chiar daca apostolul Petru a fost "piatra" pe care Domnul Christos si-a intemeiat Biserica, totusi de ce Benedict de astazi, ar fi un fel de "nou Petru"? face Benedict minunile pe care le facea apostolul Petru? ceva care sa certifice ca Dumnezeu l-a ales intr-o pozitie de frunte in cadrul Bisericii Sale! la asta ma refer! ce este cu acest Benedict si de ce ar fi el conducatorul bisericii Crestine? de cand oamenii aleg un conducator spiritual si nu Duhul Sfant? nu era cazul ca Duhul sa aleaga?

Exista ceva care sa certifice ca pe preotul din parohia mea l-a ales Dumnezeu sa savarseasca Sfintele Taine, adica sa celebreze Sfanta Liturghie, sa ierte pacatele, in numele lui Hristos, sa boteze, sa miruiasca ?

Evident ca exista. Si anume, invatatura Bisericii, care ne arata ca, prin punerea mainilor, in cadrul Tainei Preotiei, preotul primeste un anumit har.


Evident ca Duhul Sfant alege, la fel cum Duhul Sfant l-a inspirat, de exemplu, pe Sf. Paul atunci cand a scris Epistola catre Tit, sau cum Duhul Sfant i-a pazit de orice greseala dogmatica pe Sfintii Parinti de la Sinodul de la Chalcedon etc.

Am o curiozitate: puteti, va rog, sa ne spuneti carei biserici ii apartineti ?

Eu te-aș sfătui să-i faci reclamație la administrația forumului, că a îndrăznit să susțină un punct de vedere ortodox.
Păi se poate așa ceva? Unde se crede el!? :30:

Impresionant!
 

Hristos a înviat!
"(1) Eu sunt ucenic al lui Iisus Hristos.

(2) El este Dumnezeul meu, Domnul (stapanul) meu, Mantuitorul meu. El mai este Invatatorul si Povatuitorul meu, sprijinul si ajutorul meu.

(3) Invatatura Lui o gasesc in Sfanta Scriptura si ma silesc sa o aplic asa cum se cuvine in viata mea de zi cu zi. Gresesc adeseori dar ingaduiti, sunt doar un ucenic."
Dar sunteţi un ucenic foarte silitor, din câte observ!
Impresionantă mărturisire de credinţă!!!
Domnul nostru Iisus Hristos, Lumina vieţii noastre, să vă ocrotească totdeauna şi să vă umple inima de bucuria sfântă a prezenţei Sale!
M-a impresionat profund ceea ce aţi scris.
"De la Papa de la Roma pana la tanarul proaspat increstinat din Pakistan si de la Patriarhul Constantinopolului pana la cel mai smerit calugar sihastru, toti suntem frati in Hristos."
Amin!

"5) De aceea zic si sustin: unitatea face mai mult decat dogma."
Dogmă, în limbajul teologic ortodox, = adevăr de credinţă revelat. De aceea, cred că, înţelese în acest sens, dogmele (cel puţin cele fundamentale) constituie tocmai liantul dintre noi, toţi creştinii, deşi între confesiunile şi denominaţiunile noastre există, din păcate, numeroase diferenţe. Cele mai importante dogme (adevăruri de credinţă, transmise prin Revelaţie) sunt exact cele pe care le-aţi mărturisit - adică dogma trinitară şi cea hristologică.
Noţiunea de "dogmatică" este total diferită de dogmatism... :)
Mărturisim împreună că Hristos a înviat?
Da!
Înseamnă că unitatea noastră de credinţă se bazează pe un adevăr mai puternic decât orice diferenţă dintre noi, superior oricărui obstacol din lumea aceasta. "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?" (Romani8, 35) se întreba, retoric, "Apostolul neamurilor".
Potrivit credinţei noastre creştine, Adevărul absolut este nu o idee sau un sistem doctrinar, ci o Persoană - Fiul lui Dumnezeu întrupat (cf. Ioan14, 6). Astfel, aşa cum atât de frumos aţi menţionat în mesajele dvs, credinţa noastră este, în primul rând relaţia de comuniune cu o Persoană şi, pornind de aici, adeziunea liberă şi necondiţionată la întreaga învăţătură pe care Această Persoană - Iisus Hristos - ne-a descoperit-o.
"Ce este de folos in ochii necredinciosilor, ca eu sa fiu una cu cel ce marturiseste pe Hristos sau sa fim doi marturisitori separati ai aceluiasi Domn, despartiti, afurisindu-ne si anatemizandu-ne reciproc?"
Şi în această privinţă, sunt întru totul de acord cu dvs. Chiar dacă, din cauza împrejurărilor istorice, Îl slăvim pe Dumnezeul iubirii împărţiţi în atât de multe confesiuni, cred că putem păstra, cu ajutorul Domnului, solidaritatea şi dragostea dintre noi pentru ca, mărturisindu-L pe Hristos în acelaşi gând, să putem exclama, plini de credinţă şi bucurie, că "Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?" (1Ioan5, 4-5).
Nu trebuie sacrificată dragostea pentru adevăr şi nici adevărul nu trebuie pervertit sau renegat sub pretextul iubirii. Dumnezeul nostru, Sfânta Treime, este Izvorul adevărului şi al iubirii, astfel încât, rămânând în dragostea autentică şi păstrând adevărul ce ni s-a revelat, vom putea urma îndemnul inspirat al Sfântului Apostol Pavel: "ţineţi adevărul în iubire".
Este atât de trist faptul că unii creştini nu ezită să-şi adreseze unii altora apelativul total necuviincios şi nedrept "eretic". De ce să-l numim "eretic" pe cel care, asemenea nouă, crede în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh - Unicul Dumnezeu adevărat?
Dacă celălalt are o opinie diferită faţă de noi, dacă el, din diverse motive, înţelege relaţia cu Tatăl ceresc într-un mod neobişnuit, chiar ciudat din perspectiva noastră, nu este oare onest şi politicos să-l invităm la un dialog sincer, bazat pe dragoste şi respect?
M-a impresionat ceea ce aţi relatat într-un alt mesaj (tot la topic-ul acesta) despre discuţia din Biserica dvs, în care ne-aţi numit "fraţi ortodocşi".
Cred că există două extreme foarte dăunătoare pentru viaţa noastră spirituală, pentru pelerinajul nostru către Împărăţie: relativismul sincretist pe de o parte şi, pe de altă parte, habotnicia, intoleranţa faţă de confraţii creştini din celelalte confesiuni, care sunt coreligionarii noştri.
În încheierea acestui mesaj, aş dori să citez o cugetare a părintelui Nicolae Steinhardt, pe care am mai postat-o de câteva ori pe forum, fiindcă-mi pare deosebit de profundă şi ziditoare de suflet: "cei care se declară slujitorii lui Hristos şi se urăsc ori defaimă unii pe alţii sunt nişte mincinoşi neruşinaţi".

Pace şi bucurie întru Hristos!

cum as putea sa fac una ca asta??

sunt de acord sa fie respectati si cei care cred in institutia papala dar si cei care nu cred, insa sa spui prima data ca papa este "unsul Domnului" si apoi, cand esti intrebat mai exact, sa retractezi intr-un mod rusinos zicand ca nu crezi ca ar trebui sa existe un papa pentru poporul lui Dumnezeu, mi se pare bizar cel putin! respect acei oameni care spun deschis ceea ce cred, fara ocolisuri!

pentru detalii personale cred ca putem folosi mesageria privata; totusi va rog retineti ca nu din perspectiva apartenentei la o anumita confesiune am scris pe acest topic o opinie contrara credintei dvs., ci din perspectiva unei simple cetatene care-si pune niste intrebari legate de lumea in care traim si de modul de gandire al comunitatilor din mediul in care ne ducem viata de zi cu zi.

nu va judec si nu am nimic cu dumneavoastra daca considerati pe papa Benedict ca fiind slujitorul Domnului si vicarul lui Christos, va respect credinta !

iata deci nedumerirea mea (a unei simple cetatene): daca luam ca fiind veridica ipoteza ca Petru a fost cumva deasupra celorlalti apostoli (el fiind stanca, lui i s-au dat cheile Imparatiei, el a iubit cel mai mult pe Domnul); de ce astazi, episcopul Ratzinger ar fi mai presus ca ceilalti episcopi? daca vorbim de Petru ca a avut o intaietate fatza de ceilalti apostoli, de ce astazi Ratzinger este in aceeasi pozitie? si de ce trebuie sa fie asa? adica de ce, pe tot parcursul istoriei, un episcop intotdeauna este vazut ca fiind peste ceilalti???

Nu vi se pare bizar ca cereti sa vi se raspunda direct si fara ocolisuri la intrebarile pe care le puneti, iar cind sinteti intrebata direct si fara ocolisuri carei biserici ii apartineti dumneavoastra refuzati?

dar este off-topic si nepotrivit sa discutam detalii legate de cei care se logheaza pentru a posta !
o sa va trimit un mesaj personal cu raspunsul atat de asteptat !

(in plus de asta, nutu, eu nu am cerut sa primesc raspunsuri, nu pot "soma" pe cineva sa-mi raspunda, ar fi un gest urat si necivilizat, eu am cerut ca fiecare sa spuna exact ceea ce crede, daca tot exprima niste idei, nu??)

Motivul este simplu.

Dacă acceptăm faptul că Mântuitorul, atunci când a înfiinţat Biserica Sa, a instituit o anumită ierarhie funcţională (preoţi, episcopi, apostoli, etc.), atunci trebuie să ne întrebăm care poate fi motivaţia din spatele existenţei acestei ierarhii.
Dacă admitem că Iisus l-a instituit pe Petru drept cap al Bisericii văzute, pentru a-i întări, pentru a-i conduce şi îndruma pe fraţii săi episcopi, atunci trebuie să ne întrebăm dacă necesitatea care a stat la baza unei asemenea decizii continuă să existe.

Ar fi oarecum ilogic să spunem că, la începuturile Bisericii, aceasta a avut un cap văzut, în persoana lui Petru, urmare a unui mandat încredinţat direct de către Mântuitor, urmând ca în generaţiile următoare acest oficiu să înceteze a exista.

daca admitem ca primatul petrin a fost stabilit de Domnul Insusi, deci capul vazut al Bisericii crestine este "continuatorul" apostolului Petru (la momentul actual papa Ratzinger), in ce situatie se afla crestinii din alte culte, care nu se raporteaza sau nu tin cont de acest "cap" ? nu cumva se gasesc in situatia de a fi rupti de Biserica? adica evreii au avut un Moise, daca un evreu nu asculta de alesul Domnului, cum mai putea primi binecuvantarile?

daca stam sa ne gandim, Pavel l-a infruntat pe Petru (Galateni 2:14) atunci cand acesta a comis o greseala, oare, in ziua de astazi, daca vreun papa face ceva eronat, se va gasi vreun "curajos" dintre alti episcopi sau chiar un credincios de rand, care sa-l ia la rost? no way!

Aceasta este doar o presupunere a dumneavoastra sau se bazeaza pe ceva date concrete ?

In primul rand, ar fi constructiv sa realizam cine si cum are autoritatea sa "ia la rost" un ierarh al Bisericii, fie in cadrul Bisericii Catolice, fie in cadrul Bisericii Ortodoxe. Oare in Biserica Ortodoxa un episcop sau un credincios au dreptul sa "ia la rost un alt episcop" ? Oare in Biserica Penticostala un simplu credincios are dreptul sa "ia la rost" un predicator ?!

e doar o presupunere bazata pe faptul ca toti papii au fost alesi pe viata, neexistand procedurile unor revocari din functie, deci daca un papa greseste, oricum nu conteaza deoarece nu va putea fi inlocuit cata vreme este in viata.

Presupunere gresita. Imprejurarea ca nu poate fi revocat nu are cum sa duca, din punct de vedere logic, la concluzia ca nu poate fi criticat.

despre nedumeririle mele cand vine vorba de institutia papala, putem continua pana maine; daca papa poarta titlul de "vicarius filii dei", adica "loctiitorul fiului lui Dumnezeu", cum se face ca institutia papala se acrediteaza pe seama unei continuari a primatului petrin??? de ce se face asocierea pana la identificare a lui Iisus Christos cu Petru?? adica ori e loctiitorul lui Iisus ori al lui Petru !

sau...de ce are papa 3 coroane??? asta cum se poate justifica?

Papa nu poartă acest titlu.

Nu se face.


Aici ducem deja discuţia în derizoriu.

Cu adevarat impresionant este cum un ortodox poate sa aiba o credinta gresita crezand ca este dreapta credinta. Daca pana acum era loc de interpretari si o tot intorceam acum marturisesti chiar tu ca ai o conceptie ecumenista, desi pare ca nu intelegi exact care este aceasta. La cei mai multi care mai au unele idei ecumeniste acestea tin de catolicism, eventual si alte culte mai apropiate, tu le ai intregi, toti din toate cultele sunt frati, de aceeasi religie, doar mici diferente istorice ne despart.
Daca observi credinta ta este aceeasi cu a oricaruia care are conceptii ecumeniste din orice cult, indiferent cat de ciudat e acel cult. Si e diferita de cea ortodoxa, pe care fara sa stii probabil o si combati. Indirect spui ca sfintii au fost habotnici, neiubitori de oameni, neintelepti, etc. De ce mandria te face sa crezi ca esti mai presus de sfinti? Mai bine zis de ce crezi ca pastorul X, dupa care preiei conceptiile ecumeniste a fost mai intelept si mai sfant decat sfintii Bisericii. Unde in invatatura ortodoxa sau in vreun citat dintr-un sfant se gasesc aceste conceptii gresite?
Unii sfinti au spus ca ecumenismul este o erezie, de crezi ca toti s-au inselat? Dai un citat care nu are nicio legatura cu ecumensimul, desi tu il asezi in acest context, se refera la altceva.
Eu am dat un raspuns acelui mesaj al ucenicului, dar observi ca pe tine te atrage doar ceea ce se potriveste conceptiilor pe care ti le-ai format, pe locul doi se afla si adevarul. Acum nu mai e vorba de faptul ca nu cunosti, pentru ca numai eu ti-am scris mai multe mesaje explicative, crezi doar ca acea credinta pe care ti-ai format-o e mai buna decat cea ortodoxa.
E adevarat ca esti mai tanara si in timp multe se pot schimba si inavata, dar nu e rau sa pui inceput odata si odata, nimeni nu stie ce se va intampla in viitor. Eu la 20 de ani eram ateu, doar de cativa ani sunt credincios.
Neoprotestantii nu sunt numiti eretici, si stii si tu cum sunt numiti in ortodoxie. Dar mai ales cultul lor, epntru ca se considera ca acesta are invataturi mai gresite decat simple erezii, sunt mult mai indepartati de ortodoxie. Eretici erau numiti de exemplu monofizitii, care aveau o singura eroare dogmatica, la neoprotestanti totul e schimbat.
Dar acestea le stii, ti le-am spus si eu si altii, nu e nicio problema sa crezi altceva, dar vorbeste in nume propriu, nu ca ortodocsii si ortodoxia ar crede acestea.
Atrage atentia pasajul: "Nu trebuie sacrificată dragostea pentru adevăr." Toti martirii s-au jertfit pentru adevar, nu e mai bine sa studiezi mai atent ortodoxia direct de la sursa (adica din sursele ortodoxe)? Am observat ca unii din cei ce au conceptii ecumeniste nu au citit din vietile sfintilor.
Am fost mai direct de aceasta data pentru ca mesajele pe care ti le-am scris pana acum se pare ca nu au avut absolut niciun efect.
Domnul sa te ajute si sa te lumineze sa vezi adevarul!

Catalin, te-ai grabit cu afirmatiile si catalogarea de "viziune ecumenista". Reciteste ultimul pasaj al Laurei si vei intelege la ce s-a referit:

Cred că există două extreme foarte dăunătoare pentru viaţa noastră spirituală, pentru pelerinajul nostru către Împărăţie: relativismul sincretist pe de o parte şi, pe de altă parte, habotnicia, intoleranţa faţă de confraţii creştini din celelalte confesiuni, care sunt coreligionarii noştri.

Intoleranta fata de "erezii", nu trebuie sa conduca la o intoleranta fata de oameni, care e la fel de nociva ca si sincretismul religios (tolerarea/acceptarea "ereziilor" in numele iubirii de oameni)

Si a mai ridicat un aspect, cel al „apelativelor” folosite in dialogul interreligios. Chiar daca nu suntem cu totii frati in Hristos, suntem frati in umanitate si tocmai de aceea ar trebui sa fim mai umani si mai buni, sa nu mai apelam la cuvinte ce l-ar putea nedreptati sau care l-ar face sa se simta in inferioritate pe partenerul de dialog. Adresarea cu „ereticule ,sectarule”, nu ajuta la zidirea reciproca si e oarecum nedreapta, pentru ca nimeni nu e „eretic” si nici „sectant” in mod constient, caci asta ar inseamna sa cunoasca Adevarul si sa-l respinga, constient fiind ca alegerea sa (erezia) nu e fundamentata in adevar.

Retin raspunsul acesta in inima mea. Cu adevarat este un principiu crestin. Domnul sa te binecuvinteze, sora Laura.

Aşa este ! Numai că asta nu înseamnă nici că nu există erezie, nici că nu există eretici. Ci doar înseamnă să lăsăm judecata în mâna lui Dumnezeu şi în mâna acelui nivel din Biserică prin care El operează în această materie. Noi, prin judecată privată, ascultându-ne conştiinţa, putem şti dacă ceva este sau nu este în mod obiectiv de ordinul ereziei. Doar nu putem şti dacă persoana care susţine acel ceva este un eretic. Să nu uităm că genul proxim al definiţiei ereziei este refuzul obstinat. Cel care susţine o propoziţie heterodoxă se află în situaţie de refuz obstinat? A cunoscut el învăţătura Bisericii, sau nu a cunoscut-o ? Dacă nu a cunoscut-o, acest lucru este pentru că nu a vrut el să o cunoască, deşi ar fi putut şi ar fi trebuit să o facă, sau e fiindcă nu a avut această posibilitate în mod rezonabil ? A primit el corecţie din partea Bisericii şi a perseverat în eroare ? Greu de spus. Numai Dumnezeu, care cunoaşte inimile în mod perfect, poate judeca fără eroare cât este ignoranţă invincibilă şi cât este ignoranţă vinovată într-un caz anume.

de ce nu s-a ales ca sef al Bisericii crestine episcopul de Antiohia sau cel de Ierusalim? (acestea fiind centre in care crestinismul primar era mai bine implementat decat in Roma)

daca Domnul Isus Christos a spus ca Imparatia Lui nu este din lumea aceasta (Ioan 18:36), cum se face ca papii aveau prerogativul de a incorona imparati ?? ar fi putut apostolul Petru sa decida cumva ce imparat/rege sa fie in timpul lui ??!!!

cel care a scris acel articol uita un amanunt, deloc de neglijat, si anume acela ca in Vechiul testament, profetii ungeau ca imparat al lui Israel pe acela desemnat de Dumnezeu (cum profetul Samuel a uns pe David); astazi conducatorii diferitelor popoare nu sunt pusi de Dumnezeu ci de voia umana exprimata prin democratie.

daca ai inteles acest principiu, ca adevarul nu poate fi sacrificat de dragul iubirii, vei mai sustine pe viitor ideea ca papa e unsul lui Dumnezeu?

E adevarat ce scrii referitor la intolernata fata de oameni, dar in privinta Laurei nu cred ca m-am grabit, stiu ce conceptii are. Am si scris, e cel putin al zecelea mesaj in care i-am spus acestea, pana acum am facut-o mai voalat.
Despre cei ce nu stiu ca sunt in eroare am mai scris, iar Anna21 a dat si o explicatie folosind citate din Sfanta Scriptura: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=14703&page=8
Nestiinta nu este o scuza, dimpotriva e o dovada de delasare. Faptele bune aduc si luminare ad ela Dumnezeu, e greu sa ne inchipuim ca bunul Dumnezeu nu are cum sa ii ajute pe cei ce merita sa afle adevarul si sa se mantuiasca, e Atotputernic. Dar pacatele lor si printre ele si mandria nu ii lasa sa ajunga la adevar, nu pot primi luminarea.
Pe de alta parte si daca stii si daca nu stii ca un cutit taie rezultatul e acelasi cand se taie cineva. Daca nu a stiut ca un cutit e facut sa taie nu inseamna ca atunci cand se taie pe el n-o sa il taie pentru ca nu a stiut. Fiecaruia i s-a dat posibilitatea sa cunoasca aevarul, crestinilor prin Sfanta Scriptura, evreilor prin Vechiul Testament, iar ceilalti au legea morala sadita in ei, facand fapte bune sunt luminati si ajung la adevar. Unei persoane nu i se accepta scuza ca nu a stiu ca nu trebuie sa omoare, fiecare trebuie sa cunosca legile tarii, la fel si adevar religios. Cine cauta adevarul cu inima curata intotdeauna il va gasi.
Iar cine se afla intr-un cult inseamna ca vrea, nu vrea impartaseste ideile acelui cult. Daca cineva sustine ca un miel are doua picioare, chiar daca nu stie ca are patru picioare tot nu sustine un adevar. Cineva care se afla intr-un cult adventist tot adventist e chiar daca nu stie ca nu e adevarat ce sustine cultul sau. Nu il opreste nimeni sa cerceteze adevarul, doar delasarea.
Si chiar daca ar avea cineva toata credinta adevarata si nu ar fi in Biserica sa aiba parte si de harul din fintele Taine ar avea doar o filozofie, nu am auzit de ortodox hindus. Nu folosim apelativele respective din respect, dar unii exagereaza, din cauza ideilor ecumeniste. Unde a avut ortodoxia violente si ura pana acum, desi nu au lipsit aceste adjective nici la sfinti? Dar sunt aduse in fata tocmai pentru a se justifica dogma ecumenista, ca nu conteaza invatatura si adevarul, ci doar intelegerea intre oameni. Pana la urma daca cineva spune ca avem aceeasi credinta ca si unii care au o credinta gresita inseamna ca indirect ii face si pe ortodocsi eretici.
In incheiere un aspect la fel de important, nespunandu-i adevarul cuiva il pacalesti si il amagesti. De ce ucenicului trebuie sa i se spuna neadevarul, ca macar sa stie ca sa aiba o sansa de a se mantui? Cine are mai mare grija si mai multa dragoste, cine "ajuta" pe cineva sa nu se poata mantui, sa-l imbete cu apa rece?

Si dumneavoastra care varianta vi se pare preferabila ? "Ion, din voia lui Dumnezeu rege", sau "Ion, din voia a 56% din electoratul prezent la vot presedinte" ?

astea sunt doar niste expresii folosite de oameni, nu demonstreaza nimic, sunt doar niste pretentii arogante si nefondate.

Nici un fir de păr de pe capul nostru nu se mişcă fără voia lui Dumnezeu. Cu atât mai mult nimeni nu ajunge să conducă state fără să existe, cel puţin, ceea ce teologii numesc "voinţa permisivă a lui Dumnezeu". În mod specific, din dialogul lui Isus cu Ponţiu Pilat din Pretoriu, ştim că guvernatorul guvernează din voia lui Dumnezeu, din moment ce exact asta ne spune Isus.

Faptul că TOŢI conducătorii sunt în oficiu din voia lui Dumnezeu, în a cărui mână sunt "popoarele şi mai marii lor", desigur că nu înseamnă că TOŢI conducătorii fac voia Lui. Unii, şi anume cei care se vor mântui, aşa cum a fost dreptul David sau Ludovic cel Sfânt, fac voia Lui, în vreme ce alţii, precum numeroşi regi din Cărţile Regilor, nu au făcut şi nu fac voia Lui. Vai acelora, că peste mulţi au fost puşi, şi sub multe vor ajunge!

profetul Samuel a revocat ungerea acordata de Dumnezeu regelui Saul pentru ca acesta se pervertise, de ce papii nu au revocat niciodata in istorie "numirea" diferitilor regi sau imparati daca acestia se dovedesc nespirituali?

pentru ca papii au pus mai presus politicul decat partea religioasa (spirituala), ei insisi fiind lideri politici. Apropos Petru a fost om politic? Intrebarea este pentru domnul Dragomir. Doamne ajuta!

Dacă credeţi că ştiţi deja răspunsul, atunci de ce mai întrebaţi? Fiindcă văd că vă răspundeţi singur:

Sfantul Parinte l-a gratiat pe Paolo Gabriele, fostul sau valet, care fusese condamnat de autoritatile Vaticanului la 18 luni de inchisoare pentru spionaj si divulgare de secrete ecleziale. Tanarul spion isi va putea petrece Craciunul in familie.
Paolo Gabriele a regretat pacatul facut si depusese, inluna octombrie, cerere formala de gratiere.

sursa

Pastorală la naşterea domnului, 2012
 

† Daniel prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI


„Pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire,
S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt
şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om.” (Crezul ortodox)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoşi şi muritori, iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. „Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10).

Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viaţa şi mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect, ci ca Persoană liberă, smerită şi iubitoare, deoarece Fiul Se dăruieşte Tatălui prin ascultare smerită şi Se dăruieşte oamenilor prin iubire milostivă, vindecând orice boală şi orice neputinţă din popor şi iertând păcatele celor care se pocăiesc.

Aşadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne-a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălţăm la El, la viaţa cerească.

De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare lucrare mântuitoare a fost şi scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă de profeţii lui Dumnezeu inspiraţi de Duhul Sfânt, iar apoi a fost văzută şi mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost apărată şi formulată ca dogmă de către Părinţii Bisericii în faţa ereziilor, a fost preamărită în rugăciuni şi lăudată în cântări de-a lungul veacurilor de către toţi creştinii binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu.

Pentru Sfinţii Apostoli contemplarea tainei Întrupării sau Înomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul întregii teologii, al întregii vieţi spirituale şi al misiunii Bisericii în lume. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, uimit în faţa iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: „Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Timotei 3, 16). Iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan zice: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Urmând credinţei Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, cuvioşi şi mărturisitori, imnografi şi melozi, n-au încetat să preamărească taina iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu pentru lume, care s-a descoperit nouă prin Iisus Hristos. În această privinţă, Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) spune că „din dor nesfârşit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat însuşi cel iubit” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 78), adică om.

Cine altul poate mântui sau vindeca pe om de păcat şi de moarte, decât Dumnezeu Cel fără de păcat şi moarte? Cântările ortodoxe ale Naşterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Naşterea lui Hristos: „Pe cel după Chip şi după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într-Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu şi Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veşnic al lui Dumnezeu, zicând: „Firea noastră cea slăbănogită, într-adevăr, avea nevoie de doctor, omul căzut de istoveală aştepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-şi pierduse viaţa aştepta pe Dătătorul ei” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt Catehetic sau Despre învăţământul religios, VIII, în PSB 30, Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico-polemice şi morale, traducere şi note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Bucureşti, 1998, p. 302).

Pe scurt, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rezumat învăţătura despre scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu, după har”. Sau: „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător al Duhului (Sfânt)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har”. Toţi oamenii care, prin credinţă şi Botez, primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii devin fraţi şi surori în Hristos, nu datorită unei înrudiri biologice, naturale, ci prin înfierea dumnezeiască după har (cf. Ioan 1, 12).

Aşadar, de la Întruparea şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima umană a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiască infinită şi eternă pentru întreaga umanitate, iar iubirea veşnică a Tatălui faţă de Fiul Său Care S-a făcut Om este şi iubire veşnică pentru oameni, împărtăşită lor prin Duhul Sfânt. Întrucât Hristos Domnul ne-a descoperit în El însuşi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiecare fiinţă umană iubită de Dumnezeu este un loc sacru al prezenţei lui Hristos. „Taina omului-frate” este, de fapt, taina iubirii lui Hristos prezent în fiecare om. „Dumnezeu - spune Sfântul Maxim Mărturisitorul – S-a făcut sărac de dragul nostru şi a luat asupra Sa, prin împreuna pătimire patimile fiecăruia, şi până la sfârşitul lumii pătimeşte mistic pururea pentru bunătatea Sa, după analogie cu pătimirea fiecăruia” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia. Cosmosul şi sufletul, chipuri ale Bisericii, introducere, traducere, note şi două studii de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. 45).

Prezenţa tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci şi smeriţi, „în aceşti fraţi prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37-40), se explică prin iubirea Sa milostivă şi smerită pentru fiecare fiinţă umană. Taina omului-frate ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm.

În acest înţeles duhovnicesc al iubirii milostive ca poartă a mântuirii omului, anul 2012 a fost consacrat în Biserica noastră drept „An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”. De aceea, în centrul atenţiei noastre pastorale şi misionare s-a aflat Taina Sfântului Maslu ca Taină a vindecării trupului de suferinţă şi a vindecării sufletului de boala păcatului. Mai precis, am fost chemaţi să aprofundăm învăţătura de credinţă ortodoxă privitoare la Taina Sfântului Maslu şi să amplificăm ajutorarea sau îngrijirea bolnavilor, prin iubire milostivă faţă de cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte.

Lucrarea aceasta a Bisericii a fost benefică şi sfinţitoare pentru mulţimea bolnavilor din unităţile medicale şi din parohii. Ea a întărit comuniunea frăţească, conlucrarea pastorală şi social-filantropică, între cler şi credincioşii mireni, dar şi între Biserică şi alte instituţii. Această lucrare trebuie continuată şi în viitor, pentru că mâinile celor care ajută pe oamenii aflaţi în suferinţă sunt mâinile iubirii milostive a lui Hristos.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În timpul Postului Crăciunului, mulţi dintre dumneavoastră v-aţi învrednicit să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, Cel răstignit şi înviat, primind astfel iubirea milostivă şi sfântă a lui Hristos. De aceea, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos trebuie să ne facă milostivi faţă de suferinţele semenilor noştri pentru care Mântuitorul S-a născut, a pătimit, a murit şi a înviat. „Vrei să cinsteşti Trupul Stăpânului? - spune Sfântul Ioan Gură de Aur -, nu-L dispreţui, când este gol. Nu-L cinsti doar în biserică, prin haine de mătase (care acoperă Sfântul Potir, n.n.), în timp ce afară Îl laşi gol, tremurând de frig. (…) Cinsteşte-L deci, împărţind averea ta cu cei săraci: căci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 50 la Evanghelia după Matei, III, în PSB 23, Scrieri partea a treia. Omilii la Matei, introducere, traducere, indici şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 584).
CONTINUARE :

http://www.basilica.ro/stiri/preafer...2012_1999.html

http://i45.tinypic.com/2m4x55f.jpg

oare ce reprezinta acele "fiinte" cu coarne ce apar pe roba papei Benedict?

sau poate ca poza e trucata....

Altul care crede ca stie deja raspunsul. Intrebari retorice, retorica schismatica.

deci poza e trucata.

Se vede din avion. Comparati lungimea cu latimea. Priviti lobul urechii. Cat ai fi de dusman al Bisericii, nu poti sa nu vezi ca e trucata.
Vrem trucaje mai fine, domnilor ! Chiar asa a decazut plastografia cerulariano-luterana ?