Termenul de "dogma" semnifica un lucru foarte simplu: o invatatura de credinta primita de intreaga Biserica.
Dar dogma semnifica si formularea canonica facuta de Biserica pentru a exprima acea invatatura de credinta, formulari facute in general in Sinoadele Ecumenice dar si in Scrierile Sfintilor Parinti, care sunt temelie pentru Sinoadele Ecumenice.

Ruptura intre comunitatile crestine care se autointituleaza fiecare "Biserica" este datorata invataturilor de credinta diferite, adica a "dogmelor" diferite.

Asa cum este un singur Dumnezeu, tot la fel este si un singur adevar pe care Dumnezeu il da lumii. Prin Moise a dat o singura Lege unui singur popor.

In cer nu sunt 3 confesiuni de ingeri, fiecare spunand "adevaruri" despre Dumnezeu. In imparatia lui Dumnezeu nu vor fi CONFESIUNI.


Dumnezeu este unitate, Apostolii au fost uniti, la fel este si Biserica Lui. Tot ce nu este unit si este dezbinat este lucrare a diavolului, dupa cum scrie si in Scriptura de catre Apostolul PEtru: "se vor ridica dintre voi lupi rapitori care sa rupa din turma lui Hristos".

Ei, intrebarea este: care turma si care lupi. Pai nu pot fi decat 2 explicatii: singurele turme care puteau fi rupte erau cea Catolica si cea Ortodoxa. Comunitatea protestanta nu putea fi "rupta" pentru ca nu exista.


Daca cineva se intreaba care este comunitatea crestina "corecta" si adevarata poate sa se uite cum a fost Israelul si poporul evreu timp de 1500 de ani si sa vada ca si noul Israel, poporul crestin al lui Hristos trebuie sa fie la fel.

Adica SA AIBA CONTINUITATE IN ISTORIE. Continuitatea este argumentul puterii lui Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu a tinut Israelul unit, puterea lui Dumnezeu tine noul Israel unit.

V'ati dat singur raspunsul : "se vor ridica dintre voi lupi rapitori care sa rupa din turma lui Hristos".

Ei, intrebarea este: care turma si care lupi. Pai nu pot fi decat 2 explicatii: singurele turme care puteau fi rupte erau cea Catolica si cea Ortodoxa. Comunitatea protestanta nu putea fi "rupta" pentru ca nu exista.

Care turma? A lui Hristos.

Adriana, tu nu intrebi ceva, vrei sa demonstrezi ceva. Eu stiam deja unde vrei sa ajungi, ca nu au importanta dogmele (diferite) si tu ai deja raspunsul, doar vrei sa ne arati si noua. Nici nu inteleg ce vrei sa faci, pe tine te intereseaza doar dogmele diferite, nu lista cu toate dogmele. Eu ti-am dat cateva, dar vezi ca nu te intereseaza, atunci ce rost mai are sa scriem degeaba, oricum nu o sa iei in seama decat parerile care converg catre ceea ce vrei sa demonstrezi. Iar ceea ce vrei sa arati e gresit.

Adica Biserica lasata de El, "las Biserica Mea..." Iar Apostolii ne-au spus ca vor fi care vor invata invataturi gresite care vor sa aduca dezbinare. Deci acestia au produs dezbinare.

Exact. Asta voiam si eu sa zic.

Sfântul Ioan Gură de Aur:
Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puţin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă. Cel care doreşte mântuire personală, cel care vrea să fie un adevărat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela caută la corabia lui Noe scăpare de potop. Cel care are teamă de trăsnetul straşnic al anatemei, care omoară sufletul şi trupul, acela să ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, să-şi îmblânzească îndărătnicia cugetului său, cu ajutorul legilor bisericeşti şi să se supună în toate maicii sale – Biserica… După mine, pacea nu este aceea care se ţine pe saluturile şi mesele comune fără rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovnicească.

Este interesanta ideea de continuitate facand comparatia cu poporul evreu pentru ca la evrei aceasta continuitate este o continuitate de sange, este singura religie transmisa prin sange si nu prin convertire. Si de aceea marea lor problema la ora actuala care ii ingrijoreaza este ca risca sa dispara. De aceea acum este mai usor a se converti la iudaism fata de trecut cand era aproape imposibil. Nici acum nu-i usor, procesul dureaza ani de zile, dar macar este posibil. Si ramane de vazut cum se va pune apoi in viitor problema continuitatii la ei, mai ales la casta preoteasca unde nu se poate ajunge intr-un nici un caz prin convertire.
Revenind la crestini, continuitatea lor ca fii ai lui Avram nu este asigurata prin sange ca la evrei ci prin credinta in Hristos. Deci indiferent cand si unde se converteste cineva la credinta in Hristos, Marele Preot, are continuitate de credinta pana la Avram, face parte din aceia multi ca nisipul marii promisi in descendenta lui Avram.

Catalin,
Printr-o metoda stiintifica se dovedeste sau se infirma ipoteza de la care se porneste. Esti liber sa demonstrezi, folosind metoda propusa, ca ipoteza de la care s-a pornit ar fi falsa.
Daca insa nu te intereseaza ceea ce am propus, nu esti obligat sa raspunzi off topic, poti sa scrii pe alte topice, ca de exemplu cel de dogmatica in general.

Punct lovit. Insa, tot nu pricep.... de ce te tot obosesti?... Ca sa dai prilejul altor agitatii sterile si, apoi, paguboase?...

Aplicarea metodologiei generale a cercetarii experimentale din stiinte, imi pare de-a dreptul caraghioasa cand obiectul "cercetarii" este Dogmatica. Cel mult asta e o manevra a unuia care se crede istet iar pe altii ii crede buni de aburit (manipulat) sau pur si simplu o puerila generalizare abuziva a unei abordari consacrate intr-un domeniu pe domenii cu alte legitati si cai de cunoastere.

Medicina nu-i teologie si viceversa, vorba lui ... Basescu.

Nu este vorba despre nici o cercetare experimentala draga Ioan, cum sa fie experimentala? Cercetarea experimentala este cu totul altceva.

Poate insa trebuie sa schimb metoda cu una opusa: ce ii face pe ortodocsi sa fie convinsi ca ar fi ortodocsi si ca parerea lor ar fi cea a bisericii? Si care anume este parerea bisericii din moment ce dogmele nu pot fi formulate/enumerate?

Ruptura sau schisma nu s-a datorat exclusiv dogmelor, ci şi factorului politic, însă ideea pe care merg unii este falsă, şi asta pentru că dogmele nu sunt factor de dezbinare, ci sunt un factor de unitate. Doar ereticii văd în dogme un factor de dezbinare şi doar ei fac dogmele factor de dezbinare. Dezbinarea nu vine deci din dogme ci din erezii şi din alte abateri în doctrină sau în fapte de la calea cea dreaptă.

Dar ereticii nu sunt definiti pe baza unor dogme si doctrine ci pe baza caii Sfinte in sine. Astfel, pe nedrept parasirea unor dogme este echivalata cu parasirea Bisericii. Si aici vorbesc foarte la rece si obiectiv.

Deci, da, dogmele nu sunt un factor de dezbinare, dat fiind ca ele sunt pilonii unei anumite confesiuni, nu a Bisericii.

Asta este părerea dumitale persoanlă, nu şi a Bisericii. Nu există dogme ale unei confesiuni, numai Biserica are dogme, "confesiunile" nu au cum să aibă dogme, eventual pot să "fure" dogme sau să se raporteze într-un anumit fel la ele. În Biblie şi Tradiţie Biserica Ortodoxă a primit noţiunea şi realitatea de Biserică, nu de confesiune. Biserica Ortodoxă nu cunoaşte şi nu recunoaşte ce este aceea o "confesiune", ci ce este aceea Biserica lui Christos, Trupul lui Christos.

Atunci de ce in 3 pagini de forum nu s'a facut legatura intre dogmele unei confesiuni si dogmele Bisericii? Restul sunt doar afirmatii pur subiective. Nu exista furt in acest caz dat fiind ca toate confesiunile se raporteaza [sau inceraca, cel putin] la Biblie si la dogmele singurei Biserici Apostolice.

Care ar fi dogmele acestei singure Biserici Apostolice? Se pot enumera aici toate ca sa le stim si noi?

Intre timp, intrebare pentru ortodocsi: sunteti deacord cu cele scrise pe o pagina a "The Greek Orthodox Church of the Holy Cross - Studies in the Faith" si anume:


Dogma

A religious truth issuing from divine revelation and indisputably defined by the Church.

Source & Basis of Dogma

Revelation - God's self revelation to His Creation
Holy Tradition - that which is given over within the Church from the time of Christ's apostles to the present day
The Bible - the Old Testament & the New Testament
The Liturgy - the gathering and work of the people
The Councils - a gathering of bishops who representing the body of the Church
The Fathers - saints who were theologians and spiritual teachers who defended and explained the doctrines of the Christian Faith
The Saints - those who share the holiness of God
The Canons - a rule or norm or measure of judging
Church Art - comprised of the artistic expressions of man and the blessings and inspirations of God
Formulation

The Orthodox Church recognizes two distinct sorts of dogmas : those perpetually preached and believed by the fullness of the Church as included in various dogmatic and symbolic tests and the writings of the Fathers, and those proclaimed and ratified by the seven ancient ecumenical councils and those local council which were ratified by them.

?

( http://www.goholycross.org/studies/s..._doctrine.html )
.

Credinta in practica
 

Intrebare tot pentru ortodocsi: sunteti deacord cu cele scrise pe acelasi site despre modul in care se pune credinta in practica?

Putting the Faith into Action

The following are sample subjects/issues that confront Orthodox Christians each and every day. Within Orthodoxy there are not simply "right" answers. There exist however guiding principles and ideals that lead us towards the Kingdom of Heaven. The challenge lies in approaching each subject/issue within the framework of the Orthodox Church, not simply in discussion but in practice, outside the class.

Fundamental Virtues (Obedience, Penitence, Remembrance of Death, Sorrow)
Struggle Against Non Physical Passions (Anger, Malice, Slander, Talkativeness, Falsehood, Despondency)
Struggle Against Physical & Material Passions (Gluttony, Lust, Avarice)
Higher Virtues of Life (Simplicity, Humility, Discernment)
Union with God (Stillness, Prayer, Dispassion, Love)
Decision-Making
Understanding Other Christian Traditions
Astrology
Stewardship
Answering the Question : "Are you saved?"
Spiritual Exercise
Fasting

Sunteti deacord mai ales cu cele bolduite? Si vi se pare OK ca nu sunt trecute Spovedania si Impartasania?

Domnu', dumneata chiar nu înţelegi? Nu există "confesiuni", ce este aşa greu de înţeles? Există Biserica lui Christos şi apoi există tot felul de schisme, erezii, "confesiuni", adunări, conventicule şi aşa mai departe. Dogme are numai Biserica lui Christos, ce au ceilalţi, ereticii, schismaticii, etc îi priveşte pe ei, nu priveşte Biserica. Dogmele nu sunt deci factor de despărţire, de dezbinare în sânul Bisericii, ele sunt factor de unitate; nu dogma aduce dezbinarea şi nu dogma a adus-o, ci încă de la început dezbinarea a fost adusă de erezie, fie că vorbim despre erezii doctrinare, fie că vorbim despre tot felul de erezii, schisme şi apostazii în fapte de la adevăratul creştinism.

Pentru cel ce-şi astupă ochii urechile şi mintea, nu există. Despre asta se discută...

Din ce vrei tu sa arati nu ai nevoie de toate dogmele, ci de cele diferite intre culte, ti-am mai spus. Dogma o stie tot credinciosul, in mod comprimat, este Crezul. In rest spune ca el crede tot ce invata Biserica, chiar daca nu stie toate dogmele. In schimb Biserica are toate dogmele perfecte, toata invatatura este rezumata in catehism. Nimeni nu o sa-ti scrie tot catehismul pe forum, nu stiu de ce tot insisti. Dogmele clarificate sunt cele date la sinoadele ecumenice si locale, nici pe aceela nu o sa ti le dea nimeni, sunt pe net. Tu un singur tip de dogma cauti de fapt, de exemplu Ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si nu si de la Fiul. Uite, ai gasit ce cautai, dogma ortodoxa care se opune unei dogme catolice. Studiu incheiat.

Ai auzit de autism?

Draga Catalin,
La tine nu am insistat cu absolut nimic ci te-am invitat frumos sa scrii pe alte topice daca acesta nu iti place. Deci ignora tot ceea ce vezi aici, nu-i pentru tine, nu insista nimeni, stai linistit si nu-ti pierde timpul pe aici. Daca insa tii mortis sa scrii, atunci nu mai acuza ca insista cineva cu ceva in ceea ce te priveste pentru ca nu este cazul.

Intr-un studiu cu privire la istoria crestinismului Schaff spunea ca: ,,Intrucat religia este cea mai profunda si sfântă preocupare a omului, aparitia religiei creştine în istorie este cel mai important eveniment dintre toate evenimentele. Este sfârşitul lumii vechi şi începutul unei lumi noi.Istoria omenirii înainte de naşterea Sa trebuie privită ca o pregătire pentru venirea Lui, iar istoria de după naşterea Sa ca o raspandire treptată a spiritului Său şi a a Impărăţiei Sale. "Toate lucrurile au fost create de EL, şi pentru EL." EL este "dorinţa tuturor neamurilor." EL a apărut în "împlinirea timpului", atunci când procesul de pregătire a fost terminat iar nevoia lumii de răscumpărare din pacat a fost pe deplin dezvăluita.Pregatirile pentru aparitia creştinismul au început în mod corespunzător cu facerea omului, care a fost creat purtand chipul lui Dumnezeu in el, destinat pentru comuniunea cu El prin Fiul Sau veşnic ; şi cu promisiunea de mântuire pe care Dumnezeu a dat-o primilor noştri părinţi, ca o stea a sperantei care să-i călăuzească prin întunericul păcatului şi al erorii."

Ce este cu adevarat fara asemanare,asa cred eu, in istoria lumii,la implinirea timpului venirii Sale, este simplitatea in complexitate a invataturii Sale intrucat daca am da la o parte tot ce s-a spus,bun sau rau,despre EL de-a lungul istorie lumii,in drumul ei spre Parusie,ni-se dezvaluie in fata ochilor si inimii,precum in fata acelor evrei simpli care-l ascultau in acele clipe,o invatatura atat de simpla,atat de frumoasa,atat de majestuoasa tocmai in simplitatea ei,precum un rau de apa vie, incat realizezi ca nu putea fi data de un simplu om.Un critic al relatarilor biblice,intr-un demers de demitologizare a persoanei Sale,in cautarea lui Iisus ,,cel istoric"constata ca pana si in situatia in care ar fi fost un simplu om,supus viziunii timpului sau,si chiar daca ar fi fost strivit de roata istoriei tocmai datorita radicalismului sau imposibil de acceptat de o lume decazuta,totusi spiritul sau,mesajul sau continua sa strabata timpul intr-un mod atat de transformator incat ajungi inevitabil sa te intrebi oare cine a fost acest om.

Insa noi stim ca EL este Fiul lui Dumnezeu si prin urmare nu putea aduce umanitatii,EL facand in fiecare clipa a vietii Sale voia Tatalui care L-a trimis,decat mesajul lui Dumnezeu care nu poate fi altfel decat mai presus de tot ceeea ce credem noi ca ar trebui sa fie.Tocmai aceea simplitate a Predicii,unii poate dintre cei ce au stat acolo nu l-au mai vazut apoi in timpul Sau pe pamant,ramine un exemplu de simplitate curata la care suntem chemati,atat de frumoasa,atat de blanda si totusi atat de greu de indeplinit.De-a lungul istoriei lumea,in ansamblul ei, a esuat sa o aplice,a fost aplicata insa individual si in anumite colectivitati dar la nivel general lumea i-a ramas vrajmasa.Un cinic spunea ca daca un stat s-ar organiza conform Predicii de pe Munte atunci ar disparea din istorie in doua zile probabil din graba de a intra in Imparatia Cerurilor.Mult cinism,care reflecta raspunsul lumii dar si un sambure de adevar in cele spuse.

Nu cred ca a venit clipa ca spiritul Predicii de pe Munte sa cucereasca lumea in intregimea ei.M-am intrebat mereu daca eroii acelei predici nu sunt de fapt adevaratii si singurii locuitori ai Imparatiei,un loc unde Dumnezeu le este Tata iar prin Hristos ei toti sunt frati.Daca as sti ca acei oameni vor fi cei ce vor intra cei dintai in aceea lume noua si in acel cer nou,de care vorbeau apostolii,as fi atat de fericit intrucat inseamna ca toata falsitatea acestei lumi,toata nebunia si toate lanturile puse de ea vor cadea intr-o zi,chiar daca pare cateodata atat de departata.Cred cu tarie ca va veni ziua cand cele spuse de Hristos ,,Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis."isi vor gasi implinirea si prin triumful eroilor Predicii de pe Munte si mai cred ca atunci,in acele clipe,toti acei frumosi nebuni,in mintea lumii,ai credintei vor fi impreuna implinind cuvintele tocmai prin spiritul celor aratate in aceea predica ce nu este altceva decat chemarea acasa,spre ce trebuie sa fim,spre biruirea mortii din launtrul nostru.

Invatatura Sa trebuia sa fie cumva unica in puterea ei transformatoare dar si radicala fata de orice tentatie a lumii de a-i corupe esenta regasirii chipului dumnezeirii din fiecare,trebuie sa se pune opozitie cu orice incercare de a-i inblanzi,prin compromisul etern al lumii,chemarea sfanta spre lepadare de intunericul acestui veac,ce va mai tine doar o clipa pana cand lumina ce a patruns prin toate cotloanele pacatului sau,va straluci in plinatatea ei,si orice urma a noptii ce pare ca ne invaluie adesea va cadea in fata rasaritului.Cand trec prin clipe grele,ca orice om m-as bucura sa-mi aduc mereu aminte sa recitesc cele spuse de Hristos in Matei 5,3-7,27.Am sentimentul ca de cate ori am facut asta parca pasii mi s-au clatinat mult mai greu apoi,este dragostea divina,sfintenia si trairea ei,in acele cuvinte,marturisesc ca mereu ma impresioneaza profund cand le citesc dar imi arata si cat de departe sunt de ele.Foarte departe si spun asta pentru ca maretia lui Dumnezeu in Hristos(Ioan 17,4),stralucind prin acele cuvinte ale Fiului,imi arata cat de simpla dar si cat de radicala este sfintenia Sa si cat de departe sunt de esenta ei,cat de ingropat in prejudecati si falsitate ma gasesc prin furtuna aceste lumi,cat de mult mi-se aplica cuvintele Sfantului Apostol Iacov:


Doamne ajuta!

Foarte frumoase cuvinte Pelerinule!

Ma bucur ca ati inteles toate acestea, era si esenta acestui topic! Stiu ca nu topicul v-a facut sa intelegeti dar ma bucur de postare.
As mai adauga doar un cuvant: modul in care Domnul a predicat si-a pus intr-atata amprenta pe umanitate pentru ca El a chiar aplicat ceea ce a predicat mergand pana la iubirea absoluta, desavarsita a Tatalui ce ne-o cere si noua: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac". Nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu Tatal in afara de El, de Domnul, dar "de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita". Intrebarea pe care v-ati pus-o despre Imparatie mi-am pus-o si eu ajungand sa ma intreb ce inseamna a-L cunoaste pe Iisus si a face voia Tatalui? Inseamna intr-adevar cunoasterea lui Iisus ca personaj istoric sau cunoasterea Lui pentru ceea ce este, Iubire, traind in practica fericirile din predica Sa, caz in care cine se afla de fapt in Imparatia Sa?... Grea intrebare pentru crestinatate si chiar si pentru mine care am interpretat mereu ca fiind vorba de ambele variante impreuna si nedisociate, Iisus ca personaj istoric, ca Om si Dumnezeu. Si daca totusi nu-i asa, daca este vorba doar de partea a doua, cunoasterea lui Iisus pentru ceea ce este, Iubire, si astfel musulmanii si budistii si altii ne-au luat-o inainte in Imparatie, fiind acei "Fericiti cei care..."?... Daca interpretarea crestina despre cunoasterea lui Dumnezeu in mod dogmatic, faptul ca este Trinitar de exemplu nu este aceea care conditioneaza mantuirea ci este doar o cunostinta in plus, in timp ce mantuirea este conditionata de cunoasterea lui Dumnezeu ca iubire, si nu cunoastere la modul teoretic, ci la modul practic, trait asa cum a trait El, pana la iubirea de vrajmas, pana a spune lui Dumnezeu sa ii ierte pe toti ca nu stiu ce fac?... De ce nu i-ar include pe toti oamenii in "Fericiti cei care..."? De ce un musulman sau un ateu nu ar fi fericit daca... ? De ce un ateu care iubeste la fel de mult ca un credincios nu poate fi considerat ca il iubeste pe acest Dumnezeu nevazut de nimeni dar care ramane in cel ce isi iubeste aproapele? De ce fericirile nu s-ar aplica tuturor indiferent de capacitatea lor intelectuala de a conceptualiza divinitatea? Oare nu despre iubire se vorbeste peste tot in legatura cu Dumnezeu, oare nu este El iubirea si de aceea acolo unde iubirea exista, se afla de fapt Dumnezeu?... Nu a vorbit mereu Domnul despre Dumnezeu in forma iubirii si cunoasterii Lui prin practica iubirii si nicidecum prin practici intelectuale si dogmatice? Nu tocmai din aceasta cauza Iisus a schimbat fata umanitatii si L-a facut pe Dumnezeu accesibil si ultimului insular din Pacific?... Nu aceasta este vestea cea buna pe care trebuie sa o dam tutror, cum ca cel ce a facut toate acestea posibile se numeste Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu iar Imparatia Lui a venit, este aici printre noi?...

Cu riscul de a va dezmagi eu nu m-am referit la budisti si musulmani si nici macar la toti cei ce-si spun crestini si care sunt exact opusul.Nu am nici o problema sa criticati cele spuse de mine dar va rog,pt ca nu sunt adeptul unor lungi discutii in contradictoriu, sa nu transformati cele spuse de mine intr-un fel de demers sincretist pt ca nu ar avea nici o tangenta cu cele scrise mai sus.Faptul ca ma refer la anumite aspecte fara sa fac lungi introduceri in care sa dau citate din catehism am considerat a fi un mod mai bun spre o fluenta a ideilor dar daca ajung sa fiu interpretat pe sistemul unei uniri cu necredinta atunci voi preciza pe viitor,daca va fi mai cazul,si anumite fraze clarificatoare.

Va multumesc.

La musulmani si budisti stiu ca nu v-ati referit, necesita mult prea mult curaj pe care putini crestini il au, iar eu (inca) nu, ci doar imi pun intrebari.

Dar daca nici macar la ceilalti crestini nu v-ati gandit, atunci sunt putin dezamagita, este ca si in cele spuse de o personalitate a lumii acesteia: din "intamplare" a pus mana pe o Evanghelie si fiind foarte impresionat de personalitatea lui Iisus, a vrut sa intre intr-o biserica sa vada ce se intampla acolo. La usa insa a fost oprit si nu a fost lasat sa intre spunandu-i-se: "nu puteti intra, este o biserica de albi". Iar el era negru.
Cam asa si dvs., predica Domnului este extraordinara, a schimbat fata intregii umanitati, dar totusi, sa nu exagereze nimeni sa creada ca ar apartine altora decat ortodocsilor bine-credinciosi ca noi nu ne ocupam cu amestecurile (sincretismele)... Si de ce aceasta segregare? Ei iata ca din cauza dogmelor...

Reamintesc Tartarugii şi altor iubirişti că aşa zisul conflict între dogmatică, dogme şi iubire este un fals conflict creat chiar de ei, de "iubirişti", pentru a îşi da şi ei posibilitatea de a avea un obiect al muncii, în lipsă de altceva. Şi chiar şi dacă ar exista un astfel de conflict, în nici un caz nu sunt ei cei care să îl rezolve.

Pe de altă parte cunoaşterea dogmatică nu se bazează numai pe raţiune sau pe ceea ce mai este recunoscut ca fiind cunoaştere raţională, ci se bazează pe Revelaţie, aceasta fiind doar sistematizată cu ajutorul raţiunii dar nefiind de origine raţională, umană deşi există totuşi un anumit nivel de revelaţie care este accesibil în anumite condiţii chiar şi numai la nivel de gândire raţională. Problema unui aşa zis antagonism între cunoaştere şi iubire, între dogme şi iubire este o falsă problemă, inventată în special de cei care sunt cam "repetenţi" la dogmatică, stau mai prost cu înţelegerea necesităţii acesteia şi se lasă cuprinşi de valul de indiferentism şi de relativism care vrea să strice în picioare aşezământul trainic şi eficient al dogmelor. Dogmatica nu se împotriveşte propovăduirii, nu se împotriveşte misiunii, nu se împotriveşte dragostei, iar dacă o face, o face doar în cazul relativiştilor şi minimaliştilor care ar vrea ei ca toată lumea să se coboare la nivelul lor şi să rămână acolo.

Nu avem de a face cu altceva decât cu o ciuntire ilegitimă şi nedreaptă a Evangheliei, o ciuntire făcută după minţile celor care nu au primit întru totul Lumina cunoaşterii lui Dumnezeu în Biserica lui Christos şi care pretind, că doar trebuie şi ei să se ocupe cu ceva în lipsă de lucruri serioase, în micimea lor să supună "patului lor procustian" Evanghelia mântuirii, să restrângă domeniul Adevărului la limitările lor extra-ecleziale.

Draga Decebal,

Din fericire nu am prins timpurile Inchizitiei ca sa pot da examen la dogmatica si sa raman repetenta si din fericire nu esti in postura de a-mi da tu sau altii de aici examene de dogmatica avand in vedere ca dogmele nu le stiti nici macar enumera daramite explica, la exemple concrete ca cel cu lauza sau cele postate de pe site-ul acelei biserici grecesti nu ati catadicsit sa raspundeti, deci practic nu aveti nici o autoritate in ochii mei nici pentru a examina ceva nici pentru a aduce aminte ceva.

O revelatie insa tot am primit in viata asta si daca ar fi sa o exprim in cuvinte, as exprima-o exact ca Apostolul Ioan:

"Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire."

Spunea la un moment dat cineva foarte frumos pe acest site: omul cauta la inceput pe orizontala cautand Adevarul iar cand l-a gasit nu mai umbla pe orizontala sa il gaseasca ci pe verticala sa il traiasca. Si adaug eu: zburatul pe verticala se invata la inceput ca si mersul, de aceea la inceput mai sunt caderi si reintoarceri pana se invata bine miscarea. Iar dupa ce se invata zborul, vazduhul ramane locul de viata preferat.

Multa pace!

Insisti sa repet sau ce? Cand am zis ca dogmele sunt factor de despartire? Asta e o parere pur proprie si a dumitale. Singura Biserica e cea ce va domni cu Hristos. Va rog incetati sa sustineti lucruri fara baza biblica intr'o discutie libera.

Iar ai dat cu bâta-n baltă, nu mă refeream la o persoană anume, ci mă refeream în general la "iubirişti" care stau mai prost cu dogmatica şi cu înţelegerea necesităţii acesteia. Iar după cum ţi-am mai spus nu cred că este cineva secretarul tău să îţi servească vreo listă pe tavă, atâta timp cât ai sau poţi să ai suficiente surse de studiu şi aprofundare cu privire la dogmele ortodoxe.

De fapt pana sa citesc topicul asta nici nu stiam ce este o dogma...si nu ma simt mai luminata acum pentru o definitie.
Eu nu vreau sa stiu numarul sau ordinea dogmelor.
Dogmele sunt foarte clare chiar daca nu se cunoaste denumirea de dogma ci de Adevar.
Noi toti stim adevarul..fiecare il vede cu ochii lui (ai tai vad protestantism in ortodoxie) in functie de patimile sale.
Vrei sa stii dogmele? Despatimeste-te! Vei stii Adevarul!

Invata parintele Cleopa pe oamenii mai simpli, dar credinciosi, daca ii ispiteste cineva cu discutii dogmatice sa spuna ceva de genul: eu marturisesc ce marturiseste Biserica.

Scopul acestui topic nu este ca cineva sa se ia la tranta cu Biserica - este ca cineva sa se ia la tranta cu oameni din Biserica si sa creada ca daca a biruit niste oameni (chiar si ca autosugestie), a biruit Biserica.

Acei oameni nu vor sa aiba de a face cu Biserica, pentru ca cei care cauta Biserica au cu totul o alta abordare.

Da-ne voie sa ne indoim de "baza biblica" de care faci tu caz.

Si diavolul are "baza biblica", dar fundatia lui ultima nu este Hristos, desi e drept, poate pretinde asta (daca se prefac in inger de lumina) iar cei ignoranti, chiar il cred.

Daca dogmele = Adevar precum spuneti, pai eu nu cunosc decat un singur Adevar: Iisus Hristos. Deci o singura dogma dupa definitia dvs. Daca toti crestinii ar fi ramas la aceasta sigura dogma acum ar fi cu totii uniti intr-o singura credinta, un singur Botez si un singur Pastor. Inca nu suntem acolo dar vom ajunge ca doar nu degeaba s-a rugat Iisus Tatalui pentru asta. Are o rabdare de fier cu incapatanarea lumii acesteia...

Diavolul nu pretinde niciodata ca fundatia lui ultima ar fi Hristos, niciodata. Mai bine ati raspunde la topic daca tot scrieti. Ati putea incepe dvs. sa explicati daca treaba cu lauzia este dogma si daca sunteti de acord cu afirmatiile bisericii ortodoxe grecesti despre dogme din postarile anterioare.

Deci cum sa intelegem asta?

Ca in afara de doua cuvinte: Iisus Hristos, fiecare sa-si fi permis sa creada orice, oricat de conflictual ar fi fost cu ideea de mantuire sau chiar cu persoana lui Iisus Hristos?

Nu cred ca Hristos s-a rugat ca sanatosii sa fie inchisi cu nebunii in acelasi sanatoriu (care numai sanatoriu n-ar mai fi ci de-a dreptul casa de nebuni - Biblia e chiar mai radicala in termeni..Babylon..chestii..)
S-a rugat ca cei sanatosi sa se inteleaga intre ei, sa nu ajunga asemeni celor nebuni.

Si desi catolicii si altii care vin cu pretentii ecumeniste, zic chipurile, ca rugaciunea lui Hristos nu a functionat, eu cred ca a functionat:

Bisericile ortodoxe in ciuda autocefaliei si a unor probleme relativ minore, SUNT in comuniune.

Restul lumii, care ii place sa-si spuna crestina iar pe alocuri poate ortodoxa...problema lor si Dumnezeu cu mila ca si pentru restul celor necredinciosi sau altfel-credinciosi mai bine zis.

Fara indoiala, cunoasteti pe diavol mai bine decat mine, iar daca n-ar fi "tatal minciunii" v-as putea da chiar crezare.

P.S.
Nu am timp sa parcurg 11 pagini sa gasesc "postarile anterioare" la care faceti trimitere.

Nimeni nu a spus ca sa-si permita sa creada orice ci sa creada ceea ce i-a invatat Maestrul lor: Iisus Hristos. Asa cum a zis si Pavel cand erau dezbinari: nu in numele lui Pavel s-au botezat si nici in numele altui apostol ci in numele lui Hristos, ca atare in Hristos sa fie uniti si toti "sa-si permita" sa creada doar ce a zis Hristos, ca El si nu altul este Mantuitorul si Rascumparatorul nostru, Invatatorul unic, Marele Preot etc. Deci nu sa creada fiecare orice, ci sa creada toti in Iisus si Cuvantul Sau ca doar de asta a venit pana la noi! Este chiar atat de greu? Doar incapatanarea ii face pe oameni sa continue sa nu vada ca "Hristos este in mijlocul nostru! Este si va fi!", deci El este ca si cum noi am fi prezenti in urma cu 2000 ani si I-am asculta cuvintele. Daca toti acei analfabeti il intelegeau perfect si il urmau toti ca unul, noi pentru ce n-am reusi? Doar pentru ca in 2000 de ani am avut timpul sa ne reingropam in invataturi umane ca evreii cu Legea lui Moise? Adevarul adica Hristos ne va face liberi pentru ca El este acum si aici in mijlocul nostru, este si va fi! Iar planul Lui se va face inainte ca lumea aceasta sa treaca...

Fain discurs, de corason asa.

Sunt sigur ca ar umple de lacrimi cel putin doua randuri de banci pline de binecredinciose din casa de adunare.

Acum, hai sa intzepam balonul.

Vezi tu, problema apare in momentul in care fiecare alege ce crede ca sunt invataturi umane si invataturi divine.

Neoprotestantul cand tine discursuri ca cele de mai sus, desigur ca gandeste ca ale lui sunt cele exclusiv divine, pentru ca sunt putine si desprinse din colaje biblice (fanteziste, dar ce conteaza?) iar ortodoxul (care saracul, n-a auzit de Biblie, ca a cazut din cer direct si exclusiv in poala neoprotestantului) le-a impanat cu teorii omenesti si uite asa a sabotat rugaciunea lui Hristos si nu e si el neoprotestant - adica crestinul autentic din vremea apostolioca, teleportat misterios 1500+ ani mai tarziu in istorie timp in care a disparut fara urma.

Si eu care credeam ca in Ortodoxie exista principiul de a-si cunoaste dusmanul ca sa se stie impotriva cui se lupta, si in Ortodoxie sunt cele mai multe invataturi despre diavol si invataturile lui mincinoase iar dvs. spuneti ca eu l-as cunoaste mai bine? Si asta pentru ca v-am spus ca diavolul nu isi are fundatia ultima Hristos? Pai domnule Alin, macar invatatura lui Hristos daca ar fi cunoscut-o, aceea elementara din Evanghelii si ati fi stiut ca cei ce isi iau ca fundatie ultima pe Hristos au o casa atat de solida ca nimic nu o darama. Aceia sunt sfinti, domnule Alin, merg direct in Imparatie fara sa mai treaca prin judecata. Treziti-va o data!

Postarile cu pricina sunt 95 si 96 de la pagina 10, plus intrebarea despre lauzie care suna asa: regula din catehism care spune ca o lauza nu poate intra 40 zile in Biserica este dogma sau nu?

Din pacate il cunosteti dar de pe partea de pe care nu ar trebui.

Eu am afirmat ca pretinde (atunci cand se preface in inger de lumina), nu ca are, si m-ati contrazis.

V-ati pierdut pe drum.

Nu stiu altii ce cred, dar eu afirm ca nu este dogma, este cutuma.

Am citit cele doua postari, ori engleza mea nu e asa buna, ori citatele sunt scoase din context, ori intrebarea nu e formulata corespunzator.