Mi se pare că ți-ai făcut studiile la Universitatea Goagle la seral și vii să dai lecții de ortodoxie pe aici.
Dar ce ai cu sfantul Calinic, ți-e ciudă că nu era ecumenist „bun”, ca tine?

Am ceva cu sfantul Calinic, adica il cinstesc ca si sfant. Dar stilistii, rupandu-se de Biserica, nu mai au nimic nici cu sfintii. Sper macar ca ti-a palcut deductia cu Cernica si stilismul. Stilistii au ajuns in extrema cealalta, luptand impotriva ecumensimului au ajuns ei insisi sa fie in afara Bisericii si sa piarda harul, la fel ca eterodocsii. Parintele Paisie Aghioratul spunea ca stilismul si ecumensimul sunt doua fete ale aceleiasi monede.

Deci asa se explica ca e asa ciudatzel Dalinul nostru :)

Mah băieţi, veniţi-vă în fire!
Nu că acum aţi fi în Duhul dar vă ţineţi de tot felul de ghicitorii şi explicaţii dezlânate şi fără de folos.
Nu sunt stilist. Aşa cum nici voi nu sunteţi ortodocşi ci ecumenişti în blană de oaie.

eh, detalii.

Ce sunt aia eterortodocsi, domne?
Eretici, lupi in blana de oaie, demoni cu chip uman, sau ce formulari ni se par mai dure deprinse din proslavnicie..
Ecumenist pe fata ati ajuns, domn Catalin.

O avut soarta lui Robespierre, saracu'. :21:

Aoleu, cred ca voi sucomba de ris. Un puritan, adve sau quaker ar fi zis exact o timpenie de genul asta. Sincer, e mai bine sa fii ateu decit sa crezi misticisme infantile de genul "corbii lui Dumnezeu" (care e clar o aluzie in spiritul VT-latru al Reformei la corbii care, conform legendei, il hraneau pe Ilie). Porumbeii aia, cica papistasi (alta aberatie misticard-mobilizatoare de potentiali fanatici orto si/sau protestanti) sunt cumva manipulati genetic? Ca de cioara (corb?) ca nu e limpede, caci nu am citit lincul) si pescarus, e clar, sunt ai lui Dumnezeu, deci, sunt perfectiunea pasaresc-mistica intruchipata.

Da, asa e. Sau, o fi fost inlocuit de un Dansator-Fata.
Invazie Tleilaxu pe forum!!! Stufe drei!!!

Dar te cam manifesti ca ei. Si cei ce au conceptii ecumeniste sunt in Biserica, nu sunt separati.

Eu sunt moderat, nu am nici excese de tip stilist.

Păi atunci să lăsăm mândria de-oparte şi să buchisim la rădăcina cuvintelor, ca nu cumva să confundăm mândria cu încăpăţânarea sau înşelarea cu prostia (de-a scrie ceva) şi astfel să persistăm în erori! – aici cred că e valabil pentru toată lumea care vrea să aparţină dreptei credinţe ortodoxe!

Cum nu cunosc nimic din limba greacă am căutat informaţii despre acest cuvânt... În cartea sa, Ortodoxia şi Ecumenismul, care are ca şi subtitlu cu litere de-o schioapă „De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist” , Arhimandritul Serafim Alexiev, ne lămureşte explicit: Cuvântul "ecumenism" provine de la grecescul oikoumene (a locui, a popula). Prin urmare, "ecumeni" este pământ populat, locuit, „oicumena", şi la început prin acest cuvânt era desemnată o regiune a pământului nostru, populată cu oameni.

Adică, termenul de ecumeni ,în original oikoumene, va să zică nu înseamnă a PROPOVĂDUI, a învăţa, a preda o nouă credinţă... ci a LOCUI, a POPULA!! (eventual de înşişi oamenii care sunt deja în adevărata credinţă, botezaţi, cuminecaţi).

Biserica lui Hristos, în vechime, prin cuvântul "oicumena " definea pământul şi locuitorii lui (Mt. 24, 14; Lc. 21, 25; Apoc. 3, 10; 12, 9). Respectiv, adjectivul "ecumenic" înseamnă "universal", adică privitor la întregul pământ şi populaţia lui, mai zice Arhimandritul!

Seamănă mult cu porunca „creşteţi şi vă înmulţiţi” din Geneză! cred eu. Că Adam şi Eva mă gândesc, nu trebuiau convertiţi la dreapta-credinţă, ci erau deja – oicumenici -.

http://www.moldovacrestina.info/wp-c...ismulfinal.pdf

Mi se pare că nu e bine să ne aruncăm aşa cu interpretările că am mai auzit de cazuri când de exemplu, unii oamenii prin căsătorie înţeleg că e bine „s-o facă” pentru că averea stă /se produce „în familie”, dar fiecare trăieşte de capul său (cu cine vrea) şi la modul „cool” numesc asta „relaţie deschisă”, căsătoria pentru ei însemnând ceea ce omul „obişnuit” înţelege prin tranzacţie sau contract (nu-i spun afacere că deja intrăm în grotesc)... şi ce rezultă de aici? Că ridiculizând instituţia căsătoriei aceşti inconştienti au determinat generaţiile de după ei s-o considere o piedică? O pierdere de timp şi de „ocazii”? nu ştiu dacă e aşa! La o atentă cercetare, oricine observă caracterul deplorabil, de profitori al subiecţilor unui astfel de trai, dar din nefericire, răul se „prinde” repede!

Termenul modern de „ecumenism” a fost inventat şi introdus în uz de John Mott (1865-1955), cunoscut lider franc- mason şi preşedinte al I.M.K.A. Acest lucru s-a întâmplat la congresul I.M.K.A, Edinburg, Scoţia, în 1910, când fost pus începutul mişcării ecumenice.
Observi DIFERENŢA?? Mişcare ecumenică?? Adică, nu MISIONARISM, nu PROPOVĂDUIRE, ci o INVENŢIE - Ecumenism!!
John Mott NU a ales pentru desemnarea acestei micări cuvântul latin occidental "universalism" (de la universum - univers), ci analogul grecesc "oecumenicos" (de unde şi "ecumenism"), care se referă numai la Ortodoxie, ca religie cu adevărat universală.

Un fel de şah-mat!

A luat/ scos/ prădat „oicumenii” – reprezentând populaţia DEJA botezată ortodox şi i-a ÎNLOCUIT cu rătăciţii pământului, aparţinătorii cultelor diverse ,care sunt atât de multe că te ia cu ameţeală!! şi pe care i-a arătat lumii ca adevăraţii creştini (că-s şi ortodocşi nu mai contează din moment ce sunt în „adevăr” în ipoteza lui). Şi de fapt ce avem? Lupii în blană de oaie!! Predătorii.. terminatorii... :)

Aşadar, noţiunea de "universalitate" care întotdeauna era atribuită doar Bisericii Ortodoxe, astăzi se aplică la o nouă mişcare, străină de Ortodoxie, zisă "ecumenică". Asemănarea exterioară însă nu dovedeşte identitatea interioară. Aşa cum zice un proverb latin: "Si duo dicunt idem, non est idem", adică "Dacă doi spun una şi aceeaşi, nu este una şi aceeaşi".
Sfântul Ioan Teologul, Văzătorul de Taine ne poruncete să nu schimbăm nimic din ceea ce am primit la început, adică să nu adăugăm nimic şi să nu scoatem nimic din ceea ce ne-a poruncit însuşi Duhul Sfânt (Apoc. 22, 18-19), altfel pierdem posibilitatea de a fi părtaşi la viaţa dumnezeiască, de care se fac vrednici doar cei care au rămas "credincioşi până la moarte" (Apoc. 2, 10).

Eu am înţeles că nu însuşi cuvântului ECUMENIC i s-a furat semnificaţia (de universalitate), ci practic a fost golit de sens, prin indicarea altor oameni ca fiind adevăraţii creştini, ei nefiind dealtfel decât nişte impostori şi ca o consecinţă, numindu-se pompos: Mişcare Ecumenică! Pentru ca lumea cea mare să creadă că e vorba despre ortodocşi! Foarte discret este scoasă şi denumirea completă a Bisericii Creştin-Ortodoxe, numindu-se "simplu": Biserica Creştină!! Ortodoxă e cam.. politic! Interesant, nu?

Deci Ecumenic = universal, credinţă dreaptă aparţinând ortodocşilor botezaţi ,cu precădere de la Hristos încoace!

Ecumenism = regiune locuită, populată cu oameni (iniţial de către drept-credincioşii vechiului Testament) şi care în prezent „se roagă” pentru unitate frăţească!! PFFFFFFFFF.....

Dacă în continuare persist în prostie, lamureste-mă concret! Ironiile, miştourile şi bla-blaurile le ignor instant!

Eliza, eu inca sper ca o sa-ti dai seama ca spunem acelasi lucru. Doar ca tu ai facut erezie dintr-un cuvant, nu cuvantul e erezie, ci conceptia care il defineste.

Atunci sa nu impartim conceptia in buna si rea ca sa creem o si mai mare confuzie!
La cum se prezinta momentan lucrurile, Ecumenismul nu poate fi numit "bun", in niciun caz!!
E mult mai sanatos sa urmam sfaturile sfintilor si ierarhilor cu frica de Dumnezeu, atunci cand definesc aceasta "conceptie" o cumplita erezie!

Ei, catalin2, acum ce concluzii tragi de aici?

Ca poti sa nu te intelegi cu cineva care are aceleasi conceptii. Stim ca de la condamnarea conceptiilor ecumensite se poate ajunge in extrema celalalta , zelotismul, ca stilistii. Si sunt si multi care sunt impotriva ecumenismului, pentru ca asa au spus sfintii si duhovnicii, dar nu au citit prea multe si nici nu cunosc bine invatatura ortodoxa. De exemplu Decebal scria impotriva ecumensimului, dar ajunsese sa afirme o gramada de invataturi din catolicism si protestantism, ceea ce nu prea face nici macar un ecumenist.

Iti repet, cuvantul ecumensim este un cuvant ortodox, nu este o erezie. Conceptia creata de protestanti avand la baza acest cuvant e erezie. Adica unirea cultelor fara a avea la baza intoarcerea la ortodoxie. Aceasta e erezia si invataturile aduse de ea. E bine ca esti impotriva ecumensimului, dar trebuie sa te si informezi. La fel, catolic nu e erezie, pentru ca e un cuvant ortodox. Catolicismul, adica invatatura celor ce l-au urmat pe papa e eronat. Acum intelegi?
Din punct de vedere ortodox ecumenismul poate insemna doar venirea celorlalte culte in Biserica Ortodoxa. Acum ma gandesc ca poate nu ai inteles ca asta insemna ca ei trebuie sa devina ortodocsi, nu sa fie primiti catolici sau protestanti cu invatatura lor gresita.

E bine ca macar ti-ai dat jos blana de oaie.
Nici nu mai exprimi pareri personale ca de obicei.
Acum debitezi direct erezii fara perdea.

In deplina contradictie cu tine, uite ce zic sfintii:

"ECUMENISMUL ESTE PANEREZIA TIMPULUI NOSTRU."
”Ecumenismul ? Erezia tuturor ereziilor ! Căderea Bisericii prin slujitorii ei !”
"Nestorie a fost şi el patriarh al Constantinopolului şi – când începea să-şi predice erezia – preoţii se despărţeau de el şi refuzau să-i pomenească credincioşii şi numele la Liturghie. Avem mărturia în viaţa SFANTULUI IPATIE DIN RUFINIANUS, care este pomenit pe 17 iunie: „Când Nestorie venea din Antiohia pentru a primi titlul de patriarh al vestitului Oraş Imperial al Constantinopolului, aflându-se în suita lui Dionisie, care devenise Guvernatorul provinciei Orientum [1], Sfântul Ipatie are o vedenie în clipa în care Nestorie se apropie de cetate. El vede, în sfânta biserică din capitală, pe mireni punându-l pe Nestorie pe tron ; un glas se auzi îndată: „În trei ani şi jumătate, această neghină va fi smulsă”. Faptul că, în vis, laicii înscăunau pe Nestorie arată că cel ce devine eretic pierde continuitatea apostolică, chiar dacă, în chip părelnic a fost hirotonit de doi sau trei episcopi.
Atunci Sfântul Ipatie începu să spună câtorva oameni, mai ales fraţilor din mănăstirea sa: „Acest om care tocmai soseşte îmi aduce multă nelinişte, fiii mei, căci am văzut că se va abate de la credinţă; dar nu va păstori decât trei ani şi jumătate”. Din întâmplare, Nestorie a aflat ce spunea Ipatie despre el şi de aceea, când a trecut prin apropierea mănăstirii sfântului, el a refuzat să intre ca să-l întâlnească, chiar dacă a fost până acolo peste tot şi chiar dacă a trecut, în vizita sa prin capitală, pe la toate mănăstirile şi la toţi egumenii şi ierarhii Bisericii. Cum a intrat în oraş şi a luat în stăpânire tronul patriarhal, a trimis la Sfântul Ipatie pe nişte clerici cu mesajul: „Mergeţi şi ziceţi acestui visător găunos: Voi domni douăzeci de ani în cetate şi ce vor fi atunci visele tale?” Sfântul Ipatie le răspunse: „Spuneţi patriarhului că dacă vedenia pe care am avut-o se împlineşte, aceasta este o descoperire dumnezeiască; dacă nu, este un vis, o închipuire pe care am avut-o ca orice om.” Încurcat de acest răspuns adus de trimişii lui, după câtva timp Nestorie trimite alţi emisari să-l prindă în cursa propriilor cuvinte. Dar după ce l-au încercat punându-i întrebări plicticoase şi nefolositoare, nu numai că nu-l puteau surprinde în cuvintele sale, dar plecau şi plini de admiraţie pentru el, pentru că înţelegeau cu câtă înţelepciune era sfântul dăruit. Pentru aceasta Nestorie l-a lăsat în pace şi nu a mai trimis la el pe nimeni. Cei trei ani s-au scurs şi comoara cea rea din inima lui Nestorie începu puţin câte puţin să se arate. În predicile lui se porni să spună lucruri groaznice despre Dumnezeu, care au şi căzut asupra capului lui şi pe care nu se cuvine ca noi să le repetăm. Acest om făţarnic nu cunoştea Sfânta Scriptură, care zice: „Cine va povesti despre naşterea Sa?” şi „Nu iscodi cele mai presus de mintea ta!”. Când Sfântul Ipatie înţelese că Nestorie avea învăţături eretice, îi şterse numaidecât numele din diptice în biserica Sfinţilor Apostoli, aşa încât să nu se mai pomenească numele lui la Sfânta Jertfă.
„Când află episcopul Eulalie, se nelinişti gândind la urmările celor întâmplate. Şi văzând că mulţi au început să facă la fel, Nestorie îi porunci să-l pedepsească pe Ipatie, căci Nestorie era încă la putere în cetate. Atunci episcopul Eulalie îi vorbi lui Ipatie cu aceste cuvinte: „De ce i-ai şters numele din diptice fără să gândeşti la ce va urma? ” Sfântul îi răspunse: „Cum am aflat că spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”. Atunci mâniindu-se, episcopul spuse: „Ajunge! Îndreaptă ce ai făcut căci altfel voi lua măsuri asupra ta”. Sfântul Ipatie răspunse: „Fă ce vrei. Cât despre mine, sunt gata pentru orice suferinţă, de când am hotărât să rup comuniunea cu el.” Iar în ziua când Nestorie a plecat la Efes şi s-a adunat sinodul care l-a şi depus, Sfântul Ipatie are o vedenie cu un înger al Domnului care-l ia pe Sfântul Apostol Ioan şi îl aduce la credinciosul împărat, spunându-i: „Vei zice împăratului: Osândeşte-l pe Nestorie”. Iar împăratul l-a osândit, după cum i-a spus Evanghelistul Ioan. Sfântul Ipatie a însemnat ziua aceea şi s-a adeverit că Nestorie fusese depus după ce s-au scurs cei trei ani şi jumătate, aşa cum Dumnezeu prevestise sfântului. Şi după câteva zile decretul de depunere a fost adus la Constantinopol. I s-a dat citire înaintea clerului şi a poporului, episcopul Eulalie şi Sfântul Ipatie fiind de faţă, şi unul şi celălalt, în biserică.”
Prin această pildă se arată că preoţii ortodocşi nu primeau să pomenească numele patriarhului la Liturghie, chiar dinainte de sinodiceasca judecată. Ei socoteau că Nestorie nu este episcop – şi asta înainte ca erezia să fie osândită la al Treilea Sinod Ecumenic de la Efes (431). De fapt, o erezie este o erezie, chiar dacă este sau nu osândită de vreun sinod.
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR învaţă: „Vrăjmaşi ai lui Dumnezeu nu sunt doar ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei!”.
Viata SFANTULUI MAXIM MARTURISITORUL este o pildă şi mai însemnată pentru acelaşi fel de atitudine. Atunci când toţi patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliţi, Sfântul Maxim, care era simplu monah , nu a primit să se împărtăşească cu ei. Pentru el problema nu era aceea a canonicităţii acestor biserici, ci înainte de toate aceea a Ortodoxiei lor.

CANOANELE SINOADELOR BISERICII IMPOTRIVA RUGACIUNILOR CU ERETICII
Canonul 10 Apostolic
„Dacă cineva cu cel scos de la împărtăşire (achinonitos), măcar în casă de s-ar împreună ruga, acesta să se afurisească”.
Canonul 11 Apostolic
„Dacă cineva cleric fiind, cu caterisit cleric împreună s-ar ruga, să se caterisească şi el”.
Canonul 45 Apostolic
„Episcopul, sau preotul sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se numai, să se afurisească [11]; iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”.

Ziceam ca de la Eliza am pretentii, pentru ca la tine am vazut din mesaje mai vechi ca nu intelegi nimic, nu doar invatatura ortoodxa, dar nici frazele in romaneste. Si pentru ca uneori putina integere duce la exprimare agresiva, ca singurul mijloc ramas de argumentare, de cateva ori am vrut sa raportez mesajele tale adresate altor persoane (pentru, din fericire, nu am avut ocazia sa discut cu tine, afara de o discutie la fel de penibila, acum cateva luni). Reciteste ce spun si duhovnicii ce sunt impotriva ecumensimului, zelotismul e aceeasi moneda ca ecumensimul, dar cu alta fata. Tu ai cazut deja in aceasta eroare, desi spui ca nu esti stilist. Si nu ma refer la acest mesaj, ci la mesajele tale de pana acum pe forum. Stilul tau seaman perfect cu al lui Decebal, sper ca nu si-a facut o clona.

Mai asteptam sa vedem la ce concluzii ajungi si dupa runda doi (sau e deja trei..patru?)

Oricum, de apreciat rabdarea :)

Wow... nu ma asteptam la asa ceva din partea unor oameni care spun sus si tare ca ei vor sa il urmeze pe Isus, cel care a spus in Matei 5:

"38. Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.”
39. Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
42. Celui ce-ţi cere dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
43. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”
44. Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,
45. ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?
48. Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit."

Eu consider mormonii si martorii lui Iehova ca fiind niste adepti ai unor religii gresite, dar nu ii urasc. Nici nu credeam ca pe voi asta va invata "sfintii" vostrii... sa incalcati poruncile lui Dumnezeu. Incredibil. Nu cred ca exagerez deloc cand spun ca atitudinea voastra (sau cel putin a celui pe care l-am citat mai sus) este extrem de asemanatoare cu atitudinea nazistilor fata de evrei. Cine stie? Cu asemenea invataturi de la liderii vostri, nu exclud posibilitatea adoptarii unor actiuni teroriste, la fel ca si musulmanii care fac asta datorita indoctrinarii la care au fost supusi prin cele scrise in Coran si auzite de la extremistii lor.

Dalian e stilist sau simpatizant stilist.

De asta si atitudinea.

Binenteles, mai exista si explicatii alternative care implica termeni medicali..

E veche poanta cu hoţul care strigă: hoţii.
Lasă-i tu pe altii, apologetule al ecumenismului "bun" şi, mai bine, ieşi din erezie!
Ecumenismul (şi cel bun şi cel nebun) este panerezia secolului. Punct.

Nu sunt nici Decebal, nici Traian, nici Burebista, nici stilist nici cu simpatii stiliste.
Spune-i asta şi pseudomedicului şmeker AlinB!

Pune întrebări importante sectare, nu vorbăraie goală!
Că eu doar o dată sau maximum de două ori îţi răspund: “Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi eşti păgân şi vameş!”

Bre, la cum facura stilistii din oasele schismaticul Glicherie moaste, nici nu ne asteaptam sa fie unul in stare sa recunoasca cand minte.

Stilist poate nu esti, dar nici departe.

Sau poate e o problema de alta natura, ca in mod clar unul care a ajuns sa spuna despre catalin2 ca ar fi ecumenist, nu are toate celea acasa.

Mincinosul pe toţi că mint îi crede.
Eu ţi-am declarat clar că nu sunt stilist şi nici nu am simpatii stiliste.
Tu dacă vrei crezi, dacă nu, să fii sănătos!

Dar să tot spui despre cineva că nu are ţiglele pe casă, că trebuie să meargă la medic şi alte alea, e un simptom care mă face să cred că te-ai cam dilit. Stăpâneşte-te şi cheamă-ţi înapoi simţul umorului!

Of! Doamne!!! te ia de cap o discutie cu tine despre "litera si spiritul"... cuvantului!!!

REPET si eu!! nu de CUVANT trebuie sa ne legam! ci de interpretarea ,de aplicarea lui in practica, demersul si consecinta implicarii lui... e ca si cum ai zice ca o arma e facuta pentru a te apara nu pentru a ucide!! inseamna ca de principiu, e buna arma??!! pai atunci o sa port cutitul in geanta... ca nu se stie... care cum ma enerveaza odata si pac!! "m-am aparat".... e o vorba care se aplica involuntar de oamenii sa le zicem... "nedusi la biserica"> I don’t need to control my anger. Everybody around me needs to control their habit of pissing me off :D si te asigur din proprie experienta, ca astia sunt cel mai greu (si urat) de ..tolerat... de numit "frati" sau amici sau mai stiu io ce.... pare de domeniu SF!! dar e o piatra de incercare (mare!).

DECI:
Cuvantul la origine o fi el saracu' ortodox, da ce sa-i faci daca a incaput pe mainile unor netrebnici care l-au distorsionat si ciopartit de nu se mai distinge nimic de el!! daca n-a fost pretuit si aparat cum trebuie... de cine trebuie!! Totul tine de ATITUDINE!!

Prin urmare, eu una nu ma ascund pentru a-mi justifica eventualele slabiciuni umane dupa vreun cuvant! adica mi-am auzit atatea.. de la habotnica... la nebuna si nee.. si nee. de la stilista si cipofoba pana la (aici chiar nu vrei sa stii :D) oricum, numai "de bine"! dar ,daca la inceput ma cocosasera toate astea ,de curand am inteles cu n-au fost de pomana!

Constat inca o daca (daca mai era cazul!) si cu tot riscul de-a-l "incadra" pe parintele Amfilohie intr-o rama mult prea pretioasa pentru valoarea dansului, ca vorbele sale exprima o realitate crunta: Sa avem gandul la Dumnezeu, sa fim oameni de fapta, sa lucram in noi frica lui Dumnezeu, sa indraznim mai mult, sa nu mai pacatuim cu atata usurinta de teama oamenilor.... ce oglindeste perfect semnificatia Ecumenismului de azi!
Mai spune ca ne trebuie o revenire in duh, la Hristos, simplificarea vietii, un mod de viata mai simplu si mai aspru, sa ne exersam vointa, infranarea, sa ne exersam trezvia. Sa cautam sa traim mai mult din munca noastra....

Foarte elocventa in acest sens este si lucrarea parintelui Savastie - Zeul Tolerantei si descrestinarea crestinismului (caci asta se intampla!) in care se mentioneaza : Creştinii ortodocşii poartă în lume un adevăr de o nemaipomenită incorectitudine politică, un adevăr pe care majoritatea oamenilor se ruşinează să-l mărturisească în public”. Prof. Gherman Engelhardt!!
cam la ce crezi ca s-o referi cu rusinea asta??! o trebui ca de "rusine" sa-i iubim pe cei de alte culte ca pe frati?!! sau de rusinea a ce s-a ales de ecumenismul la origine ortodox sa mergem pe principiul "capul plecat, sabia nu-l taie"?? mie mi se pare ca ambele directii duc in dead end!!
P.S.
si ce daca eu am inteles ca si cuvantul "catolic" tot la universalitatea ortodoxiei se refera daca 'mnealor.. ceilalti.. vor sa fim... frati si sa ne rugam impreuna ,altfel ne acuza de intoleranta religioasa!! NA! nu cuvantul, ci fapta, conteaza!

Doamne ajută.

Eliza, adică dacă masoneria ia un cuvânt pur ortodox, pur creştin! şi îl perverteşte în nebunia minţii lor, ca să-şi urmărească scopurile lor masonice, acel cuvînt îşi pierde adevărata lui valoare ? Adevărata lui semnificaţie ? Mă refer la cuvîntul ecumenic. NU ! Răspunsul e nu ! Cuvîntul rămîne la adevărata lui valoare ortodoxă ! Explic :

De ce crezi că cele 7 Sinoade a toată lumea se numesc Ecumenice ? Sinodul I Ecumenic, Sinodul II Ecumenic, Sinodul III Ecumenic, etc. ? Şi după Marea Schismă, încă două Sinoade Ecumenice, Sinoadele VIII şi IX Ecumenice, unde s-au stabilit ereziile romano-catolice, şi învăţăturile Sfinţilor Simeon Noul Teolog şi a Sfîntului Grigorie Palama. Deci cuvîntul ecumenic este ortodox ! Seminficaţia autentică a cuvântului este ortodoxă, este creştinească şi nu eretică. Nu mă crezi ? Uite mergem mai adînc :

De ce crezi că la acele 7 Sinoade Ecumenice au venit de fiecare dată eretici ? Şi eretici de calibru ! A căror erezii mai există şi în ziua de azi. Şi de crezi că mulţi din eretici lepădau ereziile lor, după un Sinod Ecumenic a toată lumea ? De ce crezi că au venit ereticii la Sinoadele Ecumenice ? Eliza, suflete ! Fiindcă pentru ei (!) erau sinoadele acelea ecumenice ! Pentru eretici ! Ca să-i aducă acasă ! Să le arate Adevărul, să-L formuleze împreună, în cuvinte, revelat de Dumnezeu prin Sfinţii Părinţi, în dogmă, canon şi învăţătură, care să ţină în siguranţă turma mică a lui Hristos, noi ortodocşii, turma mică, cum spune Scriptura. Şi pentru a pune hotarele învăţăturii creştineşti, care să arate limpede şi luminos pînă unde e adevărul creştin şi de unde începe erezia. De aceea ! Ăsta a fost scopul primelor 7 Sinoadelor Ecumince şi următoarelor 2 după marea schismă, după primele 7 ! A reuşit ! Biserica Creştină a reuşit să împlinească scopul Sinoadelor Ecumenice ! Slavă Domnului Dumnezeu Savaot Treime Iubire !

Deci ăsta este scopul ecumenismului ! Să aducă ereziile acasă, la lumină ! La creştinism ! Orice alt scop i s-a dat de curînd ecumenismului, alt scop pervertit, e nimic pentru un creştin autentic ! Cum sunt doar ortodocşii ! Pentrucă noi ştim ce a fost la cele 7 Sinoade Ecumenice. Ştim ce s-a întâmplat acolo ! Ştim care e scopul Bisericii ! Care ? Mîntuirea tuturor oamenilor. Ăsta e şi scopul lui Hristos Dumnezeu. Aşa spune şi Sfîntul Apostol Pavel: "de va veni chiar şi un înger de lumină şi vă va vesti altă evanghelie, să fie anatema", care înseamnă lepădat de Adevărul creştin, ieşit din Biserică, "mlădiţa ruptă, care nu mai aduce rod". Şi Sfinţii Părinţi asta au făcut în Sinoadele Ecumenice. Asta face şi în ziua de azi Biserica Creştină. Desigur Ortodoxă, că doar noi mai suntem creştini ! Şi cînd spunem asta, trebuie să avem inima plină de iubire pentru necreştini, eretici, atei, etc. Altfel, ne este spre osîndă.

Deci să fim bine lămuriţi. Ecumenismul nu este rău sau bun, cum bine spui tu ! Ecumenismul este doar ecumenism ! Ortodox ! Adică Creştin ! Alt ecumenism nu există, decît a locui împreună. Comuniune. Toţii oamenii, adică să fie creştini. Nu eretici. Orice nou înţeles ce i-a fost dat cuvîntului ecumenic, nu este valabil pentru creştini. Şi trebuie explicat asta ! Să înţeleagă toţi oamenii ! Sensul nou al cuvîntului ecumenic, de a se ruga ereticii împreună cu creştinii, nu doboară sensul vechi şi autentic al cuvîntului şi semnificaţia cuvîntului ecumenic, care înseamnă unirea ! Nu unirea întrun amalgam de sincretisme religioase, ciorbă de legume, nu ! Ci unirea cu Biserica Mamă, Creştină, azi, Singur Ortodoxia, a tuturor oamenilor care au ieşit din ea, sau n-au făcut niciodată parte din ea. Asta-i ! Amin !

Degeaba încearcă masoneria să doboare Ecumenismul, dîndu-i un nou sens, stricat, scoţîndu-l din adevăratul sens, tocmai pentru a scoate din Biserica Creştină, Ortodoxă desigur, adevărata ei semnificaţie şi valoare, adevăratul ei scop, de a trîmbiţa după toate popoarele lumii şi a le chema acasă, în Lumină, la Adevărul creştin, al iubirii de vrăjmaşi, a ne ruga în genunchi pentru cei ce ne ucid cu pietre, ca Sfîntul Ştefan, Arhidiaconul şi primul mucenic, sau cei ce ne vor ucide cu puştile sau bombele ! Asta vrea masoneria să desfiinţeze. Masoneria nu va reuşi. Iar cînd va crede că a reuşit, va veni sfărşitul ! Dumnezeu nu permite aşa ceva. Dar cînd nu va mai exista creştinism pe pămînt, şi Liturghie, scopul ecumenismului (autentic şi adevărat, ortodox) şi spun mai mult, scopul mîntuirii va fi îndeplinit, şi va veni sfîrşitul omenirii căzute, Judecata şi răsplătirea. Dacă nu va mai dori nimeni mîntuire, ecumenismul, autentic ortodox, şi mîntuirea, nu vor mai trebui oamenilor, va veni Mielul să judece popoarele.

De asta i-au dat un nou sens cuvîntului ecumenic, de aceea au ales oicumenos, şi nu universalitatea. Care şi universalitatea aparţine tot Bisericii Creştine. Ortodoxe. Singurul creştinism. Tot nouă aparţine, şi universalitatea, care l-au preluat ereticii romano-catolici, la fel ca şi cuvîntul oicumenos, adică ecumenismul, care l-au preluat ereticii masoni, a cărui scop şi ţel, ecumenic îl are Biserica, Mireasa lui Hristos ! Masoneria e doar o erezie ca oricare altele, apărută prin iluminaţii anilor 1700, bogaţii societăţilor, care vor să ajungă să conducă tot pămîntul. E doar o erezie ca oricare alta, care caută şi ei, ca toţi ereticii, să sape la temelia Bisericii, "pe care nici porţile iadului nu o vor birui pe ea", cum spune Scriptura.

Asta vor ereziile masoneriei să reuşească: să ne facă să părem o religie de închişi în noi, care stăm bosumflaţi şi să ne agităm că noi avem Adevărul şi nu e de împărţit cu nimeni, nu vrem să-L dăm nimănui, e doar al nostru ! Asta vor ei, să părem nişte ciudaţi, nişte excluşi ai societăţii, nişte inaptaţi, şi aşa mai departe. Ei bine, da ! Avem Adevărul ! Care e doar Unul. Dar creştinismul, e plin de viaţă, de culoare, de zîmbet, de bucurie şi har peste har, de virtute, de mulţumire, de acceptare. Să avem feţele luminoase, ca a Sfîntului Ştefan, primul mucenic, în timp ce mărturisea Adevărul şi în timp ce era ucis cu pietre. Azi, ar fi fost ucis cu o injecţie letală, sau gazat, sau pus la zid şi puşcat, sau cum vor mai fi ucişi creştinii în cea mai mare prigoană ce va urma. Asta-i ! Amin. Aşa să ne ajute Dumnezeu să fim ! Lumină între oameni, sarea pămîntului !

Şi uite că îi lăsăm pe ei, şi ei, ereticii masoni, reuşesc să distrugă din minţile creştinilor, adevăratul sens al ecumenismului. Care este ecumenismul bun, sau înlocuieşte cuvîntul bun, cu autentic, sau primar, al Sinoadelor Ecumenice, cele 7. Părintele Dumitru Stăniloaie are perfectă dreptate. E cea mai mare erezie a tuturor timpurilor. Cum vine asta ? Păi imagineazăţi că la Sinoadele Ecumenice, cele 7, ei în loc să dezbată ereziile ereticilor, şi să-i aducă acasă, Sfinţii Părinţi, ei se pun şi se roagă împreună, se strîng în braţe, etc. Nici pomeneală ! N-ar mai fi existat creştinism astăzi. Ei de asta au pornit unirea asta a religiilor, ca peste 100-200 de ani să nu mai existe creştinism, şi nicio religie. Doar sentimentul religios, fără definiţie. Cu argumente că trebuie să avem securitate, etc, argumente de doi bani, pentru că creştinii catacombelor primelor 313 ani de prigoană creştină, nu erau interesaţi de securitatea lor, ci de mărturisirea lui Hristos. Aşa să fim şi astăzi.

De ce crezi că se roagă Biserica prin preoţi, la Sfînta Liturghie, la ectenii şi cereri, pentru unitatea poporului creştin, unirea credinţei, a Bisericii ? Of, cît aş mai vrea să-ţi scriu ! Dar cred că ajunge.

Am fost cît de limpede am putut. Şi sincer. Doamne, ajută Biserica Ta şi ajută-ne să fim ecumenici ! Dar aşa cum au fost Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, înăuntru şi înafara Sinoadelor Ecumenice, care au murit mărturisind adevărul şi luptînd cu ereziile. Amin.

Înţelegi ? Spune-mi că înţelegi ! Mi-aş dori să înţelegi ! Să nu mă fi ostenit în zadar. Citeşte din nou, tot ce am scris, cu atenţie şi vei înţelege.

Cu dragoste jertfelnică şi cu bucurii.

Eu ... n-am citit decat odata. Poate a fost de-ajuns, poate nu. Dar ceea ce-am citit si am putut intelege, dupa mintea mea, chiar mi-a placut. Probabil ca in felul acesta putem deveni buni semanatori, ramanand ca Dumnezeu sa se ocupe de rodul cel bogat.
Eu unul, desi prea putin cultivat in adancul dogmelor, nu pot decat sa multumesc pentru acest mesaj, si pentru osteneala. Desigur, n-ar fi exclus sa vina cineva care sa combata intregul continut, prin argumente care pot parea logice... Habar n-am. Dar, cel putin acum, pot sa spun ca intregul mesaj, are si blandetea pe care o cautam, dar si sens duhovnicesc ce ar putea prinde radacina in multe inimi mai mult sau mai putin nedumerite, mai mult sau mai putin ratacite!
Inca o data, multumesc. Dumnezeu sa-ti dea cele bune si de folos, sa poti fi si altora de ajutor! Doamne-ajuta!

Aşa e vulpe eretică şi ecumenistă. Dar noi nu împotriva misionarismului ortodox ecumenic milităm ci împotriva ereziei ecumeniste.

Cine este "ecumenic" e pe deplin ortodox.
Cine este "ecumenist" a căpătat panerezia secolului.

Iar tu după ce ai scris în adevăr despre ce înseamnă "Ecumenic", ai furişat subtil otrava:

Dacă până acum ai vorbit despre "ecumenic", de ce ai mutat macazul la "ecumenism"? Pentru că eşti un eretic ecumenist, de aia.
Dacă ne arăţi câte Sinoade Ecumeniste am avut, atunci si numai atunci te vom crede că există un ecumenism bun.

Până atunci ecumenismul rămâne panerezia secolului, asa cum ne-au învăţat sfinţii.

Doamne ajută.

Iartă-mă, frate Dalian, văd că te-am smintit, să ştii că aşa e precum spui, ai dreptate !

Acum am înţeles că tu vrei să spui că ecumenic e exprimarea corectă, dogmatică şi ecumenism e exprimarea eretică. Ai dreptate. Sunt întru totul de acord cu tine.
Eu te-am smintit, că pentru mine, ecumenicul bun şi ecumenicul rău, era tot una cu ecumenismul bun şi ecumenismul rău. Tu vrei să pui diferenţa între -ism şi -ic.

Spui bine ce spui, frate Dalian. Îmi cer iertare. Să fi mai cu iubire în cuvinte, ca să câştigi sufletele, nu să le pierzi.

Să ne ajute Dumnezeu să fim creştini ecumenici, şi nu creştini ecumenişti.

Te îmbrăţişez cu sărutare sfântă, frate Dalian. (Romani 16, 16) Roagă-te şi pentru mine, că sunt mai rău ca o beşica de puroi şi mă chinuiesc şi mă lupt cu patimile şi cu lipsa iubirii.

Bucurii.

Eu cred ca tu vrei sa faci o gluma, mi-e imposibil sa cred ca nu poti intelege ce am explicat eu de cinci ori. Dalian nu poate intelege, are alte probleme, dar tu?

Eu nu am nicio erezie, pe mine chiar ma amuza mesajele tale. E doar neintelegerea/prostia ta si zelotismul/fanatismul tau. Neintelegerea pentru ca se pare ca nu poti intelege doua fraze in romaneste. Si zelotism/stilism pentru ca doar stilistii (si aia, doar cei foarte fanatici) vorbesc asa. Sunt cam trei puncte pe care trebuie sa le bifeze cineva cu astfel de vederi:
1) Sa-i vada pe toti eretici. Numai in Grecia sunt vreo 12 grupari stiliste, fiecare considerandu-le pe celelalte eretice/schismatice.
2) Sa vada peste tot erezii, chiar unde nu e cazul. De exemplu stilistii au facut din calendar dogma, dar tu ii intreci cu mult.
3) Sa fie agresiv, sa foloseasca un limbaj dur cu oricine care il contrazice sau care nu se incadreaza in "ereziile" imaginate de el.
Parerea mea e ca tu implinesti cu brio toate punctele, ba chiar ai putea da si lectii cui vrea sa sporesca pe calea zelotismului sau stilismului.
Acum, poti alege, sa incerci sa vezi ce poti schimba in bine, sau sa crezi ca esti cel mai bun si nu poti suporta critica.
P.S. Din nick, esti fata sau baiat, adica dalian inseamna Dalia N?

Vezi că Daniel are ortodoxia în inimă si chiar daca a vorbit un timp proecumenism s-a lepădat de el.
Tu continui să propovaduiesti ca ecumenismul e "bun" pe când toti sfintii te contrazic.
Nu despre mine este vorba ci despre adevar sau erezie.
Iar tu esti afundat în erezia ecumenismului "bun".

Pai nu jucam corect! Procedand astfel, lasam impresia ca ne ascundem si ca ne temem de ceva anume. De ce te temi, tu, oare si ce motiv ai avea sa creezi confuzie? Parerea mea este ca, inainte de a-ti da locatia "Cernica", sa pui foarte bine in balanta vorbele, pentru a nu aduce celor de acolo vreo imagine necuvioasa. Ortodoxia este frumoasa, fie ca din ea fac parte si stilistii de care vorbesti. Diferenta o facem noi, fiindca ne consideram mai... buni decat ceilalti. Iti propun un exercitiu simplu: cand esti in genunchi, in fata Sfintei Cruci pe care este rastignit Mantuitorul, priveste-i picioarele strapunse de cuie si spune cu convingere: "Eu sunt mai bun decat ei!" Oare nu cumva vei vedea cu ochii tai cum, pe langa cuie, se mai prelinge o picatura de sange? Nu cumva, prin atitudinea asta ostila, fata de toti ceilalti (unii mai naivi, altii mai caldicei, iar altii bieti atei care inca nu le-a fost dat sa ajunga nici macar la cea mai de jos treapta a intelepciunii), nu facem decat sa-L mai rastignim de mii de ori zilnic, pe Mantuitor? Ne place sa credem despre noi ca suntem diferiti, dar privindu-ne adanc in suflet, oare ce crede Dumnezeu despre asta? Poate chiar avem dreptate in rationamentul nostru, dar avand o atitudine ostila si aroganta, nu vom aduce in veci, rod, in bunele noastre intentii. Stiu, fiecare cade, din cand in cand, in aceasta latura, (eu cu atat mai mult), dar daca nu incercam sa ne indreptam, nu suntem cu nimic mai buni decat cei pe care ii blamam!

Doamne ajută.

Cred eu că s-au rezolvat problemele. Frate Cătălin, citeşte ultimele două posturi ale mele, şi dacă eşti de acord cu ele, îl linişteşti şi pe fratele Dalian. Se pune diferenţa între ecumenic şi ecumenism. Deci terminaţia -ism şi -ic, frate Cătălin, asta îl sminteşte pe Dalian şi poate şi pe Eliza sau alţii. Deci să luăm aminte.

Acum, vă rog, dacă cunoaşteţi cărţi asemănătoare, cu cea prin care s-a lansat topicul, să mai recomandaţi cărţi pentru sufletele pierdute ale neo-protestanţilor.

Vin şi eu cu încă o carte, să o recomand călduros:

Arhimandrit Mina Prodan - Călăuza cunoaşterii şi combaterii sectelor. Se mai găsesc vreo două volume pe okazii.ro

http://images7.okr.ro/auctions.v3/21...47-215_300.jpg

Bucurii.

Așa e. Nu jucați corect când întrebați pe cineva dacă e fata sau băiat și dacă o cheamă Dalia N. Și nu e vorba despre teamă din partea mea pentru că eu nu mă tem de nimic, decât de Dumnezeu. Pur și simplu nu cred că este bine sa alimentez indiscretia bolnăvicioasă.

PENTRU CE AM PĂRĂSIT PAPISMUL
Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului

Anul acesta se împlinesc 26 de ani de la moartea mucenicească a episcopului Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984). Întru pomenirea sa, readucem la lumină această mărturie, în care ne explică cum şi de ce a trecut de la romano-catolicism la Ortodoxie, scris pe vremea când era încă ierodiacon. Acest articol a fost publicat în două numere ale revistei „Kivotós” (din iulie 1953, pag. 285-291 şi decembrie 1953, pag. 483-485). Fostul monah franciscan venit la Ortodoxie (la obârşie, un nobil catalan din Barcelona) a studiat în Grecia, la Atena şi Halki. Acolo a fost hirotonit ierodiacon în 1953 şi ieromonah în 1954. Prima sa slujire preoţească a fost în Constantinopol (1954-1959), apoi în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii (1959-1984). În 1970 a fost hirotonit episcop al Nazianzului, în New York, cu scaunul în Mexic. Lucrarea sa de cleric, profesor universitar şi autor prolific a fost strălucită şi remarcabilă, punându-i-se din păcate capăt prin moartea sa prematură. A fost ucis la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii slujită în capitala Mexicului în anul 1984, de un fanatic romano-catolic. La înmormântarea sa a mers şi Arhiepiscopul Iacov al Americii, care cunoştea lucrarea misionară a energicului episcop. În 2006, osemintele acestui nou-mucenic al Ortodoxiei au fost strămutate din porunca Patriarhiei Ecumenice într-un monument aparte, în curtea catedralei mitropolitane din Ciudad de México. (F.O.)

O DILEMĂ ÎNFRICOŞĂTOARE
Întoarcerea mea la Ortodoxie a început într-o zi când făceam ordine în cataloagele din biblioteca mănăstirii de care aparţineam. Această mănăstire este a ordinului Franciscanilor şi se află în patria mea, Spania.
Pe când aranjam diferite documente vechi referitoare la Inchiziţie, mi-a căzut în maini un manuscris cu adevărat şocant, ce data din anul 1647. În acest manuscris se spunea despre o decizie a Inchiziţiei care anatematiza ca eretic pe orice creştin ce cuteza să creadă, să accepte şi să transmită altora faptul că Apostolul Pavel avea drept suport al propovăduirii sale autoritatea apostolică.
Era vorba de o descoperire de-a dreptul cutremurătoare, pe care mintea mea n-o putea cuprinde. M-am gandit pe moment, ca să-mi liniştesc sufletul, că poate este vorba de vreo greşeală de tipar sau de vreo plastografie – lucru de altminteri obişnuit în Biserica Apuseană din acea perioadă, căci despre ea era vorba în acel manuscris. Dar tulburarea şi surprinderea mea a devenit şi mai mare când am cercetat şi am constatat că acea hotărâre a Inchiziţiei la care făcea referire acel text a existat în realitate, era autentică!
Într-adevăr, deja în două cazuri anterioare, adică la 1327 şi respectiv la 1351, Papii Ioan al XXII-lea şi Clement al VI-lea condamnaseră succesiv şi anatematizaseră pe oricine ar fi îndrăznit să tăgăduiască că Apostolul Pavel, pe toată durata lucrării sale apostoleşti, ar fi fost subordonat în totalitate autorităţii monarhico-bisericeşti a primului Papă şi Împărat al Bisericii – adică Apostolului Petru. Mai apoi, în 1907 şi 1920, Pius al XX-lea şi Benedict al XIV-lea au respectat aceleaşi anateme şi aceleaşi condamnări. În consecinţă, se exclude orice posibilitate de inadvertenţă sau plastografie. Şi astfel am întâmpinat îndată probleme de conştiinţă! Personal mi-era cu neputinţă să accept că Apostolul Pavel îşi desfăşura lucrarea apostolică sub vreo oarecare comandă sau ordin al Apostolului Petru.
Independenţa lucrării sale apostolice printre neamuri, faţă de ceea ce caracteriza apostolia lui Petru între cei tăiaţi-imprejur, era pentru mine un fapt de nezdruncinat, propovăduit cu glas mare de către Sfânta Scriptură[1].
Lucrurile erau foarte clare pentru mine, de vreme ce lucrările exegetice ale Sfinţilor Părinţi cu privire la acest subiect, nu lasă loc nici celei mai mici îndoieli. „Pavel” – scrie sfinţitul Gură-de-Aur – „propovăduieşte egalitatea lui cu ceilalţi apostoli şi se poate compara nu doar cu ceilalţi apostoli, ci şi cu primul dintre ei, ca să dovedească că fiecare din ei are aceeaşi autoritate”. Cu adevărat, toţi Sfinţii Părinţi acceptă într-un glas că „toţi ceilalţi apostoli erau la fel cum era şi Petru, adică erau înzestraţi cu aceeaşi autoritate şi cinste”. Era cu neputinţă pentru oricine din ei să exercite vreo stăpanire mai presus de ceilalţi pe temeiul că titlul apostolic ce-l avea era „cea mai mare autoritate, vârful tuturor supremaţiilor”. „Toţi erau păstori, în timp ce turma era una. Iar această turmă era păstorită de apostoli cu împreună-înţelegerea unanimă a tuturor”.
Chestiunea era deci foarte limpede. Şi, totuşi, învăţătura romano-catolică era în acest punct contrară evidenţei. Astfel, pentru prima oară în viaţa mea, am intrat într-o dilemă infricoşătoare. Ce să fi ales? Pe de-o parte se aflau Sfânta Evanghelie şi Sfânta Tradiţie, pe de altă parte învăţătura Bisericii mele. Potrivit teologiei catolice, este de neapărată trebuinţă pentru mântuire să credem că Biserica e o monarhie nepătată, al cărei conducător şi monarh este Papa. Astfel, Conciliul Vatican I, expunând pe scurt toate condamnările anterioare, a declarat oficial: „Dacă cineva zice… că Petru (considerat a fi primul Papă) n-a fost rânduit de Hristos ca mai-mare al apostolilor şi cap văzut al Bisericii… să fie anatema”!
CONFESORUL MEU
În această frământare sufletească, m-am îndreptat către confesorul meu şi i-am expus cu naivitate problema în cauză. Era unul din cei mai renumiţi preoţi ai mănăstirii noastre. M-a ascultat cu mâhnire, dându-şi seama că era vorba de o problemă dificilă. După ce se gândi câteva clipe, căutând zadarnic o soluţie satisfăcătoare, mi-a spus în cele din urmă nişte lucruri pe care, mărturisesc, nu mă aşteptam să le aud:
- Scriptura şi Sfinţii Părinţi ţi-au făcut rău, fiule! Pune-le pe ambele deoparte şi limitează-te să urmezi cu fidelitate învăţăturile infailibile ale Bisericii noastre, şi nu te mai lăsa pradă unor astfel de gânduri. Nu da prilej să ţi se zdruncine credinţa în Dumnezeu şi în Biserică de orice ar putea pricinui aşa ceva dintre făpturile lui Dumnezeu!
Acest răspuns, dat cu multă naturaleţe, a făcut ca nedumerirea mea să ia proporţii. Întotdeauna eram de acord că Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru ce nu poate fi desfiinţat. Fără ca să mi se dea răgazul de a face vreo obiecţie, confesorul meu a adăugat:
- În schimb, am să-ţi dau un catalog cu operele a diverşi scriitori în care credinţa ta se va întări şi odihni, căci în ele vei afla învăţătura Bisericii noastre fără vreo pată sau zbarcitură.
Şi, întrebându-mă dacă aveam altceva care să prezinte „mai mult interes”, a pus capăt discuţiei noastre.
Câteva zile mai târziu, confesorul meu plecă din mănăstire pentru a ţine nişte predici pe la diferite biserici de-ale Ordinului nostru. Mi-a lăsat lista cu scriitorii respectivi, recomandându-mi să-i citesc. Şi m-a rugat să-i fac cunoscute progresele mele pe parcursul acestei lecturi, prin scrisori pe care i le-aş fi trimis. Deşi vorbele lui nu mă convinseră nicidecum, am adunat acele cărţi şi m-am pus pe citit cu toată imparţialitatea şi atenţia posibilă. Cele mai multe dintre cărţi erau texte teologice şi rezumate ale hotărarilor Papilor, precum şi ale „sinoadelor ecumenice” papiste[2].
M-am afundat în studiu cu o căutare sinceră, având ca singură călăuză Sfânta Scriptură, care era „făclie picioarelor mele şi lumină cărărilor mele”. Pe cât înaintam în citirea acelor cărţi, înţelegeam din ce în ce mai bine că până atunci nu ştiam prea multe despre natura Bisericii mele. De abia fiind convertit la creştinism şi botezat imediat ce-mi terminasem studiile din învăţământul general, am urmat apoi cursuri de filosofie; în perioada în care se întamplau toate acestea, mă aflam de abia la începutul studiilor teologice. Era vorba de o ştiinţă cu desăvârşire nouă pentru mine. Până atunci, creştinismul şi Biserica Romano-Catolică erau în viziunea mea un amalgam, ceva absolut nedefinit. În viaţa mea monahală mă preocupa doar aspectul lor suprafiresc; încă nu mi se dăduse prilejul să examinez mai în profunzime temeiurile şi perceptele fundamentului organic al Bisericii mele.

ÎNVĂŢĂTURA ABSURDĂ DESPRE PAPĂ
Aşadar, chiar în acel buchet de texte alese cu înţelepciune de confesorul meu, începuse să se descopere în adevăratul său chip acest organism monarhic-religios numit „Biserica Catolică”. Cred că o scurtă trecere în revistă a caracteristicilor ei este binevenită:
Întâi şi întâi, în romano-catolicism Biserica Creştină „nu este altceva decât o monarhie absolută”, al cărei singur conducător este Papa, acţionând în fiecare sector în calitatea lui de Papă. În această suveranitate papală „stă toată puterea şi tăria Bisericii”, care „altminteri nu va dăinui”. Însuşi creştinismul are ca suport total Papalitatea. Încă ceva: Papalitatea este nici mai mult nici mai puţin decât „cel mai important element al Creştinismului; vârful şi esenţa lui”.
Autoritatea suverană a Papei în calitate de comandant suprem şi cap văzut al Bisericii („Piatra cea din capul unghiului”; „Dascăl al lumii, fără de greşeală în materie de credinţă”; „Reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ”; „Păstorul păstorilor” şi „Marele Arhiereu”) este dinamică şi puternică, însumând toate drepturile legislative şi doctrinare ale Bisericii. Papa îşi extinde „dreptul divin” asupra tuturor şi îndeosebi asupra fiecărui om botezat din toată lumea. Această autoritate dictatorială poate fi deci exercitată oricând în mod direct asupra oricărui creştin, laic ori preot, şi asupra oricărei Biserici, de orice rit sau neam ar fi, dat fiind că Papa e super-episcopul fiecărei eparhii ecleziastice din lume.
Toţi cei ce refuză să-i recunoască această autoritate şi nu i se supun orbeşte sunt „schismatici”, „eretici”, „necinstitori de Dumnezeu” şi „sacrilegi”, iar sufletele lor sunt de pe acum sortite osândei veşnice, întrucât pentru a ne mântui e necesar să credem în dumnezeiasca instituţie papală şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei.
Astfel, Papa întruchipează acel fantastic conducător despre care a prevestit Cicero când scria că toţi vor trebui să-l recunoască pentru a se mântui. Întotdeauna, conform învăţăturii catolice, „dat fiind că Papa are dreptul să intervină şi să judece deplinătatea problemelor spirituale ale tuturor creştinilor şi ale fiecăruia în parte, cu atât mai mult are dreptul să facă aceasta şi în problemele lor lumeşti. Nu poate fi limitat doar la a judeca prin prisma pedepselor spirituale, privându-i de mântuirea veşnică pe cei ce nu i se supun, dar are de asemenea şi dreptul de a exercita stăpânire lumească asupra credincioşilor, pentru că Biserica are două săbii, simbol al puterii spirituale şi lumeşti. Prima dintre ele e în mâna clerului, cealaltă în mâna împăraţilor şi a ostaşilor, care totuşi şi ei sunt în slujba clerului, supunându-se lui”.
Papa susţine că este pe pământ vicarul Aceluia a Cărui „Împărăţie nu este din lumea aceasta”, a Aceluia Care n-a îngăduit Apostolilor să-i imite pe împăraţii pământului care „stăpânesc neamurile”, arogându-şi titulatura de împărat lumesc şi continuând, ca atare, tradiţia imperialistă a Romei. În diferite epoci, Papa a ajuns, într-adevăr, stăpân peste domenii întinse şi a purtat războaie sângeroase împotriva altor regi creştini pentru a pune stăpânire pe alte întinderi de pământ sau, pur şi simplu, din sete de alte bogăţii şi stăpâniri. Avea nenumăraţi sclavi. Juca un rol vital şi de multe ori decisiv în istoria lumii. Datoria principilor creştini este de a ceda în faţa „divinului şi dreptului împărat”, dându-i lui tronul acestei împărăţii politico-bisericeşti.
Astăzi, împărăţia lumească a Papei este restrânsă la statul Vatican. E vorba de un stat independent, cu ataşaţi diplomatici la guvernele celor două emisfere, cu armată, armament, poliţie, închisori, monedă etc. Şi ca o cunună şi un apogeu ale atotputerniciei Papei e faptul că el se bucură de un privilegiu teribil, unic în lume.
Un privilegiu absurd, ieşit din comun, pe care nici idolatrii cei mai învederaţi nu şi-l puteau închipui. Este infailibil de drept divin, potrivit definiţiei dogmatice a Conciliului Vatican I din anul 1870. De atunci încoace, acestuia omenirea îi e datoare să i se adreseze cu cuvintele adresate Domnului: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice”. De aici încolo nu mai e nevoie de Duhul Sfânt ca să călăuzească Biserica „la tot adevărul”. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură, nici de Sfânta Tradiţie, căci de acum este un dumnezeu pe pământ, având puterea de a cataloga ca netrebnice şi înşelătoare învăţăturile Dumnezeului Ceresc.
În virtutea acestei infailibilităţi, Papa este singurul dreptar al credinţei şi poate afirma şi susţine, chiar şi contrar învăţăturii Bisericii, noi dogme, pe care credincioşii sunt datori să le primească pentru a nu-şi pierde mântuirea. „Depinde doar de voinţa şi dispoziţia lui ca un lucru pe care îl vrea (Papa) să fie considerat sfânt sau sfinţit în toată Biserica”, iar edictele lui epistolare trebuiesc luate în consideraţie şi crezute, cerând aceeaşi supunere ca nişte „epistole canonice”.
Din moment ce Papa este infailibil, trebuie ascultat orbeşte. Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfânt” de către Biserica Catolică, zice următoarele într-un mod foarte firesc: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.

Excelentă recomandare, ce să zic!? Cu o ditamai blasfemie pe copertă. Cred că cel care a ales această imagine ar trebui să catehizeze întâi pe el însuşi şi abia după aceea să să se-apuce de recuperat neoprotestanţi la ortodoxie. La fel şi cei care o recomandă!

Daniel, Dumnezeu sa-ti dea sanatate!! atat pentru rabdarea ta, cat si pentru faptul ca nu ai acel ton malitios spefic oamenilor "diplomati"!
Sigur ca inteleg, ca in afara de cuvantul Domnului care nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu, aud la fiecare Liturghie cuvintele rugaciunii preotilor pentru toti crestinii din lume, cand se zice :"Doamne Dumnezeul nostru, mântuieste poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta!" si evident, aici poporul nu suntem doar noi, romanii, ci toti cei care credem si marturisim un Domn, o Credinta, un Botez, ne inchinam Sfintei Treimi si Maicii Domnului! oricine-am fi, cum ne-am numi, ce culoare a pielii am avea sau ce natie, ce limba am vorbi, Tatal nostru si Crezul e acelasi pentru noi, caci suntem frati intru Hristos.... nici nu mai e nevoie de vreo explicatie....

PROBLEMA apare la intrunirile inter-religioase!!
postez si aici aiureala ecumenista de anul asta: http://www.youtube.com/watch?v=mhwmGdJeHsw

te rog sa observi ca din primele minute niste indivizi intra cu Evanghelia noastra Ortodoxa ,iar la minutul 51-52, in acest CIRC apar si preoti ORTODOCSI care mie-mi par pur si simplu hipnotizati cand dau binecuvantarea in toata adunatura aia!!

ce intelegi tu de aici_??

si cum Catalin bate apa-n piua cu esenta cuvantului, ocolind discret raspunsul, te intreb si pe tine: ce inseamna in fapt saptamana de rugaciune ecumenica ce are loc de cativa ani chiar la Mitropolie?
ca mie nu-mi pare a fi in spiritul si legea ecumenismului de origine greaca.. oikumena!!