
Domnul sa va binecuvanteze!

Vă salut şi eu cu bucurie duhovnicească! :)
Vă mulţumesc mult pentru aceste cuvinte frumoase şi sincere, pe care mi le-aţi adresat! Mă bucură şi mă încurajează ceea ce aţi scris.

Domnul să vă binecuvânteze!

Cu deosebit respect,
Laura Stifter

Pr. Rafail Noica
 

Tot din "Celălalt Noica" - o lucrare ce cuprinde mai multe conferinţe, susţinute de către părintele Rafail Noica, atunci când a venit în România pentru prima dată după revoluţie:
„Am simţit că aşa trebuie să mă întorc: să mă spovedesc, să mă împărtăşesc. Şi, spre uimirea mea, în zilele următoare – nu ştiu dacă numai în prima sau şi în următoarele zile – am avut aşa o trăire, pe care nici nu ştiu cum s-o descriu, dar aşa o deschidere, aşa o luminare, că am înţeles Ortodoxia ca fiind nimic altceva decât firea omului. Spun cu cuvintele de acum, atunci nici nu ştiam cum s-o exprim, dar aşa o simţeam. Omul, prin fire, este ortodox. Chinez, libian, negru din Africa, pieile roşii, orice-ar fi el, prin firea lui este ortodox. Nu este vorba dacă Ortodoxia era mai adevărată decât protestantismul, dacă este mai adevărată, pur şi simplu mai dreaptă, mai adâncă sau cea mai dreaptă sau cea mai adâncă etc. Ortodoxia este singura realitate a omului, este în firea omului. Această fire, puţin câte puţin, s-a conştientizat. Omul şi-a pierdut-o prin căderea în păcat şi Psalmul îl plânge pe om ca tot omul fiind mincinos, dar cred că trebuie înţeles oarecum ca traducerea în slavonă: „tot omul este minciună”. Omul, dacă nu şi-a găsit – să vorbim într-un limbaj modern – identitatea lui, rămâne în minciună. Omul este minciună, până când, în Hristos, devine adevăr ca şi Hristos Care S-a numit Adevăr.”

Tot din "Celălalt Noica"
 

Tot Pr. Rafail - împotriva relativismului
 

"În absolut, sunt doar două lucruri tranşante, care se exclud: adevărul şi rătăcirea." (Pr. Rafail, în "Celălalt Noica")

"Între creştini, trebuie să vedem pe fiecare ca pe un potenţial mântuit." (Pr. Rafail Noica)

Culai ~ OmuBun
 

Si eu am observat... (Dorina, tii minte ca te-am intrebat de el?)
N-am vrut sa insist asupra lui pentru ca stiam ca vine dupa o perioada de convalescenta si cu siguranta ceea ce avea nevoie mai putin erau disputele de pe forum. Sper sa revina mai tarziu, cand se va simti mai bine, refacut din toate punctele de vedere. :63:

Eu m-am referit doar la ceea ce spunea Alin despre ortodoxie, nicidecum la caracterizari. Daca ai observat nu am folosit cuvinte asemanatoare, desi ti-am adresat multe mesaje.
In legatura cu subiectul mesajului, toate religiile au cate ceva care e adevarat. Dar daca nu e adevarul intreg e tot zero, pentru ca altfel nu mai se tineau degeaba sinoade cand era doar un neadevar si restul de 99.9% adevarat (in cazul ereziilor). In schimb au mai multe instrumente de a ajunge la adevar (avand si Sfanta Scriptura), adica de a ajunge in Biserica.
Nu ma refer aici la mantuire, desi e o legatura stransa intre ele.

Doamne ajută!
"Daca ai observat nu am folosit cuvinte asemanatoare, desi ti-am adresat multe mesaje."
Da, sigur că am observat. De aceea v-am scris că vă apreciez atitudinea deschisă şi-mi face o deosebită plăcere să discutăm. :)

"In legatura cu subiectul mesajului, toate religiile au cate ceva care e adevarat. Dar daca nu e adevarul intreg e tot zero, pentru ca altfel nu mai se tineau degeaba sinoade cand era doar un neadevar si restul de 99."
Da, în această privinţă, sunt întru totul de acord cu dvs. De aceea, cred că trebuie să-I fim recunoscători lui Dumnezeu şi să-I mulţumim întreaga noastră viaţă pentru darul minunat de care ne-a învrednicit: acela de a fi creştini ortodocşi, de a putea cunoaşte şi trăi credinţa cea adevărată. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Cred că un alt mod de manifestare a recunoştinţei faţă de Dumnezeul nostru, Cel Ce a binevoit să ni Se reveleze întrupându-Se pentru noi, este mărturisirea credinţei pentru că, aşa cum aţi afirmat şi dvs într-un alt mesaj, nu ne este îngăduit să-i lăsăm pe semenii noştri în neştiinţă sub pretextul toleranţei şi al iubirii, ci suntem datori să devenim, prin cuvintele noastre şi prin exemplul personal, promotori ai Ortodoxiei în relaţia cu fraţii noştri creştini de alte confesiuni, iar în faţa celor de alte religii, mărturisitori fideli şi înflăcăraţi ai lui Hristos, Cel Care este unicul Adevăr absolut şi Viaţa cea adevărată (cf. In14, 6).

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să rămânem statornici în credinţă şi în dragoste pentru a fi vrednici de iubirea Sa!

Să aveţi o seară binecuvântată!

Desigur, se pot posta si interpretarile docte ale "corectitudinii politice" si "ecumenismului". Din punctul meu de vedere am dat intelgerea corecta, doar daca nu se vrea relativizarea si a acestor cuvine.
Pasajul din Sfantul Nectarie se refera la neiubirea aproapelui. Iar Sfantul Nectarie spune de cei ce au ravna dar nu au cunostinta, adica nu cunosc invatatura Bisericii. Cred ca termenul e de zelotism.
Daca se sugereaza cumva ca sfantul Nectarie sau alti sfinti s-ar fi referit la conceptii moderne folosite azi e doar o intelegere gresita. Ravnitori fara cunostinta sunt considerati toti cei ce au intiat o erezie sau schisma. Probabil e scos din context, nu scrie exact la cine se refera, se poate sa nu se refere la ortodocsii zelotisti.

Iata si invatatura Sfantului Nectarie, cea adevarata. Titlul cartii sale este
"De ce Papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos"
Iata si citatul din carte: https://apologeticum.wordpress.com/2...a-lui-hristos/
"Cei care cred primesc Duhul Sfant, Care constituie totdeauna asezamantul Bisericii, infatisand-o pe ea Una, Sfanta si Soborniceasca. Cine dar poate sparge aceasta unitate? Este zadarnica asadar pretentia unei legaturi exterioare si a unei alte credinte, mai ales a uneia respinse de Scripturi, pentru a asigura mantuirea celor ce cred in Domnul Iisus Hristos.
Daca (Sfantul) Fotie nu exista, cu adevarat n-ar fi existat nici schisma, insa n-ar fi existat nici Ortodoxie, nici popoare ortodoxe, ci ar fi existat o robie spirituala si un mod de gandire religios si etnic gresit. Pe amandoua acestea Fotie le-a salvat prin lupta lui impotriva invaziei apusene."

Asa este, nu dupa judecata noastra ne luam, ci dupa ceea ce ne-a revelat Dumnezeu si ne invata Biserica. Pentru ca logica noastra e posibil sa nu coincida intotdeauna cu adevarul.
Asadar ceea ce putem afirma sigur e doar ceea ce ni s-a dezvaluit. Din aproape in aproape ar rezulta ca din orice religie sau cult se poate mantui cineva, asadar nu are importanta ortodoxia, Biserica lui Hristos sau Sfintele Taine. Din acest punct de vedere ar fi corect ce spun unii, doar din mandrie am spune ca ortodoxia e cea mai buna.
Scopul omului e mantuirea, ca ortodxia ar fie cea mai buna am putea spune doar din mandrie, ce importanta ar avea daca rezultatul e acelasi, si un budist sau in alt cult se poate mantui.
Cum scrie si in multele articole si carti ortodoxe, de ce ar mai fi trebuit sa vina Hristos, numit Mantuitorul, din moment ce oamenii se puteau mantui si fara?
In alta ordine de idei, sfintii nu combateau erezia doar pentru ca erau zelosi. Erezia era considerata rupere de Hristos, la fel cum idolatria era nociva datorita faptului ca in spatele idolului era inchinarea la ingerii cazuti. La fel se spune ca in spatele ereziei si schismei sunt ingerii cazuti.
Legat acum de ceea ce ni s-a revelat, nu putem spune ca toti din afara BO au ajuns in iad. Chiar eu am dat doua exceptii, dar acelea sunt exceptii. In afara de acelea doua nu am mai citit de altele cunoscute. In schimb cunoastem ca BO spune ca nu exista taine in afara ei, iar Mantuitorul spune ca cine nu se boteaza si cine nu se impartaseste nu se poate mantui. Eu il ced pe Iisus mai repede decat logica mea.

Dar nu e doar atat, avem si viziuni ale sfintilor, am dat si eu din sfantul Macarie. O minune a acestui sfant, ca sa vedem cine este, a inviat pe cineva mort de mult timp, l-a botezat si acela a trait apoi trei ani: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...gipteanul.html
Sfantul Macarie a gasit un craniu in pustie, care i-a spus ca se inchina la idoli si se afla in iad desi nu auzise de Hristos. Dar ca munci mai mari au cei ce auzisera de Hristos dar s-au lepadat si n-au pazit poruncile"
"Noi sîntem cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu şi acum simţim milostivirea Lui, măcar cît de puţin; iar aceia care cunoscînd pe Dumnezeu, s-au lepădat de El şi n-au păzit poruncile Lui, cu mai grele şi mai grozave chinuri sînt chinuiţi sub noi."
Mai sunt si alte exemple, in primul rand trebuie sa citim vietile sfintilor.

Revin iar eu cu "gandirea viciata" care v-a ofuscat, dar chiar nu vad altfel cum i-as putea spune.

Termenul de "frati" merge, pentru ca avem aceeasi protoparinti dar "frati crestini" mi se pare gresit, pentru ca nu avem aceeasi mama - Biserica, nici acelasi Tata - Duhul Sfant.

Chiar si Botezul lor este discutabil, chiar recunoscut valid prin iconomie, nu este deplin fara mirungerea ortodoxa, deci de unde si pana unde "frati crestini"?

Iar pe Hristos il marturisesc si ei dar din pacate nu este acelasi Hristos, vederea lor vizavi de Hristos este incetosata tare si nu de putine ori se confunda cu alte duhuri, deci marturisind tu de al tau Hristos, ortodox, ei il vor vedea pe a lor Hristos - nu prea deloc ortodox.

Credeti ca aveti ceva in comun si de fapt fiecare este in iluziile lui despre celalalt - asta este falsul ecumenism.

Si este mortal, pentru ca tu il vezi pe celalalt ca mantuindu-se si de fapt se afla intr-un impas spiritual, ii spui "frate crestin" indreptatindu-i de fapt ratacirea si facandu-l sa se increada si mai mult in ratacirea lui.

Discuta cu celalalt, ai deschidere fata de celalalt - nu cum procedeaza falsii "anti-ecumenisti" care vor clubuletul lor exclusivist in care ei sa vorbeasca iar restul sa taca, dar atunci cand sunt discutii interconfesionale, nu ezita sa-i pui celuilalt sub semnul intrebarii calea pe care se afla, daca il conduce la mantuire sau nu.

Daca nu poti sa faci asta, nu te tine sa faci asta, atunci evita discutiile interconfesionale si punct.
Roaga-te pentru el, dar nu-i ridica statuie pentru anumite merite aparente.

Dar daca discutiile astea au loc, si este inevitabil sa aiba loc intr-un astfel de loc cum e forumul, ajuta-l sa inteleaga ca nu se afla pe drumul mantuirii in credinta lasata de Dumnezeu pentru mantuirea omului, ci in inselarea unor credinte fabricate de oameni la randul lor inselati de cel rau.

Hai, Colegule Scotland The Brave, lasa atatea mofturi si intra inapoi pe forum... :5:
Asculta si tu sa te mai delectezi. Ca doar stiu ca mai citesti inca. http://www.youtube.com/watch?v=Us-TVg40ExM

Excellent !! I knew this..........

Haha...superrr,bravo! :)

Haaa! Extraordinar, Extraordinar!!! Sa fii iubit, Penticostalule! Sa fii iubit!
Saru' mana pentru link!

Spuneam ca poate e scos citatul din context, acum am vazut ca ai dat tu si continuarea in mesajul urmator aceluia: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=323

"Chipul celui ce are râvnă întru cunoştinţă. Este slujitor al adevăratei credinţe în Dumnezeu; este cu adevărat cu totul dăruit lui Dumnezeu şi păzeşte cu străşnicie legea Lui. Păstrează tradiţiile părinţilor săi şi lucrează cu mult îndemn pentru slava numelui lui Dumnezeu. Este iubitor al lucrărilor vrednice de laudă şi cu dorinţă aprinsă se sileşte a urma cele bune. Merge cu multă râvnă pe calea virtuţii şi sârguieşte la îndeletnicirile cele mai bune.

Cel ce are râvnă întru cunoştinţă este prietenul celor bune şi iubitor al tuturor virtuţilor. Arde de dorinţa de a răspândi cuvântul Domnului, de a întări credinţa şi de a duce la bun sfârşit lucrarea Bisericii, de a face să rodească mai mult învăţătura dată de Dumnezeu şi de a statornici împărăţia Lui pe pământ . Lucrează, se mişcă şi slujeşte neostenit. Râvna lui mai tare se aprinde cu cât mai mult slujeşte şi făptuieşte binele şi cu cât mai mult Îl iubeşte pe Dumnezeu.

Ostenindu-se nu se lasă biruit, lucrând nu se descurajează, trudind nu simte istovire, cheltuindu-se nu se isprăveşte, nu deznădăjduieşte nicicând. Pururea înfloreşte şi este plin de viaţă, binevoitor şi curajos, avântându-se mereu spre o nouă muncă. Arzând de râvna sa dumnezeiască el caută a-şi spori lucrările şi a le răspândi în toată omenirea. Îmboldit de iubirea sa pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, pe toate le face cu iubire şi cu jertfire de sine. Nimic din ce ar putea aduce întristare aproapelui nu făptuieşte; râvna lui este luminată şi este întru cunoştinţă şi nimic nu l-ar împinge vreodată la rătăcire.

Însuşirile celui ce este plin de râvnă întru cunoştinţă sunt acestea: iubirea fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru aproapele său, blândeţea, îngăduinţa faţă de slujitorii şi închinătorii altui dumnezeu, binefacerea şi bună-purtarea. El poartă semnul adevăratului creştin”. (Teoclit Dionisiatul - Sfântul Nectarie din Egina, făcătorul de minuni)"

Pentru ca am vazut din comentariile ulterioare ca s-a inteles ca ar fi afirmat idei ecumeniste.