Cristos a inviat! La multi ani tuturor!

Hristos a inviat!
Splendida postare, Iustin.
Iti multumesc.
Ce am subliniat reprezinta esenta, pe care ai atins-o stralucit. Acolo duce ascultarea oarba de reprezentantii credintei in care traieste un popor dat: la a Il ucide, pamanteste vorbind, tocmai pe Cel Bun.
Drama s-a repetat in Evul Mediu, cu fiinte care erau doar oameni, dar Il urmau pe Dumnezeu din toata inimile lor: Jan Huss, Jeremia de Praga, si multi altii care au fost victimizati de sistemul castei preotesti.
Mai on-topic: Postul Mare este un urcus initiatic, si noaptea ce tocmai trecu este varful acestui munte.

In toate religiile e asa,si am fi tentati sa extindem si la crestinism, aceasta stare de lucruri.
Diferenta e ca in ortodoxie exista Duhul Sfant care calauzeste pe orice crestin,si biserica in ansamblu.Crestinismul nu e inca o religie, asemanatoare cu cele vechi.
Este credinta cea adevarata ,in Dumnezeul cel adevarat,prin care Duhul se revarsa si calauzeste atat pe credicnciosi cat si pe preoti,in aceiasi masura
Daca prin absurd un preot ar gresi, multimea nu l-ar urma ,caci e calauzita de harul Duhului.
Este o comuniune in libertate ,nu una in necunoastere.
Este singura credinta unde Dumnezeu nu mai apartijne unor initiati,ci este prietenul nostru, si vorbeste cu fiecare dintre noi

in sensul ca ne lasa sa platim pentru pacatele noastre atat noi cat si copiii nostri...

Da, si eu cred ca au fost dezamagiti, asa cum am fost si eu si poate si altii, chiar si in ziua de azi...
Poate ca nu intelegem noi cu mintea noastra cum a gandit Dumnezeu, dar poate el in maretia Lui nu a fost atat de grav ranit ca L-au batut si scuipat niste prosti ( asa cum nu e deranjat un leu sau un elefant de intepaturile tantarilor, sau ma rog e deranjat, dar nu moare cu una cu doua, nici nu pleaca din padure, nici nu a ajuns specia la extinctie, inca..,)

Insa, intr-un fel, tot ne-a abandonat :(...in sensul ca ne lasa sa platim pt pacatele noastre atat noi cat si copiii nostri, ceea ce cred ca e cel mai dureros...adica daca eu nu m-as mantui in schimb copilul meu ar reusi, as fi cea mai fericita, insa sa vad ca nici el/ea nureuseste ( pt ca nu sunt nici eu in stare sa-l invat si sa-l conving sa faca ce trebuie) si merge-n iad alaturi de mine...ar fi cea mai cumplita pedeapsa :(

( ma gandesc, desi poate e o erezie, ca asa cum budistii cred intr-un " ciclu karmic" caree parcurs de aceasi persoana in mai multe vieti, si in urma caruia ajunge la mantuire, in credinta noastra acelasi lucru se realizeaza in generatii succesive : pacatul se plateste pana la al nustiu catelea neam, iar virtutea se rasplateste tot asa...si poate de-asta speram cu totii ca copiii nostri se vor mantui si ne vor usura si noua osanda, intr-un fel, si pe a stramosilor nostri cat de cat, sau din contra, exista posibilitatea sa ne afundam mai rau...eustiu ca mantuirea nu se poate realiza decat prin interventia directa a lui Dumnezeu, insa nu e garantata nimanui si tine de liberul arbitru al fiecaruia, daca o vrea si face tot posibilul pt ea, sau nu...)

Pai nu ne-a abandonat!
Pt simplu fapt ca omenirea intreaga,cu toate generatiile si neamurile ei de-alungul a mii de ani trecuti si viitori-nu este reprezentata numai de gloata proasta din Ierusalim din ziua cu pricina!
Chiar si acolo erau cativa care credeau in El si nu il doreau rastignit;chiar si lui Pilat nu-I venea sa-l rastigneasca vazandu-l atat de smerit,de neprihanit.

Asa a trebuit sa se intample,asa s-a intamplat implinindu-se Scriptura;El a plecat deoarece si-a facut misiunea pt care a fost trimis.
Ferice de cei care l-au cunosc aievea,au fost contemporani cu El.
Iti dai seama??

Pt a proteja copiii trebuie pur si simplu sa stai afara de pacat!
Dar multi nu stiu asta cand sunt tineri sau nu le pasa(si de aici rezulta si nestiinta).
Faptul ca copiii nu se mantuiesc poate fi si eroarea ta parentala,pe langa alegerea lor personala dar nu consecinta ca Dumnezeu este rau!

Copilul meu vine tocmai in urma pacatului...si conform unora ( parinti, teologi, etc) n-are nici o sansa la mantuire :(...
Initial am crezut ca orice copil este un dar de la Dumnezeu si o sansa chiar si pt tine, de a te reabilita in fata Lui, dar iata ca poate fi si o pedeapsa pt pacatele tale, atunci cand il faci in curvie si eventual si in post...pt ca in conditiile in care taica-su sustine ca nu i l-a dar Dumnezeu ci l-a facut el, nu va primi niciodata o educatie crestineasca...mai mult lumea imi spune ca trebuie sa ne punem de acord in privinta credintei, ca sa nu confuzam copilul, adica unul din noi trebuie sa renunte la credinta lui, dedragul copilului...( chiar sefa mi-a zis chestia asta, cand i-am zis ca am fata si nu baiat, a zis ca lasa ca e bine ca fetele-s mai atasate de mame, si " ti-o face si ea o pomana-doua", iar eu i-am zis ca depinde si de ce o invata taica-su si pe cine crede ea, pe mine sau pe el, daca e necesar sau nu sa ne faca pomana...si atunci a zis ca tre sa ne punem deacord ce o invatam....)
Si apoi din alt pct de vedere, daca eu nu ma inteleg cu el, in primul rand toata lumea va spune ca am facut o greseala ca am facut copil cu el, ssau mai mult, ca am facut intentionat ca sa-l leg de mine, sa nu ma lase, si ca acum tre sa suport orice injurii si tratamente rele, de dragul copilului, sa nu creasca fara unul din parinti ( caz in care eu fiind sub papuc ar fi intelept ca ea sa asculte de taica-su, ca sa-i fie bine, si nu sa fraternizeze cu mine...); iar daca as pleca n-as avea nicio sansa sa-l iau cu mine, asa ca tot la necredinciosi o sa ramana...deci revenind la subiect, pare ca pana la urma mantuirea este o chestie care tine in mare parte si de noroc...

Cum asa?
Abia ce aflai si eu ca nu am nici o sansa la mantuire dupa ce parintii mei au consimtit sa aiba relatii inainte de nunta iar tatal meu a fugit in lume inainte cu putin de data stabilita pt nunta.
Ia sa-mi dai si mie o trimire la canonul asta sa nu stau perpelita de pacatele parintilor.


Nu sunt de acord cu reabilitarea in fata lui Dumnezeu prin copii,Dumnezeu nu face targ mistic cu copii;adica iti iert pacatele pt ca te-ai pus pe facut copii.Oamenii fac copii in primul rand pt ei,personal,pt ca le da un sens in viata,mandrie personala etc.

Reabilitarea in fata lui Dumnezeu se face prin pocainta si renuntarea la pacate,copiii sunt notiuni separate.
Desigur ca Dumnezeu vrea sa-i nasti daca vin,indiferent in ce conditie te gaseste asta casatorita,necasatorita,violata...dar nu face targ cu tine si concurs de crescatorie .Asa nu s-ar mai fi mantuit nici calugarii,nici Sfintii feciorelnici.

Un material excellent despre Post,care chiar daca nu mai este de actualitate sunt sigura ca va folosi la postul urmator.

http://www.teologie.net/2013/03/21/i...-cel-adevarat/

Raspunsuri la multe intrebari si dileme,in special pt cei care sunt dificili in abordarea postului.

Citeste ce scrie Arsenie Boca despre casatorie, copiii, cum se " mostenesc" pacatele parintilor si generatiilor anterioare, samd...desigur comparatia cu ciclul karmic am facut-o eu, nu dansul...dar concluzia la care am ajuns este ca un sfant ( calugar, de ex) incheie un astfel de ciclu, atingand aproape perfectiunea ( dumnezeirea) pe car e omeneste posibil si mantuieste tot neamul lui....pecand un desfranat poate mai da o sansa generatiilor care mai vin dupa el sa rascumpere pacatele stramisesti, daca nu cumva e atat de rau incat refuza sa aiba copii, sau sunt prea " stricati"( alcoolici, drogati, etc) incat numai pot avea copii, sau ii fac cu handicapuri grave de nu mai pot perpetua mai departe, iarasi se incheie ciclul dar nuin sensul care trebuie...

E drept ca in conditiile in care se naste din parinti pacatosi vine cu o anumita povara morala, spirituala, dar asta nu inseamna ca vointa ii este paralizata si nu poate face alegeri mai bune decat ale parintilor lui.

Si desigur, si parintii in masura in care cat de cat sunt constienti de responsabilitatile spirituale care le revin, pot ajuta copilul sa faca alegeri bune.

Sau pot sa-i dea un exemplu prostsi sa-l traga in jos,..( ce rsot are sa tii post, si sa te imparatsesti, nu vezi ca nici noi nu tinem, ai vazut ca si anul trecut ai tinut degeaba si te.ai imparatsit ca tot n-ai intrat la facultate, etc...)
Sau pot sa fie prea ravnitori si sa ii impuna chestii pe cars nici ei nu le respecta ( post, rugaciune, abtinere de la rele), si pe care ceilalti de varsta lui le fac ( sau nu le fac dupa caz) si le e mai bine asa, si apoi copilul sa se prinda ca nici ai lui parinti nu au fost tocmai usi de biserica in tinerete, si sa ...nu mai le asculte invataturile...
( poate de-ata e nevoie si de duhovnic, si nu neaparat unul aliat cu parintii...)

Doamne fereste de asa parinti!
Sa-ti spuna ca nu ai intrat la facultate ca postul si rugaciunea nu au functionat?
Unii ca astia tin posturi, se roaga si dau acatiste pt castigul la lotto !

Si ca sa adaug, nu e vorba de ce au facut in tinerete ci ceea ce fac in prezent.

Dar cum unele naravuri nu se leapada asa usor si viata/mentalitatea iarasi nu se schimba cu una cu doua iar parintii au concepte cvasi-antagoniste despre viata, Dumnezeu, etc. iar parintele care "tine" cu Dumnezeu o mai bajbaie si el binisor intrebandu-se intr-o doara daca n-ar fi mai bine sa tina isonul celuilalt parinte si mai zapacit in chestiune duhovnicesti de dragul "unitatii" de opinie (ce concept educational/spiritual fain)...

Nu e bine sa dispretuim aceea gloata ,caci din gloata aceea 'proasta' puteam face parte cu success si noi .
Pacatele noastre l-au rastignit pe Hristos !
Trebuie sa nu uitam ca din aceea gloata ,numai un talhar s-a mantuit . Restul,care se credeau buni , au participat fie si nerespingandu-l , la actul rastignirii .
Numai cel care a cunoscut o rascolire profunda a smereniei s-a mantuit. Restul ,caldiceii , ori s-au luat dupa multime, ori macar dpdv rationali aveau o curiozitate morbida ,daca Iisus va face ceva care sa ii arate puterea .
Drogul posibilitatii vederii unei minuni , i-a salbaticit pe toti
Mandira rasei umane,ca toti,si cei mai mari profeti ,sunt supusi cuielor si mortii , i-a facut sa se inchine firescului ,ratiunii ,si nu divinitatii

Tot mai mult sunt convins ca si eu si multi altii dintre noi ,fara sa cunoastem cine era Iisus,asa cum stim astazi ,am fi strigat poate chiar din zel religios , 'Rastigneste-l" ,convinsi ca aparam credinta strabunilor

Sa nu uitam ca cel ce citeste postarile de pe acest forum este chiar Dumnezeu,si Acela ne cunoaste cel mai bine , asa cum am fi fost daca am fi trait atunci,in exact aceleasi conditii . Si tot ce ne cere este ca macar sa ne cunoastem masura , si sa nu ne amagim ca noi nu am fi facut asa . El ne-a iertat oricum si pe cei care L-au rastignit si pe noi .

"Domnul să te ierte
Domnul să te audă
Domnul să te vadă
Domnul să te iubească
Domnul să te însoțească
Domnul să te apere
Domnul să te călăuzească
Domnul să te mângâie
Domnul să te ajute
Domnul să te apere de vrăjmași
Domnul să-i îmblânzească
Domnul să-ți moaie inima
Domnul să te facă să nu ți minte răul
Domnul să te ajute să nu faci răul
Domnul să te călăuzească să faci binele
Domnul să te facă milostiv
Domnul să-ți dea putere să ierți
Domnul să te facă să vezi în alții partea cea bună."
AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !
(Binecuvântarea Părintelui Paisie Olaru de la Sihla)

Dumnezeule Cel Prea Înalt, Care eşti slăvit de toată făptura cu cântări de laudă, Cel Ce Te odihneşti pe scaunul slavei, dar nu Te depărtezi nici de scaunele inimilor smerite, Izvorul Cel pururea curgător al bunătăţii, Care adapi din destul brazdele inimilor umilite şi trimiţi la bună vreme lumina şi căldura iubirii Tale de oameni, ca să culegi din lanul sufletelor spicele faptelor bune, Însuţi Îndurate Stăpâne, Oceanul milostivirii întru Care cufundăm toate nădejdile noastre de mântuire, Cel nevăzut de heruvimi, dar arătat de oameni în oglinda Trupului Unuia Născut Fiului Tău, ia aminte la nevredncele noastre rugăciuni şi revarsă din destul tuturor roua milei Tale dătătoare de pace.
De vei căuta la nevrednicia noastră, vom fi după dreptate aruncaţi în focul cel veşnic, căci ca nişte desfrânaţi am vieţuit, îmbrăţişând patimile cele osânditoare ale sufletului şi trupului nostru. N-am plinit poruncile Tale şi totdeauna întru prostia noastră am căutat să aprindem focul patimilor, dar prin aceasta nu am reuşit decât să aprindem focul dreptei Tale mânii şi ne-am supus judecăţii. Însă nevoind încă să ne pierzi pe noi întru fărădelegile noastre ai îngăduit să aşezi înaintea noastră acceastă rânduială binecuvântată a postului, ce este oglinda în care privim sufletele noastre urâţite de păcat şi ne tânguim ca Adam, cerând veşmântul milostivirii Tale. Nu ne ruşina pe noi nici pe această cărare a pocăinţei pe care am pornit, ci arată-ne biruitori asupra vrăjmaşilor nevăzuţi, întrarmându-ne cu sabia rugăciunii Tale, cu care să tăiem toate gândurile osânditoare. Curăţeşte inimile noastre, trimitând apa îndurărilor Tale întru care îneacă toată cugetarea cea pătimaşă. În noroiul slavei deşarte pururea alunecăm şi cădem în groapa tuturor răutăţilor, fiind cu totul osândiţi. Tinde-ne mână de ajutor Stăpâne, şi ne urcă pe noi pe muntele nevoinţelor, dăruindu-ne totodată şi lumina pocăinţei.
Prin gustarea din otrava păcatului ne-am pricinuit moarte sufletului şi ne-am despărţit de petrecerea întru lumina poruncilor Tale. Dar ca Un Milostiv vino întru întâmpinarea noastră şi ne dăruieşte îmbrăţişarea iertării. Greu apasă asupra noastră povara trupului celui legat cu lanţurile patimilor. Însă Tu, Hristoase, ca Unul Ce până în adâncurile iadului Te-ai pogorât, ca să dezlegi blestemul lui Adam, pleacă-Te cu milă şi spre noi. Pentru tămăduirea noastră de cumplitele neputinţe ale sufletului şi trupului ne-ai rânduit acest canon al postului; pentru aceasta, învredniceşte-ne şi pe noi a-l plini cu inimă curată şi cu nădejde în purtarea Ta de grijă. Dăruieşte lacrimi de gânduri umilite, ca să spălăm toată necurăţia inimii şi ochii noştri cei întinaţi cu priveliştile păcatelor luminează-i, ca totdeauna să contemple icoana frumuseţii Tale luminate de virtuţile ce ne poartă pe calea asemănării cu Dumnezeu. Mâinile noastre grabnic lucrătoare spre fapte osânditoare îndreptează-le spre lucrarea poruncilor Tale.
Picioarele cele ce aleargă în căile deşertăciunii le abate spre cărarea faptelor bune. Mintea noastră cea spurcată de gânduri rele o curăţeşte cu mulţimea îndurărilor Tale şi o fă primitoare de cugetări dumnezeieşti. Cu mirul înţelepciunii Tale bine înmiresmează mintea noastră pe care am stricat-o cu mirosul cel greu al gândurilor necurate. Inima pe care Însuţi ai sfinţit-o ca tron al înţelegerilor înalte ce desfătează mintea heruvimilor noi, nevrednicii am făcut-o groapă primitoare de gunoiul patimilor. Cinstea dumnezeiască Stăpâne, cu care ne-ai încununat pe noi am pierdut-o, făcându-ne slujitori patimilor. Zidirea mâinilor Tale suntem, toţi pecetluiţi cu gândul voinţei Tale de mântuire, dar neascultând poruncile Tale, ne-am abătut pe căile nedreptăţii. Din pământ m-ai zidit şi cu suflarea duhului iubirii Tale m-ai arătat ca o făptură minunată, încununată cu frumuseţe dumnezeiască. Dar eu neluând seama la cinstea cu care m-ai învrednicit m-am coborât în adâncul fărădelegilor.
Însă, pentru că sunt făptura mâinilor Tale, ce ascund icoana darurilor Tale, măcar că e prăfuită de patimi, o, minune, cu dor priveşti spre mine, cel nevrednic. Dar eu nu pricep nici măreţia fiinţei mele, fiind cufundat în somnul neştiinţei, şi nu înţeleg nici înălţimea chemării spre îndumnezeire. Cu totul sunt trup şi toată viaţa mea nu îşi are curgerea decât pe orizontală printre furtuna grijilor lumeşti. Vai, mie ! Că am nesocotit înălţimea chemării Tale şi m-am făcut rob patimilor stricătoare, deşi în gândul Tău am fost zidit ca împărat peste toată zidirea. Darurile cele veşnice ale milostivirii Tale voieşti să mi le dai, dar eu alerg după bunurile trecătoare ale acestei lumi. Mă îndulcesc de cuvintele dumnezeieşti, dar la vremea lucrării faptelor sunt biruit de însăşi trândăvia mea. În urechile inimii îmi răsună cuvintele înţelepciunii, dar când mi se cere lucrarea cea mărturisitoare a credinţei uşor sunt biruit de patimi şi îndemnurile luminoase mi se par o povară prea grea de purtat în faptă.
Cum mă voi înfăţişa înaintea Ta Stăpâne, când vremea vieţii pentrecându-o în păcate, nu am învăţat nici până acum a mă ruga ? În lanţurile multor neputinţe şi patimi mă văd totdeauna pe mine legat, dar lenevirea şi împietrirea inimii mele în necredinţă nu-mi dau voie să alerg spre limanul rugăciunii. Patimile mă covârşesc, dar tot rămân încleştat în lenevirea de a mă ruga. Cum voi câştiga mântuirea, când nesocotesc toate virtuţile şi sunt străin de cercetarea păcatelor mele ? Cum mă voi înfăţişa înaintea Ta când nu am început a învăţa nici alfabetul rugăciunii. Mă îngrozesc de judecată, osânda mă înspăimântează, dar tot nu vin la pocăinţă. Însuşi mă deznădădjuiesc de îndreptarea mea prin propriile puteri. Pentru aceasta, Te rog pe Tine, Izvorule al milostivirii, cu judecăţile pe care le ştii, adu-mă pe mine la limanul pocăinţei, ca să câştig şi eu izbăvire din muncile cele cumplite gătite pentru păcatele mele.
Iată vremea postului îmi stă înainte. Nu ştiu cum să pun început pocăinţei mele, dar te rog pe Tine să ridici norul patimilor de pe cerul inimii mele şi să-mi dai ploaie de lacrimi cu care să înmoi pământul inimii mele, cel uscat de arşiţa patimilor. Tinde-Ţi mâna Ta dintru înălţime şi ne binecuvintează pe noi, pe toţi, dând din destul fiecăruia ca Un Milostiv, talanţii darurilor Tale spre înmulţirea cu înţelepciune în vremea postului. Iar la sfârşitul perioadei de nevoinţă rânduite să-Ţi aducem şi noi ca văduva din Evanghelie cei doi bănuţi ai micilor noastre osteneli, postul şi rugăciunea, cu care să aflăm iertarea păcatelor, aşezându-i în vistieria milei Tale. Dă-ne Stăpâne, a ne nevoi cu înţelepciune în aceste zile rânduite de Tine spre curăţirea sufletelor şi trupurilor noastre. Însuşi păzeşte piciorul nostru de alunecarea în cursele înşelăciunii, pe care vrăjmaşii noştri nevăzuţi pururea ni le întind, voind a ne prăbuşi pe noi în adâncul iadului. Dar Tu, ca Un Milostiv, nu ne lăsa Doamne, pradă dinţilor lor, ci întăreşte-ne cu puterea Ta dumnezeiască. Îmbracă-ne cu veşmântul milostivirii, ca să privim cu bunăvoinţă şi dragoste pe aproapele nostru.
Dă-ne şi coiful nădejdii în vremea tulburării gândurilor rele şi întrarmează-ne cu săgeţile rugăciunii de foc, ca să doborâm pe vrăjmaşii cei ce ne necăjesc. Moise a postit 40 de zile şi a primit din mâna Ta tablele legii, însă acum Însuţi scrie cu degetul Tău dumnezeiesc gândurile înţelepciunii Tale, care să ne călăuzească la tot lucrul cel bun. Suntem firi slabe şi lesne biruite de păcat, dar cu braţul puterii Tale ridică-ne deasupra valurilor patimilor noastre şi dă-ne a privi spre adâncurile milostivirii Tale. Pune în inimile noastre dragostea de rugăciune şi cu adierile dorului Tău învăluie sufletele noastre. Învaţă-ne a iubi mai mult curăţia şi mintea noastră o arată tablă a cugetărilor îngereşti scrise cu slovele Duhului Tău înţelepţitor. Să se atingă de inima noastră împietrită scânteia iubirii Tale de oameni şi să o prefacă în ceară în care cu degetul Tău dumnezeiesc să închipui cuvinte iubitoare faţă de aproapele. Greu suferim povara neputineţelor noastre şi adesea ne tânguim fiind biruiţi de vărjmaşii noştri nevăzuţi, dar adâncul milostivirii şi îndurărilor Tale este mare, deci totdeauna sprijineşte-ne cu braţul Tău puternic pe cărarea postului.

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel neîmpuţinat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Primeşte-mă pe mine, Tu, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, ca să ierte de şaptezeci de ori câte şapte păcatele, arătând nemărginirea bunătăţii şi a iubirii Tale de oameni şi deschizând cu milostivire şi îndurare uşa pocăinţei tuturor celor care au păcătuit, dăruindu-le vreme de întoarcere şi alungând deznădejdea.

Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspine şi mă căiesc pentru cele greşite şi cer iertare. Pleacă-Te spre rugăciunile şi cererile mele. Milostiveşte-Te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi-mi iartă mie toate câte am păcătuit Ţie. Primeşte-mă pe mine robul Tău, care Îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut până acum pentru fărădelegile mele, şi-Ţi cer dezlegare şi iertare pentru cele greşite de mine. Şi Te rog ca de acum înainte să mă întăreşti întru credinţa, nădejdea şi dragostea Ta şi să mă păzeşti neclintit de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmaşului.

Doamne Iisuse Hristoase întăreşte-mă să fac voia Ta şi să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi curăţeşte-mă de toată duhoarea cea pătimaşă, de necurăţia şi întinăciunea trupului şi a duhului. Şi-mi dăruieşte linişte statornică şi pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de îndelunga-răbdare şi de bunătatea Ta cea nemăsurată şi dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulţumesc, să laud şi să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt şi al Celui fără de început al Tău Părinte şi al Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, primește-mă întru pocăință.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, dă-mi lacrimi și aducere aminte de moarte și umilință.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curație și ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blândețe.
Doamne, sădește în mine rădăcina bunătăților și frica Ta în inima mea.
Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta.
Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli, de patimile trupești și de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, știu că faci precum vrei Tu, deci să fie și întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat ești in veci. Amin.