Deci să înţelegem că părintele Necula a făcut prozelitism în cel mai pur sens al cuvântului?

nicidecum, dar dumneata tot asa vei suci cuvintele, orice ti-ar spune cineva, si orice-ar scrie....

edit: cam asta inseamna prozelitism, fara dictionar...

Deh, ce să-i faci... a voleur, voleur et demi!

:1: n-am zis-o eu!!!

Domnul Catalin sustine ca parintele Necula a facut apostolat in biserica penticostala.
Daca dumneavoastra credeti ca nu a avut cum sa faca apostolat (pentru ca e 1700-1900 de ani prea tarziu) atunci cum ati defini ceea ce a facut parintele?

Am citit o alta definitie pe forum: ortodocsii nu fac prozelitism ci misiune.
Credeti ca parintele Necula a facut misiune?

ce bine-am ras! de unde le scoateti mai oamenilor? am zis bine, mare talent la sucit cuvinte!

ca sa nu va mai puneti mintea pe bigudiuri:

http://www.youtube.com/watch?v=myEzo...feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=F1OoE...feature=relmfu
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfanta_lumina.htm

poate ajuta.... mai mult decat cuvintele sucite si ras-sucite

Doamne ajută!
Sigur că da, am specificat faptul că părintele a mers acolo pentru a mărturisi Ortodoxia. În acest sens, în mesajul precedent, am scris astfel:
"Cred că părintele şi-a îndeplinit foarte corect misiunea: a mărturisit cu dragoste şi convingere Ortodoxia, rămânând foarte sincer în dialog (a menţionat încă de la începutul prelegerii scopul prezenţei sale la acea conferinţă, fără a încerca să manipuleze sau să folosească tehnici de "captatio benevolentiae"), păstrând, în acelaşi timp, păstrând o atitudine foarte deschisă, tolerantă şi diplomatică (în sensul pozitiv al cuvântului)".
De asemenea, în finalul mesajului, am menţionat clar că socotesc relativismul ("concepţiile ecumeniste", aşa cum preferaţi dvs să spuneţi) ca fiind una dintre cele mai grave ispite ale vremii noastre. Părintele profesor Necula n-a relativizat credinţa ortodoxă, nu a afirmat că toate cultele ar fi la fel de corecte, ci, dimpotrivă, într-un mod foarte deschis şi sincer, a mărturisit convingerile sale ortodoxe, vorbindu-le ascultătorilor săi despre încrederea în Maica Domnului, despre cinstirea icoanelor (menţionând chiar că unii creştini şi-au dat viaţa pentru aceasta) şi despre alte aspecte ale Ortodoxiei.

Să aveţi o seară binecuvântată!

Doamne ajută!
Aţi scris aşa: "Din pacate exista si persoane care confunda delimitarea care se face intre ortodoxie si erezie cu intoleranta, habotnicia si izolarea".
N-am condamnat delimitarea Ortodoxiei de erezie, ci calificarea arbitrară a unora drept "eretici", doar pentru că, din diverse motive, nu s-au născut ortodocşi sau, dezamăgiţi de atitudinea NOASTRĂ, au părăsit Biserica cea una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
Mai clar: respingerea preacinstirii Maicii Domnului, de exemplu, este o gravă erezie. În schimb, dacă un creştin neoprotestant îmi va spune că el n-o venerează pe Sfânta Fecioară, nu-l voi numi "eretic", ci îl voi trata cu tot respectul şi încrederea cuvenite unui creştin care, ca şi mine, crede şi-L iubeşte pe Domnul Hristos. Îi voi respecta libertatea de credinţă şi-i voi vorbi (dacă va fi de acord să discutăm pe această temă) despre Maica Domnului din perspectivă ortodoxă, despre relaţia noastră cu ea, despre bucuria de a o avea drept Măicuţă a noastră şi călăuzitoare către Fiul ei Cel iubit. O voi mărturisi deschis pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cu bucurie şi dragoste faţă de ea, dar nicio clipă nu-l voi judeca pe interlocutorul meu că n-o cinsteşte! De ce nu-l voi judeca? În primul rând, fiindcă aşa m-a învăţat Hristos (Matei7, 1); apoi, fiindcă cel căruia îi vorbesc (a câta oară va trebui să repet?) crede în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh (Unicul Dumnezeu adevărat) şi, din cauza unor împrejurări istorice triste, amăgit fiind, a ajuns incapabil de a înţelege adevărata semnificaţie a preacinstirii Maicii Domnului.
Ideile eterodoxe sunt erezii, dar cei care au aderat la ele din sinceritate sunt creştini, fraţi ai noştri neinformaţi care, fără s-o ştie, au nevoie de ajutorul nostru, au nevoie, în primul rând, de exemplul nostru personal pentru a reveni la Ortodoxie. Nu ei sunt autorii dezbinării dintre creştini şi să nu uităm cuvintele atât de dure şi de reale ale părintelui N. Steinhardt, monahul mărturisitor de la Rohia: "cei ce se declară slujitorii lui Hristos şi se urăsc ori defaimă unii pe alţii sunt nişte mincinoşi neruşinaţi" (Dăruind vei dobândi).

Dacă un semen de-al meu neortodox Îl mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu, cu ce drept aş putea da eu verdicte în privinţa sufletului lui? Cum aş îndrăzni să-l numesc "eretic", de vreme ce Dumnezeul meu şi al lui a spus clar: "pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară"? Dacă Hristos primeşte pe oricine crede în El, mă pot împotrivi eu acestei hotărâri divine?

"Altfel, vrand nevrand este exclusivist, deci..?"
Ştiţi cum a fost în Biserica primară cu acei creştini proveniţi dintre evrei, care practicau circumcizia şi-i mai sfătuiau şi pe alţii s-o practice, acordând acestui act o valoare soteriologică? Probabil că ştiţi la ce mă refer şi probabil că ştiţi cum au reacţionat Sfinţii Apostoli în faţa acestei grave încercări de iudaizare a creştinismului: au mărturisit cu tărie adevărul, au fost chiar severi şi au polemizat cu iudaizanţii (vezi Ep. către Galateni), dar nu i-au considerat ca excomunicaţi şi vrednici de iad pe acei creştini încremeniţi în obiceiurile iudaice de care nu se puteau elibera.

Aţi mai spus că: "Dar din pacate, dupa cum stii, nu toti cei care isi spun crestini impartasesc aceeasi credinta si in acelasi Dumnezeu (chiar daca il numesc la fel)".

Da, eu mă refeream la cei care cred în Sfânta Treime, în Întruparea, Răstignirea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos... pe scurt, la cei care acceptă adevărurile revelate fundamentale ale creştinismului (dogma trinitară şi cea hristologică).
Nu m-am referit la cei ce au căzut victime ale unor erezii antitrinitare şi hristologice (aşa cum sunt, de exemplu, unitarienii urmaşii sabelienilor din primele veacuri). Desigur că şi aceştia din urmă au dreptul de a fi iubiţi... dar m-aş gândi mult dacă să-i numesc sau nu "creştini", săracii. :( Sincer, îmi pare rău pentru ei... :(

Acum nădăjduiesc că mi-aţi înţeles mai bine ideea. NU sunt relativistă, NU împărtăşesc idei sincretice, ci sunt doar o ortodoxă tolerantă faţă de cei de alte credinţe şi foarte deschisă faţă de creştinii din celelalte confesiuni.

Toate cele bune!

De aceea am folosit cuvantul apostolat, ca sa evidentiez o diferenta. La fel ca Apostolii, se marturiseste doar adevarul, fara incercari de convingere, atragere, etc. Ortodoxia nu are nevoie de cat mai multi membrii, ci doar cei pe care Dumnezu ii doreste, de aceea se spune in Sfanta Scriptura de cei alesi. Cum se spunea si in pilda semanatorului, se arunca doar cuvantul si totul depinde de terenul pe care a cazut, nu de cuvant. Iar terenul e pregatit dinainte de cel ce asculta.
In al doilea rand, la fel de important, sau cel mai important lucru, conteaza ce se propovaduieste, pentru ca toti pot propovadui orice idee, si martorii fac asta, si scientologii, etc. Ortodoxia propovaduieste adevarul care duce la mantuire, altii propovaduiesc neadevaruri care rup de la mantuire. Asta e cel mai important.

Sunt cateva neclaritati, o sa incerc sa scriu eu cate ceva. Am observat ca exista o nelamurire la mai multe persoane in legatura cu faptul ca unii nu ar cunoaste adevarul si de aceea nu au nicio vina.
Un mesaj mai clar pe tema asta l-a scris Anna: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...937#post434937
Nu poate fi o scuza pentru nimeni ca nu a stiut adevarul, doar ca nu va fi judecat si pentru asta, dar problema lui e ca nu a cautat adevarul. Si delasarea este un pacat, ca toate celelalte. Iisus ne-a spus ca cine cauta adevarul il va gasi, fie chiar si printr-o minune, revelatie, daca nu e cineva sa i-l spuna. Sa citim ce spune Sfantul Serafim de Sarov despre faptele bune care sunt mantuitoare doar in credinta, ca fapte ale credintei, alte fapte bune nu sunt mantuitoare, doar ca facandu-le cineva ajunge la cunoasterea adevarului.
Fiecare om este dator sa afel adevarul si sa il cunoasca pe Dumnezeu cel Adevarat, nimeni nu are scuza ca era idolatru in trecut.
O alta idee, nu are importanta ca cineva doar crede, asta e o idee protestanta, noi stim ca o credinta fara fapte este moarta, adica zero. Si e vorba de faptele credintei, nu de faptele bune fara legatura cu drepta credinta. Faptele credintei sunt in legatura cu urmarea lui Hristos, nu doar credinta in El, aici intra inclusiv venirea in Biserica Sa, botezul, spovedania, impartasirea, etc. In al doilea rand, erezia era considerata o rupere de Dumnezeu, un fel de mica idolatrie, o inchinare la o conceptie gresita despre divinitate, o altfel de inchinare, nu in Duh si Adevar. Si o ultima idee, crestini erau considerati cei care erau in Biserica Sa, botezati. Mi se pare ca exisat chiar o specificare in acest sens la primul sinod din Cartagina. Un hindus care crede in Iisus nu se poate spune ca e crestin, doar cand devine crestin si nu mai e hindus.

Apostolii nu marturiseau doar adevarul ci si incercau sa-i convinga pe oameni.
Apostolul Pavel se contextualiza ori de cate ori relationa cu cineva. Cu iudeul se facea iudeu, cu grecul, grec. Totul avand drep scop „dobandirea”, castigarea, convingerea, atragerea lor la Hristos. 1 Corinteni 9:19-22.

In Ioan 6:44 si 12:32 ni se spune ca nimeni nu vine la la mantuire daca nu este „tras” de Tatal sau de Domnul Isus.

Parintele Necula, de asemeni a facut multe artificii (in senul bun al cuvantului) pentru a-i convinge pe penticostali:
- s-a dus fara frica in mijlocul lor (cu toate avertizarile, amenintarile si anatemele talibanilor ortodocsi)
- i-a numit frati si prieteni
- le-a vorbit pe un ton cald si pasional despre Hristos si ortodoxie


Ortodoxia poate nu, insa Imparatia lui Dumnezeu, da.
Este o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua imparatii iar Fiul tocmai de aceea a venit in aceasta lume pentru a stamuta pe multi in Imparatia Sa. Coloseni 1:13

Iarta-ma dar aici ai pronuntate tente calvine. (asta sper sa nu o citeasca prietenul Scotland the Brave)
Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti: „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.” 1Timotei 2:4

Pai neoprotestantii nu-i rup pe ortodocsi de adevar si mantuire ci tocmai le prezinta adevarul care-i conduce la mantuire.
Cel putin asa cred ei.

Nu este legitim acest demers din partea unui baptist ca si din partea unui ortodox?
Fiecare dintre ei este sincer, bine intentionat si crede ca face voia lui Dumnezeu.

De fapt intrebarea mea suna asa: „ - De ce ortodocsii ii acuza pe neoprotestanti de prozelitism atata vreme cat ei fac exact acelasi lucru, si il considera chiar a fi ceva bun?”

exista niste loje feminine.. dar parca sunt in alt curent, nu in masoneria clasica(rit scotian)

Chiar sunt curios.
Am intrebat care a fost contextul legal pentru persecutiile penticostalilor de care ati mentionat.
Nu mi-ati raspuns.


Ba sigur ca au, cu exceptia poate a statelor musulmane in care liderii religiosi sunt conducatorii de fapt.

Tocmai ca n-a fost o chestie legala sau cu pretext legal.
Dar daca au ajuns in inchisoare, a existat un context legal, fie ca si pretext.
Deci sa nu ne ascundem dupa deget.

Sa vorbim la concret nu la gramada.
Puteti incepe cu ce v-am intrebat.

Simplu.
Daca vine cand este invitat si pleaca cand este rugat atunci nu e prozelistism.

A venit cand a fost invitat si nu a mai revenit, desi a fost rugat...

http://www.youtube.com/watch?v=gGNCVOVihek

Raspund aici la mesajul de pe topicul cu miscarea de reinnoire carismatica, e chiar ce dezbateam in acest topic.
In primul rand daca se poate spune cum fac penticostalii si neoprotestantii apostolat printre crestini, Apostolii nu mergeau sa-i recrestineze pe cei pe care ii botezasera deja. Rezulta ca neoprotestantii vor doar sa-i atraga la cultul lor, in special pe cei din alte culte cresinte, pentru ca in tarile unde nu sunt crestini nu au prea mare succes.
Si mai rezulta ceva, ca neoprotestantii cred ca doar cultul lor este cel bun si, mai mult, prin rebotezare ca ortodocsii sau altii nu au botezul si deci nici macar nu sunt crestini. Asadar ceea ce spun neoprotestantii pe forum cu toti suntem la fel e de fapt mai mult praf in ochi pentru ortodocsii naivi cu conceptii ecumeniste, nu asta propovaduieste cultul lor. Exista posibilitatea ca neoprotestantii de pe forum chiar sa creada in aceste conceptii ecumeniste, sa nu o faca intentionat, dar una e ce spun si alta e ce fac sau ce spune si face cultul lor.

In al doilea rand, cum am spus de mai multe ori, nu numai penticostalii, ci si oricine dintr-un cultulet sau religie crede ca face bine si e adevarat ce crede. Probabil sunt sute de mii de astfel de credinte, desigur ca nu la toti e adevarul, nu are importanta ca ei asa cred. Important nu e ce spune omul, ci ce spune si arata Dumnezeu.
Sfantul Ilie le spunea profetilor falsi ca zeii la care se roaga sunt muti si surzi, nu le dau niciun semn. La fel vitelul de aur sau idolii, erau muti si surzi. Martirii din primele secole de crestinism le spuneau romanilor ca zeii lor sunt muti si surzi, nu le dau niciodata un semn ca i-ar auzi.
Mantuitorul nu doar explica, ci si demonstra, facea minuni multe. Si a spus ca cei ce vor crede vor face la fel si chiar minuni mai mari. In ortodoxie, de aproape 2000 de ani au existat tot timpul minuni nenumarate si mari. Numai un exemplu, peste o saptamana apare la Ierusalim, la Mormantul Mantuitorului o Lumina Sfanta chiar de Pasti, observata de cel putin 1000 de ani. Desi si alte culte fac slujba acolo, doar la ortodocsi apare.
In schimb la cei ce nu sunt ortodocsi, sau la neoprotestanti nu se intampla niciodata nimic. E adevarat, cu penticostalii e un caz mai aparte, la ei sunt minuni care exista si in alte religii pagane. Si al catolici sunt astfel de minuni, intr-o proportie mai mica, probabil de aceea catolicii au si acceptat oficial miscarea carismatica, au vazut o asemanare cuc e se intampla si la ei de 1000 de ani incoace.
Asadar nu e nevoie de nicio teorie, discutie contradictorie, adevarul este clar aratat chiar de Dumnezeu.

Citatul nu are aceasta interpretare, ca nu este asa o dovedesc chiar relatarile din Sfanta Scriptura. In primul rand avem cuvintele Mantuitorului, sa nu ramana acolo unde nu sunt primiti, deci plecau de prima data. In al doilea rand vedem cum Apostolii stateau mai mult doar acolo unde erau primiti si gaseau cativa doritori de adevar. Chiar daca unii din localitate erau impotriva lor, in special evrei. Unde gasim ca ar fi stat sa convinga pe cineva?
Dupa parerea mea citatul se refera la adaptarea discursului in functie de cui se adreseaza. In continuarea citatului spune si ca la fel s-a facut slab cu cei slabi. Nu putea sa mearga la greci si sa le spuna de Moise, profeti, de Lege, cand ei nu auzisera vreodata de asa ceva.
E ce spuneam mai sus, fiecaruia dupa cum intelege. La cei cu dinti de lapte nu le poti da hrana tare de la inceput.
Nu are legatura cu calvinismul, pentru ca si calvinii au preluat ideea cu predestinarea de la Fer. Augustin. Iar acesta a interpretat gresit ce inseamna "cei alesi" care pare in Biblie. Iar acesta expresie apare, si nu se refera la toti oamenii, ca altfel nu mai trebuia scrisa, se subintelegea.
Citatul din 1 Timotei 2:4 e corect, dar nu are legatura cu aceasta, bineinteles ca Domnul doreste sa vina toti la mantuire, toti sunt chemati, dar "putini alesi". Iar aceasta expresie nu are interpretarea gresita data de Fer. Augustin sau calvinism, ci se refera la cei ce profita de aceasta oportunitate. Prin faptele lor buna si inima curata sunt chemati, un exemplu este sutasul Corneliu din Biblie, a fost chemta pentru ca avea dinainte fapte bune (si rugaciunea). De aceea cineva se poate naste ortodox si sa nu fie chemat din cauza lui.
La asta am raspuns in mesajul de mai sus, dar si in mesajele precedente.
Sintetizez in doua puncte:
1. Apostolat inseamna marturisirea adevarului. Prozelitismul se face in primul rand de neoprotestanti in cadrul altor culte numite crestine si se face pentru marirea numarului de membrii. Implica si tehnici de persuasiune, convingere, au fost date si pe forum exemple, scopul este convingerea omului sa renunte la cultul sau si sa se converteasca la cultul respectiv. Toate aceste culte au fost la inceput formate de un fondator cu cativa ucenici, apoi au cautat sa se mareasca prin prozelitism. De aceea sunt numite si secte. Desi cuvantul "secta", conform definitiei din dictionar se poate referi la orice grup ce se desprinde din Biserica (deci si la alte culte eterodoxe), catolicii de exemplu nu au fost un mic grup ce s-a extins, ci s-a format prin scindare, schisma. La fel monofizitii, dar si lueranii pot fi inclusi aici. Neoprotestantii nu fac parte din aceasta categorie.
2. Am explicat mai sus de ce nu are importanta ce crede fiecare si ca adevarul nu se stabileste in functie de ce crede fiecare om, e aratat de Dumnezeu. In principal prin mnuni, adica fenomene extraordinare care se pot evidentia fata de cele obisnuite.

Serios, cine l-a rugat sa revina si de unde stii?
Si n-a mai revenit pentru ca?

Personal nu consider ca prezenta lui Pustan acolo a fost prozelitism, dar sunt cred multe alte cazuri de prozelitism, neoprotestanti la "evanghelizare" care n-au plecat cand li s-a cerut si s-au ajuns la tot felul de conflicte, ei binenteles fiind "martirii".

Imi este greu sa cred ca exista vreun om, fie el si debil mintal, care sa nu caute adevarul si Adevarul. Dorul de Dumnezeu e sadit in orice fiinta umana, desi cunoaste forme de exprimare uneori paradoxale sau cu totul originale - sunt convins de asta.
Problema imi pare deci ca, poate, din pacate uneori cautam gresit, sau ne pare (convinsi prea usor de altii, oameni carismatici si mesteri in manipulari de tot soiul sau unii ticniti de-a binelea) ca am si gasit; sau obosim, sau precum spuneai devenim delasatori, poate din pierderea sperantei etc. Da, asta e intr-adevar un spatiu de probleme si pericole, asta-i buba...

Am aci o prejudecata, pesemne. Eu cred cu tarie ca tot omul cauta adevarul si Adevarul. Asa e construit omul de Insusi Dumnezeu, cred eu. Sa fie cautator de Insusi Domnul si sa inteleaga lucrarea Lui in lume (includ aici si curiozitatea unora in directia cunoasterii pe care o numim stiintifica, naturalista chiar).

Traind multi ani printre copii, de la bebelusi la elevii de liceu, in virtutea profesiei, precum am vietuit si vietuiesc si printre studenti, am vazut mereu ca oamenii cauta adevarul de la cele mai fragede varste pana la cele mai inaintate. Fiecare in felul sau, in intimitatea lui doar de el stiuta si de Dumnezeu. Dind uneori marturie, chiar involuntar, ca sa pricepem si noi, aproapele...

Necazul e, dupa mine, ca unii se grabesc sa creada despre Adevar ca chiar L-au gasit, cand e dovedit de mii si mii si milioane de ori ca nu Il cunosc decat din auzite sau din inchipuiri ori intelegeri "logice", reci...
Acestia sunt de fapt si cei mai aspri judecatori ai semenilor. Si cei mai strigatori (urlatori?) ai gasirii Adevarului, vai...
Ceilalti judeca mai putin pe aproapele deoarece, cred eu, n-au nici timp nici energie de pierdut. Ei au treaba: cauta Adevarul! Iar de L-au gasit, iarasi au treaba: trudesc sa Il pastreze, sa si-L apropie cat mai deplin, sa se apropie de El.
Dar poate ma insel, desigur, din varii motive (cum ar fi, nu-i asa, tendinta mea ecumenista...:) Iertare pentru ca n-am rezistat ispitei de a strecura o ironie.

In acel mesaj am spus mai simplu, dar in alte mesaje completam cautarea adevarului cu sinceritate, cu inima curata, etc. Iisus ne-a spus ca cine cauta va gasi adevarul si pe El. Unii nu cauta nimic, doar accepta ce primesc prima data. Se nasc intr-o religie si accepta acea religie si practici, fara sa isi puna alte intrebari. Altii nici macar nu sunt interesati de partea spirituala, urmeaza doar cursul vietii, facand ce fac si ceilalti, adica scoala in tinerete, apoi serviciu, familie, distractie, etc. Trairea fara gandul la ce se va intampla peste cativa ani este o practica intalnita des, pot fi persoane atee sau care sunt credinciosi nepracticanti, spiritualitatea ocupa doar un loc periferic. Mai sunt care incep sa caute adevarul dar, cum spui si tu, nu merg pana la capat, gasesc ceva si cred ca acolo e adevarul, fara sa mai cerceteze daca mai e ceva. Si multi ajung sa fie interesati de paranormal, religii asiatice, etc.
Dar fiecare va gasi in functie si de faptele sale, de smerenie si celelalte. Si aici m-am referit de fiecare data la poveste sutasului Corneliu. Evreii desi cunosteau adevarul si chiar asteptau un Mesia nu au crezut nici dupa ce au vazut minunile facute, iar Iisus ne spune de ce, din cauza impietririi inimii datorita pacatelor. In schimb sutasul, desi era pagan, au venit ingerii sa ii spuna adevarul. Sa ne inchipuim ca nu se poate intampla ca cineva sa mertie sa vina in adevar si sa nu aiba cum pentru ca Domnul nu il poate ajuta, pentru ca Domnul e Atotputernic, poate orice. Dar trebuie ca acela sa doresca si sa merite (adica faptele sale). Chiar de curand am gasit relatarea unul budist din America, am dat si link-ul, spune cum a ajuns la ortodoxie, avand revelatii.
Si tu si eu marturisim tot timpul adevarul chiar in gura mare. Cum? Cel putin atunci cand mergem la biserica la un moment dat toti incep sa spuna ceva invatat pe de rost, numita Crezul. Inavatura ortodoxa si marturisirea ei este baza, minimul, de aici se porneste, atat cel ce vine la ortodoxie cat si cei ce sunt deja in Biserica trebuie sa stie in ce cred si sa si creada. Apoi vin restul, adica induhovnicirea cu ajutorul harului. La fel, fara sa creada in Hristos nimeni nu era botezat de Apostoli, nu o vedeau ca pe o organizatie de buna intelegere nonprofit.
Dar in ultimul timp conceptiile moderniste, ecumensite, vor sa schimbe aceasta invatatura, de fapt toata credinta, spunand ca adevarul nu conteaza sau e pe planul doi, importanta e intelegerea, fericirea in corectitudinea politica. Si fiecare e preocupat de ceea ce crede, daca s-a molipsit de aceste conceptii e normal sa se simta apropiat de cei ce le impartasesc, indiferent ca sunt ortodox, penticostali, catolici si sa nu se mai simta apropiat de adevarurile ortodoxe si de fratii ortodocsi.
Martiri si marturisitori ai credintei au fost atunci cand au fost prigoniri sau erezii. In momnetele cand toti marturiseau adevarul nu aveau ce marturisitori sa fie, din moment ce toti erau marturisitori. La fel si in zilele noastre sau pe forum, daca toti ar spune inavatura ortodoxa nu ar mai trebui sa fie cineva sa o reaminteasca. Dar daca si unii ortodocsi spun alte inavaturi e normal sa fie si din cei surprinsi ca gasesc asa ceva si spun ei adevarul. Si normal ca celor dinaite nu le place acest lucru, ei pazesc doar ca sa nu se supere nimeni ca aude ceva critic despre cultul sau, au grija mai mult de eterodocsi decat de ortodoxie si inventeaza tot felul de explicatii, filozofii, aratand ca ei sunt iubitorii de oameni, ceilalti sunt doar teoreticieni, logici, critici, etc.
Cine ii impiedica pe cei cu tendinte ecumensite sa nu mai caute tot felul de explicatii pentru ce cred si sa citeasca invatura ortodoxa? Daca am inteles bine ai spus ca ai inceput sa citesti vietile sfintilor, e un lucru bun, impreuna cu rugaciunea ajungem sa vedem si adevarul. Pentru ca toata viata trebuie sa cautam adevarul si sa crestem.

Ei da, aceste lucruri m-au intristat mereu. Oamenii pun mereu tot felul de prioritati, dupa cum le este firea, frica si altele... Cuvantul lui Dumnezeu este mereu amenintat sa pice pe locul doi in vietile noastre. E o realitate asta, Catalin, pe care eu unul o vad mai clar acolo unde cunosc mai multe, adica in Biserica. Dincolo de marturisire atunci cand spunem Crezul, dincolo de alte lucruri si momente minunate din viata noastra in Biserica, mediocritatea si fatarnicia vietii noastre in tot locul si in fiecare zi sunt prea batatoare la ochi. De aceea reamintesc iarasi cuvantul amar al unui om induhovnicit: in Crestinism se minte cel mai mult. Acest Parinte nu facea decat sa puncteze un amanunt caracteristic al vietii noastre fatarnice, in fond, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Nu din dispret si nu cu intentii de sabotare a Bisericii spunea acest cuvant Parintele, ci dimpotriva, cu jale nespusa, tocmai din dragoste pentru Hristos si Biserica Lui.
Dar ce pot zice sau face decat ca oamenii (si in primul rand eu, precum pot constata zilnic) colaboreaza din plin la petrecerea vietii lor, prin alegeri de-a dreptul incredibile, in sensul cel mai nedorit, cel mai nefast cu putinta pentru mantuire?
Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze pe toti, asa incat sa Il cunoastem, de se va putea, fiecare in parte si impreuna.

P.S. Am mai spus si zau ca nu fac decat sa strig cu durere: ideologia si mistificarea din bisericile noastre de azi omoara Ortodoxia. Suntem tot mai degeaba in Biserica, batem drumurile degeaba, nalucim si murdarim totul. E un fenomen de masa. Din fericire, mereu raman, cred cu tarie, oameni care poarta prin viata lor curata toate aceste nenorociri ale semenilor. Fara ei, fara oamenii cu adevarat ai lui Dumnezeu, lumea ar fi cu totul pierduta.
E lumina, sunt faclii, insa intr-un ocean tot mai adinc de intuneric si minciuna. Asa vad, asa simt, asa cred. ma iau pe mine ca martor al unor batalii pe care, in duhul adevarului marturisesc ca le pierd, vai mult mai des decat le castig. Si vad aceasta la multi altii.
Dumnezeu sa ne miluiasca.

http://s17.postimg.org/wiequqx7j/p_n...isc_erezie.jpg

Pr Constantin Necula ne arata încă o data cum stă treaba...

Intr-o postare gretoasa zice cam asa: ''In duhul Sfântului Francisc de Assisi. Pace si Bine! Respect Parintelui! Avem nevoie de pace si bine!''

In afara de faptul ca-l numeste pe un eretic franciscan drept ''preot'' ne mai zice si de ereticul Francisc de Assisi c-ar fi sfânt...sa fie prajitura mai dulce...

Postarea o gasiti aici: https://www.facebook.com/parintele.n...53775978994837

„In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alti nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. “Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !" Sursa: Sfantul Ignatie Briancianinov,"despre inselare"

Poate invers, Mr. Raglean.

Raglene, tu fara obsesiile tale gretoase nu te poti manifesta? Nu iti poti zavora in cutia devlei ura fata de preotii si ierarhii nostri? Ce deosebire este intre cei ca tine si hipsterii ateist-militanti, care arunca cu pietre in Sf. Biserica?! Cel putin ei fac voia tatalui lor soros care este in loja si i-a basit, pardon, nasit pre ei. Tu zici ca faci voia lui Dumnezeu. Care dumnezeu? Ca Dumnezeul si Domnul nostru, Care este "intamplator" si Parintele Bisericii, in nici un caz.

La cât de îngust priveşti lucrurile nici nu-i de mirare că vezi numai jumătatea goală a paharului.

Părintele Arsenie Papacioc: "Referitor la sfintii catolici, ei nu făceau dogmatică când trăiau. Dacă am face o comparatie între Sfântul Serafim de Sarov si Sfântul Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugăciune, prin lipsuri extraordinare, nu vorbeau de rău. Ei rămân de valoare. Noi discutăm aspectul dogmatic. Bunăoară ei au băgat pe Filioque. Au spus că Duhul Sfânt purcede si de la Fiul. Prin asta se întelege micsorarea Sfântului Duh. Care nu este un adevăr. Mântuitorul spune: Care de la Tatăl purcede (Ioan 15, 26). Deci, este limpede."

Si totusi, raportat la ce a spus Sfantul Ignatie Briancianinov?

nu conteaza pt ei ce zice un sfant...

Evident, in jumatatea plina a paharului sunt si "fratii" penticostali la care a predicat parintele la inceput. Am crezut atunci ca e un exces de zel de apostolat. Se pare ca parintele nu voia sa-i aduca la credinta, ci sa se bucure de comuniune cu fratii. Asta cand mai are timp, dupa atatea ore de ascultat rock. Parintele pare sa mearga din ce in ce mai vizibil pe aratura, iar tu vrei sa-i luminezi aratura. Sa stii ca daca il citezi pe Sf. Grigorie pentru apocatastaza nu inseamna ca erezia e adevarata. Pentru ca diferenta este ca sfantul nu a stiut ca greseste, tu stii.

Ai ascultat predica? Sau te arunci în judecăţi fără măcar să ştii despre ce este vorba? Dacă ai ascultat predica este clar că nu ai priceput nimic.

Cu rock-ul a dat-o în bară, dar nu-i treaba mea să-l judec şi să-l îndrept, are duhovnic, are episcop. Asta nu pricepeţi voi.

Si totusi, raportat la ce a spus Sfantul Ignatie Briancianinov?

Ideea era alta, uite că se poate şi pe la case mai mari. Ce zici, ne apucăm să-l facem cu ou şi oţeţ şi pe părinele Arsenie Papacioc şi pe alţii care au spus "Sfântul" sau "preotul"? Te bagi?
Eu zic aşa: stuff cu toţi...alţii mai buni că aştia nu-s buni de nimic.

Atunci hai sa-l facem pe Sfantul Ignatie Briancianinov.

Eu nu stiu cum sa incep, incropeste tu ceva.

Când o să ajung la măsura Sfântului Ignatie Briancianinov poate o să mă apuc de asemenea "iginerii".

Pai nu e mai bine ca pana atunci sa-l tinem pe el ca reper si sa-i ajustam nitel pe astia mai micuti, chiar daca nici la masura astora nu suntem?

Strambi fiind, dar daca e sa judecam drept, asta e inca o gafa pe linia rock -ului "viu".

Nici de faptul ca am putea da macar o da dreptate lui crisstiann nu trebuie sa ne temem, ca pana si un ceas stricat arata ora exacta, cu precizie atomica, de doua ori pe zi..

Să-l ţinem ca reper este bine, dar nu să-i corectăm noi pe ăştia mai mici. Pentru asta a lăsat Domnul episcopi, duhovnici.

Odată cu gafa rock-ului se pare că a intrat în colimatorul multora care se pare că de acum încolo vor sta cu lupa pe fiecare cuvânt spus.

si de unde stii tu ca Francisc de Assisi nu e sfant? Ai dat tu o tura de Rai si nu l-ai vazut pe acolo?

De unde stii tu ca Mahomed nu e sfant? Ai dat tu o tura de Rai si nu l-ai vazut pe acolo?

De unde ştiţi voi că Francisc de Assisi nu e sfânt ? Aţi dat o tură prin Iad şi l-aţi văzut acolo ?