Asa este.
Din pacate suntem toti victimele perioadei de azi in care traim.
Fiecare incearca sa nu se scufunde si supravietuieste cum poate.

Situatia din familia prietenului meu. E posibil ca si el la randul lui ca parinte sa fie certaret si sa-si afecteze proprii copii. Posibil.

Sau va fi exact opusul, pentru ca se gandeste cat a patimit si in ce situatie a ajuns din cauza asta (depresie).

Acum, depinde de la caz la caz... oamenii sunt diferiti, mentalitatile se schimba cu fiecare generatie care vine si asa mai departe.

Iar la faza cu mama sa fie prietena cu copiii, iar nu e bine.
Sunt s aic tot feul de treburi. La noi in familie subiectul "sex" era subiect tabu. Mi s-a zis nu cumva sa "isi bata careva joc de mine" ca e pacat, ca pot ramane gravida si bla blaurile asta. Ai mei nu au stiut sa imi vorbeasca ca luma dspre asta. Mi-au interzis din motivele demai sus si basta. Ca nu am facut cum au zis ei, imi asum, nu regret absolut deloc (poate tocmai pentru ca acum sun casatorita cu espectivul), m-am protejat si inca ma protejez o perioada (macr sa avem un acoperis deasupra capului, a nostru, inainte sa vina primul copil) - chiar daca e pacat. Asta-s eu, am zis ca nu-s tocmai un bun crestin, dar nici nu ma apuc acum sa torn copii pentru ca apoi sa ajung in situatia in care sa murim toti e foame si sa stam prin chirii prin cine stie ce locuri. Nu, vreau sa-i ofer copilului/copiilor macar strictul necesar.

ok, am dat-o in diverse acum, si m voi opri. Scuze de off topic.

Daniel_Ortodox
 

Daniel_Ortodox multumesc pt mesaj si sfaturi.
Nu-ti pot raspunde pe privat pt ca nu-mi da voie site-ul.
Cine esti tu?
Cati ani ai? De unde sti tu ce va fi la anul pt mine?

Daca bine stiu, Daniel_Ortodox a fost banat (vezi cum a vorbit cu/despre MihailC) - nu mai stiu in e sectiune -

edit: in Biserica Ortodoxa si alte eligii - sectiunea Secte si culte - Calea spre manturie, undeva printre ultimele 3 sau 4 pagini

Da, a fost banat.

Eu am observat cam opusul la ce zici tu.
Copii vor nu vor, imprumuta gesturile, atitudinea, mentalitatea parintilor.

Unii isi dau seama ca ceva e gresit, dar nu reusesc sa corecteze mereu.
Un anumit fel de a fi, agresivitatea in abordarea problemlor sa zicem, dorinta de a te impune, le mostesc si devin parte din structura lor.

Altii mai rau, isi dau seama ca e gresit, dar fac exact ce au facut si parintii lor, pe undeva se justifica cumva, ca e normal, chiar imprumuta justificarile care le-au fost servite de parinti, e un cerc vicios care nu au nici dorinta nici vointa de a-l rupe.

Ai tai nu au avut cu adevarat un set de principii in directia asta.
Le-a fost teama de "gura lumii", atata tot.
Asa ca n-aveau ce sa-ti transmita practic, pe linia asta.

Trebuie sa treaca ceva mai multi ani pana sa poti spune daca a fost o alegere reusita sau nu. Asa ca nu te grabi sa te fericitesti pentru alegerea aia, ca nu se stie daca nu o sa ti se demonstreze altceva pana la urma.
Si nu neaparat prin sotul tau, poate chiar prin copii tai.

Si poate nu doar pentru ce ai facut, ci doar pentru faptul ca te bati cu caramida in piept pentru o prostie, smintind si pe altii.

Prea putini din cei care invoca chestia cu "muritul de foame" si "strictul necesar" sunt chiar atat de saraci cum pretind.
Sunt altii mult mai saraci decat ei care cresc chiar mai mult de un copil.

Nu te mai agita, noi il stim, e o persoana cu anumite probleme..mai aparte.
Nu e cazul sa iei prea mult in serios ce scrie, mai ales cand incepe sa vorbeasca aiurea.

Cred ca adevaratul crestin, cel care a inteles cu adevarat crestinismul ar putea fi oricand pregatit sa plece la manastire din motivele corecte (pentru a fi cu Hristos).

Ce l-ar putea opri? Dragostea pentru lucrurile din lume, patimi care se teme ca nu le-ar putea birui si pe care foarte probabil in cazul asta nici in lume nu prea reuseste.

Mai nasol ar fi sa te casatoresti si pe urma sa-ti dai seama ca ar fi fost mult mai simplu si ti s-ar fi potrivit mai mult viata de manastire.

Pai discutati si despre probleleme care le are cu parintii, cum le abordeaza, sau daca sunt rezolvate de ce e in continuare deprimat, etc.

Un crestin singur? Hmm..

Normal ca daca nu oferim copiilor tot "setul" de valori crestine, nu se prinde de ei ceea ce trebuie :). Ba mai mult, cunosc si cazuri care sustin ca au fost chinuiti, persecuta?i de parinti, bunici, cu asa-zise invataturi "crestinesti" incomplete sau pervertite, denaturate (gen "taie popa limba", arzi in iad daca atingi ce nu trebuie, nu te mai primeste in biserica daca nu esti fata mare, etc), care i-au indepartat de biserica si de credinta. In privinta casatoriei, cred ca cel mai (ne)edificator exemplu, este cel al casatoriilor disfunctionale, in care parintii nu se inteleg sau nu comunica, desi sunt cununati la biserica si s-au luat de la bun inceput(poate fara sa se cunoasca suficient, chiar). Cunosc si cazuri care nu au "comunicat"si nu s-au inteles nici pe plan sexual, a fost un total dezastru de la inceput pana la sfarsit, au facut doar copii si atat, pe urma au sistat orice activitate, probabil barbatul si-a cautat satisfactia in alte parti, si femeia a ramas cu frustrarile...(si-n conditiile astea, ai fi nebuna s-o asculti pe respectiva daca-ti zice sa te mariti de fata mare...eventual cu unul ales de parinti :)).

Vezi ca parintii tai nu au abordat subiectul tocmai corect.La ei problema era sa nu ramai gravida ,nu ca intri cu stangul in viata. Cu totul altceva.
E foarte bine ca sa existe comunicare intre parinti si copii ,dar mai ales atunci cand mama e crestina practicanta ,pentru ca sfaturile ei vor fi niste sfaturi intelepte(in cazul cand mama nu e habotnica ,bineinteles). Fata nu trebuie sa fie un obiect sexual pentru prietenul ei ,daca o iubeste se casatoreste cu ea.

Nu prea se poate fara psiholog, pt ca elevii care au absente multe tb sa mearga obligatoriu la consilierul (psihologul) scolii... Iar ei, din pacate, nu prea sunt cu biserica... Desi cel mic pana intr-a opta a avut dirigul de religie, acum la liceu nu stiu ce mai crede. Iar sor-mea s-a luat si de mine ca ce caut la biserica, ca n-am 80 de ani...nici nu prea mai vorbesc cu ea, din pacate, decat f rar. Desi ma simt vinovata ca ea s-a ocupat si de frate-miu cand a avut probleme, si io nu...eram prea preocupata cu ale mele :). De fapt cand provii din asemenea familii, nu e de mirare ca nici in ale noastre nu ne descurcam mai bine :)

Nu prea se poate fara psiholog, pt ca elevii care au absente multe tb sa mearga obligatoriu la consilierul (psihologul) scolii... Iar ei, din pacate, nu prea sunt cu biserica... Desi cel mic pana intr-a opta a avut dirigul de religie, acum la liceu nu stiu ce mai crede. Iar sor-mea s-a luat si de mine ca ce caut la biserica, ca n-am 80 de ani...nici nu prea mai vorbesc cu ea, din pacate, decat f rar. Desi ma simt vinovata ca ea s-a ocupat si de frate-miu cand a avut probleme, si io nu...eram prea preocupata cu ale mele :). De fapt cand provii din asemenea familii, nu e de mirare ca nici in ale noastre nu ne descurcam mai bine :)

Ca sa raspund colegei Fallen intai: in primul rand, pe plan profesional, poate ar fi bine sa va ganditi cam ce meserie v-ar atrage sau in ce domeniu v-ar place sa lucrati, si apoi sa cautati sa gasiti in domeniul respectiv. Din cate am inteles locuiti in Bucuresti, deci acolo posibilitati sunt mai multe. Nu stiu- ceva ce credeti ca ati lucra cu drag- este important sa incercam sa lucram intr-un domeniu care sa ne si placa.
Stiu din proprie experienta ce inseamna sa nu faci o meserie care-ti place cu adevarat.

Apoi pe plan personal- aici eu personal nu as putea sta nicioadata cu o persoana care sa nu o iubesc si sa nu ma iubeasca cu adevarat. Numai dumneavoastra puteti cunoaste care e situatia in aceasta privinta- dar e bine ca aici treburile sa fie clare- ori e alba, ori e neagra.

Oricum, eu va doresc sa fie bine si sa fiti fericita! Nu va cunosc, nu ma cunoasteti, dar omeneste cred ca asa e normal- sa incerc sa ajut un om atata cat pot- fie si cu un sfat.

Revenind la subiectul topicului: aici numai initiatoarea topicului poate sti ce simte fata de viitorul sot. Stiti datele problemei, acuma e bine sa va ganditi foarte bine daca vreti sa fiti cu respectivul barbat toata viata. Depresia din cate stiu se poate tine sub control daca ia tratament, si in plus daca este fericit si se comporta ca atare cand este cu dumneavoastra, atunci (un psiholog ar putea explica mai bine) ma gandesc in mod logic ca ar trebui sa dispara motivul depresiei.
Dar este bine sa faceti ce va spune sufletul si ce credeti ca v-ar face fericita!

Asteapta atat de multe de la mine. Nici eu nu stiu ce pot face. Deocamdata sunt mahnita si parca mi-e mila de el...

Daca e doar mila si dragoste nu...atunci ar fi fost oricum o casatorie de convenienta.

Probabil peste cativa ani te trezeai in situatia descrisa aici, dragoste nu, pasiune nu...omul asta nu e bun (chiar si fara depresie).

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=22

Alin, cu depresia corect tratată se poate trăi bine mersi toata viața. Exagerezi cu dusul în spate și "boala psihică severă".

Oare ce decizie o fi luat inițiatoarea topicului ? Just curious.. :)

Ce pesimist esti... Cu Dumnezeu, dragostea poate crește și din piatră seacă, inclusiv într-o căsătorie de conveniență.

De curiozitate, ce cunoașteți despre boala asta și ce anume v-a îngrozit așa tare? sau vorbiți din auzite??

Nu stiu care este parerea celor de profesie,dar eu stiu ca boala poate evolua spre depresie severa ,creeind tot felul de animozitati in familie sau ajungandu-se(Doamne-Fereste!) la sinucidere.

Ref depresie
 

Vorbind din experiență, pot spune că depresia este o expresie a unei vieți trăite departe de Dumnezeu. Poate dura și în perioada eforturilor de reîntoarcere la Tatăl ceresc (respectiv în sânul Bisericii, trăind poruncile Domnuluie etc.)... dar apoi ar trebui să dispară.

Am mai scris despre ce mi-a spus un părinte călugăr de la Antim, într-o perioadă prelungită de depresie (diagnosticată sub tot felul de denumiri de către "specialiști"):
nu ești bolnavă
Dumnezeu nu se face simțit în viața unui om o singură dată
orice neascultare e mare/ gravă
ascultă-l pe părintele duhovnic...

Daca e tratata corespunzator nu are sanse sa evolueze spre epresie severa, iar cea severa daca e tratata corespunzator se poate ameliora. Sun tratament si sedinte de psihoterapie, depresia poate sa si dispara. E grav, dar nu atat de grav cum cred oamenii.

Asa e. Depresia este, de cele mai multe ori, rezultatul pacetelor nespovedite si a departarii noastre de catre Dumnezeu. Chiar cred ca Biserica poate face mult mai multe aici decat medicina.

Nici Biserica nu poate face nimic dacă omul nu vrea să primească "medicamentul".

Nu sunt nici împotriva medicinei, am fost mult timp la psiholog, și m-a ajutat. Dar în același timp și la Biserică.

noutati
 

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si va scriu acum pt ca am noutati.
Am descoperit ce are, este vorba de schizofrenie cu depresie, cu acte in regula si tratament.
E o forma destul de usoara cred din moment ce poate face serviciu (nici ala nu stiu cum il face).
L-am confruntat cu ce medicamente ia si zice ca el e ok si ca doctorii sunt niste tampiti ca dau tratamente aiurea. Ca manifestare zicea f convins ca a fost urmarit de diferiti indivizi pe strada, aiureli fara sens etc., acum nu mai stiu ce idei mai are pt ca vrea familie si se ascunde.
Am discutat cu diplomatie si calm ca despre casatorie nici nu poate fi vorba.
Acum e mai delicat cu ruptura efectiva, ma astept sa reactioneze cu agresivitate si sa stea agatat de mine.

Am auzit ca cei care sufera de schizofrenie au halucinatii.
Mergeti mai departe ,nu deznadajduiti.
Mi se pare ziditor acest articol scris de un preot:

http://luminapentrucandeladinsuflet....ss.com/page/6/

Sunt mai multe articole la aceasta adresa ,citi pe acesta:
"Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea"

Am citit si eu,nu am gasit niciunde sfatul de a ne lega viata de oameni cu probleme,defecte sau patimi facandu-ne calculul ca ii vom schimba noi.
Daca il accepti asa cum este atunci este al tau.
Desi este foarte greu pt aproape oricine sa accepte viata de buna voie cu un schizofrenic.
Doamne iarta-ne pe toti pt pacatul de a da sfaturi in astfel de probleme de viata!

Schizofrenia nu este o margareta la palarie,este boala severa.
Apoi nimeni nu a intrebat-o pe fata ce sentimente o anima la adresa acestui om?

Așa e. Dar există posibilitatea ca diagnosticul să fie greșit, exagerat.

Ma asteptam ca depresia sa fie insotita si de schizofrenie.

Schizofrenia e o cruce grea, mai grea pentru cei apropiati decat pentru persoana in sine, care e mai putin constienta de ceea ce face in acele momente.
Poate avea si forme f. grave, in care respectivul devine chiar violent.

Teoretic este compatibila cu o viata de familie, chiar copii, etc. dar depinde de forma, cat e de grava, cat de des se manifesta.

Este cred pe undeva si semnul unor probleme spirituale, este legata de o afectivitate mai scazuta, poate si o doza de agresivitate. este binenteles si problema fiziologica..

Dpdv medical, practic nu se cunoaste exact ce o provoaca si care este mecanismul, iar tratamentele la fel - sunt practic un fel de tatonari bazate pe anumite observatii experimentale.
In general tratamentele sunt destul de dure, antipsihoticele provoaca somnolenta, depresie si alte efecte secundare neurologice si fiziologice, unele chiar severe.

Din fericire insa nu trebuie neaparat luate sistematic, teoretic abia la debutul episoadelor de schizofrenie desi trebuie multa atentie pentru a fi depistate intr-o faza incipienta, pentru ca o data ce evolueaza, bolnavul incepe sa opuna rezistenta la tratament, putand sa se ajunga si la internare fortata.

Da, intr-adevar, si eu cred in posibilitatea asta. De fapt ma tem ca oricare din noi riscam atare diagnostic, daca suntem dusi pe sus de ai nostri (eventual in urma unui conflict religios) la spital si nimerim in garda un medic ateu :). Si apoi mai este posibil ca medicii sa ne scrie un anume diagnostic pt ca sa ne poata da anumite medicamente care doar la boala aia se dau compensat, eventual.

Ai grijă ce faci și ferește-te de complicații, situații limită etc. Lucrurile sunt destul de clare, dar tu nu vrei să le vezi așa și pierzi timpul... cel puțin așa pare... Ascultă-l pe duhovnic și fii sinceră cu tine. Domnul să te aibă în pază!