Sa fim si noi mai expliciti, poate pricepi si tu, AlinB.

Oamenii asteapta ca sfintii inchisorilor sa fie canonizati. Ca unii dintre ei au fost in tinerete legionari, sau doar simpatizanti, a constituit motivul incarcerarii lor, nu a sfinteniei lor.

Tu vezi jocuri politice si unde nu sunt. Mai mare atac la BOR decat acesta, nu cred sa existe, caci Dumnezeu ii face sfinti pe oamenii placuti Lui.

Ce nu înțelegi tu, sau nu vrei tu să înțelegi, e că tocmai de aia nu vor fi prea curând canonizați. Sfinții (mai mult sau mai puțin) închisorilor nu au nevoie de canonizarea noastră pentru a fi Sfinți. Nici de dată anume-n calendar.

Asta nu e explicatie.

Ba e, dar nu vrei dumneata s-o primești.
Așa cum se găsesc acum români verzi d’ai noștri care să comenteze canonizarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, gândește-te cum va fi la canonizarea lor. Chiar cu un singur fost legionar printre ei.

Nu cred ca are legatura, un sfant e sfant, nu conteaza ca in tinerete a fost legionar. Eu cred ca problema se pune mai simplu, sfintii sunt canonizati dupa ce trec cateva sute de ani. Doar daca au sfinte moaste se face canonizarea mai repede. Sunt sfinte moaste care izvoasc mir din cele ale detinutilor, dar nu se stie exact cui au apartinut. Avem doar cazul Peotului Ilie Lacatusu (care nu a fost legionar), care are sfinte moaste si Patriarhia a deschis un dosar de canonizare.

Alin am o intrebare pentru tine: ce diferenta este intre un sfant si o desfranata?

Indiferent de trecutul unui om, daca se pocaieste si lucreaza spre sfintire dobandindu-l pe Hristos in inima sa, daca se sfinteste ai paraseste aceasta lume curat atunci sfant este.

Vlad Tepes nu numai ca nu a devenit sfant, dar a trecut la catolicism, din cate stiu.
Desigur ca nu toti legionarii ajunsi in inchisoare au fost mari credinciosi, unii chiar pactizand cu regimul, iar altii, ca Grigore Caraza, iesind mai inversunat si acuzandu-l pe IPS Bartolomeu de vini imaginare pentru ca nu a ramas legionar.
Prigoana comunista si incercarile peste fire i-au adus pe unii mai aproape de Dumnezeu, la fel ca pe timpul prigoanei romane. Sfinti sunt si in Rusia bolsevica sau alte state comuniste si nu au facut parte din miscarea legionara, punctul comun a fost regimul comunist.
In legatura cu miscarea legionara, eu vad astfel lucrurile, ca poporul fiind credincios o miscarea nationalista de dreapta nu putea fi fara legatura cu credinta ortodoxa. Si la nazisti era o credinta, dar una pagana.

Sunt doua cazuri total diferite, care nu au legatura unul cu celalat.

Ceea ce vreau eu sa spun este ca nu toti cei din inchisoare s-au sfintit dupa cum nu toti sfintii inchisorilor erau legionari. sunt printre ei si din cei care au clacat si au facut pact cu diavolul. de asemenea sunt printre ei si preoti prigoniti de comunisti. Nimeni nu sustine ca toti cei inchisi ar fi sfinti. sa nu cadem in extreme. Acum cu intrebarea, daca nu erau inchisoare mai deveneau sfinti? daca privim in viata noastra cati de acest "daca" sunt? este o intrebare care nu isi are rostul , poate ca asa a fost voia Domnului sa ajunga in inchisoare sa se sfinteasca. Pentru ei inchisoarea a fost lamurirea prin foc. Unii au iesit curati altii s-au topit.

Cum a inceput povestea tinerilor legionari incarcerati?
Ati citit postarea mea legat de Valeriu Gafencu? Acolo spune cum a ajuns in inchisoare Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide. iata aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=64

Despre Valeriu Gafencu: Ioan Ianolide - Intoarcerea la Hristos

"Tânărul visător se întorcea acum cu grijă şi râvnă în sine însuşi. Descoperea lumea interioară, începând să pună ordine în ea. Ideile ce-l animaseră au fost părăsite o vreme pentru a se putea dedica lucrării duhovniceşti. Abia acum înţelegea ce este naşterea din nou. Tot căutând, într-o zi a căzut cu faţa la pământ, izbucnind în lacrimi şi spunând: „Sunt cel mai păcătos om!”. Aici se situează momentul crucial al vieţii sale spirituale. De aici înainte va trăi pentru a se curăţi lăuntric şi a se desăvârşi prin unire cu Hristos.
Unii l-au admirat, alţii l-au acuzat dar foarte puţini l-au înţeles. Valeriu şoca prin conştiinţa păcatului, pe care îl mărturisea cu umilinţă la modul personal şi colectiv, într-o vreme în care noi, deşi eram creştini, nu aveam încă o adevărată viaţă duhovnicească. Orgoliul se ascundea în noi sub mantia tainică a onoarei şi a fost o luptă grea până când aşa zisa „demnitate şi onoare” s-au înduhovnicit, trecând prin baia curăţirii."

"Că nu aveam nimic în comun cu ei (comunistii) o va dovedi atitudinea lor ulterioară faţă de noi, căci după ce au preluat puterea ne-au menţinut în temniţe cu condamnările date de Antonescu, aşa încât mulţi dintre noi am ajuns la executarea unui sfert de secol de detenţie.
De altfel, noi nu am pornit de la o ideologie, ci de la o credinţă şi pe parcurs am desprins din cuvântul lui Dumnezeu şi al Bisericii viziunea noastră despre lume şi viaţă. Nu am pornit să cucerim politic lumea, ci să cucerim propriile noastre suflete, modelîndu-le întru Hristos. N-am făcut acest lucru programatic, ci instinctiv dar azi înţelegem că ne-am situat pe o linie înaltă şi solidă.
Nu ne-a sprijinit nimeni. Clerul nostru cel înalt nu ne-a ajutat, putem zice că nu şi-a îndeplinit misiunea apostolică, ci a făcut politica nedemnă a compromisului şi dezertării. Întrucât poporul a intuit dreptatea noastră, am fost cu furie calomniaţi şi rupţi de masele populare, atât de către burghezi cât şi de către comunişti. Ne-au urât toţi, dar nu pe noi ne urau, ci pe Hristos pe care Îl mărturiseam." Intoarcerea la Hristos - Ioan ianolide

"O altă atitudine frumoasă pe care a luat-o Valeriu, după episodul „reabilitării”, a fost următoarea: întrucât se punea accentul pe pedeapsă şi pe răzbunarea în lupta politică, el a susţinut că răzbunarea este a lui Dumnezeu. Nimănui nu-i este îngăduit să-şi facă singur dreptate. Creştinul iartă, creştinul se situează pe poziţia dragostei, singura virtute aducătoare de pace, singura atitudine care învinge şi nu este învinsă. Împotriva acestui punct de vedere s-au ridicat voci puternice şi el, încercând să se justifice, era tot mai singur. Cu toate acestea a rămas ferm în convingere şi cu timpul mulţi i s-au alăturat.
Viaţa îşi continua cursul între zidurile masive ale închisorii. Valeriu se ruga mult. Adesea cădea cu faţa la pământ şi plângea cerând mila, ajutorul şi luminarea cerească. Treptat a înlocuit studiul prin contemplaţie. Noaptea citea Paraclisul Maicii Domnului iar ziua Acatistele. Mergea regulat la biserică, se spovedea smerit, se cumineca cu bucurie. Îi plăcea să cânte rugăciuni şi psalmi. Bătea multe metanii, în funcţie şi de starea fizică. Liniştea era deplină, izolarea de lume aproape totală, deci condiţii prielnice duhovniciei.
Dragostea îl făcea să se reverse către prieteni la un nivel sufletesc adânc şi sincer. Se străduia să plinească în sine virtuţile, proces care avea să se desăvârşească pe parcursul anilor. Respecta preoţii, dar n-a găsit un duhovnic pe dimensiunile sufletului său. Se sfătuia mereu cu cei de un cuget cu el şi împreună au luptat să se curăţească. Zi de zi făcea ordine în sufletul său, devenea altul, învăţa să trăiască în duhul, conform învăţăturii creştine. Dezvoltarea îi era armonioasă, tinzând să realizeze omul cel nou. Prin harul lui Dumnezeu, el a parcurs calea celei mai autentice spiritualităţi ortodoxe." Intoarcerea la Hristos - ioan Ianloide

Va rog cititi, cititi aceasta carte. Eu am plans zile in sir dupa ce am citit despre suferintele acestor oameni.

"Prin 1943 Valeriu a fost izolat, împreună cu alţii, în zarca cu regim sever, fără cărţi, fără contact cu familia şi cu o raţie de hrană insuficientă care l-a distrofiat. Aici s-a dedicat în întregime Rugăciunii inimii, spunând neîncetat „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”. Începutul bun era pus, orientarea era certă, aşa încât această perioadă i-a adus un spor duhovnicesc însemnat. Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi şi pocăinţă iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire cu Dumnezeu şi unire cu Dumnezeu pe calea rugăciunii. Îndrumătorul care i-a stat la dispoziţie a fost acea carte mică scrisă de un anonim, intitulată „Pelerinul rus”. Acum celelalte preocupări dispar pentru a fi înlocuite cu rugăciunea. Dar ea, o dată cu descoperirea luminii interioare, o dată cu ordinea sufletească, o dată cu lumina harică, îi revelează în minte toate problemele ce l-au preocupat, evident nu ca o aflare, ci ca o dăruire. Şi astfel, în acel regim sever de temniţă căruia el îi dăduse rol spiritual, Valeriu era plin de bucurie şi de cântec. Impetuozitatea tinereţii sale era acum tradusă în neostenită lucrare lăuntrică. Iar darurile cereşti nu încetau să sosească. Lumina era tot mai cuprinzătoare. Iisus îi devenise prieten şi de aici înainte nu se vor mai despărţi niciodată." Intoarcereas lui Hristos - Ioan Ianolide

Acum 3-4 zile stateam la birou si ma gindeam oare care a fost cauza de inceput a sfinteniei acestor sfinti legionari .
Imi vorbeam in barba si ma intrebam cu voce tare .
La un moment dat , mama Mundatia , menajera mea, o batrina tacuta dar cu tarie de duh, s-a intors catre mine si mi-a zis :

- Domnule Malus ... ma iertati ca ma bag asaaaa... dar stiti, eu sunt mai proasta dar am prins vremea aceea si inca stiu cite ceva bine. Cauza care a dus la sfintenia legionarilor detinuti a fost tocmai invatatura legionara cu care erau indoctrinati , formati si crescuti. Aceasta a aprins cu adevarat credinta initiala din ei. Aceasta a ridicat trairea ortodoxa inca nedezvoltata in ei pe culmi nebanuite si in conditii de detentie . Numai aceasta a fost saminta roditoare care i-a calauzit spre Hristos .

- Mamaie , nu sti nimic ! Ai uitata ca in anii '38-'40-'48 se facea la scoala Religia ? Toti romanii erau crescuti in credinta . Nu doctrina lor, nu faptul ca erau legionari i-a avantajat ! Ce, toti sfintii din puscarii erau legionari ? Sau crezi ca daca nu apareau acesti legionari in istoria poporului roman , Romania nu mai nastea sfinti ?

- Domnule ! Imi permit sa va contrazic . Citi sfinti stiti dvs. ca s-au facut dintre nelegionari si mai ales in libertate ?
Da ! Mircea Vulcanescu nu era legionar dar credeti ca daca nu era intemnitat alaturi de legionari , daca nu ii vedea pe ei cum procedeaza , daca nu exista un Traian Trifan , doctor in drept, prefectul Brasovului in anii 40-41 si extrem de credincios , care sa formeze primul nucleu de credinciosi mistici practicanti in Aiud, cu mult inaintea calugarilor existenti in temnita ( Papacioc Anghel, Daniil Sandu, Valeriu Anania, Iustin Pirvu, etc)daca nu existau aceste conditii care sa ii cultive si sa ii dezvolte bruma lui de credinta , ziceti ca mai ajungea sfint ?
Pai Richard Wurmbrabdt nu era tot credincios ?, inca mai credincios, teoretic, decit Vulcanescu, ca era pă/astor ! Nu s-a convertit in puscarie si a practicat virtutile crestine si rugaciunea ca si legionarii dar dupa ce a iesit si a esapat de sub invatatura si codul moral-religios al legionarilor , ce a mai ramas din el ?
Toti avem simburele credintei in noi inca de la botez, de cind Hristos s-a salasluit in inima noastra , dara daca acest simbure nu este in pamint bun , roditor , el nu are spor si nu da folos, roada !
Deci nu credinta este inceputul sfinteniei lor (acum sa nu intelegeti ca o neglijez sau o desconsider !) ci modul cum esti educat si cum traiesti si cit de tare te nevoiesti . In istoria ortodoxiei au fost multe cazuri , si sunt acum inca prezente, in care pagini ajungind pe "miini bune" au venit la Hristos si au mers oblu spre sfintenie .
Asa a fost si evreul Steinhard, nu uitati ! Si inafara de acest caz rasunator mai sunt multe altele !
Dar da , este adevarat, si faptul ca desi erau formati in duhul ortodoxiei dar nerezistind razboiului diavolului, fie din inchisoare sau din afara ei, multi legionari nu numai ca nu au ajuns sfinti dar au ajuns si au cazut la invoiala tocmai cu diavolul . Si sa ne ierte Dumnezeu ca dam astfel de exemple, dar Teoctis Arapasu , ca si Bartolomeu Ananaia au sfirsit a fi oamenii securitatii si regimului comunist, ori acesta nu era Hristos !
Dintre nelegionari nici nu mai vorbesc , ca sunt destui ierarhi inca in viata astazi care au fost slugile ispititorului si vinzatori de frati la Securitate ! Unul chiar a murit acum aproape 2 luni !
Adica , chiar daca au fost ortodoxi , chiar daca au avut credinta si invatatura dreapta asa cum spuneti dvs, si inca multa , ca erau ierarhi sau stareti, asta nu a fost destul, asta nu le-a folosit la nimic in lupta cu ispititorul deoarece nu erau crescuti si traiti intr-un cod moral riguros, iubitor de neam , de tara si de aproapele . Ca Miscarea nu era contrara lui Hristos ci tocmai il slujea ! Miscarea nu a blasfemiat vreodata , dar Securitatea si nomenclatura nu mai prididea !
Si sa nu uitati : Miscarea a fost rinduita de Dumnezeu sa apara tocmai pt a da tributul de singe si jertfa a neamului inaintea lui Hristos pt. pacatele sale . Din toata istoria Romaniei acestia au patimit cel mai mult si mai mult ! Exemplar !
In lumea aceasta , nimic nu este la voia intimplarii , ci totul este bine rinduit de Dumnezeu !

- Nu! nu merge baba Mundatia chiar asa ! Pai crimele pe care le-a facut chiar Capitanul ... cum vine asta ? Cum mai facem acum cu acesti legionari ? Sunt criminali sau sfinti ?

- Domnule, ma iertati pt. prostia mea si pt. batrinetea care imi mai sterge din amanuntele cu care sa va povestesc , dar daca iarasi veti cauta in istoria ortodoxiei veti vedea ca acest pacat apare la multi din marii barbati ai credintei . Eu parca am auzit ca si inainte de Moise a fost , dar sa zicem de la Moise incoace: a fost la el, la David, la Solomon, la generali, la cneji, la regi (si sirbi, si rusi )la voievozi (numai Stefan cit a taiat la tatari si turci) care au ajuns sfinti, precum a fost si desfrinarea la unele din marile sfinte ale ortodoxiei, ori tilharia, hotia , la altii .
Noi nu putem intelege de ce Dumnezeu a ingaduit astfel , dar din moment ce au existat si au fost iertate insemneaza ca Insusi Hristos are o rinduiala tainica cu acesti sfinti ai lui !
Sa nu uitati, numai Unul singur a fost fara de pacat !

-De lamurit nu m-ai lamurit dar de pus pe ginduri m-ai pus !

-Nu trebuie sa stati pe ginduri domnule ca acum sunt marturii scrise , multe si clare la liber, si care se deosebesc limpede de porcirile comuniste aparute in contra. Inca traiesc din sfintii inchisorilor si marturisesc ei drept. Nu avem in ce sa ne mai indoim ! Iar despre minunile pe care le fac moastele de la Aiud , inca sunt multime de carti iarasi . Cred ca nu va incurca faptul ca nu stiti numele acestor sfinti ... ce , pe sfintul din curtea Min. Neamt il stie cineva dupe nume , sau moastele de la cei 14.000 de prunci ucisi de Irod ii mai stie cineva dupe nume, sau fiecare oscior de la sfintii 40 de mucenici din cetatea Sevastiei le mai deosebeste cineva,sau alte si alte asemnea situatii ?
Ca beti vinul bun din pahar si ca sa va desfatati de mireasma lui nu trebuie sa stiti compozitia chimica a sticlei paharului ! A , daca o stiti, sigur ca nu este un lucru rau , dar nu este musai !

- Baba, baba... m-ai cistigat ! Auzi ... cu cine ai facut tu istoria ?
- Domnule, ma iertati ... cu Sf. Paraclet !


NB: o discutie de vineri dimineata , mai inainte de rasaritul soarelui !

" Stiinta este buna doar cind iti ofera cunostiinta despre Adevar "!

David a ucis, dar s-a pocait. Sa nu uitam ca Domnul i-a dat lui David canon de moarte pentru uciderea savarsita si numai pentru ca el s-a pocait a fost iertat.
Psalmul 50, psalmul de pocainta a fost scris de David sub insuflarea Duhului Sfant, tocmai pentru aceasta ocazie, de a se ridica din pacatul uciderii si al curviei in care a cazut cu femeia lui Urie.
Biserica nu canonizeaza legionari, ci sfinti.
Au existat in temnitele comuniste si sfinti care au fost inainte legionari, este adevarat.
Dar ei sunt sfinti fiindca l-au marturisit pe Hristos, nu pe Capitan.
Nicaieri nu scrie ca Miscarea Legionara e un fel de anticamera a raiului.
In temnite au fost sfinti si oameni care au apartinut altor partide, taranisti, liberali sau chiar oameni neafiliati politic. Au fost in temnite si sfinti care au dezaprobat miscarea legionara si s-au opus miscarii. Sandu Tudor a fost un aprig adversar al legionarismului si a murit la Aiud ca martir.
Sunt de acord sa fie canonizati sfintii inchisorilor, dar fara amestecul ideologiei legionare in aceasta treaba.
Valeriu Gafencu e sfant si a fost legionar. Dar si Sandu Tudor e sfant si a fost anti-legionar.
Miscarea Legionara a avut si parti bune si parti rele.
Intre cele rele as enumera nationalismul agresiv si anti-semitismul, precum si recurgerea la violenta fizica de catre unii din membrii miscarii.
Sa nu uitam cuvantul parintelui Sofronie: Daca nationalismul e adevarat, atunci mantuirea insasi e cu neputinta.
Eu unul inteleg iubirea de neam. E fireasca. La fel de fireasca cum e iubirea de parinti sau de locurile unde te-ai nascut. Dar sa faci ideologie din dragostea de neam, asa cum au facut legionarii si sa o numesti nationalism, cu asta nu pot fi de acord.
Tot asa cum nimeni nu transforma in ideologie dragostea de parinti sau de satul natal, tot asa nici dragostea de tara nu trebuie ideologizata.
Nationalismul agresiv a fost la originea celor 2 razboaie mondiale.
Primul razboi mondial a fost declansat de asasinatul comis de un student nationalist sarb asupra printului mostenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand.
Ulterior s-a dovedit ca studentul era nu doar nationalist, ci si mason.
Al doilea razboi a pornit tot de la nationalismul agresiv al lui Hitler si al Germaniei naziste.
Hitler s-a priceput de minune sa zgandare orgoliul germanilor care ramasesera dupa pacea de la Versailles cu care se incheiase primul razboi cu onoarea lezata si lipsiti de mandria nationala. Hitler a zgandarit aceasta mandrie nationala si de aceea a si fost votat de nemti.
Crestinismul insa ne invata sa nu uram pe nimeni, nici pe criterii de clasa, nici pe criterii de rasa sau nationalitate.
Stiu, se va spune ca asa era epoca atunci. Este adevarat partial.
Dar nici nu putem sa canonizam in bloc Miscarea Legionara, ca si cum ar fi fost un partid de sfinti. Au fost legionari care in temnite au ajuns la sfintenie. Au fost insa si legionari criminali: nicadorii si decemvirii sunt doar cateva exemple.
Nu poti sa ucizi un om ciuruindu-l cu sute de gloante, asa cum au facut decemvirii cu Mihai Stelescu, apoi sa-l ciopartesti cu topoarele si sa incingi dansuri salbatice peste cadavrul ciopartit al acestuia, si apoi sa fii cantat ca mucenic in Acatistul Sfintilor din Inchisori.
Da, au fost unii sfinti in inchisori care au fost legionari, dar nu toti legionarii au fost sfinti.

Ceea ce propuneti spre discutie nu poate fi rezolvat aici , in scris .
As fi copil de '81 sa cred ca totusi as putea realiza ceva incropind aici o discutie !

Dar imi place f. mult una din cele mai puternice afirmatii, subliniata de mine,si imi permit sa ii adaug un corolar :

Cind veti fi chemat la Sf. Sinod , in legatura cu canonizarea legionarilor din inchisori, sa le spuneti ca sunteti de acord cu "chestia" asta dar fara amestecul ideologiei care va deranjeaza !

NU se stie de unde vine biruinta !

Cred ca aveti virsta potrivita sa stiti ca biserica canonizeaza :
- medici : sfintul Luca al Cerimeii, medicul ; Sfintii doctori fara de argintin pe care ar trebui sa ii stiti f. bine;
- arapi : sf. Moise arapul;
- ierarhi : sti dvs. destui;
- teologi : Sf. Simeon noul teolog;
- gradinari: Sf. Muc. Conon gradinarul;
- soldati (tiron): Sf. Muc Teodor Tiron;
- militati gradati/centurioni : Sf. Corneliu sutasul;
- militari trecuti in rezerva/veterani : Sf. Iuliu veteranul;
- imnografi/cintareti : Cuv Iosif imnograful;
- impatati/imparatese:Sf. Muc. Alexandra imparateasa;
- sfetnici: Sf. Ianache sfetnicul
- alte ocupatii: Sf. Teodor scheotul;Cuv. Samson primitorul de straini;etc.
- dupa statura: Sf. Ioan cel mic; Sf. Dionisie Exigul;

si sa stiti ca pot continua dar va las pe dvs. sa studiati sinaxarul si apoi sa vorbiti .
Eu am inteles ce ati vrut sa exprimati dar ati formulat prost !
Feriti-va pe viitor de astfel de formulari !

Este o rugaminte si nu-i porunca !

In rest, numai de bine !

Sincer acum, acest dialog da toate argumentele impotriva, nu mai e nevoie de alte argumente.
Asta e asemanator cu spun greco-catolicii, ca istoria romanilor si tot ce e bun incepe cu uniatia. Probabil te referi la acea perioada, ca altfel e absurd sa spunem ca au fost sfinti doar cand a aparut legiunea (ciudata asociere, cuvantul legiune e asociat cu romanii si progoana impotriva crestinilor, de altfel stim ca fascistii italieni au luat cate ceva de la romani).
Nu inteleg argumentul acesta, Wurmbrand era protestant, nici nu avea cum sa devina sfant, nu era in Biserica.
Dar hai sa ne gandim si altfel. Cati din legionarii care nu au ajuns in inchisoare au ajuns nu sfinti, ci induhovniciti? Horia Sima a fost sfant? Dar legionarii morti inainte de venirea comunistilor in inchisoare? Exista sfinte moaste ale lui Zelea Codreanu?
Se pare ca batrana spune ca e simpla si smerita, dar de fapt nu e asa, ci judeca, de fapt acuza fara dovezi, spunand neadevaruri. Un fel de cine nu e cu legiunea e impotriva, nu are importanta ce fel de om este. Acum 2-3 zile am scris de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania si de acuzele neadevarate ce i se aduc. Am demonstrat ca sunt false.
In cazul Patriarhului Teoctist, era mai bland, dar era un ierarh care de fapt nu a fost acceptat de comunisti, deci nu facea deloc parte din cei simpatizati si aprotiati de comunisti. Ca sa vorbim pe date concrete si nu dupa barfe, auzite la coltul strazii, iata lupta Patriarhului si a Bisercii pentru a nu permite comunistilor sa o controleze si sa infiltreze oamenii pe care ii credeau mia obedienti fata de regim: http://www.rostonline.org/rost/nov2003/bor.shtml
Altfel spunem exact ce afirma si greco-catolicii, dar ei au alte motive.
Asta deja e cam trasa de par, astfel orice crima are o justificare. Solomon si Avraam aveau si o gramada de sotii, nu e o scuza pentru poligamie in zilele noastre.
Zelea Codreanu avea si origini germane (din partea memei, se spune ca si tatal sau era polonez si s-au convertit apoi la ortodoxie de la catolicism). Se poate observa ca a fost atras de doctrina nazista, mai ales ca in 1922 a ajuns la Berlin. Se spune ca se ruga si la sfinti catolici (Anton de Padova). Se poate face o paralela si cu conceptia catolica de stat teocratic, cruciade si inchizitie, acestea fiind preluate de catolici de la practicile iudaice (este o ironie, miscarea fiind tocmai impotriva iudaismului).

Miscarea a avut si parti bune, indemnul spre credinta (chiar daca seamana mai mult cu zelotismul), dar de aici nu trebuie sa ajungem sa exagerma ca doar miscarea era sfintitoare, rusii nu au avut nicio miscare si au o multime de martiri din cauza comunismului. Putem spune ca regimul comunist a facut multi sfinti si martiri, asta e adevarat.

Zaharia,

Nu am 81 de ani. Am 33. De ce toata lumea ma ia drept mos ?

Asa este, Biserica nu canonizeaza legionari, ci crestini ortodocsi. Unii au fost medici, altii tarani, unii liberali, altii legionari, dar toti au fost drept credinciosi.

Gresit, Catalin. Richard Wurmbrandt s-a botezat in inchisoare si a devenit ortodox. Din pacate a uitat acest lucru esential de indata ce a iesit teafar de acolo.

Eu nu am auzit despre asta, am citit doar ca s-ar fi convertit inainte sa moara, in SUA, dar e o poveste neconfirmata. In inchisoare nu am citit ca ar fi trecut la ortodoxie.

Totusi este adevarat.

"Am discutat mult cu Wurmbrand. Niciodată nu a negat, ci a afirmat public că a fost salvat de la moarte de legionarii din Tg. Ocna, cu medicamentele date de Gafencu. Dar nu a făcut faţă de mine nici măcar o vagă aluzie ca ar fi fost botezat la închisoare. Văzând afecţiunea lui pentru Ortodoxie, l-am întrebat odată, când era bolnav, de ce nu s-a convertit. Mi-a răspuns: “Poate că nu am fost vrednic”.

Pr. Gheorghe CALCIU

http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2...legionari.html

Deobicei , discutiile pe acest forum sunt un soi de dialog al surzilor : un mut striga la un surd sa trimita un schiop sa alerge dupa un orb care ...

Multe , multe afirmatii facute in necunostiinta de cauza...
Am avut chiar surpriza sa vad aici un comentator in aceiasi ignoranta neoplazica ca si romanii care acum 5 ani , la un show TV, il propuneau ca fiind printre primii mari romani reprezentativi ai neamului , tocmai pe R. Wumbrandt , fara a cunoaste cine era defapt acesta, sau chiar mai mult , fara a fi citit " intoarcerea la Hristos " a lui Ioanolide si "Imn pt. crucea purtata" a lui V. Maxim, volume centrale, reprezentative pt. sfintii inchisorilor .
Puteti sa va documentati si in "Reducarea de la Aiud" a lui Andronescu Demostene pt. a va completa informatiile despre Valeriu Ananaia ca si din " Marturii...marturii, din iadul temnitelor comuniste" a lui Gh. Andreica.
Dar va va fi f. de folos sa il cititi pe D-tru. Bacu, pe D-tru. Bordeianu , volumul aparut anul trecut "Aiudule, Aiudule !" (un set de excelente interviuri cu 6 supravietuitori ai temnitelor), "Cronica unei sinucideri asistate" de Alin Muresan, lucrarile parintelui Moise de la Min. Oasa, "Cal troian intra muros" de D.Borsa, sau puteti participa anual la lucrarile simpozionului Istitutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc unde apar ca invitati martorii octogenari ai temitelor : uimitorul Take Rodas ,Petru Cojocaru, Nic. Purcarea, sau puteti chiar sa contactati diferite filiale judetene ale Asociatiei Fostilor detinuti politici si sa participati la lucrarile lor ca invitati , macar o data pe an , la inceput , cind se face bilantul anului anterior, etc.,
Dupa ce cititi aceste volume si incepeti sa faceti legatura intre evenimente si personaje puteti face cercetari in arhivele de net ale institutiilor publice unde gasiti fise de inchisoare si declaratii ale multor intemnitati din epoca sau puteti chiar merge direct la institutiile care au asemenea arhive .
Dar pt. a ajunge la acest nivel trebuie sa va arda dorul pasiunii fata de ceva, orice, legat de sfintii inchisorilor . Deoarece acestia va vor conduce inerent la Miscare .
Si cum am mai spus intr-un post anterior, cautati volumul "Procesul de la Nurnberg" si aflati daca Miscarea era declarata oficial, in anii epocii de catre regimurile democratice, ca fiind fascista !

Dar deja vorbim prea mult ! Cine voieste , are ce sa studieze slava Domnului , dupa care poate aparea pe forum si sa detalieze !

Altminteri am avut ocazia sa observ cum eruditii incompleti isi rup pina si petecele din fund !
Ori poate ca exgerez eu !?
Sau daca nu exgerez, poate insinuati ca trebuie aplicat manierismul riguros al vremii: "ba pa mata , ba ! Tu esti ala ba , care zici !"
In ziua de astazi nu ma mai mira nimic !

Deci am mai avut o discutie din care ne-am folosit duhovniceste cam pina la genunchiul broastei!
Este deja destul !
Sa ne odihnim ... ca este mai cu folos !


NB: 1. eu nu dau sfaturi nimanui , ca nu stiu ce este alea. Doar propun celor care au un ceva, o neliniste, un interes, o atractie , un foc.
2. Pt. ceilalti : un sincer somn usor !
3. Catalin2 , iarata-ma ca te consider intim si imi permit , dar eu observ ca nu stii multe ! Chestia cu Wumbrandt este doar una de care iti amintesc ! Dar sa sti ca de combatut , combati bine ! Nu te lasa ! Nu trebuie sa o crezi pe cuvint pe Miha-Anca , ci trebuie sa citesti ce am recomandat eu, vei avea surpriza sa vezi si cine i-a fost nasul si si cine a facut slujba botezului ... de-si-gur : da-ca vo-iesti !

Un dialog edificator
 

La amiază W.[Wurmbrandt] a fost dus cu targa la raze, apoi l-au oprit pe coridor, la parter. Lângă el, pe o altă targă, era Valeriu. Doi oameni cu ochi albaştri şi cu minţi sclipitoare. Doi iubitori ai lui Hristos. Doi creştini martirizaţi, care cu ultimele eforturi făceau un gest de credinţă şi jertfă de sine. Unul era român, altul era evreu, cu caracterele tipice ale rasei lor. Discuţia a început direct, vie şi viguroasă.
- Mi s-a spus că eşti creştin – a zis W...
- Ştiu că sunteţi pastor protestant – a răspuns Valeriu.
- Dar cum poate un naţionalist român să fie creştin? Hristos a înfrăţit toate neamurile, deci este o contradicţie în definiţie dacă admitem creştin şi naţionalist
- Domnul pastor este evreu. Nu doreşte mântuirea evreilor? Oare n-a iubit şi Domnul poporul evreu?
- Desigur – a răspuns W.. Domnul s-a născut din seminţia lui David şi eu mă trag din seminţia lui Israel şi-mi iubesc neamul, pentru a cărui mântuire Însuşi Hristos a vărsat lacrimi.
- Înţeleg deci că domnul pastor este un naţionalist, un naţionalist evreu. Românii sunt şi ei naţionalişti. Noi ne-am născut prin fire români, dar prin har şi prin Adevăr suntem creştini. Evreii nu sunt creştini nici după 2000 de ani! Naţionalismul românilor nu este şovin, nici imperialist, nici rasist, ci decurge firesc din îmbinarea dintre credinţă şi felul nostru propriu de viaţă. Noi mergem înfrăţiţi cu toţi dreptcredincioşii pe calea lui Hristos, către Înviere. Prin Hristos toate neamurile au format Noul Israel şi cu această conştiinţă tratăm noi problema naţională, inclusiv problema evreiască.
- Atunci de ce sunteţi antisemiţi
- Nu suntem antisemiţi. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui. Nu înţelegeţi oare că ei ispăşesc sîngele nevinovat pe care L-au vărsat şi pe care continuă să-L urască? Noi iubim poporul evreu şi-l dorim mântuit, dar trebuie să-i spunem adevărul răspicat azi, aşa cum şi Domnul i l-a spus atunci. Numai aşa îi aşteptăm pe evrei în Noul Israel şi avem mare râvnă pentru pocăinţa lor.
- Dar evreii au fost ucişi de legionari la abator, spânzuraţi ca animalele!
- Este o înscenare josnică! N-avem cunoştinţă ca cineva să fi spânzurat evrei la abator. Şi sunt evrei care ştiu asta foarte bine!
- Dar evreii ucişi în pădurea de la Jilava?
- A fost un act necontrolat al unor oameni fanatici, într-o împrejurare socială tulbure. Dar dacă puneţi aceste crime pe seama legionarilor, atunci nu trebuie puse pe seama tuturor evreilor crimele săvârşite de Elena Lupescu ori de Ana Pauker şi de toţi evreii stăpâni pe Securitate
- Văd că îţi iubeşti neamul, a zis W.
- Ne iubim neamul, dar şi pe toţi oamenii din lume. Dorim din suflet încreştinarea întregului popor evreu, însă asta depinde de el, nu de noi. Ştim că există o „rămăşiţă” a evreilor care urmează pe Domnul. Aveţi toată dragostea noastră în Hristos, dar suntem trişti pentru că până şi atunci când un evreu se încreştinează, în loc să vină la sursa directă, la Adevăr şi la har, o coteşte puţin, e puţin sectar, are ceva de cârtit, rămâne puţin în afară de Dumnezeu.
W. i-a răspuns:
- Voi aveţi marele noroc că v-aţi născut creştini şi când vă treziţi la Hristos, ştiţi unde să intraţi – dar noi... Eu sunt evreu de sute de generaţii şi strămoşii mei au fost duşmanii lui Hristos, deci când L-am aflat, am fost pus în faţa dureroasei dileme de a nu şti pe ce uşă să intru!
- Înţelegem drama de care ne vorbeşte domnul pastor; dar dacă sunteţi cu adevărat însufleţit de credinţa cea dreaptă, o veţi găsi în Ortodoxie. Poate că de aceea ne-am întâlnit aici...
- Vrei să mă faci ortodox?
- E o poruncă sfântă!
- Poate vrei să mă faci şi legionar? – a întrebat maliţios W.
- Aş dori să nu fi auzit această remarcă. Înţeleg însă perspectiva diferită din care privim lucrurile. Dar ţin să vă precizez că noi nu ne găsim pe o poziţie politică sau naţionalistă, ci pe poziţia celei mai autentice învăţături creştin-ortodoxe. De aici cheamă Domnul oile cele rătăcite ale casei lui Israel.
La aceasta W. a şoptit:
- Evreii nu mai sunt israeliţi!
- Pentru acest cuvânt aş dori să vă sărut! – a răspuns Valeriu.
W. a stat câteva clipe pe gânduri, apoi a continuat:
- Ştii că Jurnalul de la Jilava al lui Codreanu a contribuit la încreştinarea mea? Un antisemit învaţă pe un evreu despre creştinism! Este cu adevărat surprinzătoare întâlnirea noastră de astăzi!
- Şi o dorim rodnică! – a încheiat discuţia Valeriu.
http://razvan-codrescu.blogspot.dk/2...legionari.html

Postare graitoare si la obiect !!!

Putem inchide threadul , ca sa nu mai alergam dupa alti cai verzi pe pereti !


Mi-am adus aminte de vorbele babei Mundatia ;
- Ehe domnule, pt. cei ce cred nu este nevoie de dovezi , iar pt. cei ce nu cred , dovezile sunt de prisos !
Unde o fi invatat si asta ... istoria ???

Cunosc dialogul, face parte din cartea Intoarcerea la Hristos.

E bine sa precizam ca acest W. s-a botezat crestin insa la luterani , in inchisoare. Nu mai redau citatul din carte , sa nu fac o postare prea lunga, insa am sa redau altceva. Facea parte din miscarea ecumenica. Si iata una din intalnirile ecumenice redata in aceasta carte:

"W. ajunge să aibă relaţii ministeriale şi la cele mai înalte nivele bisericeşti. Are un băiat şi pe un altul român îl înfiază, crescându-i împreună. În 1944, când au sosit trupele sovietice în România, W. împreună cu ai lui le-au ieşit înainte şi au împărţit ostaşilor Biblii în limba rusă.
În 1946 a avut loc o conferinţă a confesiunilor din România convocată de Ana Pauker, evreică şi conducătoare a comuniştilor. Atunci a luat cuvântul rabinul şef Şafran, care a acuzat pe creştini că-i prigonesc pe evrei şi a ameninţat cu răzbunarea, căutând în acelaşi timp să nege dumnezeirea lui Hristos; ei, evreii, a spus Şafran, sunt poporul ales!
Creştinii prezenţi acolo au îngheţat de frică. Un mitropolit român a vorbit ca să nu tacă şi a spus de toate dar nu a îndrăznit să-L apere pe Hristos şi nici pe români. Catolicii au fost demni dar reţinuţi. Protestanţii au fost confuzi şi oscilanţi. În sală se găsea şi W. împreună cu soţia sa care i-a zis:
- Tu trebuie să-i spui rabinului adevărul. Cere deci cuvântul!
Cum şi el era reprezentant al mişcării ecumenice, i s-a îngăduit să vorbească. A început prin a evoca originea sa iudaică, apoi a mărturisit cum a ajuns creştin, în fine a trecut la atac împotriva lui Şafran şi a păcatelor şi necredinţei poporului evreu, pe care le-a dezvăluit cum numai un evreu poate să o facă.

- Voi sunteţi vinovaţi! a strigat el. Păcatele voastre au urcat până la cer. Voi urâţi, voi uneltiţi, voi împilaţi, voi minţiţi împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale. Aţi pierdut dreptul de popor ales prin uciderea lui Hristos şi nu vă rămâne decât să vă pocăiţi şi să vă încreştinaţi! Căci Cel pe Care Îl prigoniţi este Cel vestit patriarhilor şi prorocilor. În afara lui Hristos nu aveţi mântuire!
Rabinul făcea spume, Ana Pauker a dat ordin să fie întreruptă radiodifuzarea discursului. Sala aplauda frenetic. Adevărul ieşise la lumină prin W. Când a terminat cuvântarea era sleit, o putere mare ieşise din el. Au venit ai lui şi l-au scos pe o uşă lăturalnică, fiindcă evreii îl aşteptau să-l ucidă.
W. şi-a continuat activitatea pastorală în cadrul Misiunii suedeze dar avea repetate neplăceri cu actele de huliganism ale evreilor, care adesea invadau biserica provocând scandal. Mama şi fraţii săi au plecat în Palestina, comunicându-i să nu vină acolo căci va fi distrus.
În 1948, într-o duminică, pe când se îndrepta spre biserică, a fost oprit pe stradă şi dus cu maşina la Securitate. Acolo îl aştepta colonelul Dulgheru, evreu şi el, care învârtind un pistol în mână i-a zis batjocoritor:
- Ai sosit la timp şi la timpul potrivit vei ţine predica la biserică.
A fost dus la subsolul 2 al Securităţii. Acolo, izolat, cu aer rău, cu rezistenţa slăbită, s-a îmbolnăvit. Nu a fost înregistrat cu numele lui, căci se interesau de el ambasadele străine, ci sub numele de Vasile Georgescu. Deci Securitatea răspundea invariabil că nu exista nici un arestat cu numele R.W.. Între timp i-au întemniţat şi soţia. I s-a organizat apoi un proces secret şi a primit 20 de ani de muncă silnică. Aşa a ajuns în 1950 la Târgu-Ocna."

Deci la momentul intalnirii cu Valeriu era pastor luteran.

Am citit dar nu mai stiu cine l-a botezat. A fost cumva Pr. Mina Dobzeu? Inclin sa cred ca da... dar nu sunt sigura.

"Între timp W. continua cu atitudinile lui oscilante. O dată un deţinut căruia i s-a adresat cu „tu” i-a răspuns tot cu „tu”, fapt care l-a revoltat pe pastor, deşi el fusese vinovat. Valeriu i-a spus:
- Rugăm pe domnul pastor să folosească aceeaşi termeni cu care i se vorbeşte. Altfel riscă să se işte conflicte şi ele pot fi evitate cu puţină smerenie şi bună-cuviinţă.
Altă dată doi dintre bolnavii din cameră l-au rugat să înceteze puţin discuţia întrucât aveau nevoie de linişte dar el nu s-a putut stăpâni şi a continuat. Cei doi l-au acuzat de lipsă de bun-simţ, ipocrizie şi provocare.
- Ăsta e antisemitism! a ripostat el.
- N-am fost şi nu sunt antisemit, a răspuns un deţinut mai glumeţ, dar dacă toţi evreii sunteţi aşa, încep să-i înţeleg pe antisemiţi!
Valeriu a încercat să liniştească atmosfera dar n-a reuşit. Totuşi în ziua când au simţit că li se apropia sfârşitul, cei care-l apostrofaseră pe W. au mers şi i-au cerut iertare, gest care l-a împresionat profund. Simţea duhul sincer al acelor oameni. Stânjenit, şi-a cerut şi el iertare şi aşa s-au despărţit împăcaţi.
După asta W. a zis:
- Aici am cunoscut cu adevărat pe Hristos, aici am întâlnit pe adevăraţii creştini. Lenin cu încă trei-patru tovarăşi au întocmit într-un parc din Elveţia planurile prin care au răsturnat jumătate din Europa. Eu, dacă aş avea o sută de oameni ca aceştia de aici, aş putea să schimb faţa lumii!" Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide

După moartea Sf. Mucenic Corneliu Zelea Codreanu mulţi torţionari sau politruci au încercat distrugerea acestui grup şi totodata a acestei idei naţionaliste a perioadei interbelice, dat fiind faptul că şi alţi mărturisitori ai veacului XX au făcut parte din această grupare naţionalistă iar unii din ei au luptat chiar împotriva comunismului iar 50 de ani s-a făcut uitată această mişcare prin tot felul de tertipuri bolşevico-iudaiste, oricum câtă vreme cărţile de istorie vor fi scrise de torţionari sau sionişti mereu ideile, grupările sau mişcările naţionaliste vor fi terfelite de aceşti nemernici care vor scrie mereu lucruri urâte despre Mişcarea Legionară. Apropo legat de Sf. Mucenic Corneliu Zelea Codreanu are şi acatist cât despre canonizare, sper ca sinodul să facă ceva.

Daca era pastor luteran, atunci botezul a fost inainte de intalnirea lui cu legionarii din inchisoare. Ori, inchisoarea i-a schimbat vederile cu privire la legionari si la ortodoxie. Dovada botezul, care a avut loc in inchisoare. Wurmbrandt nu scrie nicaieri despre acest botez, dar cei, care l-au botezat si l-au nasit au consemnat in amintirile lor.
Exista marturia fiului lui Wurmbrandt; atata doar, ca acesta nu a fost de fata la botez... si nici nu i s-a povestit de catre tatal sau. Sa lasam lucrurile asa cum sunt, dar noi stim ca Dumnezeu nu ia ceea ce a dat odata.

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/ri...ortodoxia.html

Richard Wurmbrand: Alergarea către tintă
http://www.freerepublic.com/forum/a3b8afca976fa.htm

Comunitatea si mănăstirea noastră Sf. Gherman are de mult timp un respect deosebit pentru viata, mărturia si lucrarea lui Richard Wurmbrand, un evreu convertit la Crestinism, care a suferit paisprezece ani în închisorile comuniste din România, din cauza activitătii sale crestine neobosite. În anul 1979, co-fondatorul nostru, pr. Seraphim Rose le-a vorbit despre pastorul Wurmbrand seminaristilor si pelerinilor sositi la mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville, statul New York. În anii care au urmat noi am corespondat cu Wurmbrand, i-am trimis materiale ortodoxe si ne-am revăzut cu el cu mai multe ocazii.

În 1996, comunitatea noastră a intrat în legătură cu un bărbat care a fost si el în închisorile comuniste din Româinia, în aceeasi perioadă cu pastorul Wurmbrand si din aceleasi motive: preotul ortodox Gheorghe Calciu. Pr. Seraphim Rose vorbise foarte mult si despre pr. Calciu si despre curajul său de a-l propovădui pe Hristos în România. Am fost foarte bucurosi si aflăm că acum se află în America si că puteam învăta din credinta, întelepciunea si experienta sa.

Am aflat apoi că pastorul Wurmbrand si părintele Calciu au fost prieteni. Pr. Calciu ne-a povestit că Wurmbrand i se mărturisise de mai multe ori în Statele Unite, dar nu ca o spovedanie, dat fiind că Wurmbrand era pastor luteran. Înainte de aceste discutii, în care îsi mărturisea luptele, pastorul Wurmbrand îsi făcea întotdeauna cruce. De altfel, el se spovedise unui preot ortodox vreme de multi ani, în perioada cât s-a aflat închis în România. El i-a povestit aceasta părintelui Calciu, când l-a cunoscut în Pennsylvania, în anul 1989. Într-o scrisoare recentă, pr. Calciu ne-a povestit despre ce i-a spus pastorul Wurmbrand:

Pastorul Wurmbrand se afla în infirmeria închisorii, într-o situatie foarte gravă. Majoritatea celor din acea închisoare trebuia să moară.
Într-o zi a sosit un nou lot de detinuti. Printre ei se afla un foarte umil preot de tară. Era atât de umil încât toti gardienii făceau glume pe seama lui. Detinutii se aflau în curte - un loc special împrejmuit cu un gard - iar paznicul i-a adus pe noii sositi, toti în zeghe.

Paznicul le-a spus: "Hei, băieti, iată un popă. A fost trimis aici de conducerea închisorii ca să asculte ultima voastră spovedanie - a tuturora." Era o aluzie că toti cei de acolo urmau să moară, inclusiv preotul.

Pastorul Wurmbrand a povestit că gardianul rostise o profetie: în mai putin de sase luni, toti au venit la preot si s-au spovedit. Wurmbrand a fost printre primii.

În anul 1998, pastorul Wurmbrand se afla într-o stare critică, internat într-un spital din California. Nu mâncase de zece zile si arăta pe moarte. A fost întrebat ce pastor vrea să vină la el, iar el l-a cerut pe părintele Calciu. Părintele Calciu a primit un telefon si s-a pregătit să vină, dar pericolul a trecut si Wurmbrand s-a simtit mai bine. Totusi, situatia lui nu era bună si a trebuit să meargă la un sanatoriu catolic, în orasul Torrance din California. În iulie 1998, pr. Calciu a mers să-l viziteze. La scurt timp după aceea, el ne-a trimis următoarea scrisoare:

Pastorul Wurmbrand a fost foarte bucuros să mă vadă. Se află într-un sanatoriu si este foarte slăbit: nu poate înghiti nimic, nici măcar salivă. L-am găsit dormind, pentru că nu voia să fie obosit, ca să poată vorbi mai mult cu mine. După jumătate de oră s-a trezit si a fost scos într-un cărucior într-o mică grădină, unde se află o statuie a Maicii Domnului. Am vorbit cu totii pret de câteva minute: sotia sa, Sabina, două doamne din România, Nicolae Popa si o călugărită tânără.

După aceea am rămas singur cu Richard. Am început să ne amintim de vremurile din închisori, iar el si-a amintit ceva foarte emotionant. Mi-a spus: "Eram în închisoare cu diferiti oameni: ortodocsi, catolici, români, unguri, germani, etc. Am observat că Axionul Maicii Domnului există în toate limbile, mai putin în ebraică.

M-am hotărât să compun acest imn în ebraică, pentru că Maria a fost evreică si ea vorbea această limbă." A început să cânte, cu o voce tremurată si slăbită. Melodia era foarte evreiască, compusă de el. Am fost foarte impresionat. Mi-a spus că, în inima lui, iubeste Ortodoxia, dar se consideră nevrednic de ea si de aceea nu poate deveni un ortodox deplin."

Richard Wurmbrand a ramas pastor luteran , nu s-a convertit la ortodoxie.

"După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Petru Groza) în care liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în fața unui guvern totalitar, spălînd în, acest fel, „rușinea de pe obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieți. "

Am expus extrasul din carte despre aceasta intalnire ecumenica.

"Wurmbrand este urmărit de autoritățile comuniste atee instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în București, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineață. La scurtă vreme, în celula sa este închis și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna, etc. În perioada de izolare totală, alcătuiește serii de predici proferate în fața unui public imaginar, pentru a-și proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelați de diverse confesiuni, dar și cu oameni simpli. Îi cunoaște atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Valeriu Gafencu (care avea să îi salveze viața), Ioan Ianolide, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz etc.
După paisprezece ani de detenție (executați între 1948-1956 și, respectiv,1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000$. În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină Vocea martirilor, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele.
Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sînt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură.
După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi.
Moare în Torrance, California, în februarie 2001."

postat de doua ori din greseala

Faci o confuzie. E vprba de botezul la luterani. Desi nu am mai vrut sa postez si aceasta parte a botezului lui iata:

"În scurt timp W. şi-a însuşit ideile marxist-leniniste, care-i păreau familiare şi a plecat la Moscova. Timp de doi ani a făcut o şcoală condusă de o evreică comunistă. Acolo studiau oameni din toată lumea, cu toţii fiind pregătiţi pentru revoluţia din cele cinci continente, cu deosebire însă pentru cea din Europa. Chiar în timpul cursurilor a fost trimis peste Nistru, în România, cu misiuni subversive.
Când a terminat şcoala a avut un rol conducător în lupta ilegală a comuniştilor din România dintre 1930-1940. A fost arestat şi condamnat. A executat pedeapsa la Doftana, unde se găseau cei câţiva comunişti cunoscuţi în vremea aceea. Majoritatea trecuseră prin URSS. Erau muncitori. Studiau marxism-leninismul. Foloseau cu predilecţie „Cursul scurt al Istoriei Partidului” de Stalin. Relaţiile dintre deţinuţii comunişti erau înveninate şi dure, căci îndoctrinarea în spiritul urei de clasă neavând acolo cum să se manifeste, se declanşa într-un conflict sângeros între „tovarăşi”. Aveau bune legături cu exteriorul, chiar şi cu străinătatea, primeau „ajutorul roşu” şi erau bine întreţinuţi. Provocau curent greve şi manifestaţii rebele. În urma unei acţiuni de protest, W. a fost pedepsit la camera H. Era o cameră umedă şi rece. După câteva zile l-a cuprins disperarea şi cu acest prilej a făcut prima rugăciune din viaţa sa. „Dumnezeule, a zis el, eu ştiu că Tu nu exişti, dar dacă exişti, scoate-mă de aici!”. Şi a fost scos din camera H nevătămat. W. nu avea nici o bază religioasă, nici mozaică cel puţin. Era un fanatic revoluţionar comunist.

Prin anul 1939 s-a îmbolnăvit de plămâni şi a fost eliberat din închisoare. A locuit o vreme în casa unei familii de protestanţi din regiunea Braşovului. Soţia, şi ea activistă revoluţionară, nu era cu el. De la acei ţărani simpli a luat W. Biblia şi a citit-o. I se părea că intrase într-un univers binecunoscut şi familiar. Ţăranii nu au putut să-i dea prea multe îndrumări dar a cunoscut un evreu care era pastor creştin. Acesta a început să-i tălmăcească sensurile adânci ale Bibliei. Şi era suficient un cuvânt ca W. să înţeleagă ideea în întregime, cu toate consecinţele şi implicaţiile ei. Era atras, uimit şi convins. Deci a primit să fie botezat dar botezul a fost luteran.
Mai târziu, când s-a întâlnit cu soţia şi şi-au luat un apartament în oraş, într-o noapte W. i-a mărturisit că s-a botezat. Ea a sărit ca arsă şi a strigat:
- Cum e cu putinţă? Spune-mi că n-ai făcut tu blestemăţia asta!
El însă i-a răspuns:
- Am descoperit adevărul şi L-am primit pe Hristos. Sunt creştin!
- Dacă ai făcut asta, eu nu vreau să mai trăiesc! a zis ea şi a alergat la fereastră să se arunce.
Cu greu a reuşit să o prindă şi să o calmeze. A urmat o perioadă de insuportabilă tensiune care însă a sfârşit prin botezarea ei." Intoarcerea la Hristos

Crede-ma cand am citit acum un an aceasta carte am plans mult, si m-a marcat profund.

Oricum Richard Wurmbrandt n-a avut nicio legătură cu Mişcarea Legionară, nici nu cred că ştia ce promova defapt.

Prima carte pe care am citit-o cand am venit aici in Scandinavia a fost viata Pastorului Richard Wurmbrandt. A fost prima intalnire cu lumea din inchisorile din Romania comunista. Nu-mi venea sa cred ca a fost posibil ca oamenii sa fie tratati in acest fel.
Da, cred ca ai fost marcata si ca ai plans. La fel de marcata am fost si eu citind toate cartile scrise despre aceasta perioada neagra a istoriei tarii noastre.

Hehe, lucrurile nu sunt niciodata atat de simple pe lumea asta asa cum nici diavolul nu e chiar atat de prost.

Sa zicem ca este canonizat un fost legionar.

Trecem peste eventualul car-mar al unor anumite organizatii care au ce au cu legionarii din motive mai mult sau mai putin intemeiate, sa zicem ca nu e asta o problema.

Ce te faci daca apar pe urma carti chipurile scrise de el, sau marturii a celor care chipurile l-au cunoscut direct in care ar spune sau ar fi spus ca legiunea a fost asa si pe dincolo, ca toti ar trebui sa fim legionari, etc?

Chiar si daca nu e nimic scris de el (chipurile) sau atribuit lui, probabil cunosti vesnicul si nu o data uzitatul argument al infaibilitatii sfantului, in tot ce a spus si a facut, din frageda pruncie pana la moarte si dupa.

Ce rezulta de aici nu e greu de intuit.

Exemplu clasic de bataie de cap si discutii interminabil si fara a fi legionar - parintele Arsenie Boca si taman asta ar mai lipsi din miezul dezbaterilor, sa fie declarat si sfant ca si mai si se inteteste bataia.

Acum ai priceput?

Mai mult decat au distrus-o cei din interior, asasinii "patriotici" carora Legiunea le-a inchinat imnuri si care au dus de fapt si la moartea lui CZC, nu a facut nimeni.
Restul, doar au aruncat o lopata de pamant peste groapa.

Are dar are degeaba.

Cei care au savarsit asasinatele, chiar daca n-ar fi facut-o la ordinul sau cu aprobarea lui directa, au avut parte de incuviintarea lui tacita post-factum si chiar mai mult decat atat, deci intr-un fel este si el autorul moral al crimelor politice.

Un exemplu clasic de "cine scoate sabia..".