Bine prietene Demetrius, inteleptul. Atunci daca iti doresc o sotie cat un tanc rusesc, de cele mai multe ori suparata, care te pune la treaba de dimineata pana seara si daca nu faci ce-ti spune iti arde vreo 2 sau 3 scatoalce, ar fi misto ?

Daca iti face asa zi de zi, o fi bine? Ce sa faci frate , asa a zis Iisus, stai si inghiti.

Citatul ala e pentru masochisti. Iti garantez ca nicio femeile de pe forumul asta nu accepta sa faca asa ceva, daca sotul isi bate joc de ea.

"Vecine", ce înţelegi tu prin "fiecare să-şi ducă crucea sa"?

"Vecine", daca te referi la mine, unde am zis eu ceva de crucea cuiva ?

Daca te referi la expresia bine cunoscuta atunci fiecare sa suporte ce i se intampla. Toata treaba e ca e bine sa suporti rigorile vietii cat mai simplu.

Hristos nu doreste despartirea unor oameni pe care Insusi El I-a binecuvantat insa tot El spune: "Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 5:32). Din motiv de desfranare se lasa barbatul, asa ca daca el nu vrea sa va lase pe dvs, lasa-l dvs. pe el si daca atunci va voi sa se intoarca la dvs, primesti-l insa numai sa ii para rau de ceea ce face si cu conditia primordiala si absolut necesara de a nu mai gresi. Fiti directa si transanta: ce asteptati? Sa va chinuie asa in contianure? Luati atitudine dvs draga doamna...nu asteptati la el caci lui ii convine de minune situatia.

prietene, tot Noul Testament ne spune ca fiecare din noi sa caste bine ochii si sa vada pe cine vrei sa alegi ca partener ca mai tarziu sa nu regreti. Acum e Hristos de vina ca unlele persoane isi aleg parteneri de viata de pe internet si in scurt timp incep sa se planga ca vezi Doamne sotii se imbata si apoi le mai si altoiesc? Sau ca sotiile nu vor decat bani, vile si masini luxoase si nu fac nimic altceva decat sa se uite la telenovele? A cui este vina?

Doamna Gabriela, din citatul care l-ati mentionat in mesaj eu inteleg ca dupa despartirea de sotul meu imi este sortita o viata singura pt ca barbatul care ar vrea sa mai fie cu mine preacurveste. Sau.... nu inteleg bine? In conditiile astea trebuie sa ma intreb bine... vreau sa lupt pt casnicia mea care ma face sa sufar cumplit sau vreau sa fiu intr-o continua suferinta de una singura? Oricare varianta as alege-o e la fel de proasta din cate imi dau seama.
Dl. Stefan Florin.... credeti ca exista anumite garantii de viitor atunci cand faci alegerea partenerului? Credeti ca daca l-as fi cunoscut intr-o biserica sau la o manastire nu ar fi existat sanse ca partenerul sa ma faca sa sufar? Poate sansele ar fi fost mai mici dar nu exista garantii in acest sens. Mi se pare f simplist sa ganditi ca problemele dintr-un cuplu deriva din locul unde ati cunoscut persoana respectiva. Asta pt ca decizi sa te casatoresti abia dupa ce il cunosti cat de cat pe cel de langa tine. Niciodata nu poti sa cunosti un om in totalitate si sa ai garantia ca nu va face anumite lucruri. Din pacate acesta e lucrul pe care l-am invatat din tot ce mi se intampla.

doamna eu am spus ca nu e Dumnezeu de vina pentru greselile pe care le face omul atunci cand isi alege partenerul de viata sau pentru graba pe care o fac unii de a merge cat mai repede la starea civila fara sa-si cunoasca partenerul. Eu cred ca e bine sa avem rabdare, sa avem o relatie de 2-3 ani cu cineva si apoi sa te casatoresti cu el. Locul unde il cunosti NU conteaza. Bineinteles ca nu poti sa cunosti un om in totalitate chiar daca ai avea o casnicie cu el timp de 1000 de ani
ps: imi pare NESPUS de rau pentru suferinta dumneavoastra

D-na DianaRoxana, am fost odata la manastirea Petru Voda la parintele Iustin, si stiu ca la dansul s-a dus o fiica duhovniceasca de-a dansului care era in situatia dvs, poate chiar mai rau, caci erau si copii implicati, iar dansul, din auzite, a sfatuit-o sa-l lase. Numai de se va hotara sotul ei sa revina cu conditia sa nu mai greseasca, atunci sa-l primeasca inapoi. Sunt de parere (dar sa nu va luati dupa mine ci neaparat sa-l consultati pe duhovnicul dvs.) ca daca sotul dvs nu este hotarat in ce parte sa o ia, sa luati "fraiele in mana" si sa-i dati de ales. Nu este usor, nu este placut, dar este cea mai simpla care de a se termina totul: ori ramaneti cu el ori fara el. Daca o mai lungiti prea mult s-ar putea sa va terminati psihic si fizic. V-o spun din proprie-mi experienta cu un fost prieten (la noi nu era vorba de divort ci de a incepe o viata impreuna: el ma ceruse in casatorie dar practic nu facea nimic ptr asta, eu am fost si devenisem nehotarata si ca sa nu o mai lungesc am spus ori da, ori ba. A fost ba, dar nu-mi pare rau). Asa ca, parerea mea este nu sa incetati sa luptati pentru casnicia dvs, dar oare pentru ce luptati daca el continua sa va insele? Este simplu: ori ramane cu dvs cu conditia sa nu va mai insele NICIODATA de acum incolo, ori se duce la respectiva cu totul (dar va spun ca nici cu ea nu va sta mult). Daca va alege sa se duca la ea, si dupa o perioada va hotara sa se intoarca la dvs (dar sa nu va puneti nadejdea in asta) si mai doriti sa-l reprimiti, primiti-l insa cu aceeasi conditie subliniata mai sus. In caz contrar, nu cred ca sunteti supusa la singuratate caci sf apostol Pavel spune: "Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.", avand in vedere ca dvs voiti din tot sufletul sa salvati aceasta casnicie. Dar, sibliniez inca o data, aceasta este o parere personala, avand in vedere ca eu nu am trecut prin greutatile dvs, asa ca cel mai bine este sa urmati sfaturile duhovnicului. Sa va lumineze Hristos si sa va dea pacea Sa.

Dl. Stefan Florin imi cer scuze ca am fost asa de repezita si am tras concluzii pripite. Stiam la ce va referiti dar uneori ne incapatanam pe o singura idee careia ii dam drumul sa iasa la suprafata.
D-na Gabriela multumesc pt sfat. Si eu astept sa vad ce imi recomanda parintele dupa ce o sa-i spun tot ce am pe suflet in momentul asta.
Va doresc o zi buna.

Divortul lipsit de traume
 

Sunt convins ca problema divortului este un extrem de traumatizanta si ca nu este deloc usor sa treci prin aceasta perioada. Cu toate acestea, daca simti ca nu mai este nimic de facut poti sa recurgi la o varianta moderna si civilzata: Medierea ! In cariera mea de mediator am avut multe cazuri in care sotii au venit cu scopul de a divorta, si , dupa doua sedinte de discutii deschise despre cauze, in care am pus toate intrebarile pe care ei din supare nu reuseau sa le mai vada, il loc de de divor au plecat impreuna la mare ! Daca sotul insista neaparat sa mearga la divort alege divortul prin mediere, iti da sansa sa iti salvezi casnicia in ultimul moment, sau in caz contrar, desfacerea casatoriei se face in conditii civizate si in avantajul superior al copiilor acolo unde acestia exista. Mai multe pe aceasta tema pe: http://mediatorbucurestimustateanu.r...-prin-mediere/

V-ati oprit din scris ,anul trecut...
Ce s-a mai intamplat cu familia dvs? Ati reusit sa impiedicati divortul?
Sper ca sunteti bine!

De ce a fost inventat divortul
 

In legatura cu problema dumneavoastra cu care ati deschis acest topic aici numai dumneavoastra puteti cunoaste raspunsul si solutia care este cea mai potrivita! Nimeni nu poate cunoaste sentimentele care exista intre sot si sotie cu adevarat, ci numai cei doi, iar deciziile care-i privesc personal este bine sa fie luate tot personal, pe baza unei analize lucide, "la rece"! Din aceasta cauza nu-mi permit a va da vreun sfat in privinta asta- numai dumneavoastra si sotul dumneavoastra puteti sti ce aveti de facut!

In problema de principiu a divortului, desi stiu ca biserica nu permite divortul decat in caz de infidelitate conjugala, totusi, cand doi oameni constata- dupa o analiza lucida- ca nu-i mai leaga nici un fel de sentimente reciproce, este bine ca fiecare sa-si vada de drumul lui! O casnicie in care cei doi soti sunt nefericiti nu vad ce-ar putea aduce bun!

parere !!!
 

Cred ca este o atitudine gresita sa ne facem idoli din oamenii care nu merita asta !!!
Mai cred ca aceasta stare se numeste ori slabiciune absoluta (aproape hancicapul de a fi dependent ca un copil de cineva ) ori prostie pura !!!
Cred ca oricine trebuie sa iasa dintr-o stare de dependenta,si nu sa se indemne sa stea acolo !!!
Care mai e atunci diferenta dintre consumul de droguri si...asa zisa "iubire" fata de o persoana ?

Am citit cu interes opiniile exprimate pe acest thread si le-am impartit in mai multe categorii: canonice, obiective si stupide. Din pacate peste 80% din ele sunt de un infantilism iritant.
Eu fac parte din categoria anti-divort, stiu pe de rost pasajele despre casatorie, si judecam foarte aspru pe cei care treceau prin astfel de probleme. Cand, pentru pacatul caderii in judecata am primit o palma zdravana sau o ispita de ti se duce somnul noaptea.
Si stii la ce concluzie am ajuns?
Sa nu mai judec pe nimeni, nici pe ea, nici pe el, ca nimeni nu stie prin ce trece celalalt si nu ii cunoaste sufletul, iar a filtra drama altuia prin matricea impartialitatii personale e grotesc.
Replici in genul 'deci ba nene, ii dai termen si ii zici: fratioare, pan' la 2 vii si zici neagra sau alba, ca n-am eu timp de confuziile tale' sunt scuipatoare de seminte in cartier.
Cel mai bun sfat, care arata smerenia crestina este cel primit de la Manastire - sa spuna acatistul 40 de zile si sa sporeasca in rugaciune spre a a-i linisti Dumnezeu sufletul.
In rest, cine suntem noi sa aruncam piatra despre cine e sau nu vinovat si ce ar trebui sa faca?
Caci cu masura cu care judeci cu aceea vei fi judecat si sa va fereasca Dumnezeu si Maica Domnului de o ispita ca cea pe care o judecam in nimicnicia noastra.

numai cine trece prin asemenea momente intelege cu adevarat ce este in suflet. trec prin momente f grele, povestea e complicata cu f multi ani de casatorie, sarbatorile de iarna a plecat de acasa cand trebuia sa ne bucuram de bebelusul mult asteptat si cu sacrificii. Am acordat o sansa relatiei, desi familia mea a fost total impotriva, am incercat in zadar sa-l fac sa mearga la parintii mei sa se impace. Initial am fost optimista, plina de elan cu gandul ca voi reusi, m-am rugat sa reusim sa se transforme ura dintre noi si familii in iubire. Am esuat si toata stardania mea a facut si mai rau, am avut multe reprosuri, eu am iertat dar se intocea din nou acolo, am ajuns sa privesc cu groaza sfarsitul saptamanii pt. ca pleca. Acum am decis ca luni ( pt a cata oara) sa mergem la notar. Am vrut enorm sa salvez casa am ajuns la capatul puterii fizice si psihice pt. ca am senzatia ca ma lupt cu morile de vant. Ma simt ingrozitor pt ca nu ma pot desprinde de trecut, doar bebelusul imi da putere sa merg mai departe. Nu sunt de acord cu divortul si nu mi-am imaginat vreodata ca voi trai asemenea momente cumplite. E usor sa spui: punct si de la capat, asa ar fi logic sa gandesti, probabil sunt oameni care trec peste asa usor, dar cand ani de zile ai gandit ca asta e viata si casa ta esti total devastat. E cumplit sa fi dintr-o data singur, nu pot sa-mi imaginez viata mai departe, singura nu sau cu alticineva niciodata nu m-am gandit.

Hai sa-ti spun povestea mea foarte foarte foarte pe scurt.
Sunt cu sotia mea de 15 ani de zile. Timp in care in fiecare luna am avut cel putin o cearta grea de tot. Motivul: numai prostii, suntem amandoi incapatanati. Dar certurile au fost din cele mai grele.

Am spus ca divortez de nenumarate ori.

In ultimul an de zile am invatat totusi sa lupt cu certurile.
Cum? Ma duc la biserica Sf. Gheorghe, unde sunt moastele Sf. Nicolae, si ma rog asa: "sa fie liniste si pace in casa, sa nu ne certam, sa ne pazeasca Dumnezeu de ispita".


Minunea de acum 4-5 luni de zile: am inceput sa merg la Parintele Ilie Lacatusu, la Giulesti.
De cand merg acolo nu a mai fost NICI O CEARTA IN CASA.
O liniste si o pace, cum nici nu visez s-au asternut in casa. Ne mai spunem rar cate o rautate, dar nu ne-am mai certat.

Pentru mine, este cu adevarat o minune.

Dar stiu si cauzele:
1. firea noastra impulsiva si incapatanata,
2. rugaciunile nu ni le facem
3. multa, multa, multa, multa ispita de la diavol.

Ca sa iesi din ispita asta fa cum te invat eu, si apoi spune-mi daca ai rezultate:

1. In fiecare dimineata, dar tine minte, DIMINEATA, NU SEARA, citeste un acatist, si roaga-te sfantului respectiv sa te pazeasca, sa fie liniste si pace in casa. Poti sa te rogi si Sf. Nicolae, Sf. Ioan Rusul, Sf. Spiridon, Sf. Efrem cel Nou.

2. Du-te si te spovedeste, pentru ca o sa vine dracul peste voi de 100 de ori, daca tu nu esti in randuiala buna.
La fel de important, ca si cele 2 de mai sus, pune acatiste la biserici.

3. NEAPARAT: de 2-3 ori pe saptamana, du-te la o biserica, unde sunt sfinte moaste si roaga-te sfantului respectiv sa te ajute.
Ai mare nevoie ca un sfant sa fie langa voi, sa departeze ispita asta si sa va invete sa treceti prin ea.


Multe despartiri sunt pe motiv de tensiuni facute aiurea si gratuit in casa.
Un alt sfat este sa inveti sa-ti tii gura. De multe ori, femeile fac scandal in casa degeaba. La fel si barbatii.
Nu stiu exact ce este la tine, dar si asta este o solutie. Sa taci si sa rabzi, sa nu spui nimic.

Taci, orice ar spune. Pentru ca in realitate nu exista nici un motiv real de cearta, ci doar va aruncati vorbe aiurea la cearta - cel putin eu asta am vazut la mine. Certurile nu prea au un motiv real, sunt doar refulari momentane.


Daca taci, nu mai pui gaz pe foc. Sa stii ca un foc nu se stinge aruncand gaz pe el, ci lasandu-l sa se stinga. Daca este cearta, stai departe intr-un colt al casei pana se linistesc lucrurile.


Iar legat de parinti - eu nu inteleg ce treaba au parintii cu casa ta.
Lasa-i in pace, si vezi-ti de casa ta. Nu prea are importanta daca sunt impacati sau nu, atata timp cat nu se baga in viata ta, atata timp cat tu nu-i lasi sa-ti strice casnicia aiurea, atata timp cat tu nu-i lasi in casa ta, ca sa-l enerveze pe sotul tau.

Parintii dupa parerea mea NU au ce sa caute in casa copiilor, daca nu stiu sa-si tina gura.
Iar daca nu stiu sa-si tina gura, trebuie dati afara. EU asa am facut cu soacra mea dar si cu parintii mei, cand au depasit limita.

Nu pot sa las nici pe parintii mei sa-mi chinuie sotia, dar nici pe socri sa o chinuie.


Iti zic sa te rogi si sa pui si pe altii sa se roage.


Du-te si vorbeste cu un duhovnic bun, care sa se roage pentru tine.

Multumesc mult pentru tote indrumarile.

DianaRoxana,
Iarta-ma ca poate reaprind focul, dar eu tocmai ce trec printr-un moment asemanator si mi-e greu foarte. Cum a fost pana la urma?