Nu de iertatul meu e vorba, frate. Ca nu sunt in masura nici sa te judec si cu atat mai grav sa-ti port vreo povara pe suflet. Dar fac si eu ca tine: Ce zic eu si ce zici tu? Daca inaintea lui Dumnezeu este sau nu un pacat "telepatia", asa cum o vad eu, si cum o percep in fata Lui, eu nu stiu. Tu pretinzi ca stii! Pentru ca "ai vazut scris"!... Nu, frate! Asa ai inteles, ceea ce e o mare diferenta.
Dorinta mea de a invata, o manifest in felul meu, mai bine, mai rau, mai incet sau mai greu, ca nu suntem toti la fel... Cam toate pe care le-ai scris in lungul tau mesaj, mi-au trecut si mie prin fata ochilor, dar incerc sa ma adaptez eu din mers la ele, mai inainte de a le cere celorlalti sa faca astfel. Totusi, am observat ca daca insist sa cred ca m-am inteleptit prin asta, ajung in cel mai de jos hau al umilintei sufletului. Nu eu am citit, nu eu am cautat, ci Dumnezeu mi-a aratat. Deci e clar ca nu e meritul meu!!
Tu faci pentru toti ceilalti trimiteri, si intr-un fel, bine faci. Dar reciteste cu ochi straini, propriile mesaje. Daca nu vezi grauntele de otrava, inseamna ca toata lectura din sfintii parinti este in van, fiindca undeva, vrajmasul, ti-a rapit blandetea si bunatatea. Cred ca am mai spus-o cu vreun an doi in urma si iata, acum ma repet: tot omul e tare sensibil: nu intra incaltat in sufletul lui, chiar de ai intentii bune. Chiar de are pacate grele, fii sigur ca are mai multe sanse decat tine sa ajunga la mila lui Dumnezeu.
Psihologie, telepatie, mandrie, porcarie... ce-i treaba noastra? Ii sta cuiva in gat faptul ca eu, pacatosul cred in telepatie? Vrei sa ma ajuti? As aprecia mai mult sa te rogi in tacere pentru mine, decat sa crezi ca... stii ce spui si sa ma indrepti dupa indreptarul cel stramb al subiectivismului. Nu cer nimanui sa-mi arate ce au scris sfintii parinti despre asta, ca nu e paralel ci perpendicular. A fi intelept, inseamna a tacea cand nu stii sigur. Iar cand crezi ca stii sigur... e vai si-amar.

Vaticanul a sustinut inca de pe vremea inchizitiei ca stiinta e de la draci. Dupa ce s-a prapadit Imperiul Otoman, a inceput si Ortodoxia sa constate ca stiinta este foarte periculoasa pentru trezoreria bisericilor, deci implicit pentru "mantuirea oamenilor".

in mintea cui?

Curios lucru este ca Sf. Scriptura nu blameaza telepatia, nici stiinta. Ba, dimpotriva, cartile de intelepciune din V.T. incurajeaza stiinta si condamna ignoranta fata de stiinta.
Nu sunt specialist in fenomene paranormale, dar ma asez pe o pozitie foarte ferma cand vine vorba despre a cataloga puterile paranormale dupa interese de grup. Daca un "Cutarescu" nu poarta sutana BOR, atunci lucreaza cu diavolul. Aceasta manie de a-i vedea pe ceilalti rai, iar pe noi buni, pe ceilalti rataciti, iar pe noi in calea Adevarului, nu cred ca este semn de smerenie. Iar acolo unde nu este smerenie este parere de sine.

mda...

Stiai ca de cele mai multe ori, starea de spirit a celui care citeste un text, poate denatura orice buna intentie a celui care a scris.
de exemplu:
Ce parere aveti despre starea sufleteasca a celui care a spus: "Vai voua fariseilor fatarnici?..." Ce L-o fi indemnat sa-i insulte pe bietii farisei, care nu erau cu nimic mai rai decat moralistii zilelor noastre (cu sau fara sutana)?

In textele Sfintei Scripturi, exista foarte multe sugestii si indemnuri la cercetare, cat si la credinta intr-un Dumnezeu rational. Proorocii condamna in repetate randuri rastalmacirea legii lui Dumnezeu, de catre capii bisericii (cei reponsabili cu dogmatica).
In special sunt condamnate superstitiile si aplicarile Habotnice ale poruncilor din Lege. Astfel de habotnicie devine pretex pentru a-L prigoni chiar pe Hristos, care a facut tina cu scuipat, si a vindecat oameni sambata. De asemenea, sf. Petru este atacat de semenii sai, Apostoli pentru ca intrat la oameni netaiati imprejur si a stat la masa cu ei. Astfel de comportamente similare regasim si astazi in randurile groase ale credinciosilor BOR.

Dorinta habotnica de a fi contra la tot ceea ce nu tine de BOR, duce la asuprirea oricaror idei si comportamente care ne sunt straine. Din aceasta pricina, cunoscatorii legii vechi l-au prigonit pe Hristos, pentru ca avea alte comportamente decat ale lor.
Omul chibzuit si cumpatat nu sare la beregata cuiva diferit decat el, de indata ce il observa, ci cauta mai intai sa inteleaga pricina cat si finalitatea diferentelor de viziune. Abia dupa o analiza riguroasa, facuta sub teama de inselare, sub teama de a repeta greseala saducheilor, aparea o pronuntare ferma. Daca suntem crestini, ne vom rezuma la fermitatea verbala. Altii trec la persiflari, aroganta, insulte si chiar violenta, dar acestia din urma nu prea au legatura cu Hristos.

Creatorul si Dumnezeul acestui Univers, a pus materia intr-o randuiala, pe care astazi stiinta o numeste generic "Legile Fizicii si ale Chimiei". In lumea veche, aceasta randuiala era pusa direct pe seama fortelor supranaturale potrivit folclorului (tunetul era din pricina sf. prooroc Ilie, care se plimba cu carul de foc si pocnea din bici, prigonind dracii). Cand cercetatorii au venit cu alta explicatie, instinctul de conservare culturala sau inertia fireasca fata de un crez impamantenit, a refuzat teza fizicienilor. Dar pentru ca oamenii aceia nu actionau doar intr-o directie conservatoare, refuzul a fost insotit de asuprire, iar fizicienii au fost denumiti retaciti sau chiar agenti satanici. Cu trecerea timpului, stiinta s-a dovedit a fi superioara folclorului, iar adeptii stiintei au preluat puterea politica si economica in detrimentul afacerilor cu folclor religios. Acest fenomen s-a petrecut in epoca industrializarii initial in Occident, iar mai tarziu in spatiul bizantin.

Foarte curios este faptul ca progeniturile orotocsilor au aderat destul de usor la miscarea comunista, desi au trait intr-un mediu foarte bisericos. Dar acesta este alt subiect.

Materia, creata de Dumnezeu, include si trupul omenesc, studiat de stiintele medicinei. In zilele noastre, cercetatorii declara ca studiul este inca in plina desfasurare, iar stiinta nu a ajuns la un rezultat final. Din aceste motive avem fenomene inexplicabile in evolutia unor boli sau a fenomenelor neuro-psihice.

Cuvantul "psihic" vine din greaca veche, de la "psyhi" care a fost talmacit suflet. "Megalinon psyhi mou = Mareste suflete al meu".
Refuzul de a accepta noutatea nu este din duhul sfintilor parinti, decat daca este motivat de o cautare launtrica atat de intensa, incat se doreste concentrarea intrengii antentii.

Cercetarile in neurologie sunt cele mai "crude" in lume medicinii, intrucat nu prea pot fi analizate pe un organism mort. Insa nivelul hormonilor din sange poate fi oricand analizat, prin analize de laborator. In felul acesta s-a ajuns la concluzia ca pofta sexuala este cauzata de nivelul hormonilor sexuali, care ar stimula in mod exceptional o anumita zona din creier. Aceasta concluzie stiintifica pare ca l-ar pune la zid de exemplu pe parintele Cleopa, care spune ca pofta vine de la draci. Parintele Cleopa insa, nu contrazice niciodata mecanismul prin care pofta lucreaza in trupul omenesc.

In filocalia IX, sf. Ioan Scararu, prezinta o tehnica de concentrare a mintii si de stapanire a gandurilor, la care ii indeamna pe incepatorii din tagma monahala. El sugereaza ca toti invataceii sa creada cu tarie ca monahii sunt superiori mirenilor si ca a muri in monahism iti da sansa de a fi mai sus in ierarhia cereasca de dupa moarte. Insusi sf. Ioan, insa, marturiseste ca aceasta metoda de concentrare este un siretlic bazat pe mandrie (o forma foarte puternica de motivare a vointei) pentru ca incepatorii sa dobandeasca statornicie si rabdare in nevointele monahale. Insa acest crez (fals), urmeaza a fi lepadat cateva trepte mai incolo, cand se incepe lupta cu parerea de sine.

In mai multe dintre invataturile Filocaliilor Ortodoxe, putem observa metode care astazi sunt folosite in psihoterapeutica. De asemenea, alegerea regimului alimentar in concordanta cu tinta ascezei (stapanirea zvacnirilor din trup si din minte) sunt astazi explicate stiintific si recunoscute. Carnea si vinul infierbanta trupul, adica stimuleaza anumite glande responsabile cu ritmul cardiac si eliberarea de hormoni sexuali in sange.

Nu credeam că voi găsi atâția rătăciți pe-aici...

Leonte, dragule, lasă ”știința” asta și plânge-ți păcatele. E mult mai de folos...

Iartă-mă Doamne!

De ce nu ambele? :D

Omul are dreptate sub anumite aspecte, desi la alte capitole rateaza grosier..

Stima de sine, increderea in sine, sunt stari mentale ce rezulta din efectele unui neurotransmitator numit serotonina. Scaderea dramatica a nivelului de serotonina din creier duce la depresii si chiar la deznadejde.

Credinta fierbinte intr-un Dumnezeu bun, atotputernic si care ne poarta de grija, este un exercitiu mental care mentine nivelul de serotonina la un nivel ridicat.

Orice stare sufleteasca are un corespondent hormonal. Eu nu am gasit ecuatia endocrinologica a fiecarei emotii si trairi. Probabil ca nici medicii nu au descoperit-o inca, dar ea exista.

Practicarea rugaciunii intr-o comunitate de credinciosi, intareste credinta mai mult decat in singuratate. In schimb, practicarea rugaciunii in afara comunitatii bisericesti, in mijlocul unor oameni ostili practicilor religioase, seamana indoiala si dilueaza credinta. Aceste doua situatii sunt explicate foarte limpede si de psihologia sociala, intrucat omul simte nevoia de apartenenta la grup si de acceptare a sa cu toate crezurile sale. Cand omul este respins sau defaimat, starea lui mentala este opusa fata de atunci cand este acceptat si apreciat. Este vorba despre raportul TRISTETE / SATISFACTIE.

Background -ul hormonal al emotivitatii nu e relevant decat in cazurile patologice unde exista un dezechilibru sever pe baze biologice care depaseste sfera de actiune a psihologiei, fie ea si duhovniceasca si este nevoie inclusiv de psihiatrie si medicamentatie specifica.

In rest, faci ce trebuie (in viata spirituala), cu implicare maxima si seriozitate lucrurile merg bine, cauti scurtaturi, esti superficial, au sa mearga prost.
Lucrurile in principiu nu sunt complicate.

Dar de ce nu urmarim sistematic binele, asta e o alta discutie si nu atat o problema neurologica cat una psihologica, de orientare.

Interesantă tema. Dă de gândit. Substratul chimic al proceselor psihologice nu este, totuși, o noutate. Problema apare, însă, atunci când consideri că ele sunt cauza vieții psihice/ sufletești. Că, dacă îți lipsește un anumit hormon vei fi nefericit, iar injectarea lui, de exemplu, te va face fericit.

Dacă gândești că scopul practicilor ascetice și al rugăciunii este acela de a produce în corp și creier anumite reacții chimice care, ca un drog, îi vor da liniștea, echilibrul psihic, eventual extazul, unde mai este harul?

Deși consider că, uneori, în mod greșit îi sunt atribuite acestuia diverse senzații, simțiri, manifestări - a căror cauză poate fi de natură psiho-chimică - lucrarea lui este reală, iar felul în care este experimentat îl cunoaștem mai ales de la sfinți.

Ce vreau să spun este că, deși nu putem contesta o legătură între stările psihice și chimia creierului (și a întregului organism), nu hormonii determină viața spirituală, ci invers, credința unită cu harul condiționează fiziologia.

Așa se explică, de altfel, la cei înduhovniciți, sfințiți, faptul că materia propriului corp se transfigurează, devine luminoasă, bine mirositoare, nepătimitoare.

Rugaciunea si experienta lui Dumnezeu prin harul Sau nu este una CORPORALA.

Asta cu meditatie crestina este dupa parerea mea o NASCOCIRE DIAVOLEASCA.


Simtirea lui Dumnezeu, se face insa in suflet si prin ratiune.
Ratiunea constientizeaza prezenta si lucrarea lui Dumnezeu.
Sufletul insa este cel care sesizeaza prezenta lui Dumnezeu si a lucrarii sale.
Si sufletul si trupul vad lumina dumnezeiasca atunci cand aceasta se arata.


Toate lucrarile noastre duhovnicesti au un scop clar: curatirea de patimi, sfintirea, indumnezeirea.
Iar harul dobandit prin experienta ascetica intareste trupul.

Harul si experienta ascetica aduc un echilibru in intreaga viata si in trup.
Linistea si pacea inimii care sunt temelie a vietii duhovnicesti aduc cu siguranta efecte pozitive in trup.
Harul care aduce bucurie, cu siguranta ca aduce dupa sine o reactie pozitiva in trup.


Dar sensul lucrarilor noastre este unirea cu dumnezeu si nu reglarea mecanismelor trupului.
Oricum mistica ortodoxa propune o asceza de echilibru, si un echilibru complet in viata care aduce dupa sine si un echilibru complet al trupului.



ESTE GRESITA NOTIUNEA DE MEDITATIE CRESTINA


De ce ?
Sensul rugaciunii este Slavirea lui Dumnezeu si nu reglarea trupului.

Din pacate nu e atat de simplu, mecanismul de actiune nu e inca suficient de cunoscut.

Si este necesar doar in cazurile patologice, in care, cum ziceam mai sus, exista un dezechilibru major, cu cauze biologice, in acest echilibru al neorotransmitatorilor.

Sigur, daca tu esti o persoana depresiva, cu un aport dintr-un anumit transmitator poti sa-ti schimbi dispozitia, dar e un efect care dureaza prea putin daca nu-ti schimbi felul de a gandi, de a te raporta la ceilalti, la tine, etc. ceea ce este calea recomandata, pentru ca altfel, aportul extern de substante duce in timp la diverse dezechilibre si chiar boli neuronale si fiziologice.

Adevarul este ca harul este omniprezent, problema este ca noi nu avem dispozitia necesara pentru a-l primi, ii suntem potrivnici prin felul nostru de a fi.
Si asta nu se refera la echilibrul psihic ci ca si fel al nostru de a fi, ca si caracter.

Ceea ce cred insa ca a vrut sa sublinieze Leonte, este faptul ca destui de multi oameni sunt afectati biologic de pacat, iar o abordare exclusiv spirituala a probelemelor lor este mai presus de nivelul lor de intelegere si aplicare in practica.
Uneori e nevoie mai intai de o schimbare in plan material pentru ca omul sa se deschida spre

Ex.: n-ai sa-i poti tine o predica unui om al strazii, nefericit si nemancat despre buntatile pregatie de Dumnezeu pentru cei virtuosi, mai intaii ii oferi o masa si pe urma reuseste, poate, sa te asculte.
Dar chiar si asa, s-ar putea sa-ti puna intrebari la care n-ai sa-i poti raspunde doar "spiritualist".

De ce, crezi ca procesele psihico-chimice nu sunt reale? :)
Ia-o altfel, daca esti sarac si n-ai picioare, cum ajungi la biserica?
Nu este la fel ca atunci cand ai o masina si poti sa o conduci, nu-i asa?

La fel, exista afectiuni ale creerului, genetice sau dobandite care sunt o piedica in calea vietii spirituale si care pot sa ramana o povara de viata indiferent cat de mult incearca omul sa se induhovniceasca.

Doar ca nu toti ajung acolo, fie ei si buni crestini.

Sunt de acord cu punctul tău de vedere, în sensul că nu trebuie ignorată partea materială, trupească, fiziologică, psiho-chimică, fiind cât se poate de reală, evident.

Mai puțin evidentă, însă, este realitatea harului, și poate că există riscul ca acesta să fie confundat cu niște manifestări ale psihicului, venite de la trup.
Nu este ușor să faci deosebirea între ceea ce-ți vine de la trup și ceea ce-ți vine de la duh, când ambele se întâlnesc și se întrepătrund în suflet (psihic).

Cred că în asta constă măiestria asceților rugători, foarte atenți să nu confunde unele cu altele, și de aceea este nevoie de un asiduu exercițiu de curățire a minții și a simțirii.

Și cred că ar fi greșit să o apuci pe calea ascezei și a meditațiilor cu scopul de a atinge „stări”. Poate aici este deosebirea fundamentală dintre practicile creștine și cele orientale.

Pai si ei considera, teoretic, ca "starile" nu sunt un scop in sine ci atingerea "iluminarii".
Fuga dupa "stari" o gasesti prin secte cum e cea bivolariana.

Ei bine, având în vedere cuvintele de început ale topicului de față, mă tem ca nu cumva leonte să se îndrepte către o pseudo-spiritualitate, pentru că eu cam asta am înțeles din ce a scris: că practicile ascetice ar avea ca scop obținerea acelor mecanisme neuropsihice care ar duce la „spiritualitate” - de fapt la dobândirea unei anumite stări, de liniște și fericire.

Cred că practica ascetică nu se reduce la acestea, și războiul duhovnicesc al călugărilor este mai mult de atât, iar cei care, ca Sfântul Grigorie Palama sau Sfântul Simeon Noul Teolog postesc și se roagă fierbinte, ajung să fie transfigurați de energiile necreate, nu de hormonii care fac parte, fără discuție, din fiziologia creierului.

Dacă pornești la drum (duhovnicesc?) cu gândul că, îmbunătățindu-ți sau dozându-ți neurotransmițătorii, vei atinge fericirea, ce nevoie mai ai de Hristos?

Altfel, găsesc interesante noțiunile pe care ni le-a oferit, și bune dacă avem în vedere sănătatea trupească.

Pana la un punct perfect de acord cu cateva precizari.Orice credinta religioasa dezvolta,direct sau indirect, si un folclor adiacent intrucat imaginatia populara,de multe ori,incearca sa acopere cumva acele parti mai putin clare ale conceptiilor religioase in raport de stiinta.In al doilea rand la momentul incipient cand se dezvolta acest fenoment inclusiv stiinta vremii respective,limitata si ea poate contribui la aceasta dezvoltare sau chiar poate intra in simbioza,poate putin stranie,cu interpretarea folclorica.Pe parcursul evolutiei stiintifice decantarea se produce treptat pentru ca, de multe ori,constiinta populara este mai apropiata de fantasticul imaginatiei(din care se si hraneste inocent sau nu)decat de date certe care desi pot explica mai clar nu-i hranesc foamea de mitic.La momentul cel mai avansat explicatia stiintifica si vechea interpretare populara coexista dar nu se mai intalnesc deloc in cadrul unei conceptii definitive general acceptata,ci fiecare se adreseaza unui alt public, spre diferenta de momentul incipent cand granita este usor difuza.Culmea este ca ambele variante(setea dupa mitic si dorinta de explicare rationala)sunt parti ale umanitatii inca de la inceputuri,fara sa se fi putut vreodata anihila una pe alta,alternand doar perioadele de dominatie a gandirii.Privind retrospectiv prin istorie as formula un paradox:exista mereu o doza din fiecare in marea majoritate a oamenilor fara a duce la o scindare a personalitatii.Sunt ca doua axe ce se intalnesc, se imbratiseaza sau se resping pe tot parcursul istoriei,fara a se putea anula una pe alta.

Ingaduie-mi sa-ti demonstrez contrariul. Dar inainte ma declar in acord total cu urmatoarele afirmatii:

Acesta este si scopul topicului: sa lamurim cele care vin de la trup, printr-o simpla concentrare psihica, de cele care nu au legatura, sau mai precis, cele care sunt mai presus de materie si de legile ei (legi care sunt scrise tot de Dumnezeu).

Conflictul dintre stiinta si credinta s-a nascut atunci cand arhimede a descoperit relatia dintre greutate, volum si forta cu care un lichid respinge un corp scufundat, facandu-l sa pluteasca. La vremea aceea, probabil ca exista un folclor numit tot in genul Sfanta Traditie, care explica faptul ca barcile plutesc tinute fiind de porunca lui Poseidon - zeul apelor- iar nu din pricina unui echilibru de forte ce functioneaza natural, oricat de moral sau de imoral ar fi carmaciul.

"Transfigurarea materiei", prin rugaciune este o formulare specifica unui om care nu cunoaste in mod precis ce se intampla in spatele acestui fenomen. Cum se face ca unii sfinti, despre care avem marturie clara pentru vietuirea aproape fara prihana, sunt mai putrezi cu trupul si mai putin aromati, decat alti cuviosi, care eventual au fost si insurati.

Va sugerez o comparatie intre moastele mucenicilor si ramasitele(pentru ca nu a fost canonizat) cuiva precum Ilie Lacatusul. Conform ierarhiei facute de sf. parinti, mucenicia este cea mai intalta treapta a sfinteniei, urmata de marturisitori si ceilalti... Cu toate acestea, mostele sf. Mare mucenic, Gheorghe sau Dimitrie sunt ... "de o calitate mai slaba" in ceea ce priveste integritatea, conservarea lor.
Singura explicatie posibila ar fi ca: ori clasificarea facatua de sfintii parinti este gresita, iar Dumnezeu judeca lumea dupa cu totul alte principii decat o fac bisericile, ori aspectul trupesc tine de cu totul alte fenomene decat virtutile sufletesti, iar raportarea la materie atunci cand Il cautam pe Cel nevazut este o inselare demonica. Eu zic ca este vorba despre ambele variante simultan. Adica, marturia transfigurarii trupesti, nu este o dovada apropierii de infailibil, iar judecatile lui Dumnezeu raman ca niste enigme, chair daca liderii religiosi de pretutindeni sustin contrariul.

In general, omul are tendinta sa explice in chip mitologic, orice fenomen pe care nu-l intelege. Un mit, este o inventie, o presupunere de natura fantastica, prin care se promoveaza un set de practici, bazate pe o motivatie fictiva, falsa. In cartile sf. parinti, falsul si imaginatia sunt atribuite starilor de inselare, prin care un om este tinut departe de Dumnezeu. Cele mai mutle marturii despre rugaciune si sporire duhovniceasa ne indeamna sa ne ferim de propriile ganduri, mai ales de acelea care hranesc imaginatia.

Pana unde merge neuro-psihiatria in rugaciune?
Anul trecut am cunoscut un monah care se ruga si el dupa puterile lui. Din intalnirea avuta, am ramas cu impresia ca era peste nivelul de mediocritate fatarnica a celor care implinesc poruncile pentru ca Dumnezeu sa-i recompenseze cu ceva. Acest monah, parintele N, mi-a pus o intrebare pe care nici un alt preot nu mi-a mai adresat-o: "Daca Dumnezeu nu da socoteala nimanui, caci nu e altul mai presus decat El, de ce Dumnezeu e bun si drept?" Acest tip de cugetare asupra manifestarii lui Dumnezeu, m-a ajutat sa inteleg mai limpede, ce anume asteapta EL, de la noi.

Vazand felul de a cugeta al parintelui, am indraznit sa ma deschid la suflet si am intrat in detalii stiintifie. Concluzia a fost un impas pentru care, ca doi crestini, se cuvenea sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne scoata din impas. Asa ca, de comun acord am compus o rugaciune: "Lipseste-ne Doamne de Harul tau, ca sa cunoastem cate suntem de goi, fara de Tine!". Eu si cu parintele ne-am rugat in seara/noapte aceea vreme de o ora, cu aceasta rugaciune. Cu cat ne rugam mai fierbinte si cu mai multa sete de adevar, cu atat rezultatul era mai evident.

Va sfatuiesc pe fiecare din voi sa incercati aceasta rugaciune; sa va rugati insa cu credinta, fara sa va indoiti de iubirea si de purtarea de grija a lui Dumnezeu, care nu vrea ca omul sa se rataceasca in intunericul nestiintei, ci la cunostinta adevarului sa vina.

In felul acesta am descoperit, lucrarea Dumnezeiasca si pe cea a fenomenelor neuropsihice.

Numai gândul de a mă lipsi de apropierea dumnezeirii mă sperie de moarte. Pentru că, deși arareori simt harul, conștientizez acum, datorită acestei rugăciuni îndrăznețe de care vorbești, că el ne învăluie permanent.
Nu vreau să fac o astfel de experiență, după cum nu vreau să mă lipsesc nici măcar pentru două minute de aer.

Nu neg, însă, că celor exersați ar putea să le fie de folos. Totuși, Sfântul Siluan spunea, parcă (și cred că nu numai el), că Dumnezeu își retrage adesea harul, chiar dacă omul stăruie în rugăciune și în viețuire curată, ca acesta să-I simtă lipsa (să-L cunoască prin lipsă), să-L dorească și mai mult.

CUM se manifesta simtirea Harului in suflet, fara declansarea unor hormoni in trupa?
Care e diferenta intre a simti cu sufletul si a simti cu emotionalul (emisfera creierului responsabila cu sentimentele si fiorii) ???
Care e diferenta intre suflet si psihic?

Vezi ca te inchini unui zeu mandru, care sufera dupa linguseli si laude.

Nici macar pentru a invata o lectie care sa te aduca mai aproape ca niciodata, de adevar si, implict, de Dumnezeu? Nu-ti doresti sa-ti risti confortul de zi cu zi pentru a te apropia de Dumnezeu? Inseamna ca nu-L iubesti mai mult decat pe tine insuti. Crede-ma ca Dumnezeu te iubeste foarte mult. Daca vrei sa stii cat de mult te iubeste, priveste o icoana cu rastignirea si vei intelege.
Roaga-te fierbinte si vei vedea ca Hristos, Dumnezeul nostru, stie sa te calauzeasca spre adevar fara sa-ti distruga sanatatea sufleteasca sau trupeasca!!!

Te rog Doamne, Iisuse Hristoase! Te rog sa-mi asculti rugaciunea! Te rog mai fierbinte ca niciodata. Lipseste-ma de Harul Tau, sa ma cunosc cum sunt! Lipseste-ma Doamne de Harul Tau, ca sa cunosc adevarul despre viata mea si despre sensul vietii pe pamant! Te rog, Parinte sfinte, Cela ce cu mana dintru nefiinta m-ai zidit si cu chipul tau cel Dumnezeiesc m-ai cinstit. Nu ma lasa sa ratacesc in intunericul nestiintei, precum cei ce sunt amagiti de ganduri viclene! Implineste-mi, Parinte, aceasta rugaminte a mea, pentru marea Ta milostivire, prentu iubirea Ta cea nemasurata, iar nu pentru vrednicia cererilor mele. Cauta spre nestiinta mea si nu te scarbi de vinovatia mea! Lipseste-ma de ingerul pazitor in aceasta clipa singura! Nu maine, nu peste o luna, ci acum, in vremea acestei umile rugaciuni, pe care cu fierbinteala si cu credinta o aduc inaintea Ta! Pentru ca nu cumva soaptele vrajmasilor Tai sa ma amagesca, zicandu-mi "ti s-a parut". Acum, in acest ceas, in acest moment, auzi rugaciunea mea si ia in urechi graiurile gurii mele, Parinte sfinte si bun!

Leonte, tu nu te temi să mergi singur pe o cale atât de primejdioasă? Nu te temi de înșelări, de feste ale imaginației și ale propriei gândiri? Nu ți-e frică de faptul că ai putea să te bazezi prea mult pe tine și să fii prea subiectiv. Că ai putea fi victima mândriei și a părerii de sine?

Ai un duhovnic îndrumător pe calea pe care mergi? Sau ești un pionier?
Teamă îmi este de singurătate, mai ales atunci când ea ar fi alegerea mea. „Vai celui singur!”

Mulți au spus că ei n-au nevoie decât de Dumnezeu și s-au pierdut, trăgându-i și pe alții după ei.

Frumuseţea şi adevărul argumentului tău m-au convins să ies puţin din carapacea mea de ţestos bătrân lâncezind în amorţeala dispreţului de sine.

Calist Catafygiotul, ale cărui scrieri sunt disponibile acum şi în limba română, aseamănă tentaţia monoaspiraţiei mistice cu căderea grozavă a lui Lucifer care a antrenat întreg cosmosul văzut şi nevăzut în drama explorării răului ca efect secundar al întâlnirii cu binele prost înţeles şi asumat.
Este o maladie letală a credinţei, deci ispită de-a dreapta, să-ţi imaginezi că suişul tău duhovnicesc deraiat de la comuniune, ar fi calea cea mai pură de a te uni cu Dumnezeu. În realitate eşti victima conlucrării în duhul tău a două patologii malefice ale fiinţei: mândria, mai ales prin avatarul său numit "părerea de sine" şi lenea ca tendinţă de te sustrage provocărilor alterităţii în falsul confort psihologic al unei lumi interioare autiste şi părelnic suficientă sieşi.
Am întâlnit destui oameni care se recomandă în faţa conştiinţei lor şi a lumii "creştini ortodocşi", aventuraţi pe căi individualiste şi egocentrice sub pretextul că ceilalţi creştini ortodocşi sunt proşti, răi şi limitaţi, prin urmare ei nu mai discută decât direct cu Dumnezeu. Fără să se întrebe, desigur, dacă Dumnezeu, care este mai înainte de toate Treime de Persoane deci comuniune, discută cu ei astfel autonomizaţi în instanţe supreme de apel, evadate din plutonul eclezial. Consecinţele acestor "spiritualităţi" găunoase şi dăunător imbecile sunt cel puţin două: încrîncenarea în mândrie şi surparea lentă a propriei aşezări duhovniceşti, prin autoafectarea cu înţelegeri eronate şi falsificarea accentuată a raporturilor cu Tradiţia autentică a Bisericii.

Dacă disprețul de sine te ține sub carapace, ieși mai des la lumină pentru prețuirea pe care mulți de pe aici ți-o acordă, datorită unor cuvinte ca cel pe care tocmai ni l-ai dăruit! Și nu numai.

Daca as cunoaste vreun secret ascuns, prin care sa stiu precis ca 80% din catehismul ortodox este o un basm, o minciuna grosolana, atunci as avea toate motivele sa ma tem de Adevar. Dar cata vreme "Cred intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a rastignit..." indoiala si frica nu au loc in inima mea; Pentru ca "cel ce se teme nu este desavarsit in iubire."(I epist. Ioan)

Asa ca mai indemn inca o data pe toti cititorii acestui topic, la rugaciunea pentru aflarea adevarului. Nu-I cer lui Hristos sa ma vindece de boli trupesti, de orbire trupeasca, nu-I cer sa se marite fata, nu-I cer sa-mi creasca veniturile, nu-I cer sa ma izbavesc de saracie, nu-I cer sa moara dusmanii mei... Il rog doar sa-mi arate Adevarul! Il rog pe Cel ce a spus : "Cautati adevarul, caci adevarul va va face liberi!" Il implor pentru purtarea de grija a celui ce a spus : "Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacului." Ma predau cu totul purtarii Sale de grija si iubirii Sale de oameni, iar voi va impotriviti. De ce va impotriviti cautarii adevarului? Traiti cumva in inselarea pareriilor, a celor ce cred ca au adevarul si nu mai trebuie sa caute? Arhiereii vechiului testament predicau aceleasi clisee : "Noi suntem in scaunul lui Moise, cine este Fiul teslarului, care vine sa ne invete pe noi Legea si proorocii?" Cei ce s-au obisnuit cu intunericul, care isi sporesc averile pe intuneric precum talharii, acestia se tem de Lumina, caci Lumina vadeste faptele lor cele rele.

Este vorba că Hristos a ales să Se dăruiască euharistic, să Îl cunoaștem în comuniune, ca mădulare ale Lui, iar nu individual. Dacă te desprinzi de cei care, și ei, se împărtășesc, alcătuind Biserica, și nu mai vrei să comunici cu ei, ce viață vei mai avea, ca mădular desprins de trup?

1. Din comuniunea despre care vb. tu fac parte numai acei crestini care implinesc conditia pusa de sf. Ioan Hrisostom "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim..." toti ceilalti mananca paine cu vin, si se amagesc ca au si ei parte de Hristos.
Se cunoaste de la o posta cine sunt intr-un cuget si cine se duc la biserica precum intr-un templu satanic de unde asteapta indeplinirea poftelor scrise pe pomelnice. Se cunoaste cine comunica cu Dumnezeu - CEL CARE ESTE si cine se duce la un vrajitor suprauman ca se faca un troc.

2. Rugaciunea fierbinte pentru departarea Harului in scop didactic nu inseamna lepadarea de Har, de Comuniune sau de Hristos. Sfantul Siluan Athonitul, vorbeste despre o chestiune similara : retragerea Harului in scop didactic. Roga-te si o sa vezi ce se va intampla!
Daca nu vrei sa te rogi, fa-ti voia precum vrei, dar nu-i impiedica pe altii cu aiureli si rastalmaciri!

Am înțeles, nu am sugerat că rugăciunea respectivă te-ar scoate din comuniune. Nici nu am criticat-o.

Am avut, însă, în vedere abordarea unei căi singulare, pe care o găsesc primejdioasă, dacă nu chiar pierzătoare de suflet, și pe care îmi pare că ai apucat, nevrând să mai asculți de sfat. Nu de al meu, ci de al cuiva care să fi mers înainte pe calea ta, rămânând în comuniune cu Biserica.

Aceasta o amintisem și eu, într-un răspuns anterior.

În ceea ce-i privește pe cei care se amăgesc în privința comuniunii, sau caută ajutor lumesc, sau minuni, pe de o parte, nu cred că putem ști cu ce gând se apropie fiecare de Sfânta Euharistie, pe de altă parte, Hristos nu i-a respins nici pe aceștia, ci i-a vindecat și i-a hrănit trupește, fiindu-i milă de ei.

Și dacă există niște trepte de înțelegere pe care fiecare dintre noi se află, gândește-te că și tu sau eu am putea fi disprețuiți de cei care (aparent) se află în vârful scării.

Deprinderile si ticurile nervoase
 

Acestea sunt comportamente ce rezulta ca urmare a unor legaturi neuronale foarte puternice, foarte stabile. De cele mai multe ori acestea sunt alimentate de un surplus de hormoni, dintr-o anumita glanda, dar exista si cauza unor stimuli psihici : imagini, sunete, mirosuri, oameni cu care ne intalnim regulat, peisaje, obiecte pe care le folosim sau peste care dam, o strada pe care mergem zilnic, propria noastra locuinta,...
Astfel de stimuli, precum cei de mai sus, au dat nastere la viziuni duhovnicesti enuntate in versete biblice sau patristice: "cu cel ale ales vei fi, iar langa cel indaratnic te vei indaratnici". Principiul departarii de lume, folosit in monahism, este o constatare empirica a ridicarii din patimi(reau deprindere) prin departarea de stimulii care intretin patima, sau pricinile patimilor.

Unele patimi se intretin chiar numai prin-un motiv de aducere aminte a unor evenimente nevinovate din trecut, dar care sunt legate mental de stimuli ai patimilor. De ex: <Imi amintesc de anii de liceu, de colegii si de profesorii mei. Era un profesor cam drojdier,... ah! ce pofta de baut mi s-a facut deodata!!!> Prin mecanisme similare, se stimulteaza oricefel de patima.

In mod firesc, gandul umbla prin creier cautand hormonii fericiirii : dopamina, serotonina, adrenalina. Cand secretia acestor hormoni depinde de comportamente patimase, subconstientul va cauta sa acceseze acei neuroni in care este ascunsa informatia ce duce la stimularea hormonilor fericirii. Cand fericirea este stimulata de bautura, orgasm, sau friptura, creierul va cauta sa acctioneze acea parte despre care el stie ca va duce la stimularea hormonilor cu pricina.

Stari sufletesti precum plictiseala, oboseala psihica, enervarea, corespund un scaderi dramatice ale unor hormoni specifici: plictiseala este scaderea adrenalinei(in special), oboseala psihica este scaderea dopaminei. Atribuirea unor manifestari mitologice pentru starile sufletesti, era perfect fireasca intr-o societate analfabeta. Demonii si actiunile demonice, corespund unor dezechilibrari psihice care au corespondenti la nivelul neurotransmitatorilor.

Tulburarile adolescentei sunt cauzate in special de dezvoltarea sistemului endocrin, care cunoaste o hyperactivitate la nivelul anumitor glande precum cele sexuale, care se dezvolta si se maturizeaza la aceasta varsta. Aparitia unui nou hormon si a unor noi fenomene neuropsihice, socheaza tanarul adolescent dand nastere la unele comportamente spontane, spasmice, incontrolabile. Aceste fenomene pot fi dirijate printr-o educare intensa intr-un cadru stimulativ, care sa fascineze atentia tinerilor. Plictiseala, dorinta de senzatii tari, teribilismul, toate acestea sunt firesti, dar pot fi controlate. Pana la urma, insticntul desupravietuire si frica de moarte, raman dominante intr aprope orice situatie; mai putin in starile de demoralizare, de lehamite pentru viata...

Pentru cei care au inteles ortodoxia sfintilor parinti, (nu a biznis-popilor de azi) a invata despre budism este ca si cum te-ai inscrie la gimnaziu dupa ca ai absolvit facultatea.

Nadejdea
 

A privi cu optimism spre viitor, a crede in lucrarea ta, in jerfa ta, a te respecta pe tine insuti,... toate acestea sunt similare ca efect neuro-psihic. Este vorba despre Serotonina si Dopamina. Sentimentele de unicitate si de importanta de sine, au insa o granita foarte subtire cu VANITATEA, dar fara acest sentiment nu putem gasi forta de a ne pastra vointa si mintea treaza, mai ales in conjuncturile ispititoare ale vietii sociale. Iata un exemplu despre cum dobandim Dopamina si Serotonina, fara sa cadem in Mandrie.
..................................

Eu sunt creatia lui Dumnezeu, iar El m-a creat ca sa lucreze prin mine o lucrare de taina in aceasta lume. Eu nu cunosc lucrarea pe care El vrea s-o implineasca prin mine, dar cata vreme eu caut virtutea si sfintenia, cata vreme lucrez cu daruire si cu supunere fata de randuiala acestei lumi, Dmnezeu poate sa-si implineasca lucrarea prin mine si sa faca lumea mai buna, mai curata. Eu nu pot schimba oamenii din jur, ci Dumnezeu ii va schimba prin mine, daca eu ma pastrez curat. Nu e nevoie sa fac prozelitism, ci numai sa ma pastrez curat la suflet.

Dumnezeu nu lucreaza doar prin mine, ci si prin toti cei care suntem in acelasi duh al gandului curat, prin toti oamenii care isi inmultesc talantii - darurile cu care au fost inzestrati la nastere, dupa randuiala lumii si a popoarelor in care s-a nascut fiecare.

Dar pentru ca Dumnezeu nu este un tiran, mi-a lasat dreptul sa aleg razvratirea si iubirea de stapanire; adica eu pot sa refuz ca El sa lucreze prin mine. Daca eu aleg sa-mi implinesc propria mea viziune despre o societate mai buna, daca eu aleg sa-mi judec semenii si sa ii constrang, ori sa-i manipulez ca ei sa-mi imbratiseze viziunea mea, atunci Dumnezeu imi da dreptul sa-mi fac damblaua. Insa mai apoi va trebui sa-mi culeg roadele.
..................................

Pentru Trezvie
 

Lumea toata este sub puterea celui rau, pentru ca lacomia si mandria si pofta trupului le dicteaza tuturor. Duhul rautatii care s-a instalat in fiecare om, cauta sa ma traga si pe mine in robia lui. Prin cei din jurul meu, marele Papusar al rautatii[/b] cauta sa ma hipnotizeze si sa ma prinda sub magia poftelor trupesti, apoi sub magia lagomiei, iar la urma sub magia iubirii de stapanire.

Azi imi spoteste ca toti semenii mei sunt rai, iar eu fiind destept si bun trebuie sa fac ceva pentru a schimba lumea. Dar eu stiu ca numai Dumnezeu poate schimba lumea, iar contributia mea este sa ma pastrez curat, iar daca m-am intinat trebuie neaparat sa ma curat pe mine in lacrimile pocaintei.
Alta data mi-a soptit despre cat de bine miroase macarea de la fasfood, sau cat de interesant as parea in ochii celorlalti daca m-as imbraca la ultima moda, sau daca mi-as lua un aparat de lux. Dar eu stiu ca am ce manca si nu-mi este de folos sa poftesc la laturile altora. Am cu ce ma imbraca, iar zdrentele stalcite ale designerilor nu-mi sunt de nici un folos. Stiu ca tot comfortul vietii nu vine din LUX ci din UTIL, deci reclamele Papusarului ma lasa rece.

Multe sunt capcanele care mi se intind zi de zi si ceas de ceas, ca sa aleg prostia in locul intelepciunii; sa aleg placerea si instinctul animalic in locul sfinteniei. Dar daca eu si familia mea, ne tinem de a cauta sfintenia, daca atunci cand gresim unul fata de altul ne impacam pana la apusul soarelui, daca trudim spre inmultirea talantilor, folosind talentul sau iscusinta cu care am fost inzestrati fiecare, atunci Dumnezeul si Tatal nostru isi implineste voia Sa, prin noi, iar duhul rautatii nu mai are putere asupra noastra.

Frumoasa postare, multumesc pentru ea.

Nu ca as fi de acord cu altele ale tale, dar cum epoca dezbaterilor pe acest forum s-a incheiat, in duhul celor bolduite, asta sa ramana ca ultima postare.

Iar cele bolduite sa ramana si ca scuze pentru cei care cred ca le datorez unele.

Contul ramane, cine vrea poate sa scrie mesaje private, mai putin de genul celor care au legatura cu sau pun la indoiala aceasta decizie, pentru ca vor ramane fara raspuns.

Totuși, ce te determină să te retragi?

De fapt, recitind postarea anterioară, înțeleg că în ea este și răspunsul la întrebarea mea. Îți doresc să-ți fie de folos, însă poate ar fi mai bine să fie doar un post de forum, pentru o vreme.

Adica pe intelesul tuturor, toti sunt prosti numai el este destept, e patologic. :21:

Suprema intelepciune este a distinge binele de rau ? :21: Cam asa se lauda cineva ...

Cred ca de fapt, Sfanta Traditie si invatatura Sfintilor Parinti exact cu asta se ocupa, ne ajuta sa distingem intre cele ce sunt folositoare sufletului si mantuirii si cele nefolositoare.

Pe atei si sectari nu-i intereseaza aceste aspecte deoarece ei nu cred in suflet si implicit nici in mantuire. Ei sunt preocupati si amagiti de filosofia asta marunta, dualista, o filosofie care nu a explicat nimic pana la urma ... desi se chinuie de 2000 de ani ...