Cu oricine greseste putem fi blanzi, dar nu si cu pacatul. Pacatul e pacat indiferent cine l-ar comite. Greu e sa ajungem la inima celui care greseste. Dumnezeu ne lasa sa gustam din roscovele porcilor daca nu suntem in stare sa alegem bucatele alese pe care ni le ofera.

,,Altii sufera spre slava lui Dumnezeu. Atunci cand isi vede pacatul si se corecteaza multi din jurul lui iau aminte si se corecteaza si ei. Eu sufar din pricina pacatelor mele.'' Asa spunea un preot ca e bine sa gandim atunci cand vedem ca unii sufera.

Tot raul e spre bine se pare. Am reusit sa ma loghez cu noul telefon desi e m prost ca uechiul. Multumesc pt raspunsuri . Adame, m-ai facut sa rad, cu luatul gainilor in pensiune:). La ai mei nu mi-e bine, "acasa" e mm bine, chiar daca (mai ales ca) nu vorbim. Am vb cu un dr, acum astept adeverinta de la serviciu. Va tb sa vb si cu pr, poate il retin dupa slujba de seara, sa vad dc vrea. Poate va tb sa ma mut cu chirie, dar tot in zona aia as vrea.

Fă ceva cu tastatura aia, că ne omori și cu forma, nu numai cu conținutul.

Ce nu e in regula cu tastatura mea, ca nu inteleg? Dc ati sti cum mi se afiseaza mie paginile forumului pe acest telefon, v-ati cruci. Nue facut pt asa ceva. Dar tot nu-mi dau seama ce vedeti voi. Faceti o poza si aratati-mi si mie!

Cred ca am amintit in comentariile mele ca nu recomand concubinajul nimanui,si nu fac apologia lui!
Cinstit este sa prezint si relatiile unor prieteni,colegi si cunostiinte care au fost impreuna de la 20 de ani si s-au casatorit pe la 30...au copii acum,casa si nu s-au despartit.Greu de spus daca si relatia lui Fallen va avea un final fericit...

Asta pt ca jurati cu inima pe inima ca toate concubinajele sfarsesc prost;aiurea,Dumnezeu nu judeca ca voi;daca vede ca omul greseste ani de zile traind in curvie,il ajuta pana la urma sa iasa din pacat. Unii isi oficializeaza relatia cu persoana cu care au intrat in pacat,altii se despart si isi incearca norocul in alta parte.Foarte rar mor oameni de batranete in concubinaj,necasatoriti.
Dupa voi,orice este inacceptabil si nu exista iertarea pacatelor!
De multe ori imi doresc sa-i vad pe toti aia care comenteaza in situatia celui comentat!As dori sa va vad si pe voi in aceiasi situatie de compromis...dar este greu,unii sunt atat de reci si de calculati ca nu au pic de empatie pt greselile altora.Nu se pun in pantofii lui.

"M-am tot nedumerit de-a lungul anilor atunci când am (re)citit textele referitoare la curățirea Templului. De unde a apărut acest Isus mânios, cu biciul în mână, care vine și gonește (poate chiar de două ori) comercianții care profanau Casa Domnului. Domnul s-a mai mâniat odată (cel puțin, atât ne arată evangheliile) atunci când ucenicii au certat pe cei ce aduceau copiii la binecuvântare. E adevărat, modul în care li se adresează fariseilor (și de vreo două, trei ori ucenicilor) sună destul de mânios. ”Dați cinste Fiului, ca să nu se mânie…” spune Psalmul 2. Cum putem reconcilia imaginile unui Împărat smerit și blând, a Mielului gata de sacrificiu și, între ele, a Fiului mânios?
Trebuia să fie!
Astăzi când se încearcă o retușare a trăsăturilor lui Dumnezeu, redus la o iubire necondiționată, tolerantă și chiar neutră, secvența biciului ridicat, gata să lovească, a brutalității cu care Domnul a răsturnat mesele bancherilor impertinenți, ne obligă să înțelegem totalitatea caracterului și atributelor Sale divine.
Sfințenia în război cu nelegiuirea! Dumnezeul-Dragoste este și un foc mistuitor! Mâinile străpunse pot biciui! Fruntea însângerată de spini se poate încrunta! Ochii înlăcrimați pot străfulgera! Susurul blând poate să tune și să fulgere!
Mielul răcnește a Leu! (

http://popaspentrusuflet.wordpress.c...os-mielul-leu/)

Se stie foarte bine, ca Isus a folosit violenta pentru a-i indeparta pe bisnitari din Templu,gonindu-i cu biciul si folosind un ton ridicat de revolta !
A fost revolta adevarului si a dreptatii in fata ticalosiei umane si a ratacirii ,si o invatatura pentru noi,care ne spune ca in fata ticalosiei incapatanate si obraznice nu se poate totdeuna sta numai cu vorbe si povete,ci trebuie o masura mult mai concreta !!!
Insusi Mantuitorul ne da acest exemplu personal : intrarea sa in templu !
E edificator acest moment pentru cei care trebuie sa vada personalitatea divin-umana complexa si diversa a Mantuitorului,si care nu consta in exclusivitate numai in imaginea intoarcerii si celuilalt obraz !

Greşeşti amarnic! Inacceptabilă este existenţa păcatului precum şi atitudinea "las' că să fie bine ca să nu fie rău!", "fac/au făcut şi alţii la fel".
O atitudine aproape creştină, nu?:5:

Uite, pică precum o mănuşă: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...l-lui-dumnezeu

Ba pardon,Dumnezeu nu ne-a facut judecatorii celorlati! Fallen procedeaza in cunostiinta de cauza si stie foarte bine ce face si ce este considerat pacat.


Singurul care ii poate da niste directii clare in acest sens lui Fallen este preotul paroh,ala de-l frecventeaza si cunoaste istoria in detalii.
Dumnealui a fost investit cu judecata si cu dreptul la osanda(pe care o da sub forma de canoane).


Citatul pe care il dati nu are relevanta pt cazul acesta:voi toti sunteti casatoriti ,deci superiori pozitiei lui Fallen si va da mana sa dati lectii in sensul asta ce este pacat si ce nu. Cand esti casatorit ,ai copii si o viata exemplara fara ispite revelante,este facil si comod sa vezi problemele existentiale ale altora drept inacceptabile.
Trecerea de la pacat la starea de inocenta nu se face asa in urma comentariilor voastre incomode sau injurioase;comentarii care pot intra si iesi pe urechile lui Fallen fara importanta.
Ea este cheia,cand va veni momentul(se va umple paharul,se va satura)va lua masuri.
Daca observati,ca nu doreste sfaturi in aceasta directie,adica nu a deschis topicul despre parasirea concubinajului.


Multi zic ca sunt blanzi cu omul si rai doar cu pacatul,dar la o adica nu pot separa omul de pacatul sau si-l lovesc in cap cam asa ca si cand ar avea o lighioana pe cap,sa omoare numai gandacul uitand ca ii vor sparge si capul aluia.

Crestina,necrestina numai asa invatati lectia sa fiti mai empatici la greselile care i-au impins in suferinte si pacate pe unii.
Altfel,numai judecata rece,calculata care nu vine din inima ci dintr-o minte deconectata de la orice.

Articolul este ok(cam scurt si necuprinzator/vag ca pt incepatori).

Totusi Iisus se vrea a fi cunoscut lumii ca un Imparat al milei,al dragostei,al sacrificiului dus pana la desfiintare si nu ca maniosul care sare sa arda cu biciul,in templu;altfel sacrificiul sau nu s-ar mai fi intamplat,nu ar fi fost de folos.
Chiar daca si asta a fost o mica fateta a personalitatii Sale,nu putem face din acest incident o filozofie,nu putem cladi pe aceasta purtare o intreaga religie.
(Desi unora cu grave probleme de comportament le-ar surade!)

Empatia e una şi n-are ce căuta în atitudinea pe forum (şi chiar în particoler) şi criticarea/arătarea păcatului e alta.
Atitudinea asta "empatică" nu duce la nimic bun: dacă te prezinţi la camera de gardă cu o pungă de puroi la subbraţ ce-ai prefera? Să te consoleze doctorul sau să-ţi spargă (pe viu chiar) buba şi să scapi?

Ceea ce-mi spui tu mie este diferit de ceea ce se intampla aici,pe forum.
Da,am incredere in doctor(desi nu intotdeauna)sa-mi sparga el punga cu puroi dar nu m-as lasa pe mana oamenilor din multime care vor sa ma doftoriceasca si sa-mi sparga ei punga.
Sa-si vada toti de pungile lor,pe unde sunt dosite...

Caci pacatele se trateaza la duhovnic iar bolile la doftori...multimea sa-si vada de drum!
Asta zic si eu,nu-i sfatuiesc pe altii sa-si expuna pacatele pe forum pt a sminti si a-i "obliga "pe altii sa fie eroii lor spirituali. Lasati-l pe duhovnic sa-si faca meseria lui,nu i-o furati mai oameni buni!

Gata,vb multa=saracia omului,cum zicea cineva din familia mea;faceti si spuneti ce doriti,inchei aici.multumesc!

Stati putin ca nu inteleg, sau nu ma fac inteleasa. Daca traim sub acelasi acoperis fara sa avem insa relatii intime, tot pacat e? Sunt multe persoane care sunt silite sa coabiteze cu persoane care le abuzeaza, rude sau nu, fie ca n-au unde sta, fie ca asa aleg, din dragoste sau mila pt persoana respectiva. Si un parinte sau alta ruda in varsta de care vrei sau trebuie sa ai grija, te poate abuza, fizic si emotional, facandu-te sa te gandesti dc merita nevointa ta, sau nu. De ate ori nu se intampla, cand avem de ales, sa fugim de responsabilitati, sa le lasam pe umerii altora. Apoi ajungem in situatii cand nu mai avem de ales, si totul se intoarce impotriva noastra, parca sa ne amintim pacatele sau sa ne luam partea de umilinta, spre a invata smerenia. Diavolul ne ispiteste din ce in ce, ca pe David pe drumul exilului, iar noi cartim, "pana cand, Doamne?". Am vb cu duhovnicul candva despre asta si a zis ?i dlui ca asa e, dar nu intodeuna nevointa asta (de a suporta pe cineva care ne abuzeaza, chiar si so?) ne e spre mantuire, pt ca se poate ajunge la pacate mai mari, la blesteme, la dorit moartea, a ta sau a pers respective, (sau chiar...), etc... (apropo de asta, m-a uimit cat de "u?or" vorbea dr cu care am vb despre oameni care se omoara, sau au inten?ia, de parca i-ar întâlni la tot pasul...)

O parere
 

De iubire fata de semeni si de empatie, intelegere, mila trebuie sa dam dovada cu totii, in orice situatie, fata de orice persoana.

Iertarea pacatelor exista si Iisus ne-a aratat asta de nenumarate ori in Evanghelie.

Insa iertarea pacatelor vine din partea lui Dumnezeu atunci cand omul constientizeaza pacatele pe care le-a savarsit, le regreta, se pocaieste, cere iertarea lui Dumnezeu si hotaraste sa nu le mai faca (sau cel putin sa incerce).

Atunci insa cand stim ca pacatuim, dar nu vrem sa renuntam la pacat, continuam sa traim tot asa si, eventual, ne gandim ca Dumnezeu ne iarta pentru ca e bun si milostiv, sau ne gandim ca: lasa, merge si asa, cred ca nu se poate vorbi de iertare. Si asta pentru ca Dumnezeu nu mantuieste cu forta, nu iarta pacatele daca nu vii sa-I ceri iertarea! Si poate si pentru faptul ca la pacatele pe care le faci mai adaugi unul: viclenia!

Este doar o parere si-mi cer scuze daca am deranjat pe cineva!

Doamne ajuta tuturor!

De reţinut este faptul că Domnul a răsturnat tarabele şi boutique-rile, fără să-i extermine pe neguţători. Dacă s-ar întoarce astăzi, în trup, printre noi lucrurile ar sta mult mai rău... Însuşi Sfântul Său Nume a ajuns în ziua de azi un brand turistic din care urmaşii neguţătorilor din Templu produc miliarde de dolari, începând de la Ierusalim şi până la marginile pământului. Dincoace de orice alegorism, mânia Domnului a avut o ţintă precisă şi anume comerţul prosper ce parazitează fenomenul religios. Nu există loc semnificativ în ordine duhovnicească unde ochiul dracului să nu lucească pe la porţi, poate cu excepţia Athos-ului. Acolo măcar au concentrat tot bâlciul parareligios într-un singur loc, la Careia, scutindu-i pe pelerini de spectacolul sinistru al exploatării comerciale în restul Muntelui.
Mânia Domnului este o manifestare singulară a exasperării în faţa tupeului nemăsurat al Satanei care, prin intermediul sclavilor şi acoliţilor lui, şi-a făcut tabără în chiar inima celui mai sfânt loc de pe pământ. După ce-am luat act de situaţie descrisă anterior, putem alegoriza cât vrem ieşirea Mântuitorului.

Stati putin ca nu inteleg, sau nu ma fac inteleasa. Daca traim sub acelasi acoperis fara sa avem insa relatii intime, tot pacat e? Sunt multe persoane care sunt silite sa coabiteze cu persoane care le abuzeaza, rude sau nu, fie ca n-au unde sta, fie ca asa aleg, din dragoste sau mila pt persoana respectiva. Si un parinte sau alta ruda in varsta de care vrei sau trebuie sa ai grija, te poate abuza, fizic si emotional, facandu-te sa te gandesti dc merita nevointa ta, sau nu.

Este pacat daca "fara relatii intime" inseamna cumva "se intampla doar o data la 2-3 luni si mie oricum nu-mi place".

Este pacat din perspectiva faptului ca iti legi viata de o persoana care efectiv nu are nici o tangenta cu asteptarile tale, casatorie, copii, etc. si mai ales la o varsta la care te apropii de sfarsitul fertilitatii.

Sunt multe persoane care sunt silite sa coabiteze cu persoane care le abuzeaza, rude sau nu, fie ca n-au unde sta, fie ca asa aleg, din dragoste sau mila pt persoana respectiva. Si un parinte sau alta ruda in varsta de care vrei sau trebuie sa ai grija, te poate abuza, fizic si emotional, facandu-te sa te gandesti dc merita nevointa ta, sau nu.

In cazul asta nu ai nici o responsabilitate.
Sau ma rog, ar fi responsabilitatea victimei fata de agresor.
Poate reusesti tu sa o definesti ca mie nu-mi vine nimic in cap pe directia asta.

Umilinta nu e tot una cu a te lasa umilit intr-o relatie fara Dumnezeu.


Corect si unii isi iau singuri asupra lor astfel de "nevointe" fara mandat "de Sus".

Sigur, asta dupa ce declarai cu emfaza ca exista sanse destul de bune sa se ajunga la casatorie si prin concubinaj.

Cate cazuri si ce te face sa crezi ca sunt reprezentative pentru toti cei care pornesc pe drumul asta?
Ah, si tin sa-ti amintesc ca "fallen" a trecut binisor de 30.

Si sa te mai intreb ceva, consideri ca sunt casnicii fericite? Sau nu cunosti detaliile, oamenii isi reprima binisor frustrarile, etc?
Pentru ca pe la 30 ani+, cum spunea cineva, ca sa fii ne-casatorie e ca si cand muzica s-a oprit si toti s-au asezat jos, iar tu ramai in picioare.
Asa ca te casatoresti cu cine se intampla sa ai aproape in acel moment, ca e jenant cand toti aia mai cu scaun la cap au deja familie si copii tu sa spui ca ai "prieten" sau "prietena".

Cine a zis "toate"?
Tu sustii ca majoritatea sfarsesc fericit.
Eu zic ca majoritatea sfarsesc prost.
Amandoi vorbim din experienta celor care ii cunoastem.
Cine are dreptate?

Dar hai sa o luam logic, moral, cum vrei.
Care varianta are sanse sa se finalizeze mai repede cu o casatorie:
1. o relatie care incepe cu castitate si tinde spre casatorie?
2. un concubinaj care dureaza deja de ani buni si nici unul sau cel putin barbatul nu vrea sa auda de casatorie?

Mai ai putin si ne argumentezi si utilitatea fericita a "casatoriei de proba".

Serios. Dar judeca ca tine.

Adica explica-mi te rog care e logica si temeiul moral pentru afirmatia de mai sus?
E ca si cand ai zice "daca furi de mult timp, Dumnezeu te ajuta pana la urma sa nu mai furi".
Deci furati in continuare pana faceti norma de timp la care Dumnezeu "hop" te scoate din hotie.

Serios, unde ai gasit scris asta?

Deci sa inteleg bine, dupa tine empatia inseamna ca atunci cand vezi ca cineva a facut o greseala si sufera de pe urma ei, sa-i spui "lasa ca faci bine, mergi inainte asa".
Iar cel care ii spune "uite ca suferi, inca un semn ca ai facut o alegere gresita, incearca sa-ti schimbi optiunile" este lipsit de empatie.

Mai sa fie!!

Stie ce face, ca nu e inconstienta sau cu probleme la cap, dar stie bine?

Dar dupa cum vezi, mai asteapta si alte opinii, altfel n-ar aduce problemele ei personale aici.

Aiurea, astea nu sunt scoase din burta sau din gama optiunilor personale ci din normele morale ale Bisericii fata de care tu se pare ca ai o pozitie contrara la capitolul asta.

Stii prea putine despre casatorie.
Inca o data, unde a scris cineva ca "problemele existentiale ale lui fallen sunt inacceptabile"?

Ies sau raman, depinde de ea.
Si care din ele sunt injurioase mai exact?

Si cand "se umple paharul"?
Cand va inceta sa sparga telefoane si va incepe sa sparga capete?

Da, a deschis despre spartul telefoanelor.
Unul dupa altul.
Asa din senin, fara motiv.

De ce, a zis cineva ca "fallen" este rea sau cum?
I s-a spus ca a facut o alegere proasta.
Chiar nu vezi diferenta?

Mie imi pare ca puneti prea mare presiune pe Fallen sa ia o decizie acum si aici,desi ea este destul de nervoasa si de agasata si de alte probleme;eu cel putin as avea tactul necesar sa o las sa se linisteasca putin.

Degeaba incercati sa-mi puneti in carca simpatia pt sau acceptarea concubinajului ca pe o solutie de compromis satisfacatoare ,repet,eu am dorit doar sa subliniez ca daca acest pacat s-a intamplat din diverse cauze si sminteli, a fost drum de intoarcere si de iesire din pacat,cu voia lui Dumnezeu.


Mie,pacatele altora nu-mi dau neliniste si nesomn,in schimb ale mele,da.
Cand aveam vreo 20,am mai explicat ca mi-am pierdut serviciul din cauza ca nu am raportat o colega care fura;intr-un fel imi pare normal ca fiecare sa faca/ actioneze cum doreste(liberul arbitru,remember?)deoarece pocainta este o lucrare personala,care vine din interior si nu INTERVENTIA MEA sub forma de comentarii sau mustrari vizavi de cineva care pacatuieste(fura,bea,curvasareste...)

Poate am eu o atitudine gresita,dar eu asta am inteles ca este atitudinea corecta vizavi de oameni;daca avem pretentia ca nu ne consideram mai buni decat ei.Putem sa le spunem cu blandete cum stau lucrurile daca ne cer parerile,daca ne intreaba sa intervenim cu ajutor moral sau concret...


Cazurile de concubinaj pe care le-am cunoscut nu aveau la baza indecizia sau refuzul barbatului de a oficializa relatia ci erau motive stringente,materiale sub forma lipsei de locuinta,carierei,relatii la distanta(lucru in strainatate) sau ateism.
Un alt cuplu,pe care l-am cunoscut in USA,erau necasatoriti cam de 7-8 ani,impreuna ca mai toti din anii facultatii,greutati in camine,cu chirie,pe la parinti...plecau in fiecare an cu viza,munceau pe vase diverse joburi stupide(el era inginer IT,ea profesoara lb straine)apoi puneau banii in banca pt casa;dintre toti pe care I-am cunoscut in concubinaj astia erau cei mai credinciosi,adica tineau posturile,frecventau biserica si se sculau in rugaciuni,se culcau in rugaciuni.
Pana la urma,a venit vremea cand au facut cu ajutorul lui Dumnezeu suma pt casa,s-au intors in tara si au facut nunta.Inainte de asta ,nu aveau bani nici de nunta,nici de chirie,nici de unele.
Concluzia este ca nu in toate cazurile,exista refuzul barbatului de a nu se crea obligatii in relatia respectiva ci mai degraba un soi de teama,o eroare de calcul care duce la pacat-in exemplul de mai sus,cuplul respectiv putea sa se casatoreasca chiar si fara fast,cu o suma mica -dar ce te faci cu pretentiile lui tata socru care nu putea sa-si dea fiica dupa un "matze-fripte","coate-goale" de student la IT care nu are bani de o nunta ca-n povesti,dupa care toata comuna vorbeste saptamani in sir.

Nu te mai agita, Yasmina. Nu am mai putut scri e aseara, eram obosita (nu stiu de ce). Si eu cunosc, atat concubinaje care sfarsesc bine, cat si casnicii care sf prost. Adev e ca mai toate casniciile incep cu concubinaje e drept ca nu asa lungi, de la cateva luni pana la 2-3 ani. In cazul concubinajelor mai lungi, 6-7 ani, care deja scartaiau, intr-adevar, dupa nunta s-au stricat de tot. Altele au crezut ca se vor indrepta dupa ce fac copil, sau isi iau casa, dar nu a fost sa fie. Iar alte casnicii, desi facusera toate la timp, s-au stricat dupa 10-20 ani chiar, fara un motiv previzibil. Stiu pe cineva apropiat care a plecat dupa >20 ani pt ca cica fusese traumatizat de certurile dintre parintii lui, si nu voia sa ajunga in aceasi situatie... Iar copiii, am obs ca au pareri impartite: unii ar fi preferat sa se desparta parintii decat sa se certe pecand altii ar fi pref sa ramana tatal agresor acasa decat sa-i lase. Eu una as fi pref prima var, sa se desparta, pecand al meu o invinovateste pe mama lui ca l-a parasit pe taica-su si i-a purtat pe drumuri (prin camine, pe la bunici, etc), cica ar fi pref sa-i bata taica-su pe toti, decat sa nu aiba tata si sa-i bata altii... Daca nu mai imi face nimic care sa ma revolte, intre timp, o sa incerc sa-i prezint docto rului si cazul ("patologia") lui.

Intoarcerea fiului risipitor
 

De cate ori nu se intampla sa ne bucuram de intoarcerea celor rataciti, dar totodata sa nu le acordam prea mult credit, ci sa ne asteptam sa revina cat de curand la vechile obiceiuri... Si nu pt ca nu vrem noi sa-i credem, sau sa-i iertam, nu ca n-am face toti la fel, in fata lui Dumnezeu, ci pt ca unora a ajuns sa li se para fireasca iertarea si iubirea necondi?ionata... In parabola evanghelica, desigur, e vb de o iertare "absoluta", definitiva, irevocabila, dar si de intoarcere la pocainta "definitiva". Ceea ce in viata nu se intampla, de obicei. Ce ar fi fost daca fiul intors ar fi venit sa mai ceara bani pt a pleca iar in lume, considerand ca i se cuvin? Sau dupa un timp de pocainta s-ar fi obraznicit din nou si ar fi dorit sa plece, asa cum facem toti, dealtfel? Problema nu e ca noi nu am vrea sa îi iertam (chiar ma bucur ca macar vreau asta, poate ca postul si rugaciunea sf Efrem sirul functioneaza), ci ca nu vrem ca ei sa "plece" iarasi ...poate dc am avea suficienta incredere, nu s-ar intampla asta, dar...problema e ca ei asteapta iubire si iertare neconditionata, si de la oameni, si de la Dumnezeu, in schimb "iubirea" si bunavointa , buna purtare a lor e conditionata de cum le sunt satisfacute propriile interese...asa ca poate ar trebui si am fi indreptatiti si noi sa-i lasam sa manance cu porcii, inainte sa-i primim inapoi; sau asta e doar dreptul lui Dumnezeu, iar noi trebuie sa iertam neconditionat?

Tocmai am citit astazi un articol pe tema asta scris de Maica Siluana. Zicea ca daca reusim sa-i iubim pe cei care ne dezamagesc, suntem foarte castigati, dar ca totusi dezamagirea se produce din vina noastra nu a lor. Mi-ar placea sa o intalnesc pe Maica sa vb cu dnei. Mi se pare ca lucreaza in Iasi, nu? Am mai citit tot azi un articol din Paisie Aghioritul, care spunea sa nu ne amaram cand cineva ne necajeste, pt ca ne face un bine, ca Dumnezeu ne trimite si ispite, dc ne sunt de folos (???). Eu credeam ca ispitele-s de la diavol, care ne stie slabiciunea si vrea sa ne maniem; acum, e drept ca daca am rezista, am avea mare folos duhovnicesc, pacat insa ca nu prea se intampla...

O posibilă explicaţe este că, de fapt, Dumnezeu îngăduie ca noi să fim ispitiţi, în ideea ca noi să luptăm să depăşim/ să rezistăm ispitelor... Astfel devenim mai "puternici", mai maturi, mai cuminţi (?)...

Daca ai anumite asteptari de la o persoana,asteptari care nu se materializeaza,dezamagirea este produsul tau (intern brut). Persoana respectiva nu este vinovata ca tu I-ai oferit un credit mai mare decat merita;atata poate,atata face!
Ideea este sa tratezi greselile altora ca si pe cele proprii,sa ai ca plan B explicatia ca toti oamenii sunt supusi greselii si sa poti acorda o a doua sansa. Nu exista om perfect si oricine poate dezamagi sau gresi.

Totusi imi este greu sa inteleg acest rol pedagogic al celor mai blestemati oameni care necajesc existenta altora.
Daca sunt atat de buni pt dezvoltatrea duhovniceasca a altora inseamna ca cei mai blestemati oameni ar trebui sa fie preoti?
Eu nu sunt de acord cu aceste forme voalate de masochism;important este sa pleci din calea celui care doreste sa te foloseasca,facand pe victima de buna voie nu faci decat sa-i dai si lui sansa de a mai pacatui un pic.

Si asta e adevarat, doar ca, pana la urma, e alegerea lor sa pacatuiasca sau nu... Daca gasesti o usa deschisa nu-i musai sa intri la furat (adik nu te fac eu hot, lasandu-ti usa deschisa, nu-s io vinovat de caderea ta in pacat; doar nu esti animal, sti ca nu-i bine sa furi...dc pot intra animale, pasari, insecte, atunci inchizi usa, normal, ca aia nu-s dusi la biserica :))

Pe la noi,Politia ruleaza un program de educatie pt public in care avertizeaza/atentioneaza cetatenii sa nu fie neatenti cu bunurile lor,sa nu-si lase bunurile neincuiate si asigurate ca mai apoi sa se planga ca s-au furat.
Decat sa te culci linistit ca toti oamenii sunt buni ca painea calda,mai bine esti prevazator si nu lasi ca neatentia sau delasarea sa te puna intr-o situatie periculoasa.
Ai auzit cumva de expresia"omul potrivit,la locul potrivit"?Sa stii ca inversul ei este valabila in ceasul rau"omul nepotrivit,la locul nepotrivit" ":))


O alta chestie,este ca toata lumea ma cearta la firma ca umblu cu geanta deschisa,iar prin deschizatura se vad bancnote de bani(maruntis).Imi cumpar ceva in drum spre serviciu,o guma iar restul il pun deasupra.
Managerul imi spune mereu pe un ton serios sa nu ispitesc pe nimeni cu banii asa lasati lejer;ca nu se stie niciodata!Si are dreptate,daca dispar as cadea in pacat,banuind poate oameni nevinovati.

Probabil ca tot cu logica asta umbla si femeile dezbracate pe strada sau chiar binisor dezgolite si in biserica.

@ Yasmina: Normal ca tr sa fim prevazatori, dar dc iti vad banii in geanta si ti-i iau, crezi ca e ok sa-ti zic ca tu esti de vina ca m-ai ispitit? (Hai dc e vb de-un snickers, mai treaca-mearga :)). Si dc nici nu te superi pe mine, esti cu atat mai vinovata, ca ma incurajezi s-o mai fac si alta data:). Cand nu o sa mai gasesc, am sa vin sa-ti cer. Dar vezi ca dc vreodata o sa indraznesti sa uiti sa iei bani sau mancare, sau sa o pitesti sa n-o gasesc, o sa ma supar rau pe tine!

@Alin: n-am auzit sa scape nimeni (sanatos mintal, cu discernamant) de acuzatia de viol sau adulter, pe motiv ca era femeia sumar imbracata ...

Poate vrei sa zici ca in fatza lumii, n-ai sa vezi femeia condamnata pentru chestia asta, dar Dumnezeu le judeca nitel mai altfel decat lumea, ca sa spun asa, pe intelesul tau.

Insa, cu toate astea...tot maicuta Siluana spune, in scrierile despre alcoolism, ca acceptarea, tolerarea viciului = incurajare tacita. Ceea ce duce sigur la pierzanie pe cel impatimit. Cu alte cuvinte, îi faci mai bine dc il parasesti sau nu-l mai primesti in casa (dc nu se lasa, desigur) . Asa pt noi, ne da Dumnezeu cat putem duce, cu cat suportam si iertam mai multe, cu atat mai bine, dar...daca cel care face rau nu invata nimic, ci mai rau se sminteste... Am mai citit o povestioara cu Ava Doroftei, parca. Avea un frate care obisnuia sa fure de la bucatarie, initial zicand ca i se facea foame inainte de ora mesei. Ava vb cu chelarul si-i zice sa-i dea tot ce cere, dc i se face foame. Fratele insa tot fura, pe motiv ca-i era rusine sa ceara. Atunci îi spune sa vina la el sa ceara tot ce pofteste, ca-i da, dar fratele tot fura. Cand il intreaba ce face cu mancarea furata, zice ca i-o da asinului :). De fapt fura pt ca se obisnuise si îi placea :) . Asa si eu, daca fur de la Yasmina din geanta tot ce gasesc, si ea zice ti-a ajuns, nu-ti mai trebuie, ca mai am acasa, cere-mi si-ti aduc, dar eu tot nu ma las pana nu îi golesc geanta de tot...inseamna ca nu a folosit la nimic bunatatea ei. Din pacate nu au spus si sfarsitul povestii, ce masuri a luat ava pt fratele cel impatimit...

Ei vezi? Exact asta ziceam şi eu acu' ceva zile relativ la aşa-zisa empatie din viaţa reală sau de pe forum.

?i lumea o condamna, si Dumnezeu o va judeca, dar nici pe barbat nu-l va ierta daca chiar ajunge sa pacatuiasca cu ea , decat poate daca intra peste el in casa si-n pat, il ia din somn:) . Acum daca doar se uita, o admira, dar nu se sminteste...meritul lui (sau dc chiar rezista unui "atac"); insa, sa-mi fie cu iertare, dar sunt barbati care nu doar se uita, dar si claxoneaza, fluiera, spun obscenitati, doar pt ca esti femeie si mergi pe strada, chiar nu conteaza cat si cu ce esti imbracata...(poate doar sa fii intr-un sac :))...

E mai complicat. Ca sot/ sotie, chiar parinte de alcoolic, poti, esti indreptatit sa-i spui "dc nu incetezi...pa!". Ca sef al unui neserios sau hot, la fel, ca prieten al unui abuziv, profitor, mincinos. Insa ca duhovnic sau terapeut, nu-l poti da afara de la terapie...si nici ca prieten, cand iti vine plangand ca a gresit... Insa, intr-adevar, tre sa-l tratezi ca pe un bolnav: sa nu-i dai ce nu are voie, oricat ar plange. Doar daca...nu face ceva mai rau dc nu-i dai sau nu-l lasi sa faca ... (desi a citat cineva aici pe un parinte care ar fi zis altora mai tineri sa nu faca compromisuri cu enoriasii de frica de a nu pleca la sectanti, sa-i lase sa se duca pe cei care atat îi duce capul). Insa, ma tem ca tb analizat de la caz la caz... Ca doctor, de ex, nu poti lasa un pacient sa sufere sau sa moara, sa-i pui viata in pericol, pt ca nu poate tolera un anume tratament, tre sa-i gasesti altul, chiar dc nu asa eficient. Sau, mai bine-l lasi sa moara de boala sau pacatul lui, decat sa-l omori din ravna ta sau sa-l impingi la sinucidere...

Nu e dom'le nimic complicat decât în măsura în care vrem noi să complicăm lucrurile!

aici sunt de acord cu tine!

Cine a zis ca e iertat din cauza asta?
Eu n-am zis.


Asta e scuza femeii?

Scuza pt ce? Ca sunt femeie si umblu pe strada? A fost o vreme cand mi-a fost rusine, cand am inceput sa am forma de femeie si mi se spuneau obscenita?i, uneori de catre barbati de varsta lui tata. Am umblat in adolescenta in pantaloni lungi si cu sapca in cap, din cauza asta. Si cu un cutter in buzunar, de frica sa nu se dea vreunu jos de pe schela sau din masina, sa-si puna-n practica dorintele exprimate cu voce tare... Cu toate ca as putea si eu sa invinovatesc pt asta pe cele care le place si fac expres ca sa fie admirate, fluierate si "dorite"...

In momentul cand nu vei mai tolera, si vei incepe sa acuzi pe celalalt de relele care le face (betie, violenta, gelozie, nesimtire, etc), va incepe si el sa se dezvinovateasca si sa te acuze pe tine... Noi stim ca nu bea din cauza ca esti tu geloasa, si nu se uita dupa altele pt ca esti tu grasa (ci pt ca asa îi place), iar copilul nu invata si se bate pt ca e ta-su betiv si ma-sa isterica, dar ...poti fi sigur ca tu esti fara de pacat, ca sa arunci cu piatra???