Ce să aibă, Theo? Harul preoţesc, asta are. Acela prin care ne oferă nouă Sfintele Taine. Acela prin care săvârşeşte Sfânta Jertfă. Acela prin care transmite Evanghelia. Acela prin care se roagă pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră.

*
Nu, nu e vorba doar despre costume, formule şi trepte. Sau nu e vorba despre acestea ca fiind hotărâte de oameni. Ci de Dumnezeu.
Şi nu e vorba de o autoritate autoasumată.
Această autoritate vine din şi prin Hristos, Capul Bisericii.
Domnul vorbeşte clar despre Biserica pe care o va întemeia nevăzut prin Jertfa Lui (Mt. 16,18). Despre Apostoli şi episcopi găsim clar în FA 20,28 şi Ef. 2,20 etc. Inaugurarea e limpede - FA 2.
Autoritatea celor care L-au pălmuit nu este aceeaşi cu a Apostolilor şi preoţilor din Biserică. E aşa greu de sesizat?

*
Eu şi alţii nu mergem din frică superstiţioasă în Biserică. Sfântă frica lui Dumnezeu nu e nici superstiţie nici frică naturală. Nu e totuna cu frica de foc, de apă, de câini sau de tigri. Când vei avea experienţa personală a cutremurului fricii lui Dumnezeu, atunci nu o vei mai confunda cu nimic. Niciodată!
Mergem în Biserică din conştientizarea obârşiei noastre ca oameni, din conştientizarea dependenţei noastre de Hristos, mergem din sfânta frică şi din bucurie, mergem pentru că, în ciuda faptului că suntem păcătoşi, avem inimă. Iar inima noastră iubeşte pe Domnul, fie şi extrem de puţin, într-un loc cât de mic. Noi simţim această iubire împletită cu sfânta frică şi simţim pentru că El ne iubeşte pe noi. Simţim Iubirea Lui şi îi răspundem cu iubire înfricoşată, chiar dacă mintea noastră bolnavă şi faptele păcătoase ne surpă dragostea, ne îndepărtează de El şi Îl rănesc.

*
Faptul că Biserica este (în fiinţa ei teandrică) şi instituţie - nu ar trebui să ne îndepărteze de Ea. Normele de viaţă ale Bisericii sunt de la Dumnezeu. Nu poate lipsi organizarea instituţională deoarece Biserica are şi o existenţă terestră.

Dar toate acestea se văd doar cu ochii credinţei.
Iar credinţa este un dar. Care trebuie păstrat mai mult decât orice alt dar.
Prin credinţă vedem şi ceea ce nu putem vedea cu ochii trupeşti şi înţelegem şi ceea ce nu putem înţelege cu mintea noastră naturală.
Credinţa ridică pe om din ordinea naturală. Teandria este o întâlnire/unire tainică, nepătrunsă de minte, a naturalului cu supranaturalul. A ceea ce este omenesc cu ceea ce este dumnezeiesc.
Crezul nostru, Simbolul Credinţei - arată limpede cum stau lucrurile.

Infaibilitatea Bisericii nu e dată nici de ierarhi nici de credincioşi, ci de Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru şi Capul Bisericii.
Câtă vreme afirmăm că Sinodul este Sfânt, înţelegem că Hristos, Capul Bisericii, Se exprimă prin Sinod.
Ceea ce hotărăşte Sinodul este Sfânt. Deoarece în Comunitatea şi Comuniunea Sinodală lucrează Hristos prin Duhul Sfânt, Duhul Adevărului.

În nici un caz nu confundăm Sfântul Sinod cu Parlamentul României democratice... Nici cu ONU sau Parlamentul UE.
Consultarea conştiinţei credincioşilor se face pe altă cale decât referendumul naţional privind X chestiune, altfel decât prin recensământ, altfel decât prin sondajele IRSOP sau prin chestionarele amabile ale Vodafonului.

Mult›umesc frumos de răspuns. :53:
Mi-am mai completat imaginea si contextul -
în sperant›a că într-o bună zi poate ajunge s™i la noi cartea ..

Mi se pare ca ne invartim. Nu are rost. Pana la urma trebuie sa ne raspundem acestei intrebari incomode:

Cine stabileste daca se incalca sau nu dogma ortodoxa si Sfintele Canoane?

a. Biserica prin ierarhii ei.
b. Fiecare credincios dupa intelegerea lui

Eu cred ca varianta a.
Tu ce crezi?

Eu cred ca virgula cuvantul final il are Dumnezeu si nu omul (indiferent ce pozitie ocupa in Biserica).
Iar Dumnezeu vorbeste prin evenimente/actiuni/fapte.Omul face conferinte/dezbateri.Dumnezeu nu
face conferinte, Dumnezeu actioneaza.

Exemplu concret din zilele noastre:
Mai marii Bisercii tot studiaza si studiaza canonizarea lui Arsenie Boca
Dumnezeu vobeste tuturora(inclusiv mirenilor si preotilor) prin minunile (adica fapte) care au loc la mormantul lui
Arsenie Boca

Ssst, cum poți vorbi așa, noi doar trebuie să facem ascultare, nu mai contează de cine, doar e teolog cu diplomă. Discernământul nici nu mai încape în discuție.

Nu ține de noi să dezbatem asemenea lucruri. Și am tot dreptul să judec un lucru pentru a stabili dacă e bun sau nu, dar nu am dreptul să osândesc. Și chiar dacă greșesc în stabilirea corectitudinii acelui lucru și iau o decizie greșită, Domnul mă va îndrepta prin marea lui milostivire și dragoste. Dumnezeu nu e limitat de șabloanele noastre și nu îngăduie decât ceea ce ne este de folos.

Si eu cred la fel in aceasta privinta.
Vrei sa raspunzi si la cealalta intrebare?
Dar, dace se poate, simplu, direct, barbateste.

aaaaa.... :37:

Dumnezeu.
Care ridica pe Apostolii Pavel si Petru care in Duhul Sfant hotarasc in Sinodul Apostolic ce este bine pentru Biserica.


Pentru fiecare Sinod Dumnezeu a ridicat un Pavel si un Petru, dovediti prin har si invatatura si putere.

Asta ignori tu, pe Dumnezeu care ESTE PREZENT si lucreaza.

Dumnezeu a zis clar: Eu, Iisus Hristos va las pe Duhul Sfant care VA FI CU VOI si VA VA INVATA TOATE.

Daca Duhul Sfant ESTE CU NOI prezent in mod tainic de 2000 de ani, de ce voi protestantii IL IGNORATI SI OMORATI PE DUMNEZEU.



Ignori Dalian ca Dumnezeu A RIDICAT UN TEMPLU AL SAU PENTRU TOATE NEAMURILE, AICI PE PAMANT.

Adica BIserica Sa de pe Pamant, si Casa Sa de pe Pamant.

Cu temelia in Hristos si cu Apostolii ca primii zidari in zidul Bisericii.

Iar Casa lui Dumnezeu NU VA FI BIRUITA IN VECI, de nici o vorba stricata a sectarilor, care anunta ca Duhul Sfant nu mai este.


A spune ca Biserica a murit, sau Biserica a fost in erezie dupa anul 100 pana la reforma este echivalent cu a spune ca NU MAI ESTE DUH SFANT PE PAMANT.

Ori Hristos a spus exact contrariul: Ca noi vom primi PUTERE MAI MULTA, ca Toata Biserica va primi putere prin Duhul SFant. Iar Faptele Apostolilor arata exact acest lucru.


Tare interesant lucrul asta: au murit Apostolii si nu au mai scris Epistole, gata, s-a terminat si cu Biserica, s-a terminat si cu credinta, Dumnezeu a murit, credinta a murit.

Extrem de usor de aruncat la gunoi 1500 de ani de credinta, nu ti se pare Dalian. Si te-as ruga sa raspunzi la fiecare propozitie, nu la greseli. La afirmatiile mari, nu la greselile facute.



DALIAN, noi, ortodocsii IL AVEM PE DUMNEZEU DREPT CAP.

Dumnezeu este in permanenta intre noi. Iar vocea Lui este in permanenta intre noi asa cum era si in VT. Prin marii prooroci, pe care noi ii numim SFINTI, si care sunt intocmai cu proorocii VT in putere, invatatura, apropiere de Dumnezeu.

Pentru ca nu esti capabil sa raspunzi la o problema majora si te legi doar de lucrurile minore, dar ignori cu desavarsire lucrurile serioase. Nu poti sa raspunzi cum zice Hristos: DA unde este DA si NU unde este NU.



SCRIPTURA SE CUNOASTE INTAI IN DUH SI APOI IN LITERA.
Protestantii nu stiu decat o forma confuza si gresita a literei dar habar nu au de Dumnezeu si de gandul Lui, habar nu au cum se traieste Scriptura.

De noi tine. De cine altcineva?
Mi se pare corect sa imi pun intrebari, sa inteleg diferit fata de ierarhi, sa imi framant mintea cu privire la deciziile care au fost luate de episcopi. Este omeneste.

Insa a declara prin cuvintele sau faptele mele ca intelegerea mea asupra dogmei este superioara celei pe care o are Sfantul Sinod, a pretinde ca eu, ca individ, pot lua o hotarare mai corecta decat o iau episcopii adunati la sfat, mi se pare o nebunie.

Si asta declara in mod practic cei care folosesc lozinca: "eu ascult de biserica doar cand ierarhii reusesc sa ia decizii conform dogmei si canoanelor"

De acord.
Deci nu stabileste fiecare, in mod individual, ce e corect si ce e gresit. Si, atunci cand nu este de acord cu ierarhii, incepe sa pretinda ca nu e dupa dogma si face o asociatie si un miting.

Tu cu cine iti inchipui ca vorbesti, prietene?

Eşti liber să te frămânţi, desigur, este alegerea şi responsabilitatea ta.
Eu şi gpalama ţi-am dat răspunsul aşa cum îl avem formulat şi trăit în Biserică. Am sesizat că ai ignorat a treia variantă a dilemei şi ne-ai propus să alegem între instanţe DOAR pământeşti şi omeneşti.
Problema e pusă trunchiat, credem noi. Biserica nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată doar omenească şi pământească. Teandria fiinţială a Bisericii este nu doar o declaraţie, ci o realitate instituită de Hristos.
Teandria Bisericii asigură şi infaibilitatea Ei. Prin Hristos, Capul Bisericii, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Te asigur ca nu am ignorat-o.
Eu consider insa ca Dumnezeu cu instante pamantesti si omenesti lucreaza.

Daca insa trebuie sa iei o hotarare ferma in mintea ta: "cine stabileste ce e corect, individul sau Biserica?" nu poti sa te ascunzi dupa deget: "Dumnezeu".

Ok, Dumnezeu, normal. Dar prin adunarea Episcopilor sau prin fiecare credincios in mod individual?

Aici parerile se diferentiaza.

Cu cineva pe care il cheama Dalian si care are o tipologie clara de sectar, adica:
- evita orice argumentatie
- schimba subiectul
- nu raspunde niciodata la intrebare pentru ca orice "adevar" si urma de bun simt in logica este evident ridicola pentru sectari pentru iese din tipar
- neaga adevarul pentru ca virgula X nu este corecta
- are nevoie de explicarea facerii, genezei, pana la ultimul atom ca sa creada in creatie
- daca nu se repeta textele invatate pe de rost la adunare este pierdut pentru ca nu are ce recita
- nu are nici un fel de notiune de "logica biblica" ci doar "pasaje biblice", sau "sa recitam din Biblie"
- pretinde ca stie Scriptura, dar nici macar asta nu stie, ci doar pasaje eviscerate din context, folosite in puzzle-ul sectar.

Cam asta este imaginea ta pe care ai conturat-o.... o tipologie clara pe care am vazut-o de ... sute de ori. Poate usor exagerata dar si tu esti pe acolo bine de tot.

Ori ce ai zice, cu Scriptura in mana evident, cu maximul bun simt si logica de care se poate da dovada, tot nu este bine pentru ca... nu esti de al nostru.

Si apropo, noi avem 2000 de ani in spate in care Sfintii nostri au inviat morti si au fost la fel ca Apostolii.
Avem 2000 de ani de detractori precum esti tu, care au fost rusinati nu de noi, ci de Istorie si de Dumnezeu (Elen White, Charles Russel Taze, Mormonii, Baha-al-ulah si restul sectelor confectionate).
Cand vorbesti cu ortodocsii sa iti faci bine temele intai; oricum vei pierde, singurul lucru este sa iti caut un ortodox mai bine pregatit si in viata duhovniceasca si dogmatic. Evident daca te vei masura cu unul de pe strada in teologie vei avea impresia ca ... esti cineva. Dar discuta cu cineva bine pregatit si ai sa vezi si tu cu cine vorbesti de cealalta parte.

Iar despre pregatirea mea... este minima, ceva la genunchiul broastei. Dar pot sa iti pun la dispozitie altii cu adevarat intelepti in ortodoxie si in viata in Hristos.

Un argument pe care îl consider suficient de bun.
Şi aşa a fost în cazul miilor şi miilor de sfinţi. Sunt milioane de mărturii accesabile azi. Şi totuşi, uneori oamenii refuză să accepte evidenţa. Curios, foarte curios...

Cu toate acestea, cred că dilema lui Dalian merită o atenţie aparte, deoarece ea se referă cel puţin la mersul obişnuit al relaţiilor dintre noi, cei care (nădăjduim că încă mai) suntem parte din Biserică. Nu putem nega desfăşurarea lucrurilor în planul instituţional terestru. E aşa cum e... Istorie şi politică în ţări şi continente. E şi asta adevărat. O lungă istorie a abuzurilor însoţeşte ca o umbră viaţa creştinătăţii... Nu reducem Biserica la asta, dar nici nu negăm evidenţa.

Pe de altă parte, Theo aminteşte mereu că uneori oamenii se substituie lui Dumnezeu, pedalînd pe vechi mecanisme tribale (care amintesc de poveştile cu Rahan), iar prin aceasta se loveşte din interior Biserica.
Sunt solidar cu Theo în această privinţă, însă până la un punct. Dincolo de care îmi pare că încep exagerările, generalizările abuzive, reflecţiile filosofului împătimit...:)

Dalian, probabil ai citit ceva materiale despre hotărârile sinodale. Care crezi că a fost raportul, cel puţin la primele Sinoade Ecumenice, între colectiv şi individual? Între soborul ierarhilor şi personalitatea unuia sau a altuia? A existat doar o conştiinţă colectivă? Sau ici şi colo anumite conştiinţe individuale au avut oareşce influenţă asupra Sinodului?

A doua întrebare: cum îţi pare cuvântul lui Petru la Cincizecime? Un act al conştiinţei colective a "ierarhilor" sau al unei conştiinţe individuale?

A treia întrebare: în ce raport se afla Sfântul Maxim Mărturisitorul cu ierarhii vremii?

Îmi pare că nu ţi-am pus întrebări prea uşoare, aşa încât te rog să reflectezi puţin înainte de a răspunde.

Nu ai exagerat. Sunt mult mai rau decat ai reusit tu sa ma descrii.
Dar sectar n-am fost, nu sunt si nu voi fi vreodata.
Si daca vei mai veni cu astfel de mistocareli si proiectii ghicitoresti atunci cand esti in pana de argumente, ma vei pierde complet din raza ta virtual-vizuala.

Pana aici mi se pare usor.
Episcopii sunt adunati la sfat. Unii sunt mai influenti. Au autoritate venita de sus. Invatatura, faptele, minunile ii confirma. Vorbesc, discuta, dezbat. Iar in final se ia o hotarare.

O hotarare a Sinodului.
Peste care, din punctul meu de vedere, nu pot trece eu, un mirean.
Eu, mucea, NU pot zice asa:

s-au strans toti episcopii Bisericii mele dar eu voi respecta hotararile lor doar daca ele sunt conforme cu dogma.

Aceasta atitudine mi se pare 100% de tip protestant.
Pai eu cunosc dogma mai bine decat toti episcopii adunati laolalta?
Sau ei o cunosc mai bine ca mine?

Asta da, e o problema grea.
Cum pot fi sigur ca sunt un Sfantul Maxim Marturisitorul si nu voi fi decat un Martin Luther, varianta ortodoxa?
Cam asta e intrebarea care ma framanta.

Intrebare simpla: de ce tu, mirean cum esti, DACA studiezi dogme, canoane, paterice, etc. cu osirdia insetatului de mantuire, toata viata ta constienta, nu ai sti mai mult/mai bine decat unii ierarhi? Imi pare ca tu privesti superstitios faptul ca daca un alt om ca tine si mine, doar findca este cleric, anume episcop, stie mai mult decat orice mirean, doar prin simplul fapt al apartenentei la clerul superior? Asta imi pare, la tine si altii care gindesc la fel, ceva superstitie tribala, varianta bisericeasca. Harul preotesc NU imunizeaza fata de erezii! Citeste istoria Bisericii: cele mai multe erezii provin din Rasarit si sunt emanate de cler si, uneori, impuse de imparati si sinoade.

Din ce am înţeles eu, e vorba de sinoade şi de hotărârile luate, atenţie!, acolo.
Ia vedeţi voi cum se lua o hotărâre într-un sinod.

Aici e într-adevăr (mult, istorie bisericească şi nu numai) de discutat.
Voi veni, sper, diseară cu o serie de contraargumente întrucât cred că faci o mare eroare. Şi câteva omisiuni care, tocmai ele probabil, îţi înlesnesc eroarea.
Mai ai răbdare până diseară, nu fă un gest disperat, te luminez eu........:))

Gest disperat?! :))))
Serios, istoria obiectiva a omului, credintelor, si indeosebi a Bisericii ma framanta mult.

Pt. Theo şi Dalian
 

Cred că parcurgerea acestui material ne poate aduce tuturor unele lămuriri şi ne poate deschide drumul spre interogaţii mai pline de sens:
https://archive.org/stream/Sf.MaximM...e/n19/mode/2up

Ce găsim în text, legat de discuţia noastră:
- raportul dintre conştiinţa individuală şi conştiinţa colectivă
- influenţa politicului asupra vieţii bisericeşti
- legătura dintre Răsărit şi Apus, dintre un Papă considerat eretic şi un monah bătrân găsit periculos
- mecanismul generării şi manifestării unei erezii (aici monotelismul)
- modelul de conduită a unor creştini autentici

Frate Ioan Cezar, iti multumesc. Ce mi-ai dat sa citesc m-a asezat si mai bine pe soclul negarii institutionalitatii Bisericii. O sa vezi pe alt topic, ala cu arderea pe rug, ca am dezvoltat ideea.
Cu Sf. Sacrament m-am lamurit ca trebuie sa incerc: e foarte greu sa nu te indoiesti, dar ma stradui sa cred ca este exact ce se spune ca este. Am citit si am meditat. Dar...cu organizatia vizbila a Bisericii e altceva: se ajunge, rar, dar se intimpla, la crima legalizata in forma nu doar organizata, ci justificata si spiritual.
Deh, cezaro-papismul rasaritean si papismul apusean sunt, ambii, copiii demonici ai organizationalitatii post-Mediolanum si post-Thessaloniki.

Doar nu te grăbi!... Caută, frate, să citeşti cu rugăciunea... Caută starea de duh umilit, inima smerită şi înfrântă, altminteri toată lectura e în van sau poate aduce mai multă rătăcire...
Doar nu te grăbi, Theo, nu te grăbi!
Luptă împotriva obişnuinţei de a trage concluzii definitive, în chestiuni atât de gingaşe, de subţiri... Că doară eşti duşmanul ideologiilor, nu? Cum crezi că apar ele? Din grabă frate, din graba eului narcisic de a se confirma pe sine.
Fă şi tu experienţa peştior acelora care luptă să urce împotriva fluviului şi să depună icrele mereu mai sus... Aici fluviul e torentul nostru de pulsiuni narcisice şi frica.
Ţine-te la rugăciune. Întruna. Citeşte cartea CU RUGĂCIUNEA! Cu ochii înlăcrimaţi ai rugăciunii. Te rog!
Altminteri ratezi întâlnirea cu textul. Te confirmi, în loc să te laşi înălţat...

Am gasit un articol care se potriveste perfect cu ce s-a discutat aici:
http://www.crestinortodox.ro/editori...xia-70010.html

"Catolicismul a obisnuit pe toata lumea, inclusiv pe istorici, cu ideea ca exista o "turma" docila, pe care o "educa", o "formeaza" si dispune de ea o casta preoteasca in varful careia se afla Papa de la Roma. Biserica a ajuns sa se confunde cu clerul, ca apoi sa se confunde cu un singur membru al lui: Papa. Adevarul, marturisirea, conducerea, apararea Bisericii tin de acest cler si de acest Papa.
Dar la Bizant, in cuprinsul Bisericii Ortodoxe "turma" aceasta decide, in ultima instanta, daca "oamenii" au facut binele sau nu. Fie ca aceasta "turma" este a calugarilor, a preotilor modesti, sau a episcopilor care nu adera la poruncile Patriarhului Ecumenic, cand se opune nu o face in numele ei, ci in numele a ceva care este si peste ea, si peste cei ce o conduc: in numele "Ortodoxiei".
Atunci cand, la alegerea lui Anastasie, turma se aduna in hipodrom si cere violent "Un imparat ortodox", gestul este simbolic. Nu avem de-a face cu un spirit individualist, de sicana, sau de revolta contra clerului superior, contra Patriarhului. Ci avem de-a face cu convingerea tipic ortodoxa ca atunci cand cei care au fost pusi sa apere dreapta credinta isi parasesc sarcina, "turma" nu este obligata sa-i creada infailibili si sa-i urmeze, ca pe Papa, ci trebuie sa prinda cu mainile ei steagul tradat al Ortodoxiei si sa-l apere pana la victoria finala, pana ce se vor intoarce iar, cei in drept, la dreapta credinta. Si atunci "turma" este bucuroasa sa-si vada din nou pastorii ei firesti. Caci niciodata ideea ierarhiei nu a palit in constiinta ortodoxa. Dar peste Ierarhie, spre deosebire de Romano-Catolicism, a primat Ortodoxia."

Da, cam asa se fac toate revolutiile si reformele.

Dalian, fii amabil, si raspunde, te rog, la o intrebare precisa: daca, nu-chiar-prin-absurd, ierarhii BOR ar hotari, fie la sinodul panortodox din 2016, fie altcindva, altcumva, unirea efectiva si lucratoare cu Roma, ce ai face? Iti dai seama, cu "papistasii" cei urati de tine asa tare...
Parerea mea/pariul meu este ca ai asculta, fie si scrasnind din dinti si, fireste, Mihnea (sau orice alt catolic, fie el hardliner ca Mihnea, fie post-conciliarist, ca altii), ti-ar deveni, brusc dar nesincer, "frate".
Sunt convins ca sunt si alti ortodocsi care au avut, fie si ca un fulger, acest gind prin minte. Insa eu incerc sa inteleg pe cei ca tine, care, cind vad un preot/monah/episcop/etc. in haine rituale, cad pe spate si asculta tot ce li se spune sa creada si sa faca. Uite, eu nu inteleg/nu accept asta, in ruptul capului: de ce am avea nevoie neaparata de ierarhi pentru mantuire? Si de ce ti se pare tie ca niste oameni, doar fiindca au o anume initiere, si sunt imbracati in anume haine, nu ar gresi in orice decizie ar lua, si neaparat stiu cel mai mult si cel mai bine credinta, de la fundamente la nuante.
Preotii/ierarhii nu sunt niste fiinte speciale per se. Cum zicea Cuviosul Arsenie Boca: "Daca vreti preoti buni, nasteti-i!". Adica, in primul rind sa traim noi dupa voia lui Dumnezeu (ceea ce include impotrivirea la sange fatza de desfrau, avort, etc: orice pacat de moarte), si astfel, vom avea o clasa preoteasca demna de acest nume, si implicit de ascultare.
O ierarhie, pentru a fi functionala conform scopului propus, trebuie sa fie meritocrata. Nu narcisist-autosuficienta.

Dragos, ai idee cu ce scandaluri si intruziuni ale Garzii Imperiale s-au luat deciziile la unele sinoade ecumenice? Ia vezi tu pentru comparatie, cuma fost la evenimentul pneumatocentric numit Pentecost, cind pur si simplu Duhul Sfant S-a manifestat fizic pentru prima oara in istoria umanitatii, intemeind (El, nu oamenii) adevarata Biserica. Nu vezi scandal la Pogorirea limbilor de foc, dar nici ierarhie care sa pretinda obedienta.
La sinoadele ecumenice vezi ambele. Deci, ce este de la Dumnezeu? Niste congrese ecleziale, ordonate politic si manipulate filosofic? Nu as zice.
Cind a binevoit, Dumnezeu cel Preainalt S-a manifestat foarte clar si explicit: lui Adam, Noe, Enoh, Avraam, Moise, Elisei, Ilie, David si Solomon, parintilor lui Ioan Botezatorul si lui Ioan insusi, apostolilor, etc. Nu a venit cu subtilitati teologico-filosofice si alte grecisme cripto-pagine. Cam prin doua cai a vorbit El: miracole evidente/vorbire directa, si puterea exemplului celor care au fost trimis de El. Si, evident, si invataturi simple si logice, fie ele rostite ca parabole.

http://semneletimpului.ro/religie/bi...-cel-mare.html

Uau! M-ai convins.


Sanchi.

Iti iei doza de inspiratie de pe saiturile adventiste, Theodore? :13:

I-as asculta fara sa cracnesc.
Pentru ca Hotararea Episcopilor luata prin Duhul Sfant nu se comenteaza. Atunci cand Episcopii sunt adunati laolalta in Sfant Sinod Ecumenic, hotararile lor sunt infailibile.

Cred ca ierarhii BOR ar putea hotari la sinodul 2016 unirea cu Roma.
Insa, in opinia mea, acest deziderat ar putea fi implinit doar prin schimbarea actualului papa. Trebuie sa vina un "vicar al lui Cristos" care sa spuna intregii papistasimi:"in virtutea infailibilitatii mele ex cathedra declar solemn ca suntem in erezie grava si in schisma fata de adevarata Biserica, Biserica Ortodoxa. Hotarasc definitiv si irevocabil sa trecem cu totii la adevarata credinta, ortodoxia, de care ne-am lepadat in anul 1054.

Daca acest miracol s-ar petrece in anul 2015, in 2016 ierarhii BOR cu drag ar hotari unirea.
Iar ereticul si schismaticul papistas Mihnea Dragomir ar deveni un frate drag.

In primul rind, iti multumesc ca mi-ai raspuns. Nu conteaza al cui este saitul, pe mine ma intereseaza adevarul, nu "adevarul alor nostri" sau "combaterea minciuni alorlalti".
Dar, daca Papa/BC nu se intorc la ortodoxie, in viziunea ta (care, din pdv dogmatic, cu revenirea-apoi-unirea este absolut corecta), ai accepta o unire fara maturisire de credinta comuna? Cam ca unirea cu Vechi-Orientalii d ela Chambessy?
Nu ma intelege gresit. Incerc sa inteleg modul tau de gindire ca persona si credincios. Nu ironizez sau hulesc, catusi de putin, fereasca Dumnezeu. Cred in Dumnezeu, in tot ce a binevoit El sa descopere. Si nu, nu as putea fi sectar. Eu fug de orice etichete sau obediente, sau orice organizationism. Pur si simplu, asimilez ideea de ierarhie cu cea de captivitate decizionala. Cred ca ma poti situa cam pe unde ar fi niste rascolnici moderni.
Papa, patriarhii, episcopii, etc. au fost ok pina la Mediolanum, Nicaea si Thessaloniki. Asta e pdv-ul meu. NU as putea fi protestant sau neo-; ei nu O cinstesc pe Stapina noastra, iar cum pentru mine, crestinism real nu poate fi in absenta cultului marianic... Totusi, le admir (neo)protestantilor libertatea pe care o au in raport cu ierarhia, sau cu ideea de ierarhie din Bisericile Euharistice.
Dalian, suntem oameni. Ierarhiile sunt formate din oameni. Omul este cazut, la ora actuala, ca specie. E deci pasibil de crime, erezii, manipulari si multe altele.
Sa zicem ca eu si tu am fi initiati ai Intunericului. Vrem sa avem BC la picioare? Simplu: infiltram pe cineva ca Papa. Vrem sa avem BO la picioare? Mult mai greu, dar nu imposibil: infiltram atit ierarhiile/sinoadele oficiale, cat si controlam "opozitia" (neoschismatici, vechi-calendaristi, etc).
Daca Mihnea ar afla maine ca Francisc, Primul cu acest nume, a participat la o intrunire a baietilor adve sau penti, si a oficiat o liturgie cu ei (ma rog, daca aia ar fi liturgie...) sau, chiar mai grav, ar intra intr-o Loja, oficial si fara probleme, crezi ca ar iesi de sub ascultare? Evident ca nu. Faptul ca voi doi aveti acelasi modus credendi nu te pune pe ginduri? Ce detesti la "papistasi"? Ideea de Papa, strict ascultat si infailibil, nu? Ei bine, tu vezi in Sinodul BO(R) un...Papa multiplicat. Ceva nu se leaga logic aici.
Eu cred, cu tarie si sinceritate, in relatia personala cu Dumnezeu. Nici un pastor nu mi-a spalat creierul pentru asa ceva. Vine din mine.

Scoti din ecuatie aportul esential al Sfantului Duh.
Oamenii sunt oameni, ai dreptate insa credinta noastra este ca in sinodul ecumenic este prezent Dumnezeu.
Din nou pierzi din vedere faptul ca Hristos zideste Biserica.
Si ca El însuși a zis ca porţile iadului nu o vor birui.
Ipotezele tale sunt posibile logic dar daca le acepti ca fiind posibile in fapta atunci va trebui sa respingi promisiunea lui Iisus.
Poate ca nu se leaga logic dar este modul de a lucra al lui Dumnezeu înca de la început: nu un singur om ci episcopii adunati laolalta hotărăsc negresitor „părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să...”.

Totusi sa lamuresc ceva: eu nu cred ca oamenii nu pot gresi. Se pot insela, desigur. Sau, mai rar, vor insela cu buna stiintă. Chiar si episcopii pot gresi.Dar Biserica, calauzita de Hristos, prin ierarhii ei vor corecta in cele din urma raul. Si portile iadului nu o vor birui. Pentru ca asa ni s-a promis. Trebuie totusi sa avem incredere in Dumnezeu si in ierarhii nostri. Ei vor corecta abaterile de la dogma.

Insa in momentul in care consideram ca fiecare credincios, in mod individual, „asculta de episcop insa numai pana la erezie” deja am cazut intr-o gandire de tip protestant. Sau nu?
Iarta-ma nu vreau s-o fac pe gicacontra dar si aici am ceva de spus. Sunt doua dimensiuni distincte dar absolut necesare vietii crestine: relatia personala si relatia de obste cu Dumnezeu.

Nesocotind-o pe ceea de-a doua zbori cu o singura aripa. Cat de departe?

Si tu crezi ca pe site-urile neoprotestante se prezinta adevarul, si nu povestea care sa convina doctrinei cultului. In comparatie cu ortodoxia, unde ne mint. Poate trebuie sa fii mai atent la cine da informatiile.

Desigur ca nu. Franciscus Primus e un om liber. Oamenii au primit de la Dumnezeu libertatea, de ce tocmai Papa sa fie lipsit de acest mare dar ? El isi poate folosi aceasta libertate pentru lucruri placute lui Dumnezeu sau pentru lucruri care Il fac sa Se incrunte.

Daca, insa, mi-ar cere mie sa ma impartasesc la "liturghii" adve sau penti, se cheama ca am avea o problema aici. In acest caz as iesi de sub ascultare, fiindca de Dumnezeu trebuie sa ascultam mai mult decat de oameni, iar acest lucru ar fi o incalcare evidenta a poruncii 1.

Mai trebuie spus ca, prin "iesire de sub ascultare" inteleg ca nu as asculta in acest caz punctual, nu ca nu as mai asculta in general, ca nu l-as mai considera Papa, ori ca as crede ca nici nu exista un Papa. E o diferenta fata de cazul unui ortodox care, daca patriarhul sa spus ceva care nu i se pare ortodox (cum ar fi aceea ca trebuie reformat calendarul), ar rupe-o de tot cu patriarhul respectiv. Altfel spus, nu as intra in schisma zicand ca patriarhul e ala schismatic, fiindca ar fi absurd.

In concluzie, a "iesi de sub ascultare" intr-un caz punctual nu inseamna a fi schismatic. In cazurile cand nevasta-mea nu ma asculta, nu inseamna ca divorteaza de mine...

Sa stii ca nu tot ceea ce vine din afara sferei ortodoxe este fals.

Dacă îmi permiteţi, dacă sunteţi doar în căutarea adevărului, nu veţi ajunge prea uşor la Adevăr, Hristos fiind Calea, Adevărul şi Viaţa.

Îmi cer scuze de intervenţie!

Nici nu am sustinut ca e fals totul. De exemplu calculatorul la care stau nu e facut de un ortodox. In cazul invataturii si minciunea are o parte adevarata, asta nu inseamna ca nu e minciuna. Daca un om spune ca leul are tot ce are un leu, dar are zece picioare nu inseamna ca spune ceva adevarat, desi 90% din ce spune e adevarat (descrierea leului). Luam doar ce e adevarat, dar trebuie mai intai sa stim ce e adevarat.