relatiile intime in cadrul casatoriei sunt binecuvantate de Dumnezeu si sunt importante deoarece unesc pe cei doi soti, infranarea poate fi facuta pentru rugaciune si dedicare la cele spirituale insa pe perioade limitate de timp, evitarea relatiilor daca nu se mai doresc copii nu prea are justificare.

Ce vrei să spui cu "perioadă fertilă"? Te referi la o anumită perioadă dintr-o lună (aprox 28 de zile), sau te referi la altceva?

Şi care e soluţia? Desfrânarea, ferirea sau alte metode contraceptive?

ma refer la acele 5-6 zile cand femeia poate ramane insarcinata. Perioada fertila incepe cu o zi inainte de ovulatie si tine trei-patru zile dupa ovulatie.

spune undeva in Biblie ca barbatul trebuie sa se impreuneze (sa faca dragoste) cu sotia lui doar pentru a face copii si apoi GATA-abstinenta totala, NU se mai impreuneaza cu ea?

SUBSCRIU LA CEEA CE AI SPUS amice. Asta le cer celor care sustin acest gen de abstinenta: versete biblice

Iarăşi nu te mai îţeleg, te rog să mă ierţi. Ieri spuneai că nu ţi se pare normal ca soţul să ofere soţiei iubirea trupească numai în acele zile fertile, iar acum susţii ideea. Ori nu îţeleg eu bine, ori...scote-mă te rog din ceaţă. :1:

Îţi recomand să înveţi ce este păcat şi ce nu ... am postat destule argumente...că nu vrei să le vezi e problema ta. Repet întrebarea: Şi care e soluţia în cazul în care nu mai doreşti copii? Desfrânarea, ferirea sau alte metode contraceptive?

Bag seamă că vii din rândul protestanţilor...sau mă înşel? Ceea ce spun Sfinţii Părinţi nu e suficient sau mai nou ne tâlcuieşti tu Sfinta Scriptură?

Cu cuvinte frumoase se poate justifica orice.
Nu cred ca un autor oarecare ar trebui luat la intamplare autoritatea ultima in domeniu, doar pentru ca ne place ce spune.

Lucrurile sunt simple cred eu - scopul primar este nasterea de prunci, ce este in plus nu este un pacat major dar nici un lucru binecuvantat.
Este tolerabil avand in vedere nivelul spiritual al celor doi (sau chiar a unuia dintre ei) dar trebuie sa existe aspiratie pentru ceva mai mult.

Desigur, vorbim aici de ce se intampla in cadrul casatoriei.

Adauga si termenul de valabilitate a celor cu coditza :)

Faina lista, f. utila pentru cine pricepe:)

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc, adica abstinenta totala.

Ei asta nu o vede...el vede numai ce îi convine lui. Să aşteptăm totuşi soluţia.

Îţi mulţumesc pentru răspuns! Nici eu nu îl consider pe autorul respectiv o "autoritate ultimă în domeniu", dar m-am bucurat să văd şi un alt punct de vedere. În luna decembrie a anului trecut am încercat să primesc un răspuns la obiect de la duhovnicul meu, nu teoretic, ci referitor la mine, dar replica sa a fost "ocolită"... Sau, poate, referitoare la esenţă şi nu la amănunte.
Recunosc că sunt depăşită de subiect, şi pun asta pe seama măsurii mele "necorespunzătoare".

S-a gandit probabil si la neputinta omului, poate are si el neputintele lui..

Omul trebuie sa vina la Dumnezeu mai degraba din dragoste nu din sentimentul vinovatiei (mai ales inflamat artificial si peste masura) si cu atat mai putin "tarandu-l" pe celalalt in directia corecta, metoda cu taratul avand uneori alte rezultate decat cele scontate.

Important este sa ajunga impreuna, treptat (nu peste putere) la intelegerea (traita) a faptului ca pot avea o experienta sufleteasca, duhovniceasca, superioara celei de ordin fizic.

"Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!" (Geneză 9, 1)

Aştept soluţia !!! Ce face un cuplu, în cazul în care nu mai doreşte copii? Cum se feresesc soţii să aibă copii, dar să nu păcătuiască? Concret ce face acel cuplu?

Sora Lore, va rog sa sesizati ca incerc sa inteleg cu precizie ce problema are Andrei si sa ii raspund strict la obiect. De data asta nu am mai plutit in generalitati ci i-am impartasit din experienta mea, asa cum am avut eu succes. Omul are nevoie de sprijin concret. Probabil ca dvs. nu ati sesizat despre ce e vorba cu adevarat in situatia lui Andrei....

Cat priveste treaba cu ispita strasnica, fiti linistita: toata consilierea psihologica este pentru unii o ispita strasnica, insa din fericire oamenii care depasesc probleme ale vietii prin consiliere nu isi pierd vremea cu reflectii teologice sterile. Invatati sa acceptati ca intre teologie si psihologie exista o anumita colaborare si ca atunci cand un psiholog cu experienta face o recomandare ar fi bine pentru interlocutor ca aceasta recomandare sa fie luata in serios. Cat priveste comnetariile nestiutorilor, e de inteles... Doar cine cunoaste, pricepe...

Asa cred si eu, asa sper...

Poţi spera, adevăr ai grăit în listă.

Punctul "i" îmi place cel mai mult, m-a facut să râd, nu-l ştiam, dar merită pus în practică. :1:

....:) Da, si eu am ras nitel cand am scris...:)
Culmea e ca merg de minune si urmatoarele 3 - i,j,k... Sunt chestiuni elementare in psihologia aplicata, insa noi nu suntem educati nici teoretic nici practic pentru asta. De aici probabil si reactia prompta a surorii Lore... E de inteles. Din pacate psiho-fobia e larg raspandita in Biserica romanilor de secol XXI...
Cei care au cunostinte despre acestea ar fi bine,cred, sa aduca marturie, ca sa nu para ca eu chiar bat campii. Singur vorbind, ar putea sa devina curios, in orice caz lipsit de credibilitate...

P.S. Sa fiu iertat, dar incep sa cred ca practica luptei interioare este o mica mare necunoscuta pentru multi... In acest caz, poate ar fi bine sa imi vad de treburi, intrucat imi pare mai intelept sa nu bat mereu si iar mereu la usi neprietenoase in dosul carora se afla multa siguranta de sine si suficienta. Te pui cu Stie-tot?...

Acum am observat că ai pus doi de i :))...cred că nu vorbeam de acelaşi punct :4:... eu la astă am făcut referire: i) sfatuieste pe altul care duce aceeasi lupta ("metoda expertului") chiar daca habar n-ai ce sa-i spui... :) Zambesc, dar nu glumesc: vei gasi solutii nebanuite!

Eu le consider pe toate practice...j, k - de mare folos.

Mă înclin. :1:

deja ma amuza jocul asta...cred ca renunt la el.

Ca un rezumat: Andrei vorbea de infranare datorita dorintei de a nu avea copii(din motive serioase). Ceea ce ii spuneam era ca poti face 3...12 luni de infranare, daca atunci cand iti reiei viata conjugala nimeresti intr-o perioada fertila...iese bebe.(asta nu inseamna ca sotul/sotia au planuit special perioada)

Asadar, perioadele de infranare, alternate cu perioadele de viata conjugala nu iti ofera nici cea mai mica certitudine ca femeia nu ramane insarcinata. Deci metoda cea mai sigura de a amana/evita nasterea de prunci e infranarea totala. Atunci cand perioadele alterneaza, sansa sarcinii creste considerabil.

Oare acum m-am facut inteleasa?

Frate Ioane, remarca mea nu se refera strict la postul de acum. E o concluzie trasa in urma posturilor dvs din ultimele luni.


Ba da, am sesizat, dar nu de la inceput. De aceea evit sa ii dau sfaturi practice.Un barbat e altfel alcatuit decat o femeie.
Toata consilierea psihologica daca contravine cu invatatura Bisericii e o ispita strasnica.Dar slava Domnului ca nu e asa. Mult face o consiliere psihologica sanatoasa. Dar capcana de a se pune pe sine inaintea celorlati, de a se da pe sine ca exemplu, de a da sfaturi la altii e o ispita specifica anumitor medii. Si din pacate, nu oricine vrea sa priceapa.

Înţeleg şi sunt de acor cu tine. Dar reiau o idee de a ta pentru a mă lămuri.

După tine doar în această perioadă de 5-6 zile e normal să ai relaţii conjugale?

Exact de la asta a pornit discutia initiala.
Nu, nu e normal. Normal e sa nu le ocolesti in mod voit pe acestea.

Bun, acum înţeleg. Sunt de acord cu tine. A sta cu calendarul în faţă mi se pare ca la loterie. Eu cred că normal este să ai relaţii de comun acord după ce semnele femeii încetează (menstruaţia) până la aparişia semnelor, ţinând cont de zile de post, sărbători etc...

Nu numai că e o loterie, dar mai e şi un "pic" de păcat strigător la cer, conform catehismului ortodox.

exact...iata un rezumat eficient.

Dacă e păcat să urmăreşti calendarul când vrei copii, oare cum o fi invers?

Cu scuzele de rigoare, mi se pare că unii oameni exagerează: păi dacă e să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, de ce să folosim calendarul? Adică să nu care cumva să facem sex de plăcere cu soţul/ soţia, având în vedere că în afara nu ştiu căror zile oricum nu se procrează?

Unde mai e iubirea şi spontaneitatea? Voi sunteţi sigur că asta (calendarul) vrea Dumnezeu de la noi? Eu nu cred asta!

Asta spuneam și eu că deplasată ideea, din păcate există și extreme de genul ăsta. :1:

Dar nu despre asta e vorba acolo! Nu sa te dai neaparat exemplu, sa te mandresti cu infranarea ta, sa te dai sfatos si priceput (in definitiv, daca faci asta, in primul rand esti mincinos) ci sa pledezi pentru, sa culegi exemple, cazuri, texte, poate chiar momente personale de infranare (asa mici si palide cum or fi) si sa le prezinti altora ca argumente, ca invatatura buna, cu convingere.
Intrucat ce spui altora te formeaza pe tine insuti! Daca le spui binele, devii tu insuti bun, cu vremea si cu harul lui Dumnezeu. Spune-le raul si nu vad cum vei deveni decat rau...

Cred ca Andrei a priceput ce si cum...

Fiti linistita, metoda expertului e periculoasa doar pentru cei foarte mandri si stupizi. Ca doar iti dai seama ca ai limite, insa prin metoda asta nu faci decat sa te dezlipesti de limitele prea joase si sa incepi sa cresti, cu curaj, deblocand mecanismele autosabotoare. Imaginea ca sunt infranat nu e neaparat mandrie, nu e obligatoriu lipsa de smerenie. Ci increderea ca si eu sunt un om capabil de infranare, am si eu aceasta capacitate omeneasca, chit ca deocamdata e partial activa in mine, dar sunt hotarat sa fac tot ce tine de puterea mea. Ori aceasta este deja un bun inceput! Restul e harul Domnului, harul impreuna-lucrator al Duhului Sfant.
Sincer, Andrei nu mi-a lasat deloc impresia ca ar fi un om in pericol de a cadea din pricina unei mari mandrii, ci mai degraba s-a smerit cerind practic ajutorul. Un om mandru nu face asta! Ci le roade in mintea lui, crezindu-se capabil sa poarte in ascuns, in turnuletul lui de clestar, toata rezolvarea oricaror probleme... Dealtfel, cand am scris am pariat pe inteligenta lui Andrei...:) (Cred ca prostia e un partener ideal al mandriei si mai cred ca IN GENERAL oamenii inteligenti, nu neaparat foarte instruiti, au sanse reale sa dobandeasca smerenia. Smerita cugetare cere ca mai intai sa ai cugetare... Altminteri nu ai ce smeri.) Altfel nici nu scriam.

Repet treaba asta in care cred cu tarie:
"Fa-te ca esti cel mai infranat om si, cu uimire vei constata ca .. vei deveni cu fiecare zi! AMIN+"


Si invers, repeta-ti ca esti un desfranat, spune-o zi de zi, roaga-i si pe altii sa-ti repete si pariez, ca feciorelnic de-ai fi (Doamne iarta-ma, ca o spun doar cu scopul obtinerii intelegerii talcului), vei deveni un desfranat.

Inima noastra e sensibila la ce ne trece prin minte... Nu tot ce ne trece prin minte vine din inima, insa unele ganduri, fie si considerate minore, pe care nici nu le prea luam in serios, cu vremea ajung sa aiba impact acolo, in inima!
Azi o gluma, maine o aluzie, poimaine vine unul cu oarecare autoritate si ti-o tranteste... si uite-asa ajungi din om neom... IN VIATA SUFLETEASCA, "ETICHETA" AUTOATASATA precum SI CEA PUSA DE ALTII: TRANSFORMA INTERIORUL "BORCANULUI" IN SENSUL IN CARE SCRIE PE EA! Spune-i unui om in fiecare zi ca e un netrebnic si se va netrebnici, cu vremea. Spune-i ca-i betiv si va deveni. Spune-i ca-i fricos si va fi. Spune-i ca-i curvar si va deveni. Spune-i ca-i harnic si va fi mai departe! Spune-i de bine si va avea motiv sa se conformeze binelui. (Doar daca nu i se nazare sa se razvrateasca fata de tine... Cum fac adolescentii fata de parinti, de pilda... Pe invers. Of...)

Inima noastra e ca un copil care asculta la usa ce vorbesc parintii despre el... Ce spun ei in taina, bietul copil, aia si crede. Atentie asadar CE DIALOG INTERN SI EXTERN PURTAM!

Cred ca ne putem repeta mereu ca suntem infranati si putem cere la rugaciune sa fim inca si mai infranati. Sunt sigur ca Domnul ne sprijina inclinatia inimii, vazindu-ne atat de hotariti.

La fel cred ca e cu credinta in general. Consider ca sunt credincios si rog pe Dumnezeu sa imi sporeasca credinta. PERMANENT. ZI DE ZI. PANA LA SFARSIT.

Acel " bine este omului sa nu se atinga de femeie ", si "eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi " (cor1- 7 ) se pierde prin casatorie definitiv nu mai e sansa sa fie dobandit treptat in cele din urma acel bine si de cei ce au o familie , raman mereu cu acea "suferinta in trupul lor" ? Sf. Apostol spune ca se poate (cor1-29), multi duhovnici si sfinti o spun si o vedem la unele familii de crestini.
Sf. Ap. Pavel spune ca e un dar.

Nu e rau ca, atunci cand apar unele semne de slabiciune odata cu inaintarea in varsta, cand cei doi nu mai pot procrea sau nu mai vor sa aiba copii, sa lase grijile lumesti de acest fel. Pot trai impreuna ca fratii, iar in locul grijilor fata de placerile trupesti pot sa apara griji pentru cele duhovnicesti atat de folositoare pentru mantuire. Daca amandoi sunt de acord sa vietuiasca astfel.

Bineinteles ca a vietui in acest fel este un dar al lui Dumnezeu si nu trebuie trambitat. E vorba de o despartire de cele lumesti in mijlocul lumii si nu trebuie sa ne asteptam, daca procedam asa, sa ne aprobe chiar lumea. De asemenea, fecioria trupeasca fara fecioria duhovniceasca nu a re nicio valoare. Stim asta din pilda fecioarelor nebune.

Stim apoi si din Vietile Sfintilor ca dupa ce biruim un fel de ispite vin altele mai subtile prin care ne putem pierde mantuirea. Deci, pe masura ce biruim o ispita, ideal ar fi sa ne adancim in smerenie si sa avem mai multa trezvie pentru a observa ce fel de ispita ne mai pregateste pierzatorul de suflete. Of, de am fi vrednici!

Mie imi vine greu sa cred ca intrarea in viata de familie, prin casatorie, este o ispita. Cred ca un lucru al firii (iar instinctul care duce la reproducerea vietii tine de fire, precum si iubirea dintre barbat si femeie tine, pana la un punct, tot de fire - mai mult nu poate fi decat prin Taina) nu este prin natura lui o ispita. Daca ar fi, atunci formularea Bisericii ar fi fost alta... Vedem insa ca Biserica inalta unirea barbatului si a femeii la rangul de Sfanta Taina.
Apostolul zice "bine ar fi.." si Insusi Domnul face referiri clare legat de casatorie (amintind intr-un loc desfranarea iudeilor...), ca sa nu mai pomenesc de prima minune savarsita tocmai la nunta...

Singura chestiune delicata o vad la aceia care au vocatia clara a vietii monahale, vocatie vadita de timpuriu. Acestora, da, atractia casatoriei le poate fi ispita. In rest, dimpotriva, ispita este sa ne amagim cu ganduri straine in loc sa invatam cum sa ne apropiem de sexul opus si sa cautam partenerul randuit de Dumnezeu pentru viata de familie. Si sa ne oprim la el, desigur...

Dar dragostea dintre barbat si femeie este un ocean de necuprins... Bine este noua sa nu tinem barcuta pe la maluri si sa nu ne impotmolim in smarcuri periferice... Adica, in definitiv, in egoismul propriu si in infantilisme.
Poate fi ceva mai frumos decat daruirea jertfelnica, din tot sufletul, fata de perechea ta in cadrul familiei binecuvintate de Domnul?
Abstinenta periodica asa cred ca e bine sa fie interpretata si traita: ca un prilej de a purta dragostea pentru partener si pentru Dumnezeu la un nou nivel, mai bogat in daruire, mai plin de simtaminte si fapte duhovnicesti, mai aproape de Dumnezeu.

mda...asta o spune Pavel ca o recomandare PERSONALA (o si motiveaza) si NU ca o porunca divina. Daca TOTI oamenii ar urma acesta RECOMANDARE a lui Pavel unde s-ar ajunge? Maxim in 120 ani ar disparea rasa umana

in coltul din dreapta sus scrie din ce confesiune provin (nascut si crescut) iar pentru mine e suficienta Biblia