![]() |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Practici diferite sunt in tot cazul... Cine ma cunoaste cat de cat stie ca din motive de amplasament zonal,trebuie sa frecventez o biserica ortodoxa greceasca. Ei bine,in biserica lor nu se celebreaza toate zilele de sarbatoare asa cum apar ele in calendarul orthodox romanesc. De exemplu ei nu sarbatoresc nasterea lui Ioan Botezatorul/Sanzienele 24 iunie...Sfanta Parascheva 14 octombrie...Sfantul Andrei 30 noiembrie...si altele...aceste zile fiind aliturgice,tratate ca zile obisnuite cand biserica este in repaos si deci inchisa. Apoi aici,crestinii iau in fiecare saptamana Sangele Domnului fara a se marturisi in prealabil sau a tine post de bucate asa cum se face in Ro,marturisiri se fac numai in cele 2 posturi mari de peste an. Fumatul nu constituie un impediment la impartasanie,practic nici altele din moment ce toti sunt vrednici sa ia Tainele. In schimb,ziua de Thanksgiving este zi liturgica in care se face serviciu religios. De Paste sau Craciun nu sunt obligati sa aibe serviciu religios-si nici nu au avut in 4 ani de cand ii frecventez;in aceste zile biserica este inchisa si iti pun la dispozitie orarul altor biserici ortodoxe din zona care au ales sa fie deschise. Straniu! Mai activez si pe un forum orthodox din US care practic reuneste mai multe natii de ortodocsi ,ca sa aflu ca etiopienii ortodocsi nici nu au dezlegare la peste in posturi ci au posturi foarte stricte,fara dezlegari. Si ei sunt la fel de confuzi de ce ceillati ortodocsi din lume au dezlegari la peste in calendar cand la ei nu exista? Si uite asa,sunt foarte multe diferente. |
Or fi, dar în România, în BOR, practica NU e cea pe care o susține părintele Pruteanu.
Acum nici să cădem în extrema cealaltă, transformând Sfânta Euharistie în "borș cu mămăligă" așa cum bine zicea părintele Cleopa. |
Citat:
ASTA e contradictoriu. Sa nu faci slujba de Pasti sau de Craciun, in schimb sa faci de Ziua Recunostintei, mi se pare contradictoriu. De urmarit ce tropare si condace se folosesc de Ziua Recunostintei. |
La noi la New York se fac slujbe de Paste (si noaptea, si a doua zi) si de Crăciun.
Dar nu se fac de Thanksgiving (decât se dă dezlegare la curcan :)). |
Citat:
|
Ovidiu, știu ce vrei să spui, știu care-i părerea ta pe subiect și știu că ești de acord cu părintele Pruteanu.
Nu vreau să intru într-o polemică cu tine, n-are nici un sens. Sunt destul de mulți alți teologi care, chiar dacă susțin deasa împărtășire a credincioșilor mireni, o fac NU FĂRĂ post și spovedanie. Și NU săptămânal. |
Am gasit un articol in care se spune de impartasanie fara spovedamie. Se pare ca la cipriotii greci exista asa ceva, pentru ca la ei preotii nu sunt intotdeauna si duhovnici. Si spune parintele ca in alte parti se face intotdeauna cu spovedanie. Se pare ca si unii din straintate au luat aceasat practica de a nu se spovedi inainte de impartasanie. Interesant e ca am citit ca pe la sfrasitul sec. XIX au inceput aceasta practica, Ciprul a devenit colonie britanica din 1878, pana in 1960, cand a castigat independenta.
|
Citat:
|
Dragoș,
Părerea mea este că dezbatem un subiect extrem de sensibil, practic stablim noi norma unor Sfinte Taine. Nimeni nu poate îngrădi libertatea omului de a avea o relație unică și tainică cu Hristos. Dar pentru că noi suntem căzuți din Har, avem nevoie de un povățuitor, de un duhovnic. Iar ceea ce duhovnicul binecuvântează devine "normă" pentru ucenic. Duhovnicul poate impune ucenicului un ritm, o normă, în funcție de starea sufletească și trupească a ucenicului. Hristos, la fiecare Sfintă Liturghie, ne cheamă, prin gura preotului, la masa Sa, iar noi, politicos, Îl refuzăm pentru că suntem nepregătiți. Asta o facem ori cu știință, ori fără de știință care este de fapt scopul Sf. Liturghii. Și sunt pentru ideile părintelui Pruteanu pentru ele sunt în concordanță cu ceea ce Sfinții Părinți au susținut: deasa împărtășanie și nu norme și idei împântenite. Nu există canon care să lege împărtășania de spovedanie, asta nu înseamnă că ne putem împărtăși oricând, ci doar cu binecuvântarea duhovnicului. Bineînețeles, că unuia care este la început de drum îi este necesară o normă și împărtășania să fie legată de spovedanie, dar nu poți cere, de exemplu, unui monah îmbunătățit să urmeze aceeași "normă" sau unui preot să se spovedească de fiecare dată când slujește și care normal se împărtășește. În concluzie, BOR nu susține "altceva", pentru că cei din BOR nu se spovedesc de fiecare dată înainte de a se împărtăși. |
Ok, pace!
Ai scris exact ce mă așteptam să scrii.:105: Nu-ți răspund, să știi! :4: |
Nici eu nu mă așteptam la altceva din partea ta. Însă, nu mă așteptam la prejudecăți. Nu teologii sau părintele Pruteanu ar trebui să constituie criteriul nostru de judecată, ci învățătura Sfinților Părinți. Trebuie să știm că nici un canon al Bisericii și nici un Sfânt Părinte nu impune vreun post înaintea împărtășaniei și nu condiționează împărtășirea de spovedanie. Noi nu primim harul pentru nevoințele noastre - post, rugăciune etc, ci mai cu seamă pentru împlinirea voii lui Dumnezeu.
A nu se înțelege greșit că nu avem nevoie de spovedanie și că ne putem împărtăși oricum, ci doar cu binecuvântarea duhovnicului. În acest sens, te rog, dacă vrei, citește și părerea IPS Joantă: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=115. |
Am citit.
Până la urmă si la coadă, duhovnicii nostri ascultă fiecare de episcopii lor, nu? Si de "linia" duhovnicească trasată de ei. P.S. Nu fi, te rog, pasiv agresiv cu mine, frate drag. N-am nimic cu tine. |
Te rog, mai citește: http://www.mitropolia-ardealului.ro/...ct.php?id=3096
Vezi tabăra a treia. PS: nu am nimic cu tine. :1: |
Sper să n-ai ceva cu mine.
Cine a scris ce-i acolo? Părintele Pruteanu, nu? |
Te referi la ultimul articol postat?
|
Da, normal, celălalt am înțeles că-i scris de IPS Joantă.
|
Nu știu, văd că apare pe site-ul Mitropoliei Ardealului...am căutat această idee pe site-ul lor pentru că IPS Laurențiu susține aceste idei chiar la cursurile sfinției sale.
|
Nu ai pus în discuție posibilitatea neștiinței. Oricum, față de greci sau ruși zici că suntem constipați când vine vorba de cele duhovnicești și comportamentul în Biserică.
|
Citat:
Deci, revenind la ce spune parintele Pruteanu: daca se dovedeste, cu verificari de biografii reale, "cu subiect si predicat" ca cele mai multe hagiografii sunt, sa zicem, compilate nitel sau in totalitate, ce faci? depinde credinta ta de asa ceva? de niste povestiri pierdute in negura secolelor? ar fi dezamagitor, zic eu. Inflatia de sfinti nu foloseste nimanui. Daca macar l-am urma cu totii pe Domnul, sau macar pe apostoli, sau pe Sf. Linus, sau Sf. Patrick, Sf. Bernard sau pe Sf. Maxim Confesorul, sau pe Sf. Nectarie Taumaturgul. Macar de am lua exemplele lor in serios! Asta lipseste, nu hagiografii copiate indefinit si scrise intr-un limbaj extatic. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Ce a ajuns,o administrare obligatorie de har/saptamana ? Cel putin pare bizar pt toti aceia care au crescut intr-un mediu duhovnicesc mai strict ,cum este cel din Romania. Daca in Romania nu intotdeauna eram vrednica acum dintr-o data mutata in alt loc,m-am imbunatatit duhovniceste? Cum vine asta? |
Citat:
Studiul dat de Dragos arata clar ca se refera la casatoriile in care unul este ateu sau de alte credinte si care nu au cum sa fie cununati in Biserica. Tu incerci sa arati ca negrul este alb. Eu stiu ca sunt cateva voci din BOR care critica pe Par. Petru Pruteanu. Si fireste ca au si ceva adepti. Insa eu pe tine Catalin, te stiu om intelept, care nu se abate de la invatatura Sfintilor Parinti si care nu se lasa angrenat in cauza nimanui. Nu il cunosti pe Par. Petru, nu ai fost niciodata la o slujire a dansului, nu sti nimic concret si faptic despre cum isi indeplineste misiunea de duhovnic si misionar decat din ceea ce citesti in stanga si in dreapta scris de unii sau de altii. Si apropo, e simplu sa intrati pe pagina dansului si sa vedeti unde isi are terminate studiile si o sa vedeti ca si in Romania. Noi romanii avem darul de a ne denigra proprii oameni si e mare pacat. PS. E adevarat ca de vreo doua sau de trei ori, in trecut, mi-ai luat apararea atunci cand eram mai aspru jignita, pentru asta iti multumesc dar legat de exagerari, oare nu cumva insasi discutia noastra porneste de la o exagerare? 1. se pleaca de la afirmatia: bunii crestini casatoriti cu atei sau de alta confesiune, nu pot fi cununati in Biserica dar trebuie sa admitem ca nu sunt curvari . si se ajunge la extrema: nu mai este nevoie de cununie, gata, nu ne mai cununam stam asa ca e bine si asa. 2. se pleaca de la afirmatia: impartasanie cat mai deasa, spovedania nu e necesar sa fie legata de fiecare data de impartasanie. si se ajunge la extrema: ne impartasim fara sa ne mai spovedim. Cineva cu intentie si rea vointa rastalmaceste si deturneaza sensul adevarat al spuselor Par. Petru. Bunul Dumnezeu e deasupra tuturor, ce va fi sa dainuie va dainui de e de la Domnul, ce nu se va spulbera. Impartasania este un medicament absolut necesar tuturor crestinilor daca voiesc sa se vindece de patimi si pacate. Este medicamentul absolut care vindeca si tamaduieste. Spovedania este mijlocul prin care omul se smereste. Ascultarea este primul pas inspre smerenie. De toate este nevoie si nu l-am auzit niciodata pe Par. Petru spunand altceva. |
Citat:
La tara la noi, sunt cate un preot pe 4 sate de exemplu, si merg prin rotatie in fiecare sat. Deci o liturghie pe luna. Discutia nu este despre cum se organizeaza o parohie in functie de mijloacele pe care le are sid e aici diferente ci de actul liturgic in sine si de Sfintele taine. Aici nu veti gasi diferente . Legat de impartasanie trebuie ca fiecare sa faca dupa cum il indeamna duhovnicul. Nici nu ar fi nevoie sa avem noi mirenii aceasta discutie. Aceasta discutie poate fi purtata intre preoti si duhovnici , noi mirenii ar cam trebui aici sa ascultam de ei si atat. |
Citat:
Normal, e un pacat mai mic daca cineva e casatorit civil decat daca are 100 de relatii. Dau iar citatul din parintele Prunteanu: " O familie căsătorită civil (adică și responsabil), în cazul în care soții sunt fideli unul altuia, relația lor nu poate fi numită curvie." Adica orice casatorie, nu conteaza cine sunt sotii. Si: " Eu vă rog insistent să-mi dați măcar un argument (de până în sec. 17 când lucrurile s-au cam infectat) că relația dintre doi soți căsătoriți civil, dar necununați este curvie. Vă dați seama ce prostie spuneți? Înseamnă că peste 2 miliarde de familii necununate ortodox câte există pe fața pământului trăiesc în curvie? Un soț și o soție de confesiune baptistă, de exemplu, dacă sunt fideli unul față de altul, dar nu sunt cununați (ci doar căsătoriți civil), trăiesc în curvie? " Un preot de acolo, Pr. Silvestru intreaba: "Pr Petru vreti sa spuneti ca relatia conjugala intre 2 tineri ortodocsi,botezati ,care sunt fideli unul fata de altul si au hotarit sa traiasca impreuna NU ESTE PACAT? Lasati sa se inteleaga ca cununia nu-i obligatorie,ci optionala?,atunci pe ce criteriu putem considera ca un cuplu nu traeste in pacat?" Iar parintele Pruteanu spune ca pacat de doar cand: "În 2 cazuri: - când nu și-au asumat căsătoria în mor responsabil, cel puțin printr-un act civil; - când se înșeală unii pe alții. Până aici dacă e vorba de păcat." Iar casatoria la Biserica e doar "Iar dacă să vorbim de virtute și creșterea lor în Domnul, atunci trebuie neapărat să includem binecuvântarea Bisericii." Cred ca pentru toti, afara de tine, este clar. Citat:
|
Catalin, imi pare rau ca intervin totusi, desi tu ma determini la aceasta, caci esti extrem de insistent si incapatanat. tu nu vezi clar in chiar citatul dat de tine ca se refera la toti oamenii de pe pamantul acesta care nu sunt ortodocsi ci de alte religii si credinte? \nu vezi ca spune clar ca se refera la "miliarde de familii" necununate ortodox?
Si chiar fraza citata de tine la inceput se refera tot la cei de alte confesiuni si credinte. Pana sa ajung aici la Londra si eu eram la fel de rigida, si batoasa in legatura cu acest aspect. Insa parintele are perfecta dreptate , aici am cunoscut familii hinduse, musulmane, si chiar ortodoxa cu musulman, sau indian, si pot afirma cu tarie si sustine ca nu sunt niste curvari pentru ca nu sunt cununati ortodox. Este adevarat ca ortodoxia este calea cea adevarata care ne duce mai aproape de Dumnezeu si care ne ofera cu adevarat calea spre indumnezeire dar aceasta nu ne da dreptul sa punem la zid miliarde de oameni care nu sunt ortodocsi. Nu vad de ce am limita discutiile dintre noi, pe mine nu ma deranjeaza sa discut cu tine, insa daca tu nu voiesti inseamna ca problema e la tine nu la mine. Si aceste dinscutii ale noastre sunt o practica a credintei? Nu crezi? Eu propun asa: trebuie amandoi sa ajungem la urmatoarea idee oarecum psihologica: sa admitem amandoi ca in acest subiect avem pareri diferite, intelegem diferit iar timpul si Dumnezeu ne va arata cine a inteles corect. Sa nu lasam pacatul din noi sa ne tulbure comunicarea, izolandu-ne si fugind unul de altul in discutii. Fara resentimente, aceeasi buni crestini, ok? |
Auzi?
Dar miliarde de oameni sunt sau nu păgâni? Sunt sau nu botezați? |
Citat:
Citat:
Casatoria sacramentala are loc intre botezati. Doi baptisti care se casatoresc la Casa De Rugaciuni (sau cum se cheama sinagogile lor) sunt casatoriti sacramental, fiindca Taina Casatoriei este valida, ca si Taina Botezului, la toti botezatii, chiar si acatolici, dar din motive deosebite: Taina Botezului fiindca este oficiata nu in baza preotiei sacerdotale, ci in baza preotiei imparatesti a administratorului, iar Taina Casatoriei fiindca mirii sunt administratorii ei unul fata de altul. In concluzie, raspunsul catolic la intrebarea Pr Pruteanu "un sot si o sotie de confesiune baptista, daca sunt fideli unul fata de altul, dar nu sunt cununati (ci doar casatoriti civil, traiesc in curvie ? " este: -afirmativ, daca nu a existat o "casatorie baptista". -negativ, daca cei doi botezati au declarat in fata lui Dumnezeu si a oamenilor ca se casatoresc in mod liber si fara niciun impediment. De notat ca asemenea intrebari sunt importante doar din punct de vedere canonic (de exemplu in situatia in care un mire catolic ar dori sa se casatoreasca cu o baptista, spre a sti daca e posibila casatoria (daca e bigamie sau nu). Dar, din punctul de vedere al mantuirii sunt mai putin importante. Fata de starea de schisma, starea de "semi-curvie in cadrul unei casatorii morganatice" este neesentiala. E o gluma cunoscuta aceea cu maicutele pedagoage, dintre care maica superioara e surda, care intreaba intr-o zi pe elevele de la scoala de demoazele ce vor sa se faca. Una dintre ele spune "prostituata". "Cum ??" "Prostituata, maica superioara!" "Cuuum ??? Ceeee ?" mai intreba odata superioara. "Pros-ti-tu-a-ta!" repeta, tare si lamurit, fata. "Ah, slava Domnului! Intelesesem ca vrei sa te faci protestanta!" Dar gluma ascunde un adevar teologic grav: in comparatie cu pacatul schismei, chiar si pacatul curviei e secundar. Cu atat mai mult in forma aceasta atenuata, in care un barbat si o femeie fideli unul altuia traiesc cu convingerea ca sunt casatoriti. |
Citat:
Dar ce importanta are ca e vorba de altii din alte religii? Am si spus ca e un pacat mai mare sa aiba mai multe relatii decat sa fie casatorit. Dar ei oricum nu sunt in Biserica si nu au Botezul, deci au pacatul stramosesc (urmarile lui). Citat:
Citat:
|
Citat:
"20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deși eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege; 21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deși nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea; 22. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii. 23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaș la ea." Iar Par. Cleopa spunea ca 4 legi sunt cele dupa care va judeca Dumnezeu lumea. Caci nu poti judeca un evreu dupa canoanele ortodoxe si nici un musulman. Caci de vine la tine un musulman sa spuna ca nu esti sub lege, ca nu esti cununat in legea musulmana, tu consideri ca e doar un biet ratacit. Insa el , musulmanul nu intelege, ci te vede pe tine ratacit. Si in statul laic, omul este judecat dupa legea locului sau, caci nu va fi judecat un roman ce a facut o fapta rea in Romania dupa legile din Jamaica sau Taiwan. Pe noi ne invata parintii nostri si sfintii nostri ce e bine si care e legea cea buna, dar ne invata pe noi, cei ce suntem ortodocsi si ne invata sa pastram cu statornicie aceasta credinta. Ca nu s-a dus sfantul la eretic sa il invete si nici parintele. Cuvintele lor sunt noua adresate , noi cei ce stim ca sa pastram in dreapta credinta si sa nu ratacim, iar noi la randul nostru tot intre noi ortodocsii venim sa spunem sa stam in dreapta credinta si sa nu ratacim cu ereticii. Insa ereticilor, daca vrem sa facem apostolat, desi nu trebuie sa vrem , daca asta nu ne este dat de Dumnezeu, sa le vorbim cu blandete, nejudecandu-i dupa legea noastra ci aducandu-i la legea noastra prin faptele, blandetea si iubirea noastra. Si daca suntem intelepti, nici nu ii judecam, si daca vrem sa ne smerim , ii socotim buni, mai buni ca noi, caci noi pacate multe facem desi stim legea si am cunoscut pe Hristos, pe cand ei, poate au pacate mai putine ca noi desi nu stiu legea cea dreapta si nici nu o cunosc. De ce n-o stiu, de ce n-o cunosc, asta stie Bunul Dumnezeu, caci unul poate nu intelege caci atata intelege el, altul poate nu are informatia, motive sunt multe. A gandi ca esti mai bun decat altul care nu este ortodox, si tu esti mai bun doar pentru ca esti ortodox te afli in mare slava desarta. Caci nu numele iti da mantuirea ci faptele bune, credinta cea dreapta si iubirea de Dumneze si de semeni. Iar daca iubesti semenii, nu cutezi sa ii faci nici cum, arati iubire si atat, iar Domnul va lucra prin tine. |
Atunci cand nu cunoastem smerenia si adevarata dragoste dumnezeieasca actionam total gresit gandind ca facem un bine. Pornind pe calea trairii crestine, intram in contradictie cu cei care nu au pornit inca pe aceasta cale. Nefiind suficient de maturi duhovniceste nu ne dam seama de aceasta contradictie si vedem lucrurile simplist. Adica, eu vad ca e bine, trebuie ca si ceilalti sa vada la fel. Si actionam in consecinta : te rogi cu mine, vii cu mine, te spovedesti cu mine, trebuie, ca asa e bine, ti post (in casnicie); sau: esti sectar ratacit, pagan nebotezat etc (in relatia cu ceilalti), insa ceilalti neintelegand, nu vor. Ei bine ceilalti simt aceasta ca o presiune, ca o fortare uneori chiar ca o impunere si agresiune. Iar aceasta presiune asupra lor este masura lipsei noastre de smerenie si de iubire. iar aceasta presiune aduce ca raspuns presiune asupra noastra din partea celorlalti. Cum facem sa nu mai ne punem in contradictie cu ceilalti? Trebuie sa nu mai presam noi pe ceilalti ci doar sa ii iubim. Si sa invatam sa tacem si sa ii intelegem, sa lucram cu noi insine sa fim cu adevarat un exemplu demn de urmat.
si de parca nu ar fi asta suficient, apar ispitele in ganduri, ganduri rele, de o parte si de alta, care ne zadarniceste totul. O clipa de neatentie si te-ai pierdut. |
Daca unii ortodocsi , in casnicie, nu fac totul sa Il aduca pe Hristos cu ei, si traiesc mai rau decat paganii , atunci cu ce se deosebesc ei de pagani?
Cati dintre cei casatoriti au inteles ca trebuie sa lucreze nu numai cu ei insisi in mod egoist , ci ca trebuie sa lucreze si asupra notiunii de trup si suflet ce sunt cei doi?! Cati se lauda ca sunt ortodocsi adevarati si cununati, insa traiesc separat si egoist? In viata de familie drumul spre sfintenie e un pic mai diferit fata de cea a monahului. Si asta pentru ca trebuie avuta in vedere doua atitudini. Una este aceea fata de noi insine, cu ceea ce stim, rabdare, iubire, si respectarea libertatii celorlalti, lupta pe care toti o avem de facut, pocainta, ascultare, taine. Insa in familie intervine necesitatea unei a doua atitudini si aceasta este fata de notiunea "trup si suflet" asa cum Apostolul invata. Aici intervine greseala (parerea mea, ma iertati) pentru ca nu prea exista sfat in acest sens mai ales in vremurile de azi. Caci daca lucram doar asupra noi insine, riscam sa se ajunga ca cei doi sa traiasca in lumi paralele, fiecare cu preocuparile sale. De aceea trebuie sa tindem si spre a lucra la a ajunge a fi trup si suflet, intru Hristos desigur, cand nu mai sunt necesare cuvintele pentru a comunica, cand simti bucuria, tristetea, veselia celuilalt, cand te rogi si rugaciunea e a amandorura, cand nu mai exista ascunzis, nu mai exista nici cel mai mic compromis intre cei doi, cand daca unul rade, rade si celalalt , daca unul plange , plange si celalalt. Am vazut familii in care unul e credincios si celalalt mai putin, si in care nu exista notiunea de trup si suflet inteleasa si aplicata de ambii. Intodeauna va exista o ispita in partile slabe, nu doar ale tale ci si ale familiei "trup si suflet". Si astfel te lupti cu patimile tale si te lupti cu patimile celuilalt si invers. Este o lupta dubla si pentru unul si pentru celalalt. Caci nu poti sa fi iubitor cu adevarat daca respingi pe celalalt in cele neintelese. |
Mireanul casatorit, pe langa razboiul duhovnicesc al lui insusi mai are un razboi de dus: razboiul cel dimpreuna in care cand unul razboieste , cand celalalt, cand amandoi, cand cade unul, cand celalalt , cand amandoi. Atacurile ispitei tintesc si mintea ta si mintea celuilalt, cand nu reuseste cu unul, incearca cu celalalt. Uneori sunt ispite prin tine indreptate spre celalalt, si invers. Este atacata insasi unitatea celor doi in "trup si suflet", unitatea in iubire de Dumnezeu si de oameni.
Nimic nu se masoara, aici, caci de masori si compari rugaciunea sau faptele bune intre cei doi, deja ai despartit unitatea celor doi. Deja nu mai esti trup si suflet. Instrainarea de lume, inseamna fuga de pacat si de duhul lumii, a te instraina de tovarasii partasi la pacat, a fugi de locurile pacatoase. In familie, fuga trebuie sa fie impreuna, altfel intervine cum am spus, departarea, fiecare cu diferitele lui preocupari, mai mult sau mai putin pacatoase, Nu vorbesc aici de preocupari normale, cum ar fi serviciul de exemplu sau daca unul picteaza avand acest talent nu trebuie sa picteze si celalalt. Preocupari, in sens duhovnicesc, la acestea m-am referit. Asadar avem aceleasi trepte ale scarii de urcat, asa cum ne invata Sf. Ioan Scararul insa , fiind in lume, un pic mai diferit: fazele lepadarea, despatimirea si isihia trebuie urcate atat de unul cat si de celalalt. "In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca de una: barbat si femeie El i-a creat si nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca., pentru ca voi toti sunteti una in Iisus Hristos. (Gal. 3:22). Nu exista relatie intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie, daca ei sunt uniti asa cum ar trebui. "Casatoria vine de la Dumnezeu – Mai întâi în instituirea sa primara apoi în înaltarea ei prin Iisus Hristos la demnitatea de Taina. Dumnezeu alegând pentru creaturile sale drumul potrivit pentru fiecare în parte, în doua stari: una mai sublima, fecioria; cealalta mai accesibila multimii, casatoria. Celor mai tari el le deschide imensitatea si porunceste dezvoltarea spre starile îngeresti ale cumpatarii. Pentru cei mai slabi El construieste cuibul casatoriei unde ele îsi vor griji slabiciunea lor. Insa acest cuib el îl face înca sublim! El îl înconjoara cu legislatia care-i înnobileaza si-l apara: “Dumnezeu este legiuitorul asezarii ei”. El o ridica pâna la demnitatea de Taina. Si ca ultima si nespusa maretie, El o face imaginea cuprinzatoare a unirii Cuvântului sau cu natura omeneasca." Sf. Ioan Gura de Aur Acestea fiind zise, sa stam sa ne gandim pe unde ne aflam, si sa vedem daca mai avem curajul sa atacam casnicia oricarui om de pe acest pamant. Suntem noi oare asa cum ar trebui sa fim? |
In Vechiul Testament intalnim notiunea de desfranare spirituala in care Dumnezeu este tradat in iubire de catre noi oamenii pacatosi. De aceea si spune ca Dumnezeu este gelos, caci noi prin starea pacatoasa in care ne complacem, asta facem desfranam spiritual cu idolii nostri, tradand pe Dumnezeu care ne iubeste atat de mult incat pe Sine s-a desertat pentru noi. Pana cand nu vom intelege ca e nevoie sa iubim pe tot omul indiferent de cum este el, suntem ceea ce suntem, niste bieti mandrii pacatosi.
M-am intrebat deseori privind la multimea de oameni de diverse culturi si credinte: oh Doamne atat de multa lume ratacita si totusi cu o viata fericita? Casnicii frumoase, copii reusiti, un trai decent, ai spune ca le lipseste suferinta. Stiu - am spus - duhovnicii nostri spun, pai diavolul inlesneste si usureaza ca sa ii castige si sa ii tina in mrejele lui. Si totusi un al doilea inteles a venit: Dumnezeu ii iubeste si pe ei, nespus de mult ii iubeste, asa cum iubeste pe toti oamenii de pe pamant. Si pentru ca ii iubeste , le daruieste - cu tristete - un crampei de rai pe pamant, in aceasta viata, prin familie fericita, copii frumosi si sanatate, bucurandu-i astfel si pe acestia, macar pe timpul vietii lor asa limitat. Sa ne bucuram, ca avem sansa de a gasi raiul si fericirea cea vesnica si sa ne smerim si sa invatam de la Bunul sa iubim si noi aceste familii fara sa ii asezam noi intr-o parte sau intr-alta. |
Citat:
Dar când zic că cineva trăiește-n curvie e același lucru când zic ca e eretic, păgân sau mai știu eu cum. E un fapt, nu o judecată, nu o osândă. Are cine-i osândi. |
Citat:
Pentru generozitatea viziunii. Da, esenta crestinismului este o iubire capabila sa-i iubeasca si pe cei "din alte neamuri". "Alte neamuri" fiind toti ceilalti care par a fi diferiti de noi, fie prin nationalitate, rasa, cultura, credinta... |
Citat:
Evident ca nu spunea ca legea pagana ar fi buna si pot ramane in ea, Apostolii incercau sa ii converteasca pe toti. Citat:
Citat:
Citat:
|
???
am ramas asa cu ochii in soare... Cum sa zica ca nu conteaza faptele, ci doar credinta? (O sa verific sursa ta) contra acestei afirmatii am uramtoarele de zis:
1. Un Sfant a zis " nu este in puterea oricui sa cugete despre Dumnezeu , ci doar acelora care s-au cercetat cu de-amanuntul si care si-au curatit sufletul si trupul sau care se silesc sa se curete" deci nu oricine poate talamcii Sfanta Scriptura. 2. Sfantul Apostol Iacov spunea : " ce folos fratilor daca cineva spune ca are credinta, dar fapte nu? (Iacov 2;14(nu stiu sigur versetul) si tot acelasi Apostol a zis: " caci precum trupul fara suflet mort este asa si credinta fara fapte moarte este " (Iacov 2;26) |
Conteaza si credinta si faptele in aceiasi masura , este o dilema falsa .
Cand se pune o anumita ordine intre ele ,se pune doar opentru a arata suucesiunea lor ,cum decurg una din alta. Faptele nu se pot face fara credinta in Hristos, iar credinta nu ne este data daca persistam in absenta orcarei fapte . Daca ne spovedim dar facem cu obstenatie acelasi rau care l-am spovedit , nu putem zice ca am dobandit credinta Faptele si credinta decurg armonios una din alta,nu au sens una fara alta . Faptele sunt rodul credintei ,dar faptele ajuta si la sporirea credintei . Daca femeia cananenca nu ar fi vorbit,nu ar fi indraznit ,cum si ar fi aratat ea credinta? |
Ora este GMT +3. Ora este acum 02:38:44. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.