Un ou conţine în funcţie de felul său sau mărimea sa peste 220 mg colesterol. Ficatul poate procesa zilnic 200 mg. Ce se întâmplă atunci când primeşte 220? Supune ficatul la un efort mare, încearcă să îl elimine iar dacă nu reuşeşte se reabsoarbe şi se depune pe vasele de sânge. Dacă am mânca 1 ou şi gata, teoretic nu ar trebui să fie probleme. Dar cine mănâncă doar un ou pe zi şi nimic altceva? Consumul execesiv de colesterol duce în timp deteriorarea ficatului, la arteroscelroză şi la alte boli date de excesul de colesterol.

Recomandat este să îl ţinem în altă cameră...cel puţin noaptea când dormim. Şi ziua cât putem să nu-l ţinem pe corp ci cât mai departe.

Two-egg diet cracks cholesterol issue August 28, 2008 (PhysOrg.com) -- Research published in The European Journal of Nutrition this week has finally cracked the myths surrounding eggs and cholesterol. The new study showed that people who ate two eggs per day, while on a calorie-restricted diet, not only lost weight but also reduced their blood cholesterol levels.

http://phys.org/news139156140.html

În concluzie cu privire la ouă, cred că important e să fie de țară :)

Nu neaparat.

Daca taranul nu trece pe ele data cand au fost recoltate si nu le pastreaza la racoare pana ajunge cu ele la piata, mai ales vara, nu-i de mirare sa te trezesti cu burta umflata, de la niste oua "proaspete", de tara.

Cică ouăle de prepeliţă sunt mai bune, cantitatea de vitamine este mai mare (de 3-4 ori mai mare decât a ouălelor de găină) şi că nu au colesterol. Eu aş spune că au colesterol, însă nu au colesterol rău - LDL şi sunt bogate în colesterol bun - HDL.

Un film demonstrativ a prezenţei coleterolului din ouăle de prepeliţă: http://www.sanatateplus.ro/content/c...e-de-prepelita

Informatii binevenite. Am vazut ca cei mici sunt atrasi de telefoanele mobile si parintii ii lasa sa se joace cu acestea, considerandu-l inofensiv. Varsta la care un copil are telefon mobil a scazut dramatic, cunosc familii care le-au luat copiilor telefon din clasa intai si spun ca nu isi fac griji in aceasta privinta, deoarece copiii il folosesc cu moderatie. Este de mare ajutor sa cunoastem adevarul.

Practic telefonul vorbeşte la modul continuu cu antena celulei în care se găseşte, dacă e deschis. Asta am vrut să subliniez cu postarea dinainte. Şi eu trăiam cu impresia că în stand by telefonul ţine un fel de keepalive cu reţeaua la cîteva secunde acolo sau mai rar, dar m-am speriat cînd am văzut logul.

Cînd îi văd pe unii cu mini-mobilul ăla agăţat de ureche, mă apucă groaza.

Deci, mare grijă!

O fi gluma dar multi spun ca se simt mai bine,eu ce sa zic am pus sapunul si intradevar nu mai am noaptea arsuri la picioare sa vad cit ma tine.

Nu trebuie niciodata neglijata puterea credintei. Adica placebo.

Ai dreptate,pe langa tratamentele casnice trebuie si rugaciunea.

Păpădia, un arsenal de sănătate şi vitalitate
 

"Datorită calităţilor terapeutice de excepţie, păpădia este o plantă de o importanţă deosebită pentru menţinerea unui organism sănătos, tânăr şi viguros, în care funcţiile fiziologice ale principalelor organe (ficat, rinichi, inimă) se desfăşoară la plafoane optime, ca urmare a unei purificări severe a sângelui.

Proprietăţile terapeutice ale păpădiei au fost semnalate încă din secolul al XVI-lea, de către botanistul Hieronymus Bock, care sublinia calităţile diuretice ale păpădiei. Ulterior au fost evidenţiate numeroase alte calităţi vindecătoare.

Funcţia principală - depurativă a sângelui şi ficatului - asigură un tonus general al organismului. La nivelul sângelui acţionează şi ca hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant.

În afecţiunile digestive are proprietăţi coleretice şi colagoge (favorizând evacuarea bilei), astringente, hipoacidifiante, alcalinizante, laxative, stomahice, antiputride, stimulente ale secreţiei pancreatice, decongestive, antibiotice, mineralizante, aperitive şi tonic amare.

În funcţiile cardiace are efecte venotonice, antidiabetice, antiplachetare şi depurative sangvin.

La nivelul rinichilor are acţiuni diuretice şi dizolvante pentru calculi renali, tonifiante pentru piele.

Alte proprietăţi ale păpădiei bine cunoscute în terapeutica medicală sunt: antitumorale, antiinflamatoare, anticanceroase, antireumatice, sedative, tonifiant al pielii.

Rizomii de păpădie au proprietăţi puternic depurative, eliminând toxinele de origine infecţioasă din ficat şi bilă, dar şi pe cele provenite din alimente poluate.

Forme de utilizare internă:

- infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10-15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri puţin amărui, după mesele principale, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulaţiei sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor şi ulcerelor varicoase şi eliminarea toxinelor din organism;

- decoct din 30-50 g rădăcini şi frunze proaspete puse într-un litru apă rece; se lasă la macerat peste noapte, iar în dimineaţa următoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzează 4 ore, se strecoară şi se beau două ceaiuri îndulcite cu miere pe zi, unul cu 30 minute înainte de micul dejun şi altul la o oră după micul dejun, având efecte în bolile de rinichi, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, dispepsii, icter cataral şi hemoragii interne.

- decoct din amestecul de 40 g herba uscată de păpădie, 20 g frunze de mesteacăn, 15 g flori de soc, 25 g scoarţă de cruşin sau herba de volbură din care se ia o linguriţă de 250 ml apă rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri călduţe şi neîndulcite între mesele principale, într-o cură de peste o lună, având efecte în combaterea obezităţii şi celulitei;

- salată din 100 g frunze tinere, recoltate primăvara până în mijlocul verii, care se ţin 30 minute în apă sărată pentru a îndepărta gustul amărui; se mărunţesc şi se amestecă cu 25 g pătrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, oţet şi mărar. Frunzele se pot amesteca cu un sos preparat din smântână, sare, piper şi zeamă de lămâie sau cu muştar, ulei şi zeamă de lămâie. După o cură de 2 săptămâni are proprietăţi nutritive la convalescenţi şi la persoane anemice aducând organismului un supliment de săruri (ex. calciu, magneziu), compuşi proteici şi substanţe antibiotice naturale. Are şi efecte vindecătoare în reumatism, obezitate şi oboseală generală.

- tulpini (tije) fragede, mestecate în gură, pe stomacul gol, câte 5-8 bucăţi pe zi, timp de 2-4 săptămâni, cu efecte de ameliorare rapidă a durerilor reumatice şi a inflamaţiilor glandulare şi hepatice, stimularea funcţiei vezicii biliare cu dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroză, gută, depurarea sângelui, afecţiuni ale splinei, evitarea stării de oboseală şi lipsa de energie. Persoanele astenice şi obosite vor simţi din primele zile o senzaţie de revigorare a vitalităţii corpului. În tratamentul diabetului se consumă zilnic câte 10-12 tije." (Sursa: Ziarul Lumina)

Despre mezeluri - doctor Gheorghe Mencinicopschi
 

"14 portii de mezeluri pe luna cresc cu 78% riscul aparitiei unei forme de boala pulmonara obstructiva cronica, una dintre primele cinci cauze de deces in tarile vestice si care se manifesta prin scaderea capacitatii organismului de a mentine o concentratie normala de oxigen in sange.

Ce ingrediente contine o reteta standard pentru un mezel?
Mezelurile contin aditivi foarte periculosi, cum ar fi: nitrati si nitriti de sodiu si potasiu (de la E 249, la E 252), fosfati (de la E 339 la E 343) si polifosfati (de la E 450 la E 452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu. In prezenta proteinelor, nitritii se transforma intr-o substanta care favorizeaza aparitia cancerului de stomac. In doze foarte mari, nitritii dau o toxicitate acuta care impiedica sangele sa mai transporte oxigen.

Sugarii si copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substante, care le creeaza probleme respiratorii. Un aditiv pe care producatorii il folosesc ilegal si destul de frecvent in mezeluri, fara sa fie sanctionati, este amidonul modificat. Conform Ordinului nr. 975, amidonul nu este admis in produsele din carne. Totusi, mezelurile au amidon cu nemiluita, pentru ca acest aditiv retine multa apa si mareste cantitatea de mezel, inlocuind in fapt carnea.

La ce ingrediente trebuie sa fim atenti cand alegem un produs procesat din carne?
Chiar daca au fost siliti de legi sa treaca pe etichete toate componentele retetei, producatorii din Romania se feresc sa dezvaluie cantitatile adevarate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfati, nitriti, nitrati, arome sintetice si coloranti, multa sare si multa apa. In ultima vreme, au aparut tot soiul de aditivi care n-au fost testati toxicologic, dar pe care producatorii au inceput sa-i foloseasca intens. Dintre cei mai periculosi sunt fosfatii, care, in exces, impiedica fixarea calciului in oase. Imaginati-va ce inseamna asta pentru copii.

Glutamatul monosodic da un gust foarte bun. Stimuleaza pofta si te face sa mananci incontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mancand si mancand, duce la obezitate. Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, in mare parte, de faina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compozitia unui parizer ieftin sau a unui salam. Soia in stare pura, nemodificata genetic, a ajuns sa fie cel mai sanatos ingredient dintr-un salam. Amidonul, in schimb, chiar n-are ce cauta intr-un produs din carne. Pentru ca nu vor sa fie scrupulosi, producatorii promit sa-l treaca pe lista ingredientelor."

Miraculosul ginseng românesc
 

Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.

Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.

Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului.

Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides. (Sursa: provincianews)

Sanatatea si vindecarea in boli nu este in puterea omului !
 

Nu am pus acest motou ca sa fiu luat la misto sau ca sa inteleaga cineva ca ar fi un prilej de zizanie, de tensiune, de contrapareri, nu !
Dar nu numai vindecarea ci orisice lucru care tine de om, nu este in puterea lui de a-l implini spre vreun folos .
Mintuitorul spune clar (clar , in sensul de ...: daca este cineva cu bunavointa sa inteleaga si sa tina seama !)la Ev. Ioan : "... nimic nu puteti fara Mine!" ... si celelalte zise si conexe (s.c.z.c).
Sanatatea se arata a fi mai mult in puterea omului de a fi, de a fi mentinuta, decit vindecarea propriuzisa . Garantie este cuvintul marelui Sf. Vasile, care spunea inca de acum 1700 de ani ca, "bolile noastre, sunt pacatele noastre!" Adica, cu cit se inghesuie mai mult pacatele in sufletul nostru, cu atit trupul isi pierde sanatatea, vigoarea, echilibrul bun .
Vindecarea insa tine numai si numai de Dumnezeu ! Adica, redobindirea a ceea ce am pierdut pt. ca asa am avut noi chef nu este decit in puterea si indurarea lui Dumnezeu ! A omului ... ba !
O prima consecinta a acestor constatari este puritanismul spovedaniei . Si prin aceste cuvinte, prin aceste garantii, sunt de inteles marii duhovnici care stau ore in sir la spovedit cu fii duhovnicesti tocmai pt. a-i curata cit mai bine si mai bine de pacate si a-i pune sa le ispaseasca, adica, cumva-cumva sa le rascumpere, sa mai indrepte putin lucrurile .
Despre vindecare, despre "moduri de viata sanatoase", despre regimuri si feluri de alimente, despre conservanti si moduri de conservare a alimentelor, impartasesc aceiasi convingere ca si parintele Valerian de la Frasinei : astazi extrem de multi oameni, dar extrem de multi, cu studii academice sau "studii" practice de herbalistica si nutritie populara vorbesc toata ziua, pe toate TV-urile si publica noian de carti dar, dar... fara ca cineva sa cunoasca defapt precis si corect acest aspect al vietii umane . Nici macar universitarii de medicina nu stiu clar aceste lucruri . Isi dau si ei cu parerea, dovada nenumarate teorii si practici despre alimentatie si slabire sau vindecare
Am o mica experienta de 25 de ani ca medic si pot sa va spun ca am vazut oameni care au facut numai tratamente stiintifice si avangardiste pt. cancer, si au murit de nu s-au vazut si acestia sunt cei mai multi . Citiva, extrem de putini, scapa !
Am vazut deasemenea oameni care au urmat pt. cancer numai tratamente naturiste si enorm de multi dintre acestia au murit pe altarul stiintei populare de nu s-au vazut .
Am vazut oameni care au facut si tratamente medicamentoase clasice ca si fitoterapie, tot in cancer, si au sfirsit saracii in mare deznadejde si cu parerea cica :"... imi pare rau ca nu am urmat macar unul din tratamente fara a le mai amesteca... poate as fi cistigat ceva astfel !"
Am vazut oameni care erau naturisti (vegani, cum spun frumosii de americani) de zeci de ani si care nu au avut cine stie ce beneficii, caz in care mi-am adus aminte ce spune medicina traditionala chineza (acupunctura si herbalistica chineza) ca mincarea cruda, neincalzita (adica nepreparata termic) usuca splina, o stafideste in primul rind ca functionare si apoi si ca organ . Ori splina este unul din organele deosebit de importante in economia organismului .

Ca atare, poti sa faci ce vrei tu in situatia de boli , mai ales in cele deosebit de importante (cancer, leuconevraxita, diabet avansat, Altzeimer, TBC refractar la terapia uzuala, AVC-uri cu sechele majore, etc, etc.) si sa urmezi cele mai "astrale" si noi tratamente, sa te tratezi cu cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnologiei medicale , ca vindecare sigura nu iti va garanta nimeni .

Din cauza acestei realitati divine , intotdeauna trebuie sa avem mai intii de toate, o relatie, o legatura f. strinsa cu Dumnezeu si nu cu stiinta, o viata cit mai in Hristos si o lepadare duhovniceasca cit mai reala de lumea aceasta .
Iar apoi trebuie sa cautam sa intelegem (sanatosi fiind sau in boala) si sa cercetam cu atentie ce sanatate ne daruieste Dumnezeu : pt. viata aceasta sau pt. cea adevarata ?! Ce vrea Dumnezeu de la noi ? pt. ce vrea sa ne pregateasca ?
Ca daca noi visam sa traim asa, vreo 100-200-300 de ani, fara sa mai vrem chiar sa murim vreodata, dar El ne pregateste repede cu un cancer ovarian pt. cu totul alta viata inca de la 30 de ani, nu vom intelege nicodata voia Lui ci vom fi intr-un soc si o drama continua pina ne savirsim .

Am avut aici pe Forum un exemplu cutremurator cu fratele Vasile, sotul useritei Stasilena (nici nu a mai intrat pe forum de la moartea sotului dar poate va mai amintiti de ea) care bolnav fiind de un cancer osos galopant a acceptat initial sa mearga in Austria la tratament (a fost operat si protezat la membrul inferior cu pricina) dar la prima recidiva a inteles ca Dumnezeu vrea altceva de la el decit se astepta si dorea . Atunci s-a intors cu totul spre Dumnezeu, dar cu totul, a mai mers la spital doar in situatii grave, dar pina a inchis ochii nu a incetat rugaciunile de cainta, participarea la mai multe masluri pe saptamina, impartasirea saptaminala, spovedania completa si cugetarea si comnvorbirea neincetata cu Maica Domnului, cu Hristos si cu sfintii Lui.
Nu a facut tratamente naturiste, nu a cautat sa se epureze, sa se detoxifice, sa se liftingheze naturist, sa se botulineasca la fizic, sa se laserizeze in trup ... ci l-a cautat din ce in ce mai asiduu pe Dumnezeu !
Si sa nu uitam ca avea doar vreo 32 de ani, avea o sotie si o fetita de 7-8 anisori, era principalul sustinator al familiei si ...


In concluzie si fara sa o mai lungesc si evitind gretoasa apologie a mincatului, traitului si detoxifierii naturiste, tuturor celor care depasesc o limita a firescului, a dreptei socoteli, a bunului simt, in sustinerea si propagarea " vietii naturiste" le spun lozinca , care se spune ca oarecind era scrisa pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv :"bai, mai veniti si frumosi, ca destepti suntem toti" in ceea ce priveste traiul naturist !
Desigur ca aceasta pozitie a mea nu este o invitatie pt. a cadea in extrema cealalta : de a ne hrani cu chimicale din ce in ce mai stiintifice excluzind ceea ce ceste natural .
Nu ! Ci este o readucere aminte a regulei de baza a vietii duhovnicesti si implicit a hranirii omului : ca viata si hranirea sa se faca intr-o buna rinduiala dar dupa o dreapta socoteala !

Si ca deobicei : in rest... fiecare sa faca cum stie ca este mai bine pt. el !

In Familia Ortodoxa au scris in jur de 5 articole pe tema telefoanelor mobile si cum afecteaza ele sanatatea si viata copiilor si tinerilor. Le recomand.
***
Este vorba doar despre mezelurile din comert sau si despre mezelurile facute in casa? Caci mezelurile facute de tarani sau de tine nu au substantele alea care sunt folosite de producatori! Asa cum si laptele din comert nu prea este bun, dar cel da la bunica este perfect, mai ales ca vacuta mananca sus pe munte(vara),fan si grane (iarna) si nu in grajd.

Este vorba despre mezelurile din comert, mezeluri facute in casa mananca foarte, foarte putini. Inainte oamenii preparau carnea sub diferite forme din porcul pe care il cresteau in curte. In zilele noastre daca vrei sa te ocupi de aceste preparate tot cumperi carnea din comert, iar calitatea ei, din punct de vedere al sanatatii, lasa de dorit. Este o adevarata binecuvantare sa mai ai o bunicuta care sa creasca un animal ca pe vremuri, dar cum toti ne-am mutat la oras si bunici nu mai avem...suportam consecintele.

Ceaiul de mentă, cel mai bun detoxifiant al organismului
 

Datorită proprietăţilor tonice, energizante şi antispasmodice, ceaiul de mentă se recomandă atât copiilor, cât şi bătrânilor şi persoanelor în convalescenţă. În general, calmează nervii, reglează funcţiile inimii şi intervine în afecţiunile digestive şi respiratorii.
Infuzia de mentă se prepară din două linguri frunze uscate şi mărunţite, ţinute 10 minute la umectat, în 25 ml apă rece. După îmbibare, se adaugă 500 ml apă clocotită, se infuzează în vas acoperit timp de 15-20 minute, se strecoară, se îndulceşte cu puţină miere şi se bea întreaga cantitate, fracţionată în cursul zilei, având efecte dezinfectante şi decongestionante la nivelul căilor respiratorii, respectiv astm bronşic şi bronşite infecţioase. Consumat înainte de masă, ceaiul are rol de excitare a apetitului, evitarea arsurilor la stomac şi calmarea greţurilor şi a palpitaţiilor inimii. Dacă se bea după mese abundente are rol în digestie, combaterea colicilor biliare şi abdominale, dureri de colon iritabil, mai ales la consumul cărnii de vânat, alimente acre sau acrite;
O altă reţetă de infuzie se prepară din două linguriţe frunze uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 20 minute, se strecoară şi se beau două-trei ceaiuri reci între mese, având efecte în crampe şi balonări abdominale cu eliminarea gazelor, diaree, vomă (la sugari şi la adulţi), greţuri la gravide, indigestii, afecţiuni hepatobiliare, mărirea secreţiei biliare, calmarea durerilor de stomac, dezintoxicarea organismului prin diureză şi transpiraţie intensă şi fortificarea sistemului nervos. O cană de ceai elimină mirosul neplăcut al gurii de natură digestivă, iar seara are efect sedativ şi ajută la evitarea insomniei. Consumul moderat de ceai de mentă (în amestec cu rozmarin) menţine formă fizică la sportivi.
O cură de trei luni cu infuzie de mentă reduce tumorile canceroase la nivelul colonului, plămânilor, colului uterin şi al pielii.
În fitoterapie sunt recomandate şi tratamentele externe pe bază de tinctură de mentă, preparată din 5 g ulei eteric în 95 ml alcool concentrat sau prin macerare a 20 g pulbere din frunze uscate în 100 ml alcool 400 timp de 7 zile. Aceasta se păstrează în sticluţe închise la culoare. Se iau câte 20 picături diluate în puţină apă, de 2-3 ori pe zi, având efecte antiseptice, carminative, antispastice şi antivomitive în greţuri, vome, crampe intestinale, ameţeli, migrene, rău de voiaj (auto, avion, vapor), dezinfectarea gurii.
Lichiorul de mentă se prepară din 200 g frunze proaspete sau 50 g frunze uscate la un litru alcool 700; se lasă la macerat 14 zile, se strecoară şi se amestecă cu sirop de zahăr (600 g zahăr în 500 ml apă). Se consumă câte un păhărel înainte de mese cu efecte în tulburări nervoase sau palpitaţii la inimă şi după mese în indigestii şi colici intestinale.
Uleiul eteric de mentă se iau câte 5 picături (adulţi) şi 1-2 picături (copii) pe o bucată de zahăr cubic sau în apă, după mesele principale, de 3-4 ori pe zi, în cure de 7-14 zile, cu efecte în afecţiuni digestive însoţite de diaree, dizenterie, balonări, dischinezie biliară, afecţiuni renale, astenie, urticarie şi antibacterian.

Salut Zaharia,

Atunci bolile pruncilor și ale copiilor păcatele cui sînt?

Niște referințe care să susțină asta?

Mă bucur că s-a pocăit, dar soția de ce oare nu a mai vizitat forumul?

Detoxifierea prin post cu apă a reparat boli de oase, a reparat cancere de diverse feluri. Ar fi trebuit să încerce, sub supraveghere.

Asta ce vrea să însemne?!

Sa nu ne mai facem iluzii, in ziua de azi si taranii isi cresc animalele cu concentrate, ca sa nu mai vorbim ca laptele cu care vin la piata sunt in bidoane cine stie din ce gunoaie culese, ca eu nu-i vad cumparand coca-cola si apa minerala.

Sunt alimente care prin natura/originea lor sunt cele mai expuse de-naturarii, pe cat posibil pot fi evitate: carnea din comertz si mai ales preparatele din carne, dintre fructe de ex. merele sunt cele mai "chimizate" (pesticide), etc.

Despre valoarea terapeutică a trandafirului
 

Medicina populară şi cea ştiinţifică au utilizat, în decursul timpului, atât petalele, cât şi fructele de trandafiri, pentru prepararea diferitelor produse cu aplicaţii terapeutice. În diferite combinaţii se pot valorifica proprietăţile unor substanţe bioactive, cu acţiuni antiseptice, antimicotice, antitumorale, astringente, tonifiante.

În prezent, petalele proaspete sau uscate şi fructele de trandafiri constituie materii prime pentru obţinerea diferitelor preparate, în uz intern şi extern, care exercită efecte benefice în tratarea multor afecţiuni.
În tratamente interne:
- infuzia de trandafiri se prepară din două linguri petale proaspete sau uscate intens parfumate. După ce se îndepărtează baza albă a petalelor cu gust amar, se pun în 200 ml apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară, se îndulceşte după gust şi se consumă, de preferat, în orele de amiază. Infuzia are efecte de combatere a diferitelor boli ca: diaree cronică, dizenterie, gripă, răceală, răguşeală, laringită, astm bronşic, glosită, oprirea sângerării în hemoragii interne, dureri de cap.
- maceratul din petale cu miere de albine este indicat pentru tratamentul micozelor bucale la sugari, diaree, angină pectorală, astm şi bronşectazie.
- apa de roze, rezultată după separarea uleiului eteric prin decantare, se foloseşte pentru a combate durerile de inimă, gastrointestinale şi lumbago.
-tinctura din petale proaspete macerate 10 zile în alcool 600 se foloseşte în tratarea gripei, astmului, hemoptiziei şi dizenteriei.
- pasta din petale amestecate cu apă de roze şi glicerină se utilizează pentru tratarea aftei din gură, amigdalite, faringite şi angină.
- oţetul aromat din petale proaspete şi boboci este eficient în scăderea febrei, răceli, angină, dureri de cap, afecţiuni de gât (amigdalită, traheită, laringită) şi redarea vitalităţii;
- dulceaţa de trandafiri este indicată în afecţiunile pulmonare şi ale cavităţii bucale.
Fructele de trandafiri, bogate în polivitamine, mai ales în vitamina C, au utilizări multiple ca tonic vitaminizant, în întărirea organismelor bolnave, la covalescenţi, copii şi bătrâni.
Bune efecte ale preparatelor din fructe se constată la facilitarea circulaţiei periferice a sângelui prin vasele capilare, la vindecarea afecţiunilor hepatobiliare, prin mărirea secreţiei biliare şi combaterea litiazei biliare. De asemenea, acţionează în vindecarea litiazei renale şi a altor boli ale căilor urinare.
Se atenţionează că prin uscarea fructelor se pierde mai mult de jumătate din conţinutul în vitamina C din valoarea lor terapeutică.
Un vechi leac păstrat din bătrâni folosea uleiul de trandafiri, picurat în miere de albine, cu eficienţă în cazuri de intoxicaţii.
Preparate folosite în tratamente externe:
- gargară şi tamponări cu infuzie sau decoct din petale proaspete se utilizează pentru tratarea afecţiunilor bucale (stomatite, afte, dureri de dinţi, micoze);
- mierea rozată din petale uscate fierte în apă, la care se adaugă miere de albine, este eficientă în tratarea afecţiunilor bucale la copii (stomatite, afte, micoze);
- frecţiile cutanate cu tinctură din petale proaspete în alcool 600 au rol cicatrizant în acnee şi răni;
- frecţiile cu oţet aromat, preparat din petale uscate de trandafiri cu oţet de vin şi rădăcini de stânjenel, sunt recomandate în caz de gripă, răceli şi guturai, dureri reumatice, inflamaţii lezate, răni şi ulceraţii;
- compresele cu infuzie, decoct, tinctură camforată şi apă de roze pe pansament steril se aplică în afecţiuni oculare (pleoape umflate, ochi obosiţi, conjunctivite, blefarite), în boli ale pielii (eczeme, pistrui, urticarie, tenuri şi mâini uscate), precum şi în dureri de cap (cefalee) şi insolaţie.
- compresele cu oţet aromat de roze puse pe frunte au bune efecte în caz de dureri de cap şi insolaţii.
Nota :
( material postat pe acest thread , dintr un articol de studiu semnat de Prof. Univ. Dr. Constantin Milica )

Zilele trecute am avut o experienta tare neplacuta. Am mancat doua piersici din piata, cu siguranta foarte stropite, si mi-a fost extrem de rau. Nu exagerez, am fost la un pas de internare. Am suferit o deshidratare puternica ca urmare a varsaturilor si cu nimic nu ma puteam reface. Acum sunt foarte rezervata fata de fructele din comert si pe viitor voi manca doar din surse sigure (mai greu, dar decat sa repet experienta, mai bine lipsa).

Am vazut in trecut cateva stiri in care se spunea ca nivelul pesticidelor din fructele importate era mult peste limita permisa si am zis ca cele din piata (romanesti) sunt mai sigure. Am realizat ca nu ai o siguranta atunci cand cumperi, din piata sau supermarket, nu se face un control, nu se intereseaza nimeni de acest aspect atat de important.

Eu nu pot sa inteleg ce s-a intimplat cu caisele romanesti. Unde au disparut si de ce nu mai ajung in pietele romanesti? In dobrogea era plin la noi de caise, vara in Constanta aproape ca nu iti mai venea sa mai mananci altceva decat caisele acelea dulci, zemoase, proaspete, productie locala. De ce in pietele din Bucuresti de exemplu nu mai gasesti decat caise tari, aproape verzi, fara gust, fara miros, mereu importate. De ce nu aduc caise romanesti moi si zemoase, coapte, aromate, nu pot sa inteleg.

Altfel, da, si eu am patit la fel anul trecut de la caisele acestea de import - gasisem in sfarsit niste caise moi intr-o piata, pareau oarecum coapte, iar vanzatoarea se lauda ca sint romanesti. Am luat, aveau un gust ciudat, chimic oarecum, presupun ca de la pesticide, sau cine stie cu ce alte chimicale le poate da prin cap sa le stropeasca astfel incat sa poata fi pastrate cat mai mult timp dupa ce sint culese, fara sa se descompuna si fara sa fie dorite de insecte in zilele calde de vara cat stau prin piete... si in aceeasi zi, tot care am consumat ni s-a facut rau, cu aceleasi manifestari descrise de tine.
Am vrut sa vad daca era de la caisele doar din acel lot sau care era problema, intre timp am inceput sa intreb discret prin piata iar ceilalti tarabagii au confirmat faptul ca nimeni din piata respectiva nu avea caise romanesti, asa cum sustinea respectiva vanzatoare... Am luat si urmatoarea zi, de la alt tarabagiu, de data asta declarate clar de vanzator ca nu sint romanesti si mult mai tari ca cele de dinainte si am patit la fel, doar ca mi-a fost mai putin rau decat de la cele de dinainte, despre care incepusem sa ma intreb retoric oare prin ce procedee le-au inmuiat asa rapid din fructele tari ce se gaseau in toata piata...

mai sunt la noi in tara livezi cu caisi?

Nu, nu se fac cine stie ce controale.

Era un articol intr-un ziar de anul trecut, cum reusise cineva sa aduca din Bugaria cateva tone de rosii ocolind toate caile legale, folosind vechea metoda a spagii.

Cand mergi la supermarket, mergi pe incredere vizavi de ce scrie acolo, privind provenienta, la piata nu mai zic.

Ca sa nu mai vorbim ca la unii mai "isteti" (Lidl) unde vezi etichete de genul:
"Rosii - Turcia/Olanda/Romania" (exact asa, 3 producatori pe aceeasi eticheta).

Chiar si daca ar fi 100% sigur din Romania, nu e nici o certitudine vizavi de nivelul de pesticide folosit, pesticidile nu sunt scumpe in comparatie cu beneficiile - ele inseamna 20-30% in plus recolta sau chiar pot salva 100% recolta in cazul unei invazii majore cu daunatori.

Insa nu se aplica oricum, de exemplu la mar exista cca. 12 categorii de daunatori care inseamna tot atatea stropiri pentru care sunt zeci de substante in comert (ca si denumire comerciala), insa nu se fac oricum ci majoritatea doar cand exista o amenintare majora (trebuie sa cunosti daunatorii, trebuie facuta o statistica a prezentei/concentratiei lor)

Dar pentru cei care nu se pricep - mai ales micii producatori, care culmea - sunt considerati cei mai "curati" din punctul asta de vedere, este usor sa se ajunga la un exces.

Mai rau, majoritatea pesticidelor in uz la ora actuala sunt sistemice, adica nu raman la suprafata ci se absorb in sistemul circulator al plantei, planta devenind per total otravitoare pentru daunatori, iar in ceea ce priveste omul, se merge pe ideea ca are capacitatea de a elimina pesticidele (discutabil).

Mai mult, fructele culese la mare distanta de locul comercializarii, sunt culese de multe ori crude si maturate artificial, ba chiar uneori stropite cu substante cu rol de conservare.

Ex. lamaile si portocalele se pare ca sunt stropite cu o substanta asemanatoare cu ceara pentru a preveni deshidratarea - si unii probabil inca mai folosesc coaja lor in prajituri.
Nu m-ar mira si merele sa aiba acelasi tratament.

In ceea ce priveste controalele, tot asa gasisem un articol prin care se arata ca si in SUA care sta mult mai bine la capitolul dotari si coruptie, doar cateva procente infime din ce se comercializeaza este verificat.

Pana la urma au ajuns unii la concluzia ca e mai bine sa stii ce legume/fructe sunt cele mai "pesticizate" ca si metoda de productie in general si care sunt mai putin, ca sa sa stii ce sa cumperi si ce sa ocolesti.

http://www.ewg.org/foodnews/summary.php
http://www.organic.org/articles/showarticle/article-214

Si un site foarte util:
http://www.whatsonmyfood.org/

Se poate selecta din dreapta legumele/fructe/seminte si apare un tabel cu poluanti si probabilitatea de a fi prezenti in ce am selectat.

Apropo, este o fasole "made in etiopia" primita de unii si ca "ajutoare europene" care dupa miros numai si zici ca e imbibata in pesticide, de ocolit.

Dacă ți-a mai rămas o piersică din acelea ar trebui să mergi la OPC, măcar să n-o mai pățească și altcineva, poate chiar mai rău. Sau dacă mai găsești de cumpărat din același lot.

Depinde de OPC -ul din zona si cat de inregimentat este politic.

Gasisem un post pe un blog despre unul care a gasit viermi in pestele cu care isi hranise deja familia (inclusiv un copil), a fost la OPC, acolo au fost dusi cu vorba iar pestele a ramas in vanzare.

Ce sanse crezi ca sunt sa trimita piersica la analize, eventual sa traga de urechi vanzatorul?
Asta daca a fost macar un supermarket si nu cineva la o taraba din piata.

Nu știu, dar nu cred că ar trebui să evaluăm șansele. Nimic nu se schimbă dacă pornim de la ideea că nu se poate schimba.

Cred ca asta este tot ce putem face ca sa ii descurajam sa ne mai vanda marfa otravita. Dar cum se procedeaza in cazul in care ai luat din piata de la o taraba si nu iti mai amintesti exact locul si vanzatorul? Cum poti sa faci o sesizare in aceasta sitautie?

Cel mai bine ar fi sa stim sa alegem produsele. Cateva notiuni elementare cunoastem fiecare, sa nu fie prea mari, daca au cateva pete nu este chiar de rau, ba din contra (ma refer la fructe), dar chiar si asa ne putem pacali.

Simplu. Nu poti.
De asta cumperi mai bine de la supermarket, eventual doar cu origine Romania, avand un nume si o locatie, si-ar asuma mai putin riscul de a otravi clientii.
Sau, cand mergi la piata, iti notezi ce ai cumparat de la cine - din cate stiu sunt obligati sa-si afiseze numele (firma sau pf) la taraba.

Iluzii.
Fructele pot fi stropite, dar stropite prost si se strica - asta nu inseamna ca sunt "bio".

Cred ca o regula generala de bun-simt (asta nu inseamna si validitate 100%) este sa incerci sa manaci legume si fructe locale, in timpul sezonului in care apar in mod normal; adica e vremea cireselor- cirese; a caiselor in Romanai vine ceva mai tarziu; eu imi amintesc ca nici in copilarie nu mancam rosii pana in iulie; daca vrem trufandale tot timpul anului, cum altfel sa le obtinem decat importate-transportate-dezinfectate-chimizate?

Corect.
Mai aveam si noi sere candva dar acum...
Si in plus, daca tinem musai, mai avem la dispozitie congelatorul, uscarea, conservele..

Muraturi. :P Gemuri. Dulcete. Zacusca.
**
Asa era si la noi. Vara mancam fructe, legume de sezon, prin August-Spetembire faceam muraturile, gemurile, zacustile, puneam in beci cartofi si alte legume din recolta de toamana ptr. iarna. Primavara spre vara mai ieseau cateva legume. Ce mancam tot anului, portocale si banane.

Tin minte ca imi mai era pofta in mijlocul iernii de pepene sau/si porumb fiert, dar de unde?! Trebuia sa vina vara si atunci ce bune erau dupa atata asteptare!

M-am referit la productia proprie, productia bunicii sau a unei cunostiinte de la tara, nu asa de la oricine.

Mai sunt catva mici ferme in Ro cat de cat bio, trebuiesc cautate.

conserve: muraturi, gem, zacusca, compot, etc, tot ce se fierbe sau saramureaza..

porumbul dulce se poate conserva: congelat, conserva (fiert) sau uscat (bombonele yamyam).

pepene - doar conserva (muratura).

Sunt multe ferme bio (cine stie cate pe bune la cum e cu spaga la noi..)dar preturile sunt pe masura, daca esti pregatit sa dai de 2x 3x mai mult..

Am mai intalnit aceasta idee, ca cel mai bine este sa cumperi de la supermarket deoarece acolo produsele sunt verificate fata de cele din piata. Cu siguranta nu toti cei ce vand in piata au produse otravite, dar pentru ca printre ei s-au amestecat si cei fara lege si constiinta, nu mai ai cum sa faci diferenta. Produsele din piata mi se par mai gustoase fata de cele din supermarket, dar riscul este prea mare.

Nu am stiut ca sunt obligati sa-si afiseze numele dar nici nu am vazut pana acum ceva afisat. Nu se fac controale care sa ii oblige sa puna o placuta cu numele?

Voi ce credeti ca este mai bine, sa cumparam din piata sau de la supermarket? Avem oare siguranta ca cele de la supermarket sunt verificate corespunzator si nu au scapat cu vechiul obicei romanesc: spaga?

Hrana Romanului a Devenit un Risc
 

Un documentar interesant in care ni se prezinta ce mancam in zilele noastre.
http://www.youtube.com/watch?v=7tlVKSpmChk

Greu de ales răul cel mai mic. Nu știm care este.
Am ajuns la concluzia că toate sunt otrăvite, iar cât de mult nu putem ști. Și atunci să vedem ce putem face în condițiile date.
Evident, spălarea temeinică (cu lăsarea fructelor în apă câteva minute). Am găsit ceva în sensul ăsta aici.

Greu, dar nu imposibil.
In ziua de azi, nu mai suntem limitati la 2-3 carti care le putem gasi in librarie si la biblioteca.

Am mai spus-o, majoritatea pesticidelor acum sunt sistemice.

Deci daca nu faci fructei/legumei un lavaj intra si inter-celular, cam tot pe acolo.

In ceea ce priveste articolul:
1. cifrele alea cu nr. de pesticide sunt exagerate (zic eu, revin cu cercetari)
2. e fals ca pesticidele sunt scumpe si romanii nu folosesc.

Intrebati pe la magazinele de specialitate, sa vedeti ce cumpara taranul roman Roundup (Monsanto, OMG - google) intr-o veselie..
Si nu doar.

Mai degraba exista riscul sa dea cu prea multe si prea mult, nu prea stiind de fapt cum si cand se folosesc iar vanzatorii (pe post de un soi de fitofarmacisti) fiind interesati sa vanda cat mai mult.

Pătrunjelul este o veritabilă colecţie de vitamine !
 

Se poate spune că pătrunjelul este o veritabilă colecţie de vitamine, minerale şi alte principii active, cu proprietăţi terapeutice remarcabile.
Frunzele verzi sunt bogate în clorofilă şi în vitaminele C, B şi A. De remarcat că frunzele de pătrunjel au vitamina C în cantitate de 240 mg la 100 g frunze, de patru ori mai mult decât în portocale. Vitamina B12 are mare importanţă în prevenirea cancerelor, a unor boli cerebrale, în fertilitate şi în menţinerea sarcinii.
Efectele terapeutice ale pătrunjelului sunt legate şi de conţinutul în proteine, enzime, ulei eteric, histidină – un aminoacid care frânează dezvoltarea tumorilor, un colorant numit apeină (glicozid al apigeninei) precum şi conţinutului ridicat în săruri minerale (Fe, Ca, K, P, Mg, Cu, I). Proteinele din 100 g frunze depăşeşte conţinutul existent în două ouă.
Proprietăţile terapeutice sunt evidente la nivelul tuturor organelor (digestive, respiratorii, cardiace, reno-genitale şi metabolice generale):
-stomahice, depurative, antitoxice, antiinfecţioase, antiseptice, vermifuge;
-stimulente generale, nervoase şi ale fibrelor musculare netede, antialergice;
-hipotensive şi vasodilatatoare;
-antitumorale şi antioxidante;
-antiastmatice, diuretice;
-antianemice, antiscorbutice, purificatoare, antirahitice, tonice şi aperitive.
La nivelul aparatului digestiv, pătrunjelul are efecte favorabile în steatoza hepatică, hepatită cronică, atonia vezicii biliare, intoxicaţii cu exces de alcool, tutun şi cafea, înlăturarea mirosului neplăcut al gurii, paraziţi intestinali, lipsa poftei de mâncare.
În afecţiunile renale-genitale acţionează prin combaterea litiazei renale, a edemelor renale, stimularea eliminării urinei, a ureei şi a acidului uric şi vindecarea adenomului de prostată.
În sistemul nervos intervine în caz de depresie psihică, stări de nervozitate, iritabilitate excesivă, astenie, nevralgii, convalescenţă.
La nivelul aparatului respirator, pătrunjelul are efecte favorabile în tuberculoză, dureri în piept, astm bronşic, febră, hidropizie, stimularea expectoraţiei şi eliminarea substanţelor nocive din plămâni şi bronhii.
În desfăşurarea proceselor metabolice generale se constată rolul pătrunjelului (frunze, rădăcini, seminţe) în intensificarea activităţii sistemului imunitar şi a rezistenţei organismului la infecţii, distrugerea radicalilor liberi implicaţi în declanşarea cancerelor, tulburări în circulaţia sângelui, anularea tulburărilor de creştere la copii, rahitism şi anemie cronică.
Foarte importante sunt efectele în combaterea tumorilor canceroase, în cardiopatie ischemică şi arterită, reumatism şi gută (prin limitarea proceselor inflamatorii).
În tratamente externe, pătrunjelul are eficienţă în combaterea unor afecţiuni dermatice (plăgi, pistrui, contuzii, înţepături de insecte) şi în înfrumuseţarea culorii părului.