Pentru ca ambii sunt la fel de superficiali in credinta lor.

Pentru că se poate. Şi s-ar putea şi pentru cei mai puţin superficiali, numai că peste tot pe forum văd persoane care văd păcatele altora muuult mai bine decât propriile păcate. Şi e mult mai uşor, într-adevăr să vezi la altul decât să vezi la tine, psihologic vorbind.
Creştineşte vorbind, nu e frumos şi nu se cade să te iei de confesiunile altora, lucru pe care l-am văzut foarte des pe-aici. Doar pentru că un om are o alta onfesiune religioas faţă de a mea, nu înseamnă că emai păcătos decât mine, sau mai neom... Toţi suntem la fel în faţa lui Dumnezeu.

Da, suntem superficiali, dar nu în credinţă în sine, ci în altele, ce ţin de confesiuni/religii.
Şi ştiu asta, şi trăiesc cu speranţa că poate Bunul Dumnezeu mă iarta ş mă iubeşte aşa cum sunt.

Da, dar un ateu cu botez ortodox are mai multe sanse sa revina la Ortodoxie, mai ales daca unul din sot este ortodox practicant. Au fost si sunt cazuri destul. De casatorii mixte cu protestanti,musulmani si alte religii nu prea am auzit.

Eu nu inteleg de ce trebuie sa facem o branzaraie comuna?! Nu putem sa stam noi la noi si ei la ei? Daca nu incepem sa ne casatorim intre noi, asta nu inseamna ca suntem impotriva lor sa ca uram oamenii din alta confesiune. E ciudata gandirea asta. Oricum, cei care vor sa fie parte din Biserica Ortodoxa cu adevarat, nu vor incalca niciodata astfel de canoane.

Cum sa botezi un copil la ambele biserici? N-am mai auzit asta. Chiar asa ne batem joc de cele sfinte? Eu inteleg ca sunt oameni care nu dau 2 bani pe ce spune Biserica Ortodoxa, dar nici chiar asa. Macar ateii stau la locul lor si isi vad de treaba lor.

Este elementul cheie al unei casatorii mixte reusite cu care se lauda unii. :)

Mda.... Aşa se pare că stau lucrurile la mulţi dintre "moderni".

Asa este, dar asta ar trebui sa se intample inainte de Sfanta Taina a Cununiei, la care trebuie sa participe doi credinciosi. Pana la urma un ateu e, zic eu, mai departe de credinta decat un catolic sau din alt cult. Numai un aspect, daca persoana respectiva nu s-a spovedit si impartasit niciodata pana la cununie cum se poate face slujba? Un ateu nu ar avea probleme nici sa se impartaseasca, de exemplu, asta nu insemana ca preotul il poate impartasi daca nici macar nu e credincios.

Ateul a fost impartasit la botez si poate cand era mic, si il ducea mama sau bunica. Chestiunea e ca un ateu care isi iubeste sotia ortodocsa, poate accepta sa primeasca Taina Cununiei si nici nu isi impiedica sotia sa mearga la slujba sau/si sa se roage. Canoanele, din cate stiu eu, nu opresc un om botezat ortodox, dar ateu, sa se primeasca Taina Cununiei de dragul partenerului credincios, insa opresc casatoriile mixte, intre alte religii. Dupa cum am spus, cazuri au fost destule in care, ateul s-a dat dupa cel credincios, chiar daca la inceputul casatoriei nu credea in nimic. Important este ca are botezul ortodox si poate si impartasaniile de cand era mic. Ateii deobicei stau departe de Biserica, nu se impartasesc si asa. In schimb, am auzit de protestanti care s-au suparat ca nu se pot impartasii la ortodocsi. Oricum, un preot nu impartaseste asa, pe oricine, ci doar daca l-a spovedit si il cunoaste.

Un Parinte a spus ca e mai greu sa aduci la Ortodoxie un om cu invatatura gresita despre crestinism, decat un pagan. Apoi, nu stiu cat de apropriat poate fi un ortodox practicant de un baptist practicant.

In fine, asta e parerea mea.

"[...]
În Anglia, văd că tot mai multe perechi de tineri (pe care nu eu i-am povăţuit să facă aşa!), când doresc să pună început relaţiei lor, fac o spovedanie generală şi păşesc împreună spre căsătorie în rugăciune şi în curăţie. Iar roadele, din câte aud la spovedanie, sunt extraordinare, de necrezut! De pildă, a venit la mine o fată, una dintre persoanele care au făcut aşa, şi mi-a spus: "La biserică, în timpul Tainei Cununiei, nu mai simţeam pâmăntul sub picioare." Atât ea, cât şi soţul său au primit un aşa har, încât nu puteau să-l pună în cuvinte! Harul pe care, în chip firesc, preoţii îl trăiesc la Taina Hirotoniei, iar monahii la depunerea făgăduinţelor călugăreşti este acelaşi cu harul ce lucrează în Taina Cununiei - şi e păcat să prinzi o asemenea comoară. Mai cunosc un caz, când un tată a adus la biserică două mirese, două fiice, pentru că se căsătoreau în acelaşi timp, cu doi băieţi, iar toată adunarea vărsa lacrimi - de bucurie, nu de tristeţe, şi nu cred că din pricini psihologice, ci pentru că oamenii simţeau că acele mirese erau la fel de neprihănite ca şi veşmintele lor de la intrarea în biserică. Şi mai sunt multe astfel de exemple... [...]"

Arhimandritul Zaharia de la Essex, Familia Ortodoxa, nr.1 2013.

Asa este, dar asta e altceva. Sfanta Taina a cununiei se face intre doi robi ai lui Dumnezeu, nu poate fi intre un rob si un hulitor. Botezul nu are importanta daca acela e ateu apoi. Altfel nu e diferita cu prea multe de casatoria civila. Am citit ca inainte nu se tinea o slujba speciala, erau casatoriti cand se Impartaseau.
Desigur, alta e situatia cand acel ateu doreste sa isi vina in fire si sa devina ortodox. Si eu am fost agnostic/ateu.

Foarte simplu. Nu stiu cum n-ai auzit de asa ceva, cand eu vad in jurul meu cel putin 5-6 oemeni care au botezul la 2 confesiuni (si aici vorbesc strict de cunostinte). Ca nu se lauda cu asta, e partea a doua. Nici eu nu ma laud ca-s ortodoxa.
Si asta nu inseamna ca nu dau 2 bani pe Biserica.
Si de ce e bataie de joc pentru cele sfinte? Pentru ca imi botez copilul la 2 confesiuni? Hai sa fim seriosi...

Multi ortodocsi care, vezi Doamne, se dau mari si tari intr-ale Bisericii sunt mult mai imorali decat multi atei/oameni care nu prea dau pe la Biserica.
Nu zic ca n-as avea pacate. Am, si nu putine, dar sunt si altii care teoretic ar trebui sa se infraneze mai mult pentru ca au o credinta oarba in tot ce tine de Biserica Ortodoxa si canoane si tot nu o fac. De ce? Pentru ca sunt si ei oameni, si nu ii judeca nici un ortodox pentru ca, vaiii, e ortodox. Daca e Catolic/*orice alta confesiune* hai sa-i dam in cap, ca de-aia e asa, ca nu e ortodox. Ziceti-mi ca nu ati vazut asemenea oameni nicodata...

Crede-ma ca pot fi un om mai bun decat multi crestini practicanti, pentru ca desi poate va suna ciudat, am niste norme morale dupa care ma iau, chiar daca nu TOATE tin de Biserica. Da, majoritatea tin de Biserica, nu zic nu, dar nu toate.
Ca nu ma mantuiesc? Posibil, nu zic nu... dar macar nu am constiinta incarcata ca am facut x si y lucru. Sunt unii crestini care isi zic ortodocsi practicanti, pe care ii vezi Duminica de Duminica la Sfanta Liturghie si la Sarbatori la fel, dar au niste pacate la activ de te sperii daca le afli. Si nu, nu generalizaz. De-aia am zis unii.
Sunt si opusul lor, si sunt multi.
Si sunt si crestini practicanti care sunt practicanti si in afara Bisericii; si aici ma refer la milostenie, ajutorare, rugaciuni etc.

Ce nu inteleg eu, de ce atata blamare pentru unele lucruri? Ca daca nu le fac, eu nu ma mantuiesc, nu cei care blameaza. Sunt pacatele mele si o sa imi primesc ce mi se cuvine la Judecata de Apoi. Eu, si nu cei care ma blameaza/acuza/judeca.

Stiu si preoti/viitori preoti care fac/vor face asta strict pentru bani. Din pacate.
Cu ce sunt ei mai buni decat mine?

Da, vad pacatele altora si greselile lor, dar le vad si pe ale mele, si sunt constienta de ele. Si incerc sa devin un om mai bun, nu pentru Biserica si Sfinti Parinti si dogmatica, ci pentru ca vreau sa fiu un om mai bun pentru mine si pentru cei din jur. Poate Dumnezeu va tine la Sfarsit cont si de asta. Stie ca cred in El, stie ca Ii multumesc pentru ce mi-a dat, stie ca am nevoie de ajutorul Lui in tot ce fac, si stie si ca nu tin la dogmele crestine in general. Stie si de ce. Asa ca Il las pe El sa ma judece, nu ma intereseaza atat de tare cum ma judeca cei din jur.
Si daca ajung in Iad, inseamna ca o merit, dar asta nu inseamna ca renunt la a mai face bine pentru ca stiu ca sigur ma asteapta Iadul pentru ca nu tin la dogmele crestine ortodoxe.
Nu ma cunoasteti, ce stiti despre mine e doar ca nu tin foarte mult cont de dogme, confesiuni, Biserica ca institutie. Atat. In schimb, nu stiti cum sunt eu ca persoana, ce fac cu timplul, cat ajut sau nu ajut s.a.

Nu suna deloc ciudat.
E cel mai bun rezumat/definitie a ceea ce esti de fapt, ceea ce e totodata f. diferit de ceea ce iti place sa crezi despre tine insuti.

Restul nu mai citesc ca e inutil.

Teoretic.
In practica, cred ca sunt cazuri f. rare.
E ca si cand ai spune ca poti fi racit bocna dar sa nu ai nici un simptom.

Probabil nu s-au gandit ca ceva de bun simt va trebui candva, pentru unii, reglementat in mod expres..

Teoretic, la fel se poate intampla si cu cel de alta religie.
Dar e mai bine sa se intample inainte.

Important pentru ce? Pentru atat, nu va primi mantuirea.

Asta il poate face pe protestant sa-si puna niste semne de intrebare.
NU si pe ateu, care are deja toate raspunsurile (crede el).

Nu generaliza o experienta f. particulara.

Un ateu nu este un pagan.
Pacat ca nu te-ai prins de asta pana acum.
Daca un neoprotestant are o parte din invatatura despre Dumnezeu gresita, ateul o are toata.

Nu subestima niciodata subiectivismul uman.
Nu s-a vorbit pana acum cat de puternica este "dragostea" dintre oameni, incat ar putea si trebuie sa prevaleze fata de dragostea care o are fiecare fata de (D/d)umnezeul sau?

Absurditate mai mare ca aceea de a fi botezat in 2 confesiuni diferite n-am mai auzit in viata mea.

Ori mintiti cu buna stiinta si sunteti un troll care vreti sa provocati, ori nu ati spus preotului ca sunteti botezata si in alta biserica, deci l-ati inselat cu buna stiinta.

V-ati gandit probabil ca daca va botezati in mai multe locuri aveti mai multe sanse sa va mantuiti, ca daca n-o fi buna religia ortodoxa, o fi buna si cea reformata sau invers, ca aveti mai multe sanse la Dumnezeu, la mantuire, oricum sunt socata total , nu credeam sa existe asa ceva. Daca nu ati mintit preotii sau nu mintiti aici, atunci preotii sunt de condamnat pentru ce au facut, desi ma indoiesc ca au facut ei asa ceva.

Vad ca va face placere sa condamnati in special pe ortodocsi pentru pacatele lor dar sariti in sus daca sunteti blamata d-voastra, probabil ca d-voastra sunteti de neatins.

Oricum trebuie sa va asteptati sa vi se spuna adevarul in fata si sa nu fiti menajata mai ales daca ati intrat pe acest forum.

Daca nu va pasa de dogme, confesiuni, biserica , eu ce sa mai zic. Nu am cuvinte.

Biserica ortodoxa e Hristos, doamna, Hristos e capul Bisericii, daca jigniti biserica il jigniti pe Hristos, daca jigniti ortodoxia, jigniti calea cea dreapta, calea adevarata, singura biserica adevarata este cea ortodoxa. Daca luati seama la pacatele aproapelui ortodox atunci nu il iubiti, nu poate fi nici iubire de Hristos, nici de aproapele aici.

Te-ai ambalat prea tare.
Ar trebui sa stii ca scrii dintr-o perspectiva mult prea diferita de cea a audientei tinta, pentru a urni ceva, daca asta astepti.

Insa in ceea ce priveste partea cu trolul, ei bine..n-am scris-o inca dar nu din seara asta ma gandeam la treaba asta..

1. Nu e vorba de mine, e vorba de sotul meu, care inainte de nunta, a fost botezat SI ortodox. Si preotul STIE ca el este reformat. Chiar preotul i-a zis ca ii sunt valabile ambele borezuri. Nu inventez asta, am fost acolo. Si cunosc persoane borezate tot asa, la doua confesiuni. Ca preotul/preotii stia/stiau ca mai au un botez la alta confesiune, nu stiu.

Si nu, nu-s un troll.

Oameni buni, nu condamn ortodocsii pentru pacatele lor (sunt si eu ortodoxa, chiar daca doar prin botez) Si nu condamn. Pur si simplu dau exemple din cevad zi de zi.
N-am zis nicaieri, si nici n-o sa zic, ca n-am pacate. Am, si inca foarte multe si stiu ca la randul meu sunt si eu condamnata pentru ele.
Eu spun pur si simplu ca pot fi un om mai bun decat UNII dintre cei care se cred ortodocsi din toate punctele de vedere(a.k.a. ortodocsi practicanti).

Biserica in general e Hristos. N-o sa stim niciodata cu certitudine daca Biserica Ortodoxa e cea adevarata, sau alta. Oricine orice ar zice, n-o sa stim. Asta tot Bunul Dumnezeu o stie. Ca zicem noi ca Biserica x e cea adevarata pentru ca au fost scrise x si y lucruri de catre a si b, da, putem specula, dar n-o sa stim niciodata. Tot ce a fost scris, a fost scris de om, iar omul are tendinta sa greseasca. Doar Dumnezeu e cel care nu greseste si nu are pacat. Atat. In rest, omul greseste/infloreste/pacatuieste. Chiar daca Cartile Sfinte au fost scrise de OAMENI sub indrumarea Duhului Sfant, aia nu ineamna ca oamenii respectivi nu au gresit/interprtat gresit. E o chestiune de logica, de ceea ce ne face OAMENI.
Nu cred ca exista/a existat vreodata OM pe Pamant care sa nu fie supus greselii.

Omeni buni, Biserica Crestina (scuzati cacofonia), la inceputuri, era unica. De unde stim noi cu certitudine ca nu Biserica Ortodoxa s-a indepartat de o alta Biserica? Pentru ca asa a scris cineva, candva, pentru ca stim de sinoadele ecumenice? De unde avem certitudine ca e intr-adevar asa? Nu-i asa ca nu o avem?
Poate gresesc, nu zic nu, sunt si eu OM pana la urma, supus greselii, ca ORICE ALT OM.

Si de ce sa iti urasti aproapele din cauza confesiunii? De ce credeti ca nu este iubire intre doi oameni de confesiuni diferite? De ce trebuie neaparat ca celalalt sa vin la ortodoxie? Botezul ne-a fost dat de mici, la confesiunea care o aveau parintii. De ce sa schimbi asta, doar pentru ca celalalt e de alta confesiune? Credeti ca nu se poate trai asa? Unii pot de zeci de ani, eu pot de 7 ani si nu ma deranjeaza cu nimic, nu sunt obligata la nimic, credinta in Dumnezeu nu mi-o ia nimeni, pentru ca nu poate nimeni.

Asta e ca chestiunea cu tiganii/africanii/*introduceti alta minoritate aici* Uram tiganii pentru ca, in opinia multora, sunt toti la fel, uram negrii pentru ca sunt nu stiu cum. De fapt, nu ne place sa acceptam ca suntem totusi diferiti. Asta nu ne place noua. Faptul ca celalalt nu e ca noi (roman/alb, ortodox/catolic/reformat/anglican/*introduceti confesiune*).

Daca nu exista constrangere sa renunti la ceea ce crezi, daca cel e langa tine (care e totusi diferit din unele puncte de vedere) te lasa sa mergi la Biserica ta, si sa faci activitatile specifice credintei tale, nu vad problema convietuirii impreuna.
Intelegere si toleranta avem nevoie.

Si nu-s aici ca sa provoc. Daca va simtiti provocati pentru ca am opinii diferite care mi le expus, sau pentru ca sunt diferita, aici nu e vina mea.
Recunosc, cand mi-am facut prima data cont aici, am facut-o special ca sa provoc certuri, dar am trecut demult de perioada aceea in care sincer, nu stiu ce-a fost in capul meu. Eram adolescenta, si nu stiam multe despre intelegere si toleranta si iubire de oameni. Intre timp m-am maturizat, am vazutmulte, am trait multe, si inevitbil m-am maturizat si mi-am schimbat opiniile legate de multe chestiuni de viata.

Imi cer scuze din nou daca va simtiti ofensati/jigniti din cauza postarilor mele, dar va zic sincer, nu asta e intentia mea.

Doamna Corina ,imi permit sa il citez pe Dan Puric ,a vorbit aseara la TV Trinitas
Toleranta e un cuvant demonic ,inventat de Occidentul aflat in apostazie.
Sa avem intoleranta pentru toate actiunile ecumeniste de distrugere a ortodoxiei ,pentru ideea ca toate religiile sunt bune , pentru homosexualitate , pedofilie ,etc.
Si intelegere fata de pacatos nu fata de pacate ,Doamne fereste.
Ati spus :
"N-o sa stim niciodata cu certitudine daca Biserica Ortodoxa e cea adevarata, sau alta. Oricine orice ar zice, n-o sa stim. Asta tot Bunul Dumnezeu o stie. Ca zicem noi ca Biserica x e cea adevarata pentru ca au fost scrise x si y lucruri de catre a si b, da, putem specula, dar n-o sa stim niciodata. Tot ce a fost scris, a fost scris de om, iar omul are tendinta sa greseasca. Doar Dumnezeu e cel care nu greseste si nu are pacat. Atat. In rest, omul greseste/infloreste/pacatuieste. Chiar daca Cartile Sfinte au fost scrise de OAMENI sub indrumarea Duhului Sfant, aia nu ineamna ca oamenii respectivi nu au gresit/interprtat gresit. E o chestiune de logica, de ceea ce ne face OAMENI. "
Daca nu stiti care e pozitia bisericii ortodoxe fata catolicism care s-a separat de ortodoxie cititi scrierile sfintilor parinti.
Mai documentati-va putin ,mi se pare ca sunteti intr-o totala confuzie
Oamenii aceia care au scris nu sunt niste oameni oarecare ,ei s-au rugat mult ,au trait in asceza ,au cunoscut cercetarea sf.Duh ,au scris fiind insuflati de sf.Duh. Nu de la ei au scris ,la fel ca si cei 4 sfinti Evanghelisti.
Dumneavoastra va exprimati parerea proprie.
De unde stiti ca sunteti in adevar ?

"cititi scrierile sfintilor parinti." deci, OAMENI.

Nu stiu nici eu ca sunt in adevar, asa cum nici voi nu stiti. Aici e buba. Ca ne certam pe ceva ce nu avem niciunul dintre noi certitudinea ca e asa cum zicem.

Tolerenta intre confesiuni/religii, de ce n-ar fi?
Atat timp cat cel de alta confesiune nu te obliga sa faci nimic din ce crezi ca nu trebuie....atata timp cat iti poti pastra fara nici o problema propriile convingeri si poti face la fel e bine lucrurile strict ortodoxe, fara sa it ceara sa faci ce se face si la ei.

Nu-s de acord nici cu pedofilia, nici cu zoofilia, nici cu necrofilia etc., pentru ca, in primul rand, cei abuzati (copii, animale, cadavre etc.) nu au cum sa se opuna. Deci nu e ceva consimtit de ambii.
Asa ca in cazutile astea nu e vorba de toleranta deloc din simplul motiv ca nu e cu acordul partilor.

In concluzie:

-daca partenerul de viata (iubitul, sotul) nu te obliga sa-ti schimbi convingerile religioase si nu incearca sa te determine a-ti schimba religia si a trece la alta religie;
-daca voi doi va iubiti cu adevarat;

Atunci nu vad nici un motiv pentru care sa nu va intelegeti!

Corinusha, mult m-aş bucura să aflu că ai cugetat (dovedind capacitatea de pliere a conştiinţei asupra propriilor mişcări, de oglindire a universului cognitiv şi emoţional lăuntric) la judecarea superficială, în duhul lumesc, a celor sfinte.

Atunci când pătrundem într-un domeniu al realităţii, prima grijă e să îi cunoaştem legile, regulile, specificul de funcţionare.
Dacă voim să facem matematică, de exemplu, nu vom proceda după regulile şi principiile horticulturii şi nici după legile baletului. Ci vom căuta să cunoaştem ce este numărul, ce sunt operaţiile aritmetice, cum funcţionează ş.a.m.d.
Dacă voim psihologie, de pildă, nu vom gândi şi interveni după legile mecanicii, nici după cele ale matematicii ori ale chimiei şi nici după cele ale teologiei.

Astfel, dacă voim să cunoaştem cele ale Bisericii, nu vom cugeta după legile celorlalte domenii ci, înţelegînd că teologia are un specific al ei, vom căuta să cunoaştem acest specific. Vom căpăata, aşadar, gândirea, vorbirea, simţirea, voirea celor bisericeşti şi astfel ne vom îmbiserici. Vom fi în Biserică şi ai Bisericii.

Altminteri, de rămânem în duhul celor lumeşti, oare ce consistenţă ori pertinenţă vor avea cugetările noastre cu referire la credinţă, Biserică, Dumnezeu şi eu, tu, noi, ei? Şi ce impact, ce roade, asupra vieţii noastre şi a semenilor?
Sfinţii Părinţi sunt învăţătorii noştri tocmai din acest motiv: lepădîndu-se de vieţuirea şi cugetarea lumească, încropită din ghemuri ale unor cunoaşteri nedepline, vădit omeneşti şi nedumnezeieşti, au convieţuit cu Duhul lui Hristos, lucru de neînţeles şi de necrezut pentru omul lumesc.

Tu, dacă zici că ai studiat psihologia, vei fi auzit poate despre Jean Piaget. El descoperă şi comunică nouă că oamenii se dezvoltă prin jocul dinamic a două procese complementare: asimilarea şi acomodarea.
A asimila înseamnă a "umple burta" unei scheme cu conţinuturi informaţionale. De pildă, dacă ai deprins schema mersului, începi să exersezi şi să nuanţezi schema asta în fel şi chip, mergînd în felurite moduri după cum e drumul, încălţămintea, vremea, starea fizică sau psihică, dansul, ritualul etc. vezi cum îşi îmbogăţesc mersul copiii, actorii, îndrăgostiţii, bătrânii, şchiopii, amputaţii, beţivii etc.

Dar vine o vreme când, pe lângă schema mersului ai nevoia sau dorinţa să înveţi şi schema alergatului. La început îţi e greu deoarece memoria îţi cere să activezi doar ceea ce ai: mersul. În acest moment, ai de ales: ori restructurezi (modifici) schema mersului şi astfel deprinzi alergarea, ori rămâi rigid prizonierul schemei mersului şi renunţi să mai alergi.
Această modificare a schemei se numeşte acomodare. E mecanismul de îmbogăţire şi diversificare a schemelor/mecanismelor psiho-comportamentale, fără de care omul ar rămâne blocat în prima achiziţie şi nu ar putea desfăşura o viaţă omenească. Asta păţesc cei pe care îi numim "puţin inteligenţi", cu IQ de nivelul scăzut....

În concluzie, cred că pentru a avea acces la un nou nivel al realităţii umane, anume cel al credinţei în Iisus Hristos, e inteligent (şi, implicit, necesar pentru supravieţuire, veşnică vieţuire) să ieşi din prizonieratul unor scheme vechi rigide şi să NU asimilezi BIserica la lumescul schemelor vechi.
Ci, dimpotrivă, înţelegînd precaritatea şi deşertăciunea celor lumeşti, să năzuieşti a acomoda gândirea, simţirea şi voirea ta la principiile, legile, specificul întreg al Bisericii. Altminteri saltul în Biserică e imposibil şi vei rămâne lângă Ea şi lângă Cale.
Despre acest salt, Apostolul Pavel vorbea nu în termeni de schemă şi acomodare (aceşti termeni tehnici au apărut abia în secolul XX, în înţelegerea/erminia psihologiei dezvoltării specifice şcolii piagetiene) ci, desemnînd acelaşi proces în fond, vorbea despre "altoi" şi "altoire". Iar Domnul pune temei acestor înţelegeri mai noi când spune pilda aluatului (dacă vrei să cauţi).

Îţi doresc ce îmi doresc şi mie: spor în acomodare (fără de care nici învăţare nici inteligenţă a dezvoltării nu este, la nimeni sub soare) şi/sau în altoire. Să nu ne imaginăm că asimilăm Biserica la noi, acomodînd-O noi pe ea (lucru dealtfel imposibil şi răsturnat, în fond delirant) ci dimpotrivă, să ne lăsăm noi asimilaţi de Biserică iar pentru aceasta să ne lăsăm acomodaţi (restructuraţi, altoiţi) de Ea. Nu facem pe Hristos după chipul nostru, ci ne lăsăm modelaţi noi după chipul/duhul lui Hristos, prin lepădare de sine ("Lasă toate ale tale şi urmează Mie!"). Iar pentru această transformare, "laboratorul" pus în lumea noastră de Însuşi Domnul, e Biserica. Una. Sfântă. Sobornicească şi Apostolească.

Doamne ajută!

In cazul asta, cu cat incerci mai mult sa simplifici problema cu atat te departezi mai tare de realitate si te apropii mai mult de probleme. Reale.

la acesta intrebare doar bunul Dumnezeu poate sa-ti raspunda

x x

Mi se pare ok ca v-ati cerut scuze, imi cer si eu scuze daca v-am suparat dar nu cred ca voi mai continua discutia pentru ca imi dau seama ca avem idei mult prea diferite si nu cred ca ati putea intelege unde vreau sa bat, mi se pare, fara suparare, ca as irosi timpul de pomana, as tasta la nesfarsit fara folos.

Problema e prost pusa, trolarasul nostru ar trebui sa inteleaga ca nu o incalzeste cu nimic faptul ca fierbi la foc mic langa un preot care fierbe la foc mare.

Adica acum a inghitit galusca ca e mai buna decat cel mai rau dintre cei buni, dar nu realizeaza ca nu e suficient de buna incat sa scape din locul pregatit pentru ala rau cu care se compara acum.

Dar de ce nu ne comparam cu Parinti ca Pr.Iustin Parvu, Pr.Arsenie Papacioc ? Nu ei sunt modelele ?

Ce maşini aveau?

Ceasuri? Jocuri pă computer?

Case, gagici?

Ha?
:))))))

asta nu era alt topic?

Ba da. Când?

O prietenie a unui ortodox cu o persoana de o alta confesiune in general reprezinta un mare examen. Un examen cu doi invingatori sau cu doi invinsi. Daca ne doare-n cot de acest amanunt si dam la o parte Ortodoxia pentru un om, atunci ramanem cu prieteniile noastre, pe placul oamenilor, dar nu si pe placul lui Dumnezeu!

Daca stim ca exemplul personal este in masura sa convinga un om de alta confesiune sa vina la ortodoxie, da, atunci putem sa incercam. Daca nu, atunci, pentru siguranta noastra, sa ne abtinem de la astfel de prietenii sau de la abordarea subiectelor religioase cu oameni de alte confesiuni.

Iata un exemplu de sfanta ortodoxa care in copilarie a apartinut altei confesiuni. Nu a obligat-o nimeni sa devina ortodoxa. Puterea exemplelor intalnite a fost suficienta:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_D...eta_Fiodorovna

,,Cum să ne purtăm cu sectarii?

"De omul eretic (sectar) după întâia şi a doua mustrare depărtează-te" (Tit 3, 10). Pe omul sectar după mustrare îl părăseşti şi-ţi este ţie ca un păgân.

Când este vorba să-l ajuţi pe fratele tău, ajuţi pe orice om din lume, e în boală, se îneacă dă-i mâna, e în primejdie ajută-l, dar când este vorba de credinţă îl urăşti, căci ei sectarii urăsc adevărul. Hristos a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!". Iar în psalmul 138 se spune: "Pe cei ce Te urăsc pe Tine, I-am urât" şi zice Psalmul: "Cu ură desăvârşită I-am urât pe ei, căci neprieteni mi s-au făcut mie". Pentru că ei urăsc adevărul n-avem voie să-I iubim. In privinţa credinţei nu discutăm, îi spui aşa: "Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi eşti păgân şi vameş!"

Sursa:

http://ortodoxia.md/despre-martorii-...am-cu-sectarii

Cum adică să-i urâm pe cei de alte credinţe???...!...
"Nu ştiţi fiii cărui duh sunteţi"
În ce credinţă am fost botezaţi?
În ce context cultural?
În ce secol?
Pe ce planetă???

Si problema e ca nu Dumnezeu a dat "legea" asta, ci tot cei de-o seama cu noi (oamenii) ne-au dat-o...
Dumnezeu credeti ca ii uraste pe sectanti? Chiar aveti voi impresia asta? Dumnezeu nu inseamna iubire?
Unde e iubirea in cazul asta?

Desigur că toate acestea sunt idei pur omeneşti.
Cum spunea Mântuitorul Hristos într-un alt context: "aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o".
Am desfiinţat porunca divină a iubirii pentru... pentru nevoia noastră psihologică de a simţi că facem parte dintr-un grup privilegiat, ales.
Exact aceeaşi atitudine pe care o aveau evreii din vechime faţă de romani şi faţă de străini, în general: ei erau poporul ales, iar ceilalţi... păgâni necircumcişi.
Trist... :(

In sfarsit cineva si-a dat seama despre ce tot imi tocesc tastatura pe forumul acesta.

De ce n-am putea fi uniti, si sa lasam pe fiecare in credinta lui? De ce nu ne unim in fapte si cuvinte bune? De ce nu ne ajutam intre noi? De ce suntem un popor dezbinat (la popor ma refer nu neaparat la Romania) si nu suntem in stare sa ne unim nici macar cand devine grava situatia?

Acum puteti intelege de ce nu pun pret pe religie/confesiune?

Corinusha vine de la Cornilusha care se trage din Cornilescu neam cu Cornilă Popescu?