Va multumesc pentru sfaturile vostre.
Intradevar in lumea de azi acest pacat este foarte des intalnit, (e atat de pacat ca uni dintre noi il fac atat de usor, fara sa se gandeasca la consecinte). Stiti, in cartile sfinte adulterul este considerat ca fiind printre cele mai grave pacate pe care le putem face, din el izvorand multe alte lucruri rele.

In cazul meu vreau sa merg mai departe cu aceasta casnicie, il iubesc, il pot ierta si cred ca trebuie sa fim impreuna si la rau, asa cum am promis in ziua nunti. Trebuie sa trecem si peste incercarile grele (chiar daca dor foarte tare).

Amandoi vrem sa ne salvam casnicia si sa crestem impreuna cei doi copii. Nu o fac numai pentru copii. O fac pentru toata familia, pentru mine, pentru sotul meu. Sper sa reusim.
Sa ne ajute bunul Dumnezeu.

Mosh Neagu , cred ca ai dreptate, avem nevoie de multe incercari ca sa putem ajunge la mintuire. Si e foarte important cum trecem fiecare peste aceste incercari. Cred ca trebuie sa ne rugam mult ca sa le putem trece cat mai bine posibil.

Mihaela, ai luat o hotarare inteleapta. Cred ca aceasta este adevarata iubire, sa-l poti ierta si iubi in continuare. Ma bucur nespus, desi nu te cunosc. Dumnezeu sa-ti lumineze calea si pe mai departe!

Iata o femeie inteleapta si iubitoare !
Si eu ma bucur pt decizia pe care ati luat-o,nu uitati ca oricine poate gresi si cadea in pacat cu atat mai mult cu cat cei din lume nici nu calca pe urmele Sfintilor!
Este o constatare,nu o consolare!
Bine ar fi sa avem pretentii ridicate de la noi insine in primul rand si nu de la altii!

eu sunt unul din acea categorie de barbati. Eu nu mi-am inselat iubita NICIODATA si nici NU o voi face pentru ca O IUBESC! Si sunt DESTUI barbati care sunt fideli sotiilor (iubitelor)

Da. Am sa pot! Daca:
1.sunt reasigurat si incurajat de partenera si
2.daca nici ea nu se uita la telenovele sau filme Hollywood despre "dragostea catalizata de genitale" (gen ordinarul "The Notebook" - contraexemplu fiind "The Painted Veil").

E tot ce cer... si scrie si in Biblie ca am dreptul sa cer asta!!! Poate o femeie să se dedice unei relaţii dacă barbatul nu are "privirea aceea" în schimb toţi ceilalţi bărbaţi din jurul ei par să o aibe???

O iubesti, in ce sens?
In sensul sentimental sau crestin?

Nu de alta, dar iubirea in sens crestin se afirma exclusiv prin fapte, nu prin vorbe.

Si stai, ca e vorba de faptele alea din momentele dificile, cand nu e usor sa faci ceea ce e corect, pentru ca sentimentele alea euforice se transforma din rai in iad si dicteaza alta directie decat cea corecta..

Sau pe scurt, toata lumea iubeste sa manince mancarea care ii place, intrebarea e ce fac cand li se serveste vrand nevrand ceea ce nu le place..

Vezi tu, casatoria e mai mult decat un contract de prestari de servicii, desi din pacate multi nu realizeaza lucrul asta si asta duce la confuzii si consecinte grave.

Tu ai zis ca nu exista iertare daca nu il primesti inapoi, era un exemplu pt a marca diferenta dintre iertare si continuarea unei relatii paguboase.
eu ma port cu toti oamenii la fel , si cu cei din familie si cu cei din exterior. fiecare ia deciziile dupa cum considera.... Doamne fereste de asemenea situatii :(

Eu am zis ca acolo unde se zice "il iert, dar nu-l uit" - decurgand de aici o conduita paguboasa pentru evolutia pozitiva a relatiei dintre cele doua persoane e greu sa vorbesti de o iertare autentica.

Sigur, la un moment dat anumite relatii (de casatorie vorbesc) care implica convietuirea sub acelasi acoperis, nu pot continua si este de inteles atunci cand iti pun viata in pericol (sau a copiilor) ex. cazului unui alcoolic violent, dar cand e vorba de inseleat (cum? el?? pe MINE??) si tine strict de orgoliu (+eventual o tona de pseudoargumente care cauta sa-l indreptateasca) e altceva.

De ce daca unul din parinti e violent se considera daunator pt copii dar daca isi inseala partenera nu e daunator? Cred ca un copil sufera la fel cand vede ca tatal isi inseala mama, sau invers. Chiar daca parintii vor incerca sa ascunda acest lucru, copiii vor simti, iti spun eu. Daca ascund, e totusi ok, dar daca unul dintre ei inseala pe fata si fara nerusinare, nu e bine ca un copil sa vada demnitatea celuilalt parinte calcata in picioare, ca si cum l-ar vedea lovit, si vor incepe chiar sa il invinovateasca pt ca nu a ripostat.

Ai venit cu un bun exemplu.

Afirmatia asta face parte din seria argumentelor de care vorbeam mai sus - care incearca sa sustin "rational" o decizie izvorata din orgoliu.

Un copil nu poate respinge un parinte doar pe criteriul asta, dar parintele inselat poate avea "grija" sa-i cultive alte sentimente negative in baza acestui fapt si de cele mai multe ori asa se intampla.

Cum, telepatic?

Exact.."demnitatea" e un alt cuvant sub care se ascunde "orgoliul" iar restul "judecatilor" nu tin in nici un caz de mintea de copil.

Nu-mi dau seama ce ai putea intelege prin "inselat pe fatza" si raportat la o situatie reala.
Vine cu prostituate/amanta acasa? Sa fim seriosi..

Tu confunzi demnitatea cu orgoliul, nu sunt acelasi lucru. Eu stiu ca pana si preotii accepta sa te desparti de sot/sotie daca esti inselat/a. Daca s-a intamplat o data, cred ca nu, dar daca e ceva repetat de care nu vrea sa se lase, nu prea ai ce face.

a manca e o nevoie fiziologica, iubirea NU este

:13:
Asta e replica zilei.

daca zici tu...

de ce sa nu existe?

iubirea nu e fiziologica?

eu zic ca este, o viata in absenta iubirii (nu ai parinti care sa nutreasca sentimente pentru tine, sau prieteni etc.) duce la probleme psihice.

nu e vorba de orgoliu, si nici nu doresc sa dau detalii care nu isi au locul aici, dar infidelitatea este o "lovitura" mult mai puternica decat alte violente! nu degeaba scrie si in biblie ca acesta este singurul motiv pt care se accepta divortul, au stiut ei ceva. Anna a scris foarte corect

Accepta dar nu indeamna.
Eu cred ca majoritatea care se despart se despart de la prima greseala, nu de la o greseala repetata sistematic.

Este o lovitura in plan sentimental, care tine de cutumule sociale care n-au neaparat o legatura cu religia.
Dumnezeu poate ierta asta, si celalalt poate ierta asta (daca vrea), mai ales daca este la prima greseala.

Ceea ce nu se realizeaza de fapt este ca nu pre se ajunge peste noapte la lucrul asta, o casatorie de obicei scartie vizibil (daca nu esti si vrei sa fii orb si inert) cu mult inainte sa se ajunga la acest deznoadamt fatidic.

Si inca o data, se permite dar nu se obliga - permisiunea in acest sens avand probabil si un rol de constrangere/educatie.

Pai uite ca se pare ca tocmai aici gresesti, majoritatea se despart dupa chiar de la o chestie care se tot repeta, cazurile pe care le stiu eu cel putin sunt DOAR din categoria asta.

Adica au iertat si trecut cu vederea macar o data infidelitatea conjugala?
Respectivul a spus la momentul respectiv ca regreta greseala si isi cere iertatare sau doar ii parea rau ca a fost prins?

A doua oara respectivii au inselat cu aceeasi femeie sau cu alta?
Dupa cat timp?

AlinB te simti cu musca pe caciula :)) ? ortodoxia recunoaste divortul pt adulter fara alte conditii (consecventa greselilor). repet : iertarea poate exista fara continuarea relatiei. Modalitatea in care s-a ajuns la asa ceva este o alta discutie , vina o poate fi atat unilaterala cat si bilaterala.

Nu, mai degraba ma simt ca musca de pe caciula.

Repet (am mai scris de cateva ori): recunoaste (mai bine zis admite) dar nu indemna nici nu recomanda.

Repet: asa zisa "iertare fara continuare relatiei' e pura ipocrizie, daca vorbim de un episod singular, respectivul isi recunoaste vina, regreta si e dispus sa se indrepte.

Daca te raportezi la casatorie ca la un soi de contract de prestari de servicii nici nu e de mirare ca a ajuns sa "presteze" prin alte parti.

am vazut mesajul inainte de a fi editat, reciteste ce am scris. ai scos din context exemplul meu .

iubirea este de esenta divina. Nevoile fiziologice nu sunt

Ce inseamna o singura greseala?

Eu printr-o singura greseala inteleg un one night-stand, iar barbatului daca ii pare rau, recunoaste, isi cere iertare si incearca sa refaca increderea. Multe femei se supara mai mult ptr. ca au fost mintite si au aflat de la altii ca sotul a avut o aventura, iar sotul mai si neaga vehement, ca sa recunoasca peste ceva timp dupa ce vede ca nu are pe unde sa iasa.

Insa daca este vb. de o amanta cu care sotul a fost cateva luni bune sau chiar ani, nu stiu daca mai poate intra in categoria o singura greseala. Plus ca atunci cand este vb. despre amanta de ani de zile, se poate sa te trezesti cu un fiu/fiica vitrega(sau amanta sa fie impinsa de catre barbat sa faca avort). Chestiile astea nu cred ca le-as putea ierta.

Ai dreptate, se poate trece peste o singura greseala, dar trebuie sa fie sinceritate si vointa de a reface lucrurile din partea amandurora, nu doar a sotiei, sau a sotului. Si sotul la randul lui, ar trebui sa fie dispus sa isi ierte sotia daca calca stramb o data.

----
Dau putin din casa, ca sa zic asa.

Bunica mea a avut 5 copii, a mai ramas cu 4-Danutz a murit la 2 ani de pneumonie. Bunicu, era genul de barbat afemeiat, betiv si fumator. A fost director la o scoala in Bran, liceu sau scoala profesionala, nu mai stiu excat, si umbla cu eleve. Bunica cand afla ce facea, isi lua copii pe care ii avea atunci si pornea la drum, iar bunicu se ducea dupa ea si promitea ca nu mai face ca nu stiu ce. Buni se intorcea acasa si peste un timp, iar se intampla. Au ramas pana la urma impreuna,buni a inghitit buni tot, a avut o viata cam grea-pe langa sot, se mai adaugau si pb. cu soacra, care era nemultumita ca bunicu s-a casatorit cu o femeie saraca ca buni, ei dorind sa pastreze mosia in familie. Ei si bunicu a facut cancer la plamani. Si cine la ingrijit? Buni, normal, nu elevele si femeile cu care umbla. Si s-a chinuit bunicu cu cancerul la plamani, pana a adormit in 1990, Dumnezeu sa il ierte. Apoi, cu parastasele si randuiala de inmormantare buni s-a ocupat, cele 40 de zile, apoi la 6 luni, la un an, la 10 etc.-nu fufele. Eu cred ca acel cancer a fost pedeapsa primita de la Dumnezeu ptr. ce a facut, prin acest mod salvandu-i sufletul bunicului meu-cred, nu sunt 100% sigura, stiu doar ca s-a spovedit si impartasit inainte de moarte, deci banuiesc ca s-a mantuit. Bunicul meu nu a fost un om rau, din contra era un om bun, bland, ajuta oameni, era destept, dar a avut ghighiutele lui. Daca doriti, treceti-l si pe bunicul meu, Gheorghe, pe pomelnic la adormiti.

Unchiul meu a spus o data, fara nici o rezervare sau rusine, de fata cu matusile mele, sotia si mama, ca barbatul nu poate sta cu o singura femeie, si a facut comparatie cu cocosul, care moare daca are o singura gaina. No, ce sa ii mai zici.

Alt unchi, s-a dus la prostituate cu niste amici. Poate de mai multe ori nu stiu, insa de intamplarea aia a aflat tot neamul, caci a iesit scandal ptr. ca nu a platit "serviciul". Inca mai e casatorit cu matusa mea.
Sunt barbati si barbati, femei si femei.

Deci se poate sa rabzi si sa inghiti prostiile facute de barbat, insa nu e usor, e o cruce grea si iti trebuie multa rabdare, sacrificiu de sine, tarie de caracter, caci nu e usor sa ti capul sus si sa mergi mai departe dupa treburile astea. Eu zic ca daca o femeie nu e asa puternica si e mai slaba, sa aleaga alta cale, decat sa iasa mai rau. Fiecare dupa puterile sale.

Cum am precizat deja, si chiar generic vorbind dpdv spiritual, punctul de demarcatie intre trecut si prezent (oricare ar fi acela) este cel in care omul recunoaste sincer ca a gresit si regreta sincer, nu fortat de imprejurari.

Nu stiu ce a motivat-o pe bunica ta sa reziste atat, dar uite, vezi, tocmai asta ar putea fi un frumos exemplu de rabdare, poate dragoste si iertare care trece mai presus de calcule si afirmatii ipocrite de genul: "il iert dar il parasesc".

Poate daca l-ar fi parasit ar fi fost mai rau pentru copii, poate ca ar fi murit altfel si fara preot si Dumnezeu.
Asa macar a salvat un suflet si nu mica e rasplata.

Posibil sa fi fost o tachinare, altfel avea deja o amanta.

Este si un dram de adevar..daca relatia cu o femeie/barbat nu evolueaza pe verticala pana la urma ajunge sa se extinda pe orizontala..


Stii cum se zice: prieteniile rele..

Poate ierta dar din motive diferite, poate chiar opuse..

Dar daca nu iarta, presupunand ca pana atunci a fost un sotz bun in general, chiar de la prima greseala cand totusi poate mai sunt sanse de indreptare, nu iarta dintr-un singur motiv: orgoliul.

Stii, e oarecum amuzant, dar daca a fost un barbat imposibil si i-a tolerat tot pana atunci, s-ar putea sa-i tolereze si asta.

De iubit l-a iubit, nu ma indoiesc de asta. Daca nu il iubea, nu cred ca mai statea cu el. Am zis ca, de cateva ori vroia sa plece, insa bunicu se ducea dupa ea si o implora si promitea, si poate ea, din dragoste, vroia sa il creada si spera ca, de data asta, o sa se schimbe. Stii cum se zice, speranta moare ultima.

Dupa ce a ramas vaduva, a stat singura, din '90 pana in prezent. Putea sa se recasatoreasca sau sa-si gaseasca un concubin-nu era asa in varsta atunci, in jur de 50 si ceva.

Da, cred ca era mai rau ptr. copii daca pleca, mai ales ca bunica a ramas fara tata de mica, acesta murind in razboi, iar dupa un timp mama ei, Paraschiva-Dumnezeu sa o ierte-, s-a mutat in Bran, ca nu mai avea pe nimeni acolo de unde era ea, doar niste rude mai indepartate.

Oricum, la mine in familie, cel putin din partea tatalui, divortul era privit ca pe o rusine, iar mama bunicii era destul de credincioasa asa si i-a transmis asta si bunicii. Mi-a zis tata ca la ei, miercuri si vineri se manca cu post, se tineau posturile si sarbatorile, asa cat puteau ei, cand cineva era pe moarte, mereu se aducea preotul, chit ca era comunism.

Eu o admir sincer pe bunica, si nu cred ca a rabdat ptr. ca nu avea demnitate sau ca ramanea fara bani. A rabdat din dragoste si cu speranta ca poate totusi o sa fie o schimbare. Eu asa vad.

Acum nu zic ca toate femeile trebuie neaparat sa rabde cat a rabdat bunica mea, insa nici sa se fuga imediat dupa primul hop din drum. Cine are putere sa rabde, sa isi duca crucea, cine nu, sa gaseasca o alternativa, caci sunt situatii mult mai urate decat cea a bunicii mele, cand chiar nu se mai poate. Bunicu, desi avea patimile astea, era om bun asa.

Nu stiu daca era tachinare sau ba, dar chiar nu vroiam sa aud chestia aia, mai ales ca eram mai mica. Plus ca adulterul nu este de luat in gluma sau asa. In sfarsit. Nu stiu exact ce e la ei in familie. M-a uimit doar ce usor se priveste adulterul si cate scuze i se aduce, cea mai deasa fiind cea ca barbatul este animal :52:, iar animalul nu este monogam. :51: Cel putin cam asa e pe la mine in familie, unchi, matusi. Mai am inca doi unchi (am in total 6) care si-au inselat nevestele, dar nu mai dau detalii si despre ei.

Toti merita o a doua sansa. Dar trebuie sa se si munceasca putin ptr. asta. La inceput e mai dificil, ca rana si durerea sunt proaspete. Nu se poate trece peste in urmatoarea clipa, dar se poate. O separare temporala, comunicare, chiar si consiliere matrimoniala, discutii cu duhovnicul, rugaciune si pana la urma se poate vindeca.

Oricum, deobicei motivele sunt mai multe care duc la divort, greseala aia fiind doar una din ele. Eu cred ca principalele cauze de divort sunt necredinta si lipsa de iubire, caci de acolo se si ajunge la adulter si la altele. Mai sunt si femei care isi iau un vagabond si cred ca il pot schimba, dar realitatea fiind alta, dupa un timp se mira si se intreaba de ce nu le merge casnicia sau de ce dragostea ei nu este suficienta ptr. al face pe el sa fie asa cum vrea ea. Ce e asa atractiv la huligani, nu stiu.

Eu am citit ca, in cazul adulterului, sotia/sotul inselat daca poate sa ierte, sa ramana impreuna. Insa daca nu poate ierta, mai bine sa se desparta decat sa isi faca viata un calvar. Caci se intampla sa ramana impreuna, fapta sa fie neiertata, si la prima cearta sa se scoata ochii. Sau sa ramana impreuna sa se razbune sau altele. Ierti cu adevarat adunci cand uiti, cand ai trecut peste si nu te mai afecteaza. (am sa caut exact cuvintele)

"Potrivit cuvintelor Mantuitorului cu privire la desfacerea casatoriei pentru adulter (Matei XIX, 8-9), Biserica a urmat aceasta invatatura, recunoscand desfacerea casatoriei pentru adulter, dar cu cercetarea cazului ca nu cumva femeia sa fi fost silita la pacat(viol )(can. 49 Vasile cel Mare)."

"Aici mentionam Pastorul lui Herma, lucrare de mare autoritate in Biserica secolelor al II-lea si al III-lea, in care s-a subliniat cu claritate adulterul ca motiv de divort:

1. „Sotul nu trebuie sa mai traiasca cu o sotie adultera din momentul in care este constient de acest lucru.

2. Dar el nu trebuie sa se recasatoreasca, caci, facand asa, ar deveni el insusi adulter. Daca sotia se va pocai, el este dator sa o reprimeasca. Tocmai pentru a fi gata sa o reprimeasca nu trebuie el sa contracteze o noua casatorie. Dar pocainta nu poate fi acordata decat o singura data. Aceasta este una din afirmatiile esentiale ale scrierii, dupa care crestinul care a pacatuit nu are decat o data in viata posibilitatea de a face pocainta .

3. Ceea ce se spune despre barbat este valabil si pentru femeie, caci sotii sunt egali.

4. Ceea ce a spus despre adulter, Herma extinde si asupra idolatriei.
5. Herma se teme ca nu cumva, prin acest raspuns indulgent, sa incurajeze greseala. Dar el vrea sa impiedice recaderea celui vinovat, caci, in acest caz, n-ar mai exista iertare. Dumnezeu poate insa sa ierte primul pacat” ."

"In vechile legiuiri romanesti, adulterul era privit ca un motiv serios de divort atat pentru femeie, cat si pentru barbat, in virtutea principiului crestin al egalitatii dintre soti. De fapt, majoritatea motivelor canonice de divort se regaseau, cu unele diferente si in legiuirile civile. Astfel, „preacurvia”, asa cum era numit adulterul in Pravila lui Matei Basarab, era primul motiv de divort, sotul care-si prindea sotia savarsind adulter, putea sa ia el insusi masuri impotriva ei, dar si a celui cu care a pacatuit, gonind-o din casa sa . Aceasta era valabil si pentru sotul dovedit de infidelitate. Daca sotia a savarsit adulter cu voia sotului, acesta nu mai poate cere divortul fiind un om lipsit de demnitate (I Corinteni VI, 13)."
http://teologie.do.am/news/adulterul...2010-10-22-378

"Nu sunt decât patru motive ca să se poată da divort:
1. Dacă e caz de adulter, cum zice Mântuitorul. — Femeia poate da divort dacă-l prinde pe bărbat?
- E liberă si ea. Are dreptul ei. E fiintă liberă cu Edictul de la Milan. A încetat dragostea, a încetat si familia.
[...]
Si în caz de adulter, dacă intervine o iertare totală, atunci să se pocăiască persoana în cauză." Pr.Arsenie Papacioc

"Dar aceasta trupeasca si rituala vanitate, cea mai desavârsita dintre nedesavârsitele înjghebari omenesti (nunta crestina), nu trebuie sa fie tulburata ori întrerupta niciodata. Adulterul o strica; divortul o curma. Adulterul este tradarea vicleana a unitatii, divortul renegarea-i definitiva. Adulterul este un divort secret, întemeiat pe minciuna si tradare; divortul, urmat de o noua casatorie, e adulterul legiuit. Iisus osândeste totdeauna, în chip solemn si raspicat, adulterul si divortul. Întreaga-I fire se razvratea împotriva îngrozirii, în fata necredintei si a tradarii. Veni-va o zi, prooroceste El, vorbind de viata din ceruri, în care barbatii si femeile nu se vor mai cununa (Luca 20, 34-36); dar atunci cununia trebuie sa cunoasca macar toate virtutile îngaduite de viata pamânteasca. " Pr.Arsenie Boca

"Ieromonahul Savatie Baştovoi spunea: ”Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru… Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire Dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea.” Deci, iertarea e un dar divin."

"A tine minte raul inseamna a fi biruit de rau", spune Sfintul Ioan Gura de Aur

"Nu ajunge sa ierti, mai e neaparat nevoie sa si uiti. Iertarea neinsotita de uitare nu inseamna nimic, e vorba goala, vorbarie, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a raului. Am cunoscut un preot, om de mare isprava (mi-a fost candva duhovnic), parintele George Teodorescu din Bucuresti. Obisnuia sa spuna enoriasilor sai: "Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat il iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea insa, dupa ce te voi fi spovedit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertand sfintia ta dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?". (Parintele Nicolae Steinhardt)

La cuvintele de mai sus m-am referit in ultima mea postare. Stiu ca e copy/paste, insa nu as putea sa spun lucrurile asa de bine cum o fac acesti parinti. Plus, acum este ceva mai clar cum sta treaba cu adulterul, divortul si iertarea. (poate ii va folosi cuiva aceste cuvinte)

În mai multe rânduri, Sf Fecioară a dezvăluit oamenilor că păcatele pentru care majoritatea păcătoşilor ajung în iad sunt păcatele contra sextum: curvia, preacurvia, malahia. Alte genuri de păcate sunt mai mari, dar nici unele nu sunt atât de frecvente decât păcatele de acest gen. Dacă nu ar exista aceste nenorocite păcate din sfera sexuală, raiul ar cuprinde nu de două ori, nu de trei ori, ci poate de zece ori mai multe suflete decât acum.

Din câţi regi a avut Poporul Ales, nici unul nu i-a fost atât de drag Domnului aşa cum a fost David. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe David, încât, de dragul lui, nu l-a pedepsit pe Solomon după cum merita, ci a amânat pedeapsa cu o generaţie. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe David, încât a făcut aşa fel încât Însuşi preaiubitul Fiu al Său să se întrupeze din neamul lui. Şi totuşi, teribilă a fost supărarea lui Dumnezeu în faţa lui David adulterin, teribilă a fost şi pedeapsa temporală suferită de el pentru aceasta, cu toate că s-a căit. Nimeni, niciodată, nu încalcă Legea lui Dumnezeu fără să-şi ia răsplata, în Împărăţia Sa nimeni nu intră cu datorii.

Dar noi, cei de acum, care trăim în vremea şi cultura în care a preacurvi e omeneşte, iar a curvi este însăşi normă socială ? Păcatul care îl scârbeşte pe Domnul a ajuns să fie considerat "după fire". Vrei să te măriţi fecioară ? Eşti proastă. Sau urâtă. Nu îţi înşeli nevasta ? Eşti idiot, amice! Cocoşii au mai multe găini, taurii mai multe vaci. Cu asemenea argumente, este subînţeles că noi precum cocoşii şi precum taurii am vrea să fim. Făcutu-ne-a Dumnezeu făpturi din mijloc, pe jumătate din regnul animal, pe jumătate din regnul îngeresc. Dar noi, tot înspre regnul animal tragem şi cu vitele Domnului singuri ne asemănăm.

"Hai, adulterul este înşelare, dar cu curvia ce ai, dom-le ?" parcă aud. "Relaţiile sexuale premaritale" cum se numeşte acum, eufemistic, păcatul curviei e considerat "consensual". "El vrea, ea doreşte, despre ce păcat vorbeşti, dom-le, când doi oameni se iubesc ?". Dragilor, şi primul păcat, acela al protopărinţilor noştri, tot "consensual" a fost ! Şi unul, şi altul au dorit să facă singurul lucru pe care Dumnezeu i-a oprit să îl facă, potrivit acelei prime forme a Legii Lui. Pe urmă, au dat vina unul pe altul, aşa cum aici văd că dau vina unele urmaşe ale Evei pe unii urmaşi ai lui Adam şi vicevers. "Nu, nu vei muri" a spus Amăgitorul, atunci. "Curvia şi preacurvia nu sunt păcate" ne spune, acum, duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Iubiţilor, nu vă amăgiţi singuri, nici unul pe altul ! Dacă nu ştiţi de vor intra ori nu curvarii în Împărăţia Cerului, recitiţi cuvintele Domnului nostru, spre a risipi orice îndoială !

corect, iar Pavel arata cat de MARE este acest pacat si cum se diferentiaza el de celelalte pacate:
"Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu".(1 Corinteni 6:18-20)
Se spune ca nu e bine sa incerci sa lupti cu acesta patima (desfranarea) caci vei fi biruit (David e un exemplu bun, iar noi nu suntem de talia lui). Cel mai bine este sa fugi de ea decat sa incerci sa lupti impotriva ei

si...cum fugi ?

Suzana e f adevarat ce a spus Florin si asa spun multi Parinti, ca este singurul pacat cu care nu trebuie sa lupti, ci de care trebuie sa fugi.
Pur si simplu eviti orice ocazie care te poate duce la pacat.
Si daca te indragostesti de cine nu trebuie, ochii care nu se vad se uita functioneaza perfeeeeeeeeeeect, iti spun eu am aplicat asta de 2 ori in viata si n-as fi crezut ca functioneaza asa bine, poate fierbi in suc propriu ceva vreme, dar dupa ce trece, pur si simplu ai scapat...

Da, pot fi si fideli. Totul e o chestiune de alegere. Toate celelalte aspecte sunt motive de doi bani. Alegi sa fi fidel/a sau nu.

Pai doar "l-ai surprins" punindu-si barba aceea alba,minunata...

sa nu dai motive de desfranare si sa nu lasi acesta patima sa prinda radacina

ati batut atat moneda pe desfrau si pt ce?
Sa va ramana mai tare intiparit in cap, cred. Astfel de ganduri nu trebuie sa fie primite in minte cu nici un pret. Fugi de ele. E mai usor inainte decat dupa.

uneori fuga poate fi inteleasa ad_literam...adica fugi efectiv !

mare adevar ati spus !
dar si fumatul este un mare pacat, domnule doctor, retineti va rog asta.

http://i49.tinypic.com/8yckgh.jpg