Citind postarea, am fost tot mai curioasa sa vad concluzia la care ajungeti. Este cea justa :)
Acum ramane intrebarea: ce anume a motivat credinta copilului? Nu intreb ce anume l-a motivat pe Salvator, intreb doar de copil. Ce parere aveti?

Slava Domnului.
Sunt in asentimentul asetitunii dvs.
Citind aceste randuri imi spun mai ales mie insumi: ia aminte...

Doamnul Iisus Hristos sa ne mantuiasca in mare dragostea si mila Sa. Amin.

Domnule Eugen,eu de la dvs,din postarile dvs,am multe de invatat.Continuati ceea ce faceti,si dvs si altii de aici,poate ne desprindem din incremenire.

Cu privire la copil,frate,eu cred ca l-a motivat dragostea..Daca un om,fara sa aiba nimic de castigat,isi pune viata-n pericol pentru mine atunci eu cred ca in sufletul lui exista dragoste pentru aproapele sau si am incredere.Nu spunea asa Mantuitorul? ,,Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi."(Ioan 15,13).

Ma gandesc,de exemplu,cand se merge la slujba,si vedem un frate sau soara poate asa mai trist,sau mai ingandurat,ce ne opreste sa mergem la el si sa-l intrebam ,,Frate esti bine?Ai nevoie de ceva?Te pot ajuta cu ceva?".In multe situatii conteaza enorm,fie si o vorba.Enorm.Cum spunea domnul Eugen sa ne uitam fiecare la noi insine si sa vedem ce bine puteam face si nu am facut,dupa puterea fiecaruia,caci ne va sta in fata la Judecata.

Doamne ajuta!+

Salve Florin-Ionut,

Vad ca suntem deacord :)
Ce credeti, cainta celor de care ati scris, care au fost vazuti intr-o lumina cereasca la iesirea din biserica, de ce anume a fost motivata? Este Duhul Sfant cel care cheama la cainta si duce la aceasta miscare a sufletului, sau este o alta cauza? Ce credeti?

Deci dragostea salvatorului a motivat credinta copilului. De ce aceasta dragoste nu-i motiveaza totusi pe toti? Si cum a putut avea copilul certitudinea ca nu va muri si el impreuna cu salvatorul sau in foc? Cum de nu a cautat alta alternativa? Cum de altii in locul lui cauta aceasta alta alternativa? Ce anume face ca in situatii similare unul sa aleaga Salvatorul iar altii sa prefere alte alternative? Ce credeti?

Frate,daca as fi Dumnezeu ti-as raspunde.Stii pilda aceea din Pateric: ,,Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand :Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc ? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?Si a venit lui glas zicand : Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti."

Nu pot sa stiu eu,un bulgare de pamant adancul judecatile lui Dumnezeu si nu este acest rolul meu,in situatia in care nu numai ca mi-am ingropat talantul dar nici nu mai stiu pe unde l-am ingropat :) Insa stiu ca Dumnezeu stie si ceea ce eu nu stiu,si ca in EL nu este nici intuneric si nici nedreptate si atunci,stiind dragostea Lui,imi pun nadejdea in EL,in dreptatea judecatilor Sale si in mila Lui fara de margini.Stie EL mai bine zbaterea fiecarui suflet.Cum spunea dreptul Iov cand a fost lovit de nenorocire (parafrazare):Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma intorc in pamant.Domnul a dat si Domnul a luat.Binecuvantat fie Numele Domnului".

Scuze,trebuie sa plec,eterna scuza patetica,pana nu spun si alte prostii de care voi da seama in fata Lui.

Inteleg raspunsul dvs. si aveti dreptate, Dumnezeu este Cel ce cunoaste judecatile Sale.
Domnul Iisus ne-a spus ca nimeni nu vine la El daca nu este chemat de Tatal. In ce consta aceasta chemare? Sunt toti oamenii chemati? Ce zic sfintii despre acestea?
Raspunsul nu-i graba, cand aveti timp si doar daca va face placere sa raspundeti :) Eu nu am citit cat dvs., de aceea intreb pe altii mai cititi :)

Din Tomosul Aghioritic [august 1340] redactat de sfântul Grigorie Palama

[...]nu suntem în neştiinţă cu privire la raţiunile mărturisirii celor propovăduite cu îndrăzneală pe faţă şi ale celor arătate mai dinainte în chip tainic în Duhul celor vrednici: unii fiind iniţiaţi în ele prin experienţă -- şi anume câţi pentru viaţa evanghelică s-au lepădat de agoniseala avuţiilor, de slava oamenilor şi de plăcerile care nu sunt bune ale trupurilor, dar nu numai aceasta, ci au întărit această lepădare prin supunerea faţă de cei ce au ajuns la vârsta lui Hristos, căci făcându-şi printr-o isihie fără împrăştiere răgaz pentru ei înşişi şi pentru Dumnezeu, ajungând prin rugăciune adevărată mai presus de ei înşişi şi, ajungând în Dumnezeu prin unirea tainică cu El mai presus de minte, au fost iniţiaţi în cele mai presus de minte --, iar ceilalţi prin respectul, credinţa şi afecţiunea faţă de unii ca aceştia. (Tomosul Aghioritic, prolog)

Oricine afirmă că unirea desăvârşită cu Dumnezeu se săvârşeşte numai prin imitare şi relaţie, fără harul îndumnezeitor al Duhului, ca la cei ce au aceleaşi purtări şi se iubesc unii pe alţii, iar harul îndumnezeitor al lui Dumnezeu îl numesc o deprindere a firii/naturii raţionale care vine doar prin imitaţie, şi nu o strălucire suprafirească şi negrăită şi o energie dumnezeiască văzută în chip nevăzut de cei vrednici şi înţeleasă în chip neînţeles, acesta să ştie că a căzut, fără să o ştie, în amăgirea mesalienilor [...] Fiindcă toată virtutea şi imitarea lui Dumnezeu pe cât ne stă în putinţă îl face pe cel ce a dobândit-o capabil de unirea dumnezeiască, dar harul săvârşeşte însăşi această negrăită unire [...] (Tomosul Aghioritic, 2)

Oricine spune că lumina care i-a fulgerat pe apostoli pe Tabor e o nălucă şi un simbol care se face şi desface, dar nu există propriu-zis şi nu este o energie/lucrare dincolo de orice înţelegere a minţii, ci e inferioară intelecţiei minţii, acela contrazice în chip limpede opiniile sfinţilor. Fiindcă atât în cântările cât şi în scrierile lor, aceştia o numesc negrăită, necreată, veşnică, atemporală, neapropiată, inaccesibilă, infinită, nemărginită, nevăzută pentru îngeri şi oameni, frumuseţe arhetipală şi neschimbabilă, slavă a lui Dumnezeu, slavă a Duhului, rază a Dumnezeirii şi altele asemenea. (Tomosul Aghioritic, 4)

Dar atunci când se împărtăşesc cu simţirea şi cu mintea de un har şi de o putere duhovnicească şi supranaturală, cei învredniciţi văd cele mai presus de orice simţire şi orice minte ca să vorbim potrivit marelui Grigorie Teologul „cum ştie singur Dumnezeu şi cei care suferă lucrarea unora ca acestea”. (Tomosul Aghioritic, 6)

sursa: Sfântul Grigorie Palama, Scrieri, vol 1, editura Deisis, 2005, pag. 156-163

Domnule "Pelerin spre Rasarit" va multumesc pentru apreciere si imi permit sa va rog cu aceasta ocazie atat pe dvs cat pe ceilalti sa ne rugam unii pentru altii ca Domnul Iisus Hristos sa ne lumineze cu harul Sau si sa ne ajute sa ne ajutam unii pe altii (fiecare dupa darul pe care l-am primit) sa traim intru EL, Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica in Sfintele Taine, in duhul Sfintilor Parinti, a Sfintei Traditii duhovnicesti... sa fim una (intru Hristos Iisus).
Sa ne rugam unii pentru altii ca in fiecare din noi sa sporeasca harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus spre slava lui Dumnezeu si spre ajutor in conlucrarea manutirii noastre.

Marturiesc ca si eu invat multe din postarile dvs si cu aceasta ocazie va rog sa imi dati voie sa folosesc exemple din postarile dvs si sa va rog daca este posibil cand faceti referinte la citate teologice, Patristice, Filocalice sa precizati si lucrarea (eventual si un capitol, o pagina).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Domnule Decebal, multumim pentru postarea inechivoca.
Consider ca acesta este un model de refinta pentru discutii oneste si obiective.


Slava Domnului. Minunat este Domnul intru Sfintii Sai!

Totusi, pentru evitatea echivolului scrierilor Sfantului Grigorie Palama, doresc sa reafirm in acest context, precizarea cu privire la aceste pasaje facuta pe alt topic.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...3&postcount=46

In acest sens doresc sa subliniez lucrarea harului inainte si dupa Taina Sfantului Botez.
a) Pentru cei nebotezati harul se limiteaza la indemnul vietuirii firesti virtuoase, la pocainta a carei tinta prezenta este: Taina Sfantului Botez, invierea intru Hristos Iisus si inceput al hristificarii. Astfel pentru cel nebotezat harul nu poate nicidecum lucra hristificarea, sfintirea pe nivelul indumenzeirii.
b) Pentru cei Botezati, care au primit in ei pe Hristos Iisus cel care se salasluieste tainic in adacul inimii omului (minte), care incep viata duhovniceaca intru Hristos Iisus prin conlucrarea directa cu Hristos Iisus in mantuire... manifestata prin colucrea directa cu harul lui Dumnezeu in hristificare, doar pentru acestia este posibila indumnezeirea (prin har), doar pentru acestia este posibila congnitia luminii necreate (harul, energia lui Dumnezeu). Desigur ca Sfintele Taine mai ales Taina Sfintei Euharistii au un rol extrem de important in potentarea conlucrarii cu harul lui Dumnezeu ce are drept scop hristificarea omului in starea taborica: "nu mai traiesc eu ci Hristos Traieste in mine" (galateni)"

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Probabil n-am fost eu prea explicit in mesaj, eu faceam aluzie la ce ai scris tu, mi s-a parut ca ii judeci pe altii cand ai scris: "aruncata demult in derizoriu in ziua de azi prin discursuri lipsite de traire si definitii moarte-n incremenire,da intrucat aparentele si exteriorul paharului conteaza..si doar ele..totu este bine cu un frumos pacient duhovnicesc mort pe masa.Da arata asa de bine mortu..din fiecare dintre noi"
Si am spus asta pentru ca de multe ori am vazut pe forum ortodocsi atrasi de modernism (ecumenism) care judecau pe cei ce scriau despre invatatura ortodoxa ca nu au trairea aferenta, desi nu aveau cum sa stie acest lucru. Si o faceau in prisma invataturilor acestea moderniste care spun ca invatatura nu e importanta, ajungand la un pietism protestant.
Nu stiu daca tu in acest sens ai scris acel pasaj.

Stati linistit,trupul,vechi sau nou,cu metehnele sale,fizice sau morale, nu foloseşte la nimic.Duhul este cel ce dă viaţa.La cei care-s sfinti ai lui Dumnezeu se aplica cuvintele lui Hristos: ,,Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt.".Vor ridica oameni din pacat si ratacire din duhul lumii,ii vor aduce la Cel ce este Calea,Adevarul si Viata.Probabil ca dragostea ce i-a umplut prin Duhul Sfant se revarsa si prin cuvinte si aprind mici luminite in suflete in care era pustiu si intuneric.La restu vor fi doar cuvinte seci si moarte,fara viata,nici un fir de iarba nu vor clinti.Probabil ca unda de gheata care le insoteste ucide si ultima palpaire existenta.Asa ca dupa roade ii vom cunoaste si stau marturie cuvintele sfintilor,lucratoare in sufletul omului,de-a lungul timpului.Stati linistit ca are grija Dumnezeu sa-i arate pe sfintii Sai,in traire si cuvant.

Uitati ce spunea(am vazut citatul postat pe acest site chiar azi) Parintele Arsenie Papacioc: "Dumnezeu mantuieste doar pe cei vii, pe cei care pulseaza de viata, pe cei care traiesc cu adevarat in fiecare clipa, pe cei care daruiesc viata celor din jurul lor".Stia dansu ce spunea nu? :)

Decebal,

In ce context/situatie au fost spuse cele redate de dvs. aici? Pentru ca la o prima vedere pare ca si cum ar fi dorit sa contrazica pe cineva ce se baza pe ratiune si a-i demonstra valoarea experientei/experimentarii mai presus de ratiune. Nu pare un discurs care sa doreasca sublinierea faptului ca Duhul Sfant se obtine si prin altele decat Sfintele Taine ci scopul discursului pare cu totul altul, de a se opune cunoasterii rationale a lui Dumnezeu. Ca si cum s-ar fi contrazis cu ceva filozof/filozofie ce era in favoarea cunoasterii prin ratiune. De aceea va intreb daca stiti cumva in ce context au fost spuse aceste cuvinte.

Nu mai contează contextul acum, era un context ortodox, nu sectar. Faptul că era vorba despre o altă discuţie nu înseamnă că se anulează şi celelalte implicaţii pe care le are poziţia în sine. Dar aici vorbim despre un context ortodox, adică despre Biserica Ortodoxă, nu despre vreo sectă protestantă sau neoprotestantă unde li se pare lor că Duhul e peste tot şi l-au prins pe Duhul de picioare.

Bine-nteles ca nu anuleaza, ceea ce ati postat este perfect valabil. Era doar o curiozitate de natura istorica. Protestantii inca nu existau pe acea vreme iar discursul postat pare sa combata cunoasterea lui Dumnezeu pe cale rationala, de aceea am presupus ca ar combate ceva filozofi sau filozofii, iar cum dvs. aveti textul integral, credeam ca sunt date mai multe explicatii in acele tomuri, explicatii pe care sa le impartasiti si cu ceilalti.

Sa ne faca Decebal sa fim mai constienti de lucrarea Duhului Sfant???
Maiculita mea!!! .........
Sa inteleg ca i-am pierdut pe sfinti? Sa inteleg ca am ramas orfani de preoti, de Biserica?
Sa inteleg ca suntem in pana de constiinta iar Decebal, ca un bun si iubitor de oameni, se indura de noi si ne lumineza constiinta spre lucrarea Duhului Sfant?

Si asta cum ziceti c-o face? Iata cum: "prin toate cele anexe Sfintelor Taine".
Ca si cum Sfintele Taine, de pilda Sfanta Taina a Euharistiei, nu reprezinta pentru noi, crestinii, mijlocul suprem randuit de Hristos Domnul pentru a deveni constienti de lucrarea Duhului Sfant. Ca si cum Sfanta Cina Cea de Taina este o oarecare intalnire...

Oameni buni, va intreb cat se poate de serios: sunteti sigur ca aveti beculetul constiintei proprii in stare de functionare? Sunteti siguri ca nu vi s-a ars filamentul?

In ce ma priveste, nu sunt in masura sa spun ce a vrut si ce nu vrea Decebal, cata vreme eu il intreb de mai multe zile pe acest topic ce voieste de fapt, iar el tace. E drept, din cand in cand imi spune cuviosia sa iluminata de isihasmul palamit, ca sunt un condeier smecher si altele... Ma ia in tarbaca, zice ca minimalizez importanta problemei, ca nu am in clin si nici in maneca nici cu Grigorie Palama, nici cu Ortodoxia. Asa zice Decebal. E scris.

De ce tace Decebal?

Astept mai departe, rabduriu, raspunsul acestui iluminat barbat la intrebarea pe care i-am pus-o cateva zile mai napoi. Intre timp ma preocupa, tot mai serios, prin Mare Mila Domnului, sa devin vrednic de Sfintele Taine, asadar de harul lui Dumnezeu (acest har pe care iscusitul Decebal, care iata ca si-a facut update si a adaugat in sfarsit cuvantul "ortodox" la eticheta sa, acest har asadar pe care iluminatul il gaseste ... insuficient, nedeplin).

Ce invatatura propovaduiti voi aici, cu citate din Sfintii Parinti, iluminatilor?
De cand stabiliti voi ierarhii ale harului in Biserica lui Hristos? Altceva mai bun nu aveti de facut?

Pe topicul "Gandirea patristica sau viata in Hristos" am selectat acest cuvant scris de Sfantul Grigorie Palama.

Il reamintesc aici:

[quote=ioan cezar;457772]Intrucat micul extras de mai jos e, parca, scris sa ne lumineze nu numai in privinta celor duhovnicesti, legat de gandirea patristica, dar ne vorbeste si despre raporturile dintre cei evlaviosi si ceilalti, ponegritorii vietii Bisericii...

"....... Lucrul acesta l-au patit si acestia, care ascultind cu urechi profanatoare
si lipsite de sfintenie
si judecind cu o cugetare ce nu stie sa creada si sa se acomodeze cuvintelor Parintilor
au interpretat necuviincios spusele celor evlaviosi;
de aceea au calcat in picioare aceste spuse, iar pe cei ce li le-au descoperit i-au sfasiat, nesocotind sau chiar neintelegind pe marele Macarie care zice: <Cele duhovnicesti sunt nepipaibile, pentru cei ce nu le pot experia;
dar sufletului credincios ii ajuta
ca sa inteleaga comuniunea ce-o are cu Duhul Sfant.
Comorile ceresti ale Duhului se descopera numai celui ce le primeste prin experienta;
cel neinitiat insa nu poate intelege nimic.
Asculta deci cu evlavie
ce se spune despre ele, pana ce te vei invrednici si tu care acum le crezi, sa le obtii;
atunci vei sti chiar din experienta ochilor sufletesti, de ce bunuri si taine se pot impartasi sufletele crestinilor si aici.>"

Daca as da curs tentatiei sa spun ce-mi trece prin cap la prima strigare o sa se sminteasca multi si vai de cel prin care vine ispita.In plus daca-s doar citit atunci puneti-ma pe post de statuie si porumbeii imi vor da tot respectul cuvenit :) Daca as mai si intelege parca m-as misca precum o simpatica broscuta.Daca,da asta-i deja miracol,as mai si aplica atunci sa stiti ca as fi chiar bun de dat sfaturi.Da intrucat nu aplic decat rar si cu pauze dese,cheia marilor succese,o sa va caut un raspuns cum trebuie,sau cel putin o sa incerc ramanaind ca dvs sa cautati mai mult spre propria dvs inaltare duhovniceasca.Va postez ori in noaptea asta ori maine,ori..in viitor.Sa ne auzim cu bine.Doamne ajuta!+

Nu cred ca a facut nimeni o ierarhie, si nici nu a spus cineva ca s-ar lipsi de Sfintele Taine, ci doar faptul ca in plus de Taine mai exista ceva. Este chiar atat de gresit?
Cuvantul "Sacramente" din titlu este folosit de catolici intr-adevar, dar daca lui ii place Ortodoxia, de ce sa fie oprit, doar pe motiv ca nu-i numarat printre sfinti? :)

Multumesc frumos :)

Lasati divagatiile, va rog! Discutati onest, fara ocolisuri care nu isi au rostul - iata asteptarea mea.

Pe acest topic s-a facut o afirmatie de fond: e insusi titlul topicului.
La aceasta afirmatie emisa de Decebal eu am raspuns, asa cum poate constata oricine voieste, ca sunt de acord .
Apoi am intrebat pe Decebal unde bate cu aceasta afirmatie, ce urmeaza? A introdus o premisa, considerata adevarata inclusiv de mine. Si mai departe? Alte premise? Vreo concluzie? Vreun indemn? Vreun ... CE ANUME fratilor?

Din punctul meu de vedere dialogul s-a oprit aici. A urmat doar o abrambureala in care Decebal mi-a raspuns la intrebare cu insulte. L-am rugat totusi sa imi raspunda la intrebarea de fond, insa Decebal tace.

Ce putem intelege de aici?

Ioan :)

Daca intrebati ce putem noi intelege de aici, uitati ce am inteles eu: ca exista credinciosi care au "descoperit" faptul ca Harul Duhului Sfant se obtine printr-un ansamblu ce cuprinde Sfintele Taine dar nu numai, ci si rugaciunea de exemplu, acele rugaciuni prin care se cere Duhul Sfant, prin pocainta, prin toate actiunile noastre prin care dorim sa ne apropiem de Dumnezeu. Participarea la Sfintele Taine este doar o parte absolut necesara dar nu se reduce totul la atat.
Acum, din cum scrieti, am impresia ca dvs. includeti in Sfintele Taine si restul, si nu gresiti. Daca includeti de exemplu pocainta si rugaciunea in Sfanta Taina a Spovedaniei si cea a Impartasaniei, se intelege pozitia dvs. Altii insa disociaza momentul realizarii Tainei, pe care o numesc Taina, de tot ceea ce o insoteste, in timp ce dvs. le vedeti impreuna. De aici si nedumerirea dvs. :)

Pt domnul/doamna Tartaruga
 

,,Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl."(Ioan 6,65).

,,Tu vezi Doamne si nu este nici un lucru pe care sa nu-L vezi,iar eu sunt lucrul mainilor Tale,dar n-am facut poruncile Tale ci am savarsit cu nebunie toata rautatea.Tu esti bun dar eu nu te-am cunoscut,dar acum am auzit despre Tine si am tremurat si nu stiu ce voi face.Am auzit judecata Ta si nu se gaseste cuvant de aparare in gura mea.Nimic nu am facut pe pamant care sa cumpanesca un singur cuvant desert al gurii mele,caci daca un om ar face toata dreptatea ar face ca un rob si ca un datornic,dar nu se va gasi nici o rascumparare a pacatului sau,fiindca mila la Tine este.Fiindca pacatul este moarte si cine va fi cel care murind prin el sa invie prin sine insusi?Negresit nimeni.Fiindca Tu singur murind ai inviat,caci n-ai facut pacat si nici viclesug nu s-a gasit in gura Ta.Dar cine va muri in pacate si nu-i va parea rau?Si totusi acest lucru nu-i va folosi cu nimic.Asa Stapine Atottiitorule,si eu ma caiesc fiindca am facut fapte rele,iar cainta nu-mi este spre indreptare,intrucat cainta este o recunoastere a pacatului.Si acum vezi Atoatevazatorule,ca n-am nimic afara de trup.Caci sunt cu totul o rana si nicaieri nu mi-a ramas prilej de mantuire pentru ca am fost lasat singur si de viu m-a inghitit Iadul.Si Tu Doamne priveste: Tu singur poti sa ma ridici si sa tamaduiesti chinul inimii mele,fiindca mana Ta poate face toate si ajunge la capatul adancurilor,lucrand toate la un semn al Tau.Nu intraznesc sa spun ,,Miluieste-ma"caci sunt nevrednic iar Tu Doamne vezi" (Simeon Noul Teolog ,Cateheze, Scrieri II, pag 249).

Acele cuvinte ale Mantuitorului,in primul rand,frang orgoliul omului(parafrazare)care crede ca poate castiga mantuirea doar prin fortele proprii,o mandrie in esenta luciferica,sau care crede ca mantuirea i-se cuvine,ca o merita indiferent de situatie.Ne reamintesc dependenta de Dumnezeu,avand drept consecinta,sau asa ar trebui,o ascultare neconditionata din partea noastra.Pentru a sublinia mai bine acest prim aspect am ales acel citat din Sfantul Simeon Noul Teolog,care surprinde foarte bine situatia reala,opusa mandriei noastre ucigase.As mai adauga aici ca acele cuvinte sunt in directa legatura,ca si context,cu versetul precedent si anume ,,Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.".Acest lucru nu trebuie sa ne surprinda intrucat Hristos stie foarte bine ce zace-n noi(Ioan 2,25).

Cuvantul grecesc folosit in Ioan 6,65 este parca ,,dedomenon",un cuvant foarte interesant in context,care arata calitatea de privilegiu a receptionarii unui asemenea dar din partea lui Dumnezeu(asta in comparatie cu starea umana descrisa de Sfantul Simeon Noul Teolog).Hristos stia ca unii il vor parasi,actiunea lor fiind urmare a intelegerii carnale sa spunem,a cuvintelor Sale,ce erau duh si viata.Diferentierea intre cele doua intelegeri,duhovniceasca si strict rationala,tributara propriilor ei limite,este facuta de darul plin de indurare al lui Dumnezeu.Mintea omenesca are limite si se va opri la ele lasata singura.Trebuie ca Dumnezeu sa-si faca lucrarea Sa pentru a o ajuta sa-si depaseasca limitele.

Acest aspect este foarte bine aratat in Slujba Sfintei Liturghii a Sfantului Ioan Gura de Aur,Evanghelia Imparatiei,cand in timp ce citetul intoneaza pericopa,Preotul cadeste dupa randuiala,dupa care revine in altar si citeste in taina Rugaciunea de dinainte de Evanghelie: ,,Stapine,Iubitorule de oameni,fa sa straluceasca in inimile noastre umina cea curata a cunoasterii dumnezeirii Tale si deschide ochii gandului nostru spre intelegerea evanghelicelor Tale propovaduiri.Pune in noi si frica de fericitele Tale porunci,pentru ca,toate poftele trupului calcand,vietuire duhovniceasca sa petrecem,cugetand si facand toate cele ce sunt spre buna-placerea Ta.Caci Tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre,Hristoase Dumnezeule si Tie slava inaltam,si totodata Parintelui Tau Celui fara de inceput si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh,acum si pururea si in vecii vecilor.Amin."(gasiti la pag 115 din ,,Cartea deschisa a Imparatiei:o insotire liturgica pentru preoti si mireni" IPS Bartolomeu Anania)

In legatura cu conexiune dintre versetele 64 si 65 in ceea ce priveste trimiterea la Iuda(doreati si o trimitere patristica).Dupa cum puteti observa versetul poate fi analizat in mai multe registre,inclusiv in contextul sau in acel capitol.Am citit in Evanghelia dupa Ioan,editia bilingva,insotita si de comentarii si note patristice, ca acel verset ar contine ,,taina tradarii,dupa cuvintele lui Irineu al Lyonului.La finalul unui discurs de o forta mistica formidabila,se abordeaza chestiunea tradarii legata de aceea a credintei-comuniune.Versetul 65 ofera o explicatie aporiei teologice formulata astfel:daca Iisus cunoastea dinainte sufletul oamenilor,de ce l-a ales pe Iuda intre apostoli?Nu stia ca Iuda il va da pe mana autoritatilor ca sa fie ucis?Iisus,departe de a se ascunde dupa deget si a-si minimaliza importanta in alegerea lui Iuda,arata ce accepta liber planul de rascumparare al omenirii".

La final as dori sa va las o rugaciune,din cartea ,,Lacrimi si har"referitoare la preotul-martir Constantin Sarbu.Am ales-o in mod special,ca o chintesenta,privind spre viitor,a celor discutate.Poate vom trece si noi,cu ajutorul Domnului de la morti,reci si poate caldicei la in clocot.

,,Doamne Iisuse Hristoase stau rusinat inaintea Ta si nu mai pot scoate nici un cuvant decat de pocainta si rugaciune.A fost si in viata mea o vreme cand ti-am facut laudaroase si usuratice fagaduinte.Eram tanar Doamne,iar jertfele,catacombele si moartea pe care ma laudam atunci ca voi fi gata sa le indur pentru Cuvantul Tau mi-se pareau doar niste declaratii inflacarate si frumoase,care vor ramine subiecte de cantari si predici pentru totdeauna.

Dar cand,mai tarziu,a venit vremea sa-mi ceri in parte adeverirea cu fapte a acelor grabite fagaduinte de iubire si ascultare pe care Ti-le facusem abia atunci mi-am dat seama ce pret se cerea ca sa-mi respect legamantul pe care il facusem.Oricate momente inaltatoare am avut pe acest drum,oricat de mari biruinte si binecuvantari am cules,oricat de curajos am strabatut uneori prin intunericul acestor incercari,totusi nimic nu mi-a ramas mai puternic in minte ca simtamantul ca n-am fost intotdeauna si intrutotul hotarat sa-mi dau viata pentru Tine.Ca au fost uneori momente de slabiciune,in care m-am lasat doborat de intristare si n-am putut strabate cantand vaile reci si adanci ale umbrei mortii.

Astazi Doamne Iisuse,inima mea este plina de sfiala si teama,stand inaintea Ta.Sunt in viata mea nespus de multe momente in care as fi gata sa-mi dau viata pentru Tine,fara nici un regret si fara nici o dorinta pamanteasca.Dar sunt si clipe in care ceva mi se pare ca ma infioara inca si ma retine.Acest fel de clipe as dori sa nu mai fie niciodata Doamne,in inima si in viata mea.Ci neclintit si neinvins sa-ti pot da viata mea in orice clipa,fara laude si fara indoieli,spre slava Numelui Tau,marele meu Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos.Amin"

Cam atat am putut,singur sunt mai multe de spus dar poate in viitor imi voi ordona mai bine gandurile.Daca gasiti ceva folositor foarte bine iar daca nu atunci este un motiv in plus sa cautati si dvs mult mai profund.Doamne ajuta!+

Parintele Sofian Boghiu - sa luam aminte!
http://www.harrdelos.com/2011/09/par...iu-despre.html

Spre mangaiere mare, de nespus...
http://www.youtube.com/watch?v=weX54xLKfZ4

Doua minute cu Parintele Rafail
http://video.crestinortodox.ro/XucUJ...ica_VIDEO.html

Cat despre mine, rugati-va de binevoiti, fratilor si surorilor, sa ma invrednicesc fie si o singura clipa de Sfintele Taine, mai intai...

Le aveam în minte de la bun început şi încă mai există multe altele. Poate unii nu credeau, însă după ce vor citi măcar câteva cărţi din cei pe care i-am numit, dar şi din alţii, vor înţelege că ceea ce am spus la începutul topicului este o învăţătură conformă cu Tradiţia autentică a Bisericii. Am dat un exemplu mai extrem, cum este cazul lui Palama, pentru a scoate mai pregnant în evidenţă adevărul din titlul topicului, însă lucrurile nu merg totdeauna atât de departe, pentru că majoritatea dintre noi nu suntem de aşa nivel spirituale şi de aşa chemări de la Dumnezeu. Fiecare om care este chemat de Dumnezeu este chemat între anumite limite între care se poate dezvolta; exemplul lui Palama nu este neapărat universal pentru toţi, ci în primul rând pentru cei de categoria lui spirituală (a "greilor" să zicem), însă opera lui este o foarte bună ocazie ortodoxă pentru a scoate în evidenţă necesitatea trăirii unei vieţi spirituale şi nu bazarea doar pe şmecheriile unora sau ale altora care îşi fac ei iluzia că au pus monopol pe Dumnezeu.

Evident că Dumnezeu nu lucrează doar prin ceea ce a experimentat Palama şi alţii ca el, dar aici avem în vedere contextul eclezial, sfinţit, sacru şi sacralizat al Bisericii lui Christos iar nu vreun context desacralizat, sărac şi sărăcit al unei secte protestante sau neoprotestante. Neavând nici acte veritabile de sfinţire, semn că nici nu au sfinţi cum sunt în Biserică, neavând harul sacramental preoţesc pe care ortodocşii îl au de la apostoli care şi ei l-au primit direct de la Christos, neavând nici backgroundul pe care şi l-a construit Biserica în 2000 de ani, neavând deci ocazia de a gusta nici măcar în vise ceea ce descrie Sfântul Grigorie Palama, sectele protestante şi neo- pun accentul pe o viaţă aşa zis creştinească dar care este lipsită de suflul sacramental şi de suflul mistic şi misteric al Sfântului Spirit. Din lipsa spiritualităţii autentice vine şi această alunecare pe panta emoţionalismului şi pietismului gol al penticostalismului; nu că anumite manifestări, sau cântări ar fi rele în sine, dar ele fac parte dintr-un sistem desacralizat care are o anumită nevoie de sacru veritabil dar nu are cu ce să şi-o acopere şi atunci apar aceste fenomene emoţionaliste de tip penticostal. Toate aceste alunecări protestante vin însă din căderea din harul sfinţitor al Bisericii, har care i-a fost dat chiar de Christos. În lăuntrul acestei vieţi de sfinţenie sacramentală pun şi înţeleg viaţa de asceză şi de mistică prtin care se poate împărtăşi har şi luminare dumnezeiască inclusiv în afara a ceea ce îndeobşte numim sacramente, după cum foarte clar mărturiseşte Sfântul Grigorie.

Alunecarea greşită care s-a făcut în ortodoxie şi de care în primul rând sunt vinovaţi ierarhii Bisericii din trecutul istoric este că s-a pus prea mult accentul pe acest har sacramental necorelat cu spiritualitatea autentică a omului, şi asta pentru că au existat şi încă mai există oameni care au vrut şi vor să creeze o dependenţă psihică sau psiho-religioasă a celor mai puţin luminaţi de Spirit faţă de ritualismul şi sacramentalismul Bisericii fără a lega aceste aspecte de observarea unei vieţi spirituale autentice. Tot felul de interese paraecleziale au prevalat în trecut şi mai prevalează chiar şi în ziua de azi, interese care i-au îndepărtat pe oameni de Spirit în favoarea a tot felul de puteri acaparate de ierarhii şi de preoţii care au transformat treptat spirtualitatea vie liturgică a Bisericii într-un ritual la care privitorii urmăreau interpretând într-o cheie magică, superstiţioasă evenimentele. Bineînţeles că ierarhii şi preoţii, sau măcar unii dintre ei, nu vor să recunoască pe faţă greşelile majore, sistematice care s-au făcut şi le-au făcut pe seama Bisericii Ortodoxe, însă ei fac într-o anumită măsură o astfel de recunoaştere indirectă prin apropierea pe care o manifestă faţă de ecumenism şi de ecumenismul protestant; oricât ar încerca să acopere adevărul ierarhii ortodocşi, cedările în faţa ecumenismului, şi mai ales în faţa celui protestant, sunt semne majore ale erorilor flagrante şi foarte grave care s-au comis de-a lungul timpului de clericii care au încetat să mai asculte de Spirit şi de Tradiţie şi au început să asculte de tradiţii omeneşti, de ei înşişi, de tot felul de pofte şi interese omeneşti.

Domnu Cezar, îmi pare sincer rău de dumneata, de aceea stai liniştit cu deplinătăţile şi suficienţele matale mai departe. Văd că ai aşa o ştiinţă a învârtirii din condei manipulatoare şi fals interpretatoare a ceea ce am spus, dar nu-i nimic că nu eşti primul pe care îl întâlnesc. Cine ţi-a spus domnule că Sfintele Taine sunt insuficiente? Dacă ai fi urmărit atent ai fi înţeles că punctul esenţial este că modul de participare exclusiv prin credinţă nu este unul deplin. Iar asta se poate vedea chiar şi dintr-o rugăciune euharistică unde spune foarte clar: "Şi dă-mi Doamne să mă împărtăşesc mai cu adevărat (din Taine) în împărăţia Ta!", cu alte cuvinte împărtăşirea prin cunoaştere, prin gnoză de care vorbesc Sfinţii Simeon Noul Teolog şi Grigorie Palama este superioară împărtăşirii sau participării doar prin credinţă, şi este mai deplină. Ori ca să ajungi să percepi, chiar şi limitat, tainele trebuie să ai parte de la Dumnezeu de gnoza dăruită prin Sfântul Spirit şi gnoza, ca har, este cea care te poate face să participi mai deplin pentru că de acum nu mai eşti doar din credinţă ci eşti şi din cunoaştere (mistică).

Şi dacă tot ai insistat ei uite că o să îţi spun că nu este suficient pentru a ajunge la perfecţiune doar participarea la sacramente în stil obişnuit. Şi asta pentru că unii caută mai mult şi la un moment dat chiar s-ar putea, din harul lui Dumnezeu, să afle mai mult, să fie chemaţi la mai mult. Experimentarea harului doar prin credinţă este nedeplină, insuficientă pentru că nu satisface dorinţele cele mai profunde ale omului de cunoaştere spirituală, atât cu adâncul minţii cât şi cu adâncul inimii. De aici şi calea ascetică şi mistică despre care vorbeşte Sfânta Tradiţie şi chiar şi Stăniloaie sau alţi teologi. Bine, acum că unii au nevoi spirituale de nivelul pigmeilor (nu mă refer la dumneata, ţi-o spun ca să nu îţi mai las loc interpretărilor de rea credinţă) sau al populaţiilor din Groenlanda este problema lor şi a celor care îi păstoresc în halul în care îi păstoresc.

Învăţătura Sfintei Tradiţii a Bisericii lui Christos, a acelei Tradiţii autentice, nu a tot felul de tradiţii omeneşti puse în locul Tradiţiei Sfinte. Şi uite că îţi readuc aminte de Palama:

Din Tomosul Aghioritic [august 1340] redactat de sfântul Grigorie Palama

[...]nu suntem în neştiinţă cu privire la raţiunile mărturisirii celor propovăduite cu îndrăzneală pe faţă şi ale celor arătate mai dinainte în chip tainic în Duhul celor vrednici: unii fiind iniţiaţi în ele prin experienţă -- şi anume câţi pentru viaţa evanghelică s-au lepădat de agoniseala avuţiilor, de slava oamenilor şi de plăcerile care nu sunt bune ale trupurilor, dar nu numai aceasta, ci au întărit această lepădare prin supunerea faţă de cei ce au ajuns la vârsta lui Hristos, căci făcându-şi printr-o isihie fără împrăştiere răgaz pentru ei înşişi şi pentru Dumnezeu, ajungând prin rugăciune adevărată mai presus de ei înşişi şi, ajungând în Dumnezeu prin unirea tainică cu El mai presus de minte, au fost iniţiaţi în cele mai presus de minte --, iar ceilalţi prin respectul, credinţa şi afecţiunea faţă de unii ca aceştia. (Tomosul Aghioritic, prolog)

Oricine afirmă că unirea desăvârşită cu Dumnezeu se săvârşeşte numai prin imitare şi relaţie, fără harul îndumnezeitor al Duhului, ca la cei ce au aceleaşi purtări şi se iubesc unii pe alţii, iar harul îndumnezeitor al lui Dumnezeu îl numesc o deprindere a firii/naturii raţionale care vine doar prin imitaţie, şi nu o strălucire suprafirească şi negrăită şi o energie dumnezeiască văzută în chip nevăzut de cei vrednici şi înţeleasă în chip neînţeles, acesta să ştie că a căzut, fără să o ştie, în amăgirea mesalienilor [...] Fiindcă toată virtutea şi imitarea lui Dumnezeu pe cât ne stă în putinţă îl face pe cel ce a dobândit-o capabil de unirea dumnezeiască, dar harul săvârşeşte însăşi această negrăită unire [...] (Tomosul Aghioritic, 2)

Oricine spune că lumina care i-a fulgerat pe apostoli pe Tabor e o nălucă şi un simbol care se face şi desface, dar nu există propriu-zis şi nu este o energie/lucrare dincolo de orice înţelegere a minţii, ci e inferioară intelecţiei minţii, acela contrazice în chip limpede opiniile sfinţilor. Fiindcă atât în cântările cât şi în scrierile lor, aceştia o numesc negrăită, necreată, veşnică, atemporală, neapropiată, inaccesibilă, infinită, nemărginită, nevăzută pentru îngeri şi oameni, frumuseţe arhetipală şi neschimbabilă, slavă a lui Dumnezeu, slavă a Duhului, rază a Dumnezeirii şi altele asemenea. (Tomosul Aghioritic, 4)

Dar atunci când se împărtăşesc cu simţirea şi cu mintea de un har şi de o putere duhovnicească şi supranaturală, cei învredniciţi văd cele mai presus de orice simţire şi orice minte ca să vorbim potrivit marelui Grigorie Teologul „cum ştie singur Dumnezeu şi cei care suferă lucrarea unora ca acestea”. (Tomosul Aghioritic, 6)

sursa: Sfântul Grigorie Palama, Scrieri, vol 1, editura Deisis, 2005, pag. 156-163

Multumesc pentru osteneala ce v-ati dat pentru a-mi raspunde!
Eu credeam ca a veni la Domnul inseamna a-l cunoaste pe Hristos, a se converti la crestinism si nu intelegeam de ce Tatal ceresc nu i-ar chema pe toti oamenii. Din raspunsul ce mi l-ati dat vad ca de fapt inseamna cu totul altceva, asa ca trebuie sa schimb modul in care vedeam intrebarea pentru a integra cele ce mi-ati scris. Multumesc mult!

Stiti ce mi-a raspuns un protestant cand am incercat sa-i vorbesc de mistica si asceza ortodoxa (asa saracacios cum m-am priceput)? Mi-a raspuns ca talharul de pe cruce s-a dus cu Domnul in Rai, si nu este canonizat de biserica. Deci pe ei nu ii intereseaza pur si simplu asceza sfintilor ci se ghideaza dupa oamenii simplii pe care i-a mantuit Domnul in Evanghelii fara sa fi fost sfinti sau mari asceti. Eu cred ca fiecare primeste dupa masura straduintei lui. Parabola cu tanarul bogat cred ca este foarte graitoare. Cand a intrebat ce sa faca pentru a avea viata vesnica, parea sa ajunga implinirea poruncilor pe care le facea din copilarie. Pentru desavarsire insa trebuia sa lase totul pentru a-l urma pe Domnul, iar asta nu putea face. Desavarsirea deci cere renuntarea la lume, lucru pe care putini il fac. Cei care insa raman in lume, se multumesc din start cu mai putin, este si cazul protestantilor. Ei nu au pretentia sa devina ca sfintii, ci se multumesc sa ajunga in Rai asa cum a ajuns talharul. Doar Dumnezeu ii poate judeca, cred eu.

Mai util ar fi sa integrati in intrebare intregul conext al versetului ca sa vedeti situatia concreta in care a fost spus.Analiza in verset izolat va poate duce direct in bratele unei interpretari arbitrare,ce se poate potrivi sau nu,dar poate fi simplista eludand sensul duhovnicesc care noua ne scapa ,,avand dinti de lapte".O sa va ajute mai mult prima varianta.Luati in primul rand tot capitolul 6 din Evanghelia dupa Ioan.In plus ,dupa cum vedeti,el are legatura cu versetul precedent.

,,Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl."

Doamne ajuta,discutii cu spor in continuare!

PS.Discutia noastra s-a indepartat,cumva,destul de mult de tema topicului.Din respect pt cei care posteaza pe el eu v-as propune ca in cazul in care doriti sa abordati aceste teme sa deschideti un alt topic,la sectiunea potrivita,unde cei de pe forum sa-si poata spune parerea.Altfel s-a putea sa iasa un balamuc general,atragator dar pestrit si fara esenta,de unde fiecare va pleca exact cum a venit..sau mai rau :)

Aveti dreptate. Avand in vedere modul in care trebuie interpretat, discutia nu se mai incadreaza in topic.

Revenind deci la topic, am o intrebare in special pentru Decebal, dar si pentru altii. Discutia de fata priveste mistica si asceza ortodoxa dincolo de practicarea numai a Sfintelor Taine. Ca atare eu cred ca trebuie facuta aceasta distinctie intre mantuire si desavarsire. Pentru mantuire a fost suficienta si credinta si pocainta talharului sau a tanarului bogat sau chiar a prostituatelor despre care Domnul spunea ca vor ajunge in Imparatie inaintea fariseilor. Desavarsirea insa cere mai mult, cere a lasa lumea vanzand totul si dat saracilor, si a-L urma pe Hristos asa cum a zis El: fara a lua pe drum haine sau sandale de schimb, fara traista mancand doar din mila celor ce vor crede etc. Deci cei care suntem pe forum din start nu suntem in aceasta categorie. Si dintre noi, unii sunt constienti ca nu pot lua aceasta cale a renuntarii totale ca atare cauta sa vada cam ce ar trebui facut pentru a se mantui totusi la nivelul lor, si au gasit calea Sfintelor Taine, iar altii vor sa arate ca exista ceva mai mult, desavarsirea, insa aceasta cale este incompatibila cu viata pe forum. Si atunci?...
Iata ca mai exista o cale a desavarsirii accesibila tuturor, iertarea deplina a aproapelui, chiar si dusman sa fie, aceasta poate fi exersata cu precadere in lume :) (ma refer la pasajul in care Domnul cere sa iertam pana si dusmanii zicand sa fim desavarsiti ca si Tatal Ceresc).

Eu inteleg ce spui tu, dar nu stiu daca si tu ai inteles ce vroiam sa spun. Bineinteles ca sunt de acord cu ce ai scris, dar nu stiu daca tu spui ca doar trairea conteaza, fara invatatura de credinta. Ai dreptate, doar credinta, dau doar cunosterea invataturii nu ajuta la nimic daca nu e dublata de traire si har. Tocmai de aceea am scris de credinta har si fapte concomitent, ca sa nu se inteleaga ca doar credinta e ceva. Deci nici fapte fara credinta sau har, nici credinta fara fapte si har.
Doar invatatura este filozofie, si filozofii credeau in ceva. Degeaba stie cineva toata dogma daca nu o si pune in practica prin faptele credintei si dragoste. Harul, dreapta credinta si faptele credintei aduca dragostea in inimile noastre. De fapt asta e si harul, dragostea, pentru ca e o energie din Dumnezeu. Cine se umple de har se umple si de dragoste, dar pentru asta e nevoie si de contributia noastra, prin faptele bune si drepta credinta.
Eronata este si doar trairea fara dreapta credinta, este doar o exaltare sentimentala din pietismul protestant adusa de curentul ecumenist. Dreapta credinta, adica ortodoxia, este baza pe care se construieste trairea, adica ortopraxia. Catehumenul nu e primit in BO daca a devenit sfant mai intai, ci daca a invatat si marturiseste dreapta credinta. De aceea dreapta credinta o repetam la fiecare Liturghie atunci cand spunem Crezul. Pe baza aceata primim Sfintele Taine si crestem prin faptele personale.
Despre pietismul protestant si indepartarea de ortodoxie: http://www.crestinortodox.ro/diverse...oxa-69434.html

Eu nu impartasesc aceasta opinie in totalitate si ca dovada este ca inainte de Sfanta Impartasanie este Sfanta Spovedanie. Poate te referi mai mult la catolici, care nu se mai spovedesc intotdeauna inaintea impartasaniei lor (care nu e). La Sfanta Spovedanie credinciosul marturiseste faptele si daca nu e vrednic de Sfanta Impartasanie e oprit. Putem spune doar ca in unele cazuri e mai multa ingaduinta la spovedanie, dar asta vine pe fondul slabirii credintei adusa de secularism si ecumenism. mai e si problema inmultirii credinciosilor mai alea la orase, unde preotul nu mai are posibilitatea sa cunoasca pe toti cei din parohia lui. Bine, cu efort si interes poate face si asta.
Dar in ultimul timp mi se pare ca e chiar invers, se pune accentul mai mult pe credinta (nu dreapta credinta, ci credinta generala in Hristos, in sens protestant) si fapte, in detrimentul harului si Sfintelor Taine, din cauza patrunderii conceptiilor ecumeniste care aduc desconsiderarea protestanta a acestora. Ma refer in special al credinciosi.

Decebal, inainte de a incheia discutia cu tine pe acest topic plin de ingamfare razvratita, te rog sa ai in vedere urmatoarele lucruri atunci cand ma mai pomenesti:
1) Asa cum ti-am repetat deja de mai multe ori, din capul locului eu nu m-am opus afirmatiei tale din titlul topicului, afirmatie pe care te straduiesti sa o dezvolti cu cateva citate din Tomul Aghioritic. Mai mult, am fost de acord cu asumptia ta, am precizat explicit acest lucru. Si ti-am cerut sa dezvolti subiectul indicind o tinta, un folos, o concluzie care ne-ar fi putut imbogati pe noi, cititorii tai.
2) Nu stiu ce te-o fi deranjat in raspunsul meu dintai, presupun ca te-a suparat faptul ca nu am dat pe spate si nu am facut "uau!.." la marea ta gaselnita. Apoi ti s-o fi parut ca ti-am subminat asertiunea cand, de fapt, daca erai dispus sa citesti mai putin patimas si grabit postarile mele pe acest topic, ai fi priceput lesne ca dimpotriva, am nuantat-o.
3) Mi-ai lasat impresia, dupa cum ai scris, ca esti cu totul incrancenat sa demonstrezi ca ai citit nu stiu ce carti, de parca ar depinde soarta mantuirii tale de aplauzele noastre pentru lecturile tale. In definitiv ce crezi, oare, ca aduci tu nou pentru forumul acesta pe tema harului, si ce anume castig duhovnicesc urmaresti cata vreme nu incetezi sa ma ponegresti si sa ma blagoslovesti cu apelativul de smecher din condei? Iti multumesc, totusi, ca ma numesti printre prostimea ortodocsilor din popor. O, nici nu visez vreodata mai mult! De m-ar gasi si Domnul vrednic de asa asezare, fericit m-as considera! Multumesc, asadar, Decebal, pentru ponegrire prin asezarea mea intre prostii ortodocsi, intre "pacalitii" preotimii neamului romanesc!
4) Modul in care te incrincenezi sa pui problema sufera de cateva deficiente pe care, din bunavointa fata de tine, ca sa ai un feed-back, le enumar partial si pe scurt, precum cred:
- aduci o presupusa noutate care e de fapt o banalitate, un truism pentru Ortodoxie. Multi suntem aici pe forum care, de ani buni, ne ocupam si cu scrierile pe care le pomenesti si cu efortul zilnic al vietuirii intru Hristos, atat cat ne tin puterile si cat ne blagosloveste Dumnezeu. Ai fi putut, de voiai sa nu aduci doar iluminata ta gaselnita in fata, sa rasfoiesti topicele dedicate rugaciunii, cel putin, pentru a vedea ca aceste probleme puse de tine in discutie, noi si altii inaintea noastra le-am mai discutat si rasdiscutat. Nu ai inventat tu oul, America sau mersul pe jos, prietene! Te grabesti, tinere, te grabesti si esti plin de emfaza...
- in paralel cu discutia despre gnoza si viata misterica tu ponegresti, in mod insistent, pervaziv, violent si colorat pe sfintitii slujitori ai Bisericii. Ii numesti in chip si fel: spagari, manuitori de cadelnite, smecheri etc. Nu te rusinezi de aceasta, nu iti ceri scuze pentru momentul tau de ratacire, ci perseverezi inca mai vartos, cu totul indiferent la cei dintre noi care avem, poate, o anumita evlavie fata de preoti, care pretuim viata liturgica din BOR asa cum e ea, cu lipsurile si metehnele ei. Judeci, osindesti, injuri in gura mare, bestelesti in stanga si-n dreapta preotimea romaneasca si poporul crestin ortodox in mijlocul caruia te-ai nascut si traiesti. PRIN ACEST DEMERS LIPSIT DE EVLAVIE, DE UMILINTA SI SMERENIE TE ARATI LIPSIT DE IUBIRE SI INJOSESTI INSESI SCRIERILE SI PE AUTORII PE CARE II CITEZI PRE CUM SI BISERICA INSASI, PACATUIND FOARTE. Intrucat, Decebal, harul primit pe caile de care vorbesti i-a facut pe oamenii de care amintesti, pilde de iubire jertfelnica, iar nu fiare cu inima impietrita, nu uzurpatori nemilosi ai randuielilor din Biserica. Critica lor a fost intotdeauna solidara cu viata lor sfintita, cu dragostea smerita, cu umilinta si smerenia. Au trait in Biserica, pentru Biserica, smerindu-se neincetat si facindu-se pilde vii de vietuire intru Hristos. ACEASTA MAI INTAI, ABIA APOI TEORII SI CRITICI!
- aduci citate si argumente intelectuale si omiti caracterul practic al vietii induhovnicite. In cartile despre Sfantul Serafim de Sarov, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama si alti sfinti Hristofori, ar fi trebuit sa gasesti ROADELE DUHULUI. Nu e nevoie sa le enumar eu, s-ar fi cuvenit sa ai parte de ele tu insuti cand te-ai apucat sa vorbesti din cap si din nedeplinatatile inimii despre minunile vietuirii in Hristos.
- cand Pelerinul a deschis topicul despre GANDIREA PATRISTICA ai fi putut sa remarci interventia mea pe acel topic, tocmai pentru a aduce un fulg din reperele fundamentale ale Ortodoxiei (tema acolo e tocmai harul), constind in selectia unor citate din "Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama", de Parintele Dumitru Staniloae. Acolo este evidentiat contextul acelor scrieri, anume cearta isihasta, purtata intre Sfantul Palama si Alchindin et comp. Daca eu as fi minimalizat persoana si lucrarea Sfantului, daca as fi respins invatatura despre impartasirea de lumina dumnezeiasca la rugaciune, daca as fi minimalizat sau negat asumptia ta din titlul topicului acestuia, atunci cum iti explici ca am selectat, culegind cu mana mea si cu ochii mei miopi, rand cu rand, o serie de pasaje din cuvantul iubitului Sfant? Oare crezi ca Sfantul Palama este pentru mine ceea ce este pentru tine? O, nu... Tu il folosesti pentru a te inalta pe tine, eu ma sfiesc si cand ii tastez numele aici, nefericitule... CINE, CUM SI PE CINE CUNOASTE si, mai ales, CU CE FOLOS, bietule inflacarat manios?

Prietene, sa incerc sa iti ridic pleoapele mult prea obosite pentru a ma vedea mai bine!
A) Primul lucru pe care l-ai putea face, daca nu tii mortis sa fii autist si sa vorbesti singur intr-o lume inchipuita doar de tine, ar fi sa rasfoiesti o parte din postarile mele referitoare la: rugaciune, sfintita preotime din Biserica de azi, Sfintele Taine etc. Vei gasi astfel cateva interventii ale mele in care imi exprimam durerea si nemultumirea fata de stadiul in care se gaseste astazi viata noastra liturgica, vietuirea ortodoxa etc. Vei gasi si repetatele mele autoindemnuri de a ma tine pe mine insumi, mai intai, la pocainta.
B) Am pledat de multe ori pentru respingerea tendintelor de religiozitate care sufoca Biserica, duhul ei milenar, credinta autentica, asa cum am mostenit-o noi din Sfanta Traditie. Am scris despre rugaciune, despre Filocalia, cu multa ardoare, din putina mea dragoste de om nevrednic, de mare pacatos. Am indraznit chiar sa ofer din experienta mea la rugaciune, celor care intrebau despre un fenomen sau altul din procesul cautarii rugaciunii curate. Am facut-o cu multa teama, dupa multe procese de constiinta, iar astazi chiar regret ca am scris fie si un cuvant pe aceasta tema, care se cuvine a fi dezbatuta cu duhovnicii care au lucrarea rugaciunii lui Iisus. SI INCA, SUB EPITRAHIL!
C) Am dus de multe ori dueluri cu oameni din alte confesiuni, in special cu n.p., privind intelegerea Sfintei Traditii, valoarea sau Comoara Ortodoxiei, pretuirea Sfintilor etc. Inclusiv cu fratii ortodocsi am avut dispute in care pledam pentru luarea in considerare a unor aspecte fundamentale din viata crestinului, care nu se reduc la frecventarea lacasurilor de cult si nici la plimbarea (turismul) prin manastiri, ci se refera la "Liturghia de dupa Liturghie".
D) Am pledat pentru dragoste, pentru roadele Duhului, asa cum le-am cunoscut din nefericita si mizera mea existenta, asa cum le-am intalnit la alti forumisti si la oamenii pe care ii cunosc in Biserica, si asa cum le-am intalnit in cartile duhovnicesti studiate in ultimii ani. Cand am strigat ca ne comportam eretic cu ereticii, fratii mei ortodocsi m-au considerat vandut, tradator, ecumenist, om cu mai multe fete etc. Le-am dus pe toate, intelegind ca sunt inerente anumite neintelegeri si ca e la mijloc neputinta mea de a ma face limpede inteles si mai ales pacatele mele multe si necuratia fiintei mele. Si mi-am cerut iertare cand am constientizat ca am sarit peste cal. Asa incat, sa fiu zburatacit de unul ca tine, care scrii aici in mod evident lipsit de dragoste si cu mare aroganta intelectuala, rece si steril, nu ma doare foarte tare, cata vreme m-au plesnit insisi iubitii mei frati si surori si iata, n-am murit si nici nu m-am inacrit asa de tare.

La sfarsit, vreau sa le multumesc inca o data fratilor care m-au insotit cu mustrari si certari de mare folos pentru despatimirea mea. Si iti multumesc si tie, Decebal, ca imi esti oglinda, foarte buna oglinda pentru trufia mea neasemuita, pentru patimile iutimii si prea multei vorbiri, pentru lipsa iubirii de aproapele, pentru slava desarta si, din nenorocire, vai mie, pentru marea mea desfrinare, in fond. Intrucat ce este, daca nu curvie si desfranare,
sa ma intind la vorbe aici facindu-ma partas la nelegiuire cu un om care se foloseste de Sfintii Parinti pentru a injura si ponegri sfintita preotime si porul roman dreptcredincios, cu toate neputintele lui, asa cum il ingaduie Bunul Dumnezeu.
S-ar fi cuvenit sa ma tin la umilinta si pocainta neincetata, iar nu sa imi irosesc ceasurile combatind o minte infierbintata si lipsita de pace, acolo sus unde tuna si fulgera catre noi, prostimea care ne inghesuim sa atingem, fie si o clipa, haina preotului care trece, cu Pasul lui Hristos, cadelnitind izbavirea.

Dumnezeu sa ne miluiasca!

Da, toti oamneii sunt chemati, indiferent de tara, regiune, religie, etc. Dar se spune si ca sunt putini alesi.
La intelegerea sensului celor alesi Fer. Augustin s-a incurcat, de aceea a crezut ca e predestinare, pe care au luat-o calvinii in sensul acesta.
Cum am scris in mesajele precedente, sensul celor alesi ni-l da si Sfantul Serafim de Sarov, care spune ca faptele bune fara credinta nu sunt mantuitoare, dar aceseta il pot ajuta pe omul respectiv sa fie ales si sa il lumineze Dumnezeu prin harul chemator. De aceea scrie ca cine il cauta pe Hristos il va gasi. Harul chemator (exterior) il face pe om sa gaseasca adevarul si sa vina in Biserica lui Hristos in care va primi si harul lucrator (mantuitor).
Sfantul Serafim ne da exemplul cel mai elocvent sin Sfanta Scriptura, cu sf. Cornelie Sutasul, de acolo inteleg clar ce ineamna cei alesi.
Sfantul Igantie Briancianinov explica pe larg ce se intelege prin cei alesi si cine sunt acestia: http://www.impantokratoros.gr/despre_erezie.ro.aspx

Da, minunat e pentru mine cuvantul Sfantului, clarificator si ziditor. Multumesc, Catalin, pentru link!

Multumesc Catalin,
Asa intelesesem si eu, de aceea ma nedumerea afirmatia Domnului cum ca doar cei chemati de Tatal ajung la El. Daca Tatal ii cheama pe toti, asa cum cred si eu, nu intelegeam rostul/sensul unei astfel de afirmatii. Raspunsul dat de Pelerin cred ca este cel bun in acest context. Si bine-nteles ca orice lamuriri suplimentare sunt bine-venite, poate deschidem un topic daca mai sunt si altii interesati :)

Deşi este puţin off-topic, aici depinde din ce punct de vedere privim mântuirea. Am mai scris un mesaj la început despre punctul meu de vedere, şi în baza acestora eu nu fac diferenţă între mântuire şi desăvârşire, şi asta pentru că eu nu consider mântuirea fără desăvârşire sau mântuirea ca salvare o mântuire deplină sau autentică. Este vorba fără îndoială de o salvare a celor care sunt salvaţi însă eu mântuirea o văd ca transformare după chipul lui Christos, ca asemănare reală cu Dumnezeu nu doar potenţială şi nici numai ca şi o salvare de la "naufragiu". Atâta timp cât un om nu este în mod real, autentic născut din Dumnezeu, poate să aibă parte de salvare, însă nu îl consider ca şi cetăţean de drept al Împărăţiei Spiritului. Nu consider deci că este în mod necesar condamnat dar nici nu îl văd transformat la modul real şi deci împreună părtaş cu sfinţii. Chiar şi scriitori bisericeşti ca Origen sau Clement vorbeau despre mai multe categorii de creştinii, împărţiţi fie în două, fie în trei, în funcţie de nivelul de profunzime al relaţiei cu Dumnezeu, iar criteriul esenţial era cunuoaşterea lui Dumnezeu şi viaţa după voia lui Dumnezeu.

Deci dvs. vedeti o singura vrednicie absoluta si nu o gradare a lor in functie de puterea fiecaruia? De aici cred ca deriva pozitia pe care o aveti legat de topicul deschis aici. Eu insa vad altfel lucrurile, desi multi se mantuiesc si deci plata lor este aceeasi, adica mantuirea, starea lor in mantuire insa nu este aceeasi dupa cum o arata pilda talantilor. Dvs. vorbiti mereu de cel cu zece talanti, marii mistici si asceti, dar mai este si cel cu doar 5 talanti de exemplu, care deasemenea este mantuit. Doar cel care nu si-a folosit talantul dupa putere a fost pierdut.

Sincer nu prea cred ca intre talhar si prostituata e vreo deosebire fata de alti nevoitori
Cred ca ceea ce conteaza e puterea marturisirii ,cat de tare este simtirea si pocainta noastra .De fapt desavarsirea aceasta si este : sa faci totul desavarsit,adica din toata inima,si sa fii placut lui Dumnezeu
Problema e ca noi nu stim ce inseamna har . Si de aceea avem abordari mecaniciste, geometrice :daca nu ai taine nu ai har .Rezulta si reciproca,ca urmand tainele,ai si har.
Noi vorbim doar din manuale incercand sa impacm cuvnte si defintii,care de altfel exprima toate o aceiasi realitate. Doar in mintea noastra limitata punem ziduri intre : taina sacrificiului,harul indurararii ,dragostea aratata prin fapte ,iubirea fara margini a lui Dumnezeu.
Toti spuneti adevarul si cu toate astea nu va intelegeti .Sau hai sa fiu mai bland :va completati , aratand fiecare aspecte ale unei aceiasi realitati , la care insa nu avem acces decat prin TRAIRE
Eu nu vorbesc ca unul care stie ce este harul. Nici nu vorbesc ca un ignorant care nu stie definitile depsre har. Vreau doar sa zic ca in harul lui Dumnezeu incap toti , fara ca prin asta sa zic ca taina euharistica nu e vectorul pincipal care ne duce acolo.
V-ati gandit vreodata sa nu le excludeti ci sa le ingaduiti pe toate ? Fiti desavarsiti precum Hristos ,si aveti mila fata de semeni,ca si El. Mila este legatura dintre desavarsire si uman