Adica ce sunt acestia un fel de soi de prasila :) ?

Pai intr-un fel sau altul asta fac-ii dau altora sa-i creasca punandu-i in orfelinate sau mai rau asezandu-i la rascruce de drumuri.Poti lua cu incredere de acolo caci nu cred ca va veni nimeni sa-ti faca o oferta la usa.
Sau poti incerca sa intrebi din sat in sat daca sunt familii sarace cu copii multi,le-ai face o vizita si i-ai intreba direct.
Este o modalitate mult mai putin probabila,urmata poate si de intregi hartuiri din partea familiei copilului,neplaceri ,time consuming etc.
Mult mai simplu este calea legala,parerea mea.

Nu ai inteles ideea mea.
Ma gandeam la evitarea orfelinatului (traumatic pentru copii) si a birocratiei.
Inainte vreme (cei mai tineri probabil ca nu stiu), oamenii se mai ajutau intre ei, fara multe formalitati.

Solutii s-ar gasi, daca s-ar vrea. Dar in fine, trebuie sa fie totul cat mai complicat si ne-omenesc.

In alte tari se poate si mai simplu, se ajuta si rude intre ele, sau prietene sau asa.

Eu am vrut cu ani in urma sa adopt copilul unei prietene care a ramas orfan pana la urma de amandoi parintii. Dar nu eram casatorita. Statul nu m-ar fi lasat.

Si daca sunt de prasila cum spui tu, nu stiu. Dar or fi unii care sunt foarte activi sexual (nu pot fara) si vin si copiii cu gramada.

Multi insa nici nu vor sa dea copiii.

Nu stiu, sunt situatii mai greu de inteles.
Chiar si ceea ce spuneai tu.
Nici eu nu inteleg de ce tocmai cei saraci fac multi copii si nu se gandesc. Sunt si sanatosi si fertili totusi.
Iar cei mai cu posibilitati sunt cei care nici nu fac multi copii, dar au si multe probleme de fertilitate.

Le compenseaza Dumnezeu cumva, dar tot nu inteleg.

Dar ma doare cumplit acest permanent conflict intre cele doua grupuri (cei cu (multi) copii si cei care nu pot sa fac si isi doresc). Cei dun urma sunt atat de dispretuiti si de raniti.
Nu se poate face o colaborarea armonioasa din care sa poata profita si unii si altii? Sa dai macar in baby-sitting la vecini sau prieteni fara copii.
Sa organizezi ceva impreuna, inclusiv lectii. Sa-i lasi si pe cei fara copii sa se apropie de ei si sa contribuie cumva. Au si ei destule de dat, nu numai material.

Nu. Le dam in cap, scriem articole in care sa-i facem praf pe cei fara copii (vezi cele puse de Cristi la alta sectiune) si etc.

Este nefiresc ca statul sa nu permita unei persoane singure sa adopte un copil. In viata reala exista si femei care isi cresc singure copilul si nu este considerat ceva nefiresc, doar ca este mai greu. Mai binele este dusmanul binelui. In loc sa fie adoptat de o singura persoana ramane in orfelinat sa se nenoroceasca acolo.

Sa fii si bogat, sa ai si tot ce vrei, copii, casa, etc, ar fi fost prea minunat pentru viata asta care nu este perfecta. Nu exista om care sa nu poarte o suferinta in aceasta viata. Din exterior credem ca altii sunt fericiti, ca sunt mai impliniti ca noi, dar nu stim suferinta fiecaruia.

Sophia, nu exista un conflict real intre cei cu multi copii si cei fara copii, este doar ceva imaginar. Nu reusesc nici unii nici altii sa se puna in locul celorlalti. De exemplu cineva care nu are copii nu intelege cat de greu ii este unei persoane cu multi copii. Eu am doar doi, dar daca cineva ar veni o ora pe zi sa se joace cu ei, ar fi ceva de nedescris. I-as fi recunoscatoare fara sa pot exprima in cuvinte. Dar nu vine nimeni. Pentru ca nu se pune si in locul tau, asa cum poate eu avand copii nu inteleg in intreaga ei dimensiune aceasta suferinta, dar asta nu inseamna ca o dispretuiesc. Din contra, le doresc tuturor sa aiba copii, cand aud de familii care dupa multa asteptare vor avea un copil, ma bucur cu adevarat si le doresc tot binele.

Multumesc de urari si tie si celorlalti.

Cine a zis ca sunt numai parti bune, dar nici terifiant e... depinde si din ce unghi privesti... un lucru e cert, sa ai multi copii, sa treci prin mai multe sarcini nu e confortabil... Dar chiar ca nu am gasit nicaieri prin Biblie, pe la Sf. Parinti, pe la vreun duhovnic cat de marunt, vreo vorba in favoarea confortului.
Si mie mi se pare tot asa, dar uite ca nu eu tin Universul, iar Dumnezeu nu mi-a cerut parerea.
Uite, el e al 4-lea, el a sfidat regula de 2-3... crezi ca nu merita si el un loc pe pamantul asta plus toata dragostea, atentia si resursele noastre financiare?

http://www.crestinortodox.ro/forum/p...pictureid=4379

Ei as... cand stii foarte sigur ca nu mai vrei niciun alt copil, metodele nonabortive nu ofera siguranta absoluta... de fapt, nici un fel de contraceptie nu e 100% sigura.

Eu nu le sugerez nimic, au un duhovnic care sa le sugereze ce este mai bine pentru familia lor. Idealul insa il cunoaste toata lumea (care se intereseaza de pozitia Bisericii).

Nu familiile credincioase au cea mai mare rata de divort. Rareori familiile care se destrama au ca problema de baza contraceptia.
Cale de mijloc ar mai fi, dar nu e sanatoasa...

ca sa vezi,eu sunt sigura de contrariul.cel putin asa vad in jurul meu: "ia uite dom'le ca nici casa n-are,ce i-or mai fi trebuit (multi) copii?"

Nu cred ca trebuie sa privim aceste familii cu multi copii caracterizate de nesimtire si lene, ci sa intelegem contextul in care traim. Crezi ca Dumnezeu nu le poarta de grija? Este obligat pentru ca a trimis acolo multi copii, iar sotii au mainile curate si napatate de sange. Sa ceri la altul nu este o bucurie, oamenii cu bun simt fac asta cu mare greutate. De cele mai multe ori nu cer, dar oamenii cu suflet bun inteleg ce implica aceasta cruce (caci mai mult decat bucurie este cruce) si ajuta de bunavoie. Prin acest ajutor, atrag si harul lui Dumnezeu. Daca te duci cu o punga de alimente la o familie cu multi copii, si aceasta a fost primita cu recunostinta si pentru acest gest toti de la mic la mare te vor pomeni in rugaciune, cred ca tu esti cel mai castigat. Familiile cu multi copii (crestine si cu frica de Dumnezeu) nu baga mana in portofelul nimanui, nu cersesc, primesc cu recunostinta. Dumnezeu mai trimite oameni buni sa ii ajute. Dar omul inainte de a vedea partile bune (ca parintii nu au omorat copii, ca traiesc in mare simplitate si buna cuviinta, copiii sunt bine educati, etc) are o mare frica ca trebuie sa dea el bani sau altii ca sa creasca acesti copii. De unde aceasta teama?

Daca o sa ajungem si noi in situatia lor, Dumnezeu o sa ne lumineze intr-un fel si o sa avem ceea ce ne este imperios necesar. Este crestineste sa ajuti, asa cum poti, material, cu o vorba buna, cu o zi de munca etc. Daca si Catedrala Mantuirii Neamului se face cu donatii, dar o casa pentru cativa copii? Este rusinos sa apelezi la ajutor atunci cand tu traiesti in lene, nesimtire, nepasare.

Nu imi aminteasc bine, dar parca aveau o casuta veche care devenise neincapatoare. La sat stim ca este mai greu cu locurile de munca, nu este rau ca lucra prin vecini, mai grav era daca nu voia sa faca acest lucru. Dar omul era muncitor si facea tot ce putea pentru familie. Copiii mergeau la scoala, nu erau tinuti acasa, se ocupau de educatia lor.

Dar preotul nu este ajutat? Cati crestini nu se gandesc si la preot cu toata bunatatea, il respecta si il remunereaza generos.

Nu era asta ideea. Ci faptul ca in ziua de astazi foarte multi copii sunt bolnavi: autism, cancer, sindrom down, etc., chiar este o mare binecuvantare sa ai copii sanatosi. Altfel cheltuiesti cu unul cat pentru toti.

Nu este bine sa-i judecam. Nici Biserica nu se baga in patul sotilor, nu stim noi care a fost nevointa lor, cat timp s-au abstinut si cat au rezistat.

Si crezi ca Dumnezeu nu are grija? Dar noi vrem sa avem singuri grija, sa nu ne punem in situatii neplacute (cred ca cea mai neplacuta situatie este atunci cand apelezi la altul). Poate grija lui Dumnezeu se reflecta si prin bunatatea oamenilor care au grija si de semenii aflati in nevoi. Daca nu ar exista acesti oameni cum am mai face milostenie?

Se poate face ceva pe cont propriu daca nu adoptie atunci macar o forma de intrajutorare cu copiii: scos in parc,la joaca ,plimbat la vreun muzeu.
Uite eu imi amintesc cu placere de prietena mamei care era necasatorita si deci fara copii si-i cerea permisunea mamei sa ma scoata in parc,mergeam la muzee,la teatru,era foarte draguta cu mine si o ajuta si pe mama care pana sa-l intalneasca pe tatal meu vitreg a fost o mama singura.

Esti foarte sensibila vizavi de aceasta problema si eu te inteleg,dar solutiile se gasesc privind cu mai multa detasare si mai multa incredere ca Domnul va gasi o solutie si pentru familia voastra.

Cristi nu a postat lucruri in defavoarea familiilor sterile ci in defavoarea mai noilor descoperiri stiintifice (fertilizarea in vitro,mame surogat etc).
Si cred ca nu si-ar fi permis sa le posteze daca insasi biserica nu ar fi fost de acord cu aceasta.
Parerea mea este ca nimeni nu le da in cap celor care nu pot avea copii ci chiar se gaseste un dram de intelegere pt frustarile si dramele prin care trec.
Insa trebuie sa ai grija si cum iti exprimi empatia fata de o persoana cu probleme caci in majoritatea cazurilor ,oamenii se simt lezati in mandria proprie si nu vor sa le arati mila,ii enerveaza sa fie tinta milei si sa le aduci mereu aminte de problemele lor.

Imi pare rau daca comentariile mele te-au suparat candva,daca as stii ca fac mai mult rau decat bine activand pe acest forum mai mult ca probabil ca mi-as da peste degete in loc sa mai scriu vrute si nevrute pe aici.

e o alta problema dpmdv. ok, te ajuta Dumnezeu(evident) prin oameni buni care vin si te ajuta sa ii cresti.
Problema mea este:
noi ne rugam "pentru unirea tuturor","mantuirea tuturor",ca "toti sa vina la cunostinta..." si toate cele nu?
deci daca noi vrem ca toata lumea sa devina ortodoxa practicanta, deci sa urmeze si ei aceasta cale. de unde scoatem destule resurse pt ca sa facem copii cat primim sa primeasca destul cat sa poata trai si dezvolta la un nivel decent?

Pai cand nu-ti poti controla sexualiatea ajungi si aici.

Cunosc un atfel de caz, in care copii au fost infiati cu acordul mamei.
Deci se poate.

Poti sta in fata unei clinici de avort si gasi copii de infiat, si-ti faci de doua ori pomana pentru sufletul tau.

Este o solutie minunata dar daca nu este si legala,lasata doar la comuna intelegere verbala orice se poate intampla,adica sa te astepti si la situatia in care mama naturala vine si iti ia copilul :)

Sexualitate -> responsabilitate.

E o interpretare total deplasata la Matei 6:26

Din motivul asta in nici un caz.
Chiar par. Mihoc spunea asta intr-o conferinta.
Daca vrei sa traiesti ca si calugiar in casnicie, asta este, daca nu vrei asta, atunci accepta consecintele.
Desigur, mai exista si calea compromisului, dar nu este un ideal.

Exact.
Nu stiu de unde au intels unii, ca ortodox este sa faci cati copii se poate, indiferent de conditii si circumstante.
Desigur, nu este nici ortodox sa condamni pe cei care au mai multi de 2 copii, tot indiferent de conditii si circumstante.

Cred ca e ok sa le dai dar nu tot ce cer si tot cat cer. :)
Datul trebuie conditionat de o angajarare a lor efectiva din a iesi din starea respectiva, deci pusi sa aleaga: ori se schimba ori renunta sa ceara.

Se fac niste acte.

exact amice!!

Nici macar n-am folosit cuvintele astea.

Cred ca ti-a scapat ceva.
Ce o fi oare?

Crezi ca e suficient atat?

Tu vorbesti de un ideal, eu vorbec de realitate si respnsabilitate.
Chiar si in contextul ideal enuntate de tine, tot se poate pune problema responsabilitatii, pe care ma mir cum o ocolesti sistematic.

Cine a enuntat aceasta teama?
Eu unul, stiu ca n-am scris nimic despre asta.

Poate n-ai inteles, nu vorbesc de cei care au facut 5 copii stiind ca ii pot intretine si peste noapte a venit o nenorocire peste ei si au ajuns la mila altora.

Pai asta nu inteleg: ai o casa veche, mica, nici o bucata de pamant (trebuie sa lucrezi pentru altii) si faci 5 copii (sau mai multi) si tot nu te poti opri.

Care este logica?

La scoala din sat.
Sa ne gandim si mai departe: ce inseamna >5 copii la liceu, in conditiile astea.
Sau la facultate.
Sau sa ramana in sat, doar cu generala (eventual 10 clase) si ei ca zilieri?

Pai asta ar mai fi lipsit, dupa ce au facut atatia copii sa-i mai "ajute" Dumnezeu si u o boala serioasa a unuia dintre ei.

Nu ca n-ar fi cazuri si de familii credincioase si cu copii bolnavi.
Inseamna ca aceia nu sunt la fel de virtuosi?

Cum sa-i judec cand nu am toate datele?

Eu as vrea sa stiu care e logica.
Sa inteleg ca dupa tine, ar fi incercat abstinenta dar n-au reusit?
Si cel mai fericit compromis care l-au gasit, a fost sa faca totusi copii in continuare?

Stai linistita, sunt atatia in nevoi pe lumea asta, nu e nevoie de un astfel de "ajutor", sa faci copii ca sa-i creasca ceilalti.

Cred ca ortodox este sa te lasi in voia Domnului, iar daca nu mai vrei copii sa practici cu succes "sfanta infranare".
Nu stiu de unde inteleg unii ca ortodox e sa faci un anumit numar de copii, minimalizand roulul lui Dumnezeu in procesul creatiei si al proniei lui in viata omului, judecand dupa conditiile viabile pe care le considera unii in momentul de fata.(dar de momentul de maine, oare cati mai sunt siguri? )

Ati amintit cazul pr Mihoc. Sunt curioasa, cati dintre voi stiu cum a pornit la drum parintele Mihoc si cate lipsuri a indurat pana a ajunge una dintre cele mai frumoase si respectate familii din tara.(in mom de fata are 13 copii, 12 proprii si unul infiat.)

Corect.

Insa daca se ajunge la compromis, care este oare cel mai onorabil, al contraceptiei (ne-avortive) sau al aducerii pe lume a cator mai multi copii in conditiile in care esti constient(a) ca nu poti sa te ocupi cum trebuie de ei?

Faptul ca iti cantaresti resursele si motivatiile si spui ca vrei un numar anume de copii si nu mai mult, nu cred ca e neaparat "neortodox".

E de ajuns sa vezi cum se ocupa unii chiar de 1-2 copii si nu poti sa nu-i feliciti in gand ca au decis sa se opreasca acolo.

A, cum te opresti poate fi sau nu ortodox.
Dar inca o data, e nevoie de un raspuns la dilema enuntata mai sus.
Poti sa dai unul ortodox?

Nu este cu nimic condamnabil sa lasi ziua de maine in grija Domnului, stiind ca pana azi ai luat cele mai intelepte decizii in baza a ceea ce cunosti.

Nu cunosc istoria familiei dumnealui (tu o cunosti?) dar nu cred ca era zilier cand ajunsese deja la al 5lea copil.

Iti inteleg si punctul tau de vedere. Cred ca e bazat, in primul rand pe o realitate trista pe care o vedem in multe familii cu multi copii.
Dar ceea ce vreau sa spun e ca se poate si altfel. Se poate si in familia crestina sa existe copii mai multi si parintii sa se stradui cu toate eforturile lor ptr a le asigura o cretere fireasca(aici alte polemici, deoarece e atat de subiectiv"firescul").

Atunci cand omul isi recunoaste neputinta in fata Domnului si cere ajutor ptr a s eridica, se creeaza contextul potrivit ptr ca Domnul sa-si desavarseasca lucrarea(Le-a ales pe cele smerite, ca sa le rusineze pe cele mari).
Iar atunci cand omul si recunoaste neputinta dar nu le lasa in grija Domnului, pe principiul "atata pot si mai mult nu vreau" inchide usile Domnului, care cine stie ce plan mare ar fi avut cu ei.

Exista si o atreia categorie care actioneaza fara sa gandeasca si desi sunt neputinciosi nu misca nici macar un degetel ca sa schimbe ceva. Aici intervine saracia, mizeria, boala, analfabetizarea etc.

Dar Hristos ne cheama la recunoasterea neputintei, urmata de decizia ferma si concreta de a schimba ceva in viata noastra. Si atunci, in cele neputincioase se desavrseste lucrarea Duhului si apar si binecuvantarile.

Stii, Aline se mai intampla un lucru interesant. E modul sublim in care Domnul isi face lucrarea cu "mult prea rationalii".
Sunt cazuri in care familia, desi are potential atat material cat si sufletesc, dupa atente analize, ajung la concluzia ca nu pot creste mai mult decat 1-2 copii. Si atunci intervine elementul special. sotia poarta una, doua sarcini pe care Domnul le inmulteste, adica le face gemelare, sau in cazuri mai rare chiar tripletare(oare asa se zice?). Si asa, pornind la drum cu gandul ca face 1-2 copii, omul se trezeste cu 4.

asta ca Domnul sa-i arate omului ca poate mai mult, si el(omul) habar nu are de cat de multe poate duce.

se poate. doar ca de ce mai multe ori nu e asa, nu noi astia speriati, iresponsabili, lenesi, sau cum ne-o mai fii denumind unii si alti pe cei care gandim,nu prea ne place ca cea mai probabila cale sa fie doar subzistenta. sau sa mori efectiv de foame in 2 saptamani daca te da afara de la servici.

ce intelegi tu prin asta doamna?

In tot ce am scris am facut referire la cazul prezentat de tine din Revista Familia Ortodoxa. Oricum, discutiile pe acest subiect nu au rod sau rost. Nu facem decat sa judecam, in situatii concrete fiecare va actiona prin prisma valorilor, credintei si felului de a intelege viata.

In toata discutia se pierde din vedere si rolul lui Dumnezeu. Barbatul si femeie se intalnesc in intimitate, dar daca Dumnezeu nu trimite suflet nu apare copilul. Poate Dumnezeu are un plan cu fiecare in parte, poate pentru fiecare familie randuieste un numar de copii. Stiu eu ca om daca este mai bine sa opres acest plan? Este foarte delicat, pierdem din vedere si perspectiva vesniciei.

Bineinteles ca iau in vedere problema abstinentei, dar oare toti suntem la aceasta masura? Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca barbatul care se apropie de femeie fara dorinta de a avea copil, pacatuieste. Este oare asta masura tuturor? O sa spunem ca trebuie sa ajungi la masura asta daca este prapadit si nu stai bine financiar, altfel faci copii sa ii creasca altii?! Ne deranjeaza acest aspect.

Nu se pune problema asa. Aici noi nu putem sa ne dam cu parerea. Am spus doar ca este o mare binecuvantare cand ai un copil sanatos, dar cand ai zece si sunt sanatosi. Este o adevarata minune.

Este posibil si asta. Daca sotia este insarcinata, in acea familie este abstinenta. Poate s-au abtinut si dupa o lunga perioada de timp, nu stim noi cat s-au nevoit si cand nu au mai putut sa traiasca astfel. Spui ca alte metode nu sunt ortodoxe, dar totusi in cazul lor le vezi mai potrivite. In afara de faptul ca au multi copii si nu au bani suficienti, se descurca greu si cu ajutorul altora de multe ori, ce te deranjeaza la aceste familii?