Are omul liber arbitru odata ajuns in Rai sau nu?

Hai mai inainte de toate şi orice gând risipitor , sa luptăm cat putem pentru a fi vrednici de intrarea in Rai ! Se fac mari confuzii, amestecându-se sentimente şi trăiri lumeşti cu cele ce vor veni şi care nu au nimic in comun cu cele pieritoare. Starea de plictiseală şi orice asemănător , fac parte din astă lume pe care noi inşine am deformato mai mult decât trebuie, prin gândurile şi faptele noastre.

Ai dreptate Cristi. Cred ca mai intai de toate trebuie sa ne preocupe problema "plictiselii" in viata prezenta. Parintii filocalici o denumesc akedie si o descriu ca amortire si vlaguire a sufletului, pe de o parte, si, pe de alta parte, ca o neoranduiala a tuturor puterilor sufletului. Forme de manifestare ale akediei: lene, plictiseala, o stare de lehamite, sila, urat, lancezeala, moleseala, descurajare, toropeala, lipsa de grija pentru mantuire, amorteala a sufletului, o stare de somnolenta care nu e determinata de oboseala fireasca a trupului, ingreunarea trupului si a sufletului. Sunt acestea straine vreunuia dintre noi?

Cu siguranţă nu sunt străine vreunuia dintre noi ! Sigur 100% . Spre fericire , sunt stări lumeşti ce nu au legătură cu cele viitoare , spre Slava lui Dumnezeu !

...
 

toate starile sunt de moment. nu stiu cat a trecut de cand au plecat. insa la mine sunt doi ani. si am avut diverse perioade. sincer, daca nu era duhovnicul, nu as fi reusit sa trec... as fi clacat. am crescut impreuna cu ea si era totul pentru mine. abia ne incepusem viata de familie. ne/am casatorit dupa zece ani de prietenie. aveam o jumatate din viata noastra impreuna si crede/ma ca mi/a fost nu greu... foarte greu. nici acum, dupa mai bine de doi ani, nu pot vorbi despre ea fara sa/mi tremure glasul... cu toate acestea nadajduiesc si o simt undeva aproape. si ma gandesc la vesnicie. uneori mi/e ciuda ca a ajuns acolo inaintea mea si nu m/a asteptat. ca e la poarta Raiului si eu nu sunt sigur daca voi ajunge acolo... trebuie sa punem in balanta scurta durere de pe pamant si vesnicia vietii de dupa adormire. e greu, insa pana la urma linistea se lasa. timpul e medic generalist. ai sa vezi. cu timpul ranile se vor inchide. si toate se vor linisti. am simtit/o pe pielea mea. insa am avut parte de ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile duhovnicului si a sotioarei mele de acolo de sus... sa/ti ajute si tie Domnul si Maica Domnului sa te linistesti si sa/ti gasesti pacea. ca este tot ce avem mai scump pe lumea asta.
Doamne ajuta!

Putem face in mare parte speculatii privind ce e dupa moartea fizica, ca raiul e nu stiu cum, iad, alte locuri cu care se schilodeste psihicul. Pana atunci, poate ca ar fi cazul sa ne vedem de "raiul" de pe Pamant, sa il facem un "aeroport" presarat cu flori, pentru fluturi cu ganduri celeste, intr-o continua miscare si dezvoltare.

...
 

miriam
si trebuie sa te gandesti ca nici lor nu le faci un bine. ii chinuiesti cu gandurile tale.
trupul e pamant si acolo trebuie sa seintoarca. insa ceea ce il face pe om nu e pamantul ci sufletul. acela e nemuritor. si pentru el ne rugam toata viata. pentru ca sa ajunga in imparatia lui Dumnezeu. daca sufletul este bolnav trupul nici nu mai conteaza. poti sa fii cel mai bogat om de pe pamant, sa ai un trup perfect sanatos, daca nu ai pace in suflet esti o epava. si poate cel mai sarac om care se bucura de soarele de pe cer e mai bogat ca tine in acel moment. e greu de gasit un echilibru... insa nu imposibil. gandeste/te la ei nu ca trupul putrezit ci ca sufletul care nu moare niciodata. sufletul pentru care tu acum ai datoria sa te rogi ca sa ajunga in locuri de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinul...
eu cand merg la cimitir nici macar nu ma gandesc ca acolo e un cavou, un sicriu si asa mai departe. pur si simplu e un loc in care imi dau intalnire cu ea. ca si atunci cand ma rog acasa sau cand merg prin locurile noastre preferate. e mereu cu mine in suflet si in minte. si acolo va ramane. fara sa/mi influenteze viata sociala in vreun fel. fara sa jelesc. fara sa fac comparatii. dar toate acestea se fac in timp si cu medicament de la duhovnic. asa a fost in cazul meu. poti incerca si tu reteta. Doamne ajuta!

Dar voi nu va iubiti parinti, fratii, surorile, asa pacatosi si plini de defecte cum sunt? Ati putea sa stati linistiti fara ei? Sau pur si simplu o sa uitati de ei ca printr-o vraja si dintr-o data ei vor fi "cei rai" care stau in Iad si de care nu va mai pasa?

Nu putem dori ceea ce nu am vazut (chiar daca Sf. Pavel spune ca Îl iubim pe Hristos fara a-L fi vazut).

Sfântul Siluan spune ca a început sa-L iubeasca pe Dumnezeu dupa ce L-a vazut, dar tot el spune la un moment dat ca nu simte dorinta de a muri ca sa fie cu Dumnezeu.

Ideea ca trebuie sa dorim sa murim este una din numeroasele idei capcana ale falsei constiinte. Despatimirea nu se realizeaza brusc sau prin auto-inducerea de idei ca aceasta cu dorinta mortii ci ea survine lent ca urmare a luptei cu gândurile si poftele. Este o transformare ontologica a modului de a fi care are loc pe parcursul unei perioade lungi de timp.

Pana cand nu ne curatam de pacate, ne va fi frica de moarte. Si apoi nu e sigur ca toti vom merge in rai. Am facut oare numai fapte bune, placute lui Dumnezeu ca sa fim siguri de locul nostru in rai? Eu, una, nu. Sa ne gandim zilnic, ca urmarea faptelor noastre facute fara frica de Dumnezeu, ne asigura un loc in iad. Dar Dumnezeu ne iubeste si ne vrea pe toti la El in rai. aceasta e speranta noastra.

...
 

deci, din nou, iar si de la capat... sa incerc sa/ti traduc mai pe limba ta.
noi credem in viata vesnica. si sufletul traieste vesnic. si credem ca aceasta viata este doar o statie, o trecere sau cum vrei tu sa/i spui, catre vesnicie. aici, pe pamant nu facem decat sa pregatim sufletul pentru viata vesnica. si asta o facem rugandu/ne. dupa ce adoarme unul din cei dragi noua (retine! adoarme si nu moare. si vorbim de suflet si nu de trup.) ne rugam pentru el ca sa ajunga in Rai si nu in Iad. motivatia pentru faptul ca nu disperam si nu ne dam cu capul de pereti pentru ca i/am pierdut este aceea ca noi credem in viata vesnica si avem nadejdea ca ne vom reintalni cu cei dragi. si ca este doar o chestiune de timp acest lucru. oricand ne putem duce dupa ei... oricand. si atunci, decat sa stau sa jelesc non-stop mai bine ma rog, pentru ei si pentru noi, ca sa avem parte de mantuire. asta nu inseamna ca nu doare si ca nu avem perioade in care suferim groaznic. nu se uita asa ceva dar timpul si rugaciunile oblojesc ranile. iar impactul amintirii pierderii celor dragi nu mai este devastator ca in primele zile.

Cei care sunt in rai nu se plictisesc.
Dimpotriva daca cineva ar ajunge in iad acolo ar fi plictiseala.
Dumnezeu este trei persoane dar trei persoane fara sfarsit.
Noi suntem persoane finite dar infinite ca si posibilitati de indumnezeire.
De aceea comuniunea cu trei persoane infinite(adica cu Sfanta Treime) nu are sfarsit ci e din ce in ce mai puternica.
Ca luminarile pe care le primesc cei in comuniune cu Sfanta Treime le fac firea umana capabila de a primi si mai puternice luminari.
Iar prin luminari se intelege toate bunatatile adica darurile Sfantului Duh care le primeste omul:
pacea,dragostea,bucuria,etc.
Si comuniunea cu celalte persoane umane din Rai creste si aceea ca este iar normal ca aceste luminari ne deschid mai mult spre ceilalti si ne fac capabili de comuniune mai stransa cu celalte persoane.
De aceea si zice Sfantul Ioan Teologul :
"Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har."
(este vorba de plinatatea Domnului nostru Iisus Hristos.)
De aceea zice har peste har.
Comuniunea cu Sfanta Treime normal se face in domnul nostru Iisus Hristos.
Si normal Domnul nostru Iisus Hristos reprezinta modelul spre care tindem dar niciodata nu ajungem asa.

Este o carte scrisa de parintele Dumitru Staniloae care vorbeste mai clar despre aceasta "Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama".

Cat despre apocalipsa despre aceasta zice parintele Arsenie Papacioc caci taina pentru care antihrist nu poate sa se nasca este ca se slujeste Sfanta Liturghie pe pamant.
Este o absurditate sa crezi ca Dumnezeu vrea sa vina Apocalipsa.
Este foarte adevarat ca Sfantul Simeon Noul Teolog a zis ca atunci cand se va implini numarul ingerilor cazuti cu suflete de oameni atunci va veni sfarsitul lumii.
Pe de alta parte este iar destul de clar ca Dumnezeu fiind fara sfarsit poate sa aiba ingeri si drepti infinit ca numar.
Si Dumnezeu asa si doreste sa aiba cat mai multi in bucuria Raiului.
Parintele Cleopa zicea foarte clar in legatura cu aceasta ca in Rai e multa largime adica infinit si aceasta e bucuria Sfintei Treimi ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.
Asemenea parintele Cleopa a zis ca ingerii lui Dumnezeu sunt fara numar deci si cei cazuti tot fara numar sunt.
Si atunci e clar ca Dumnezeu nu vrea sa vina Apocalipsa.

Era niste teorii absurde scris intr-o carte de-a lui Origen dar nu stiu daca Origen le si credea in legatura cu faptul ca Dumnezeu e finit si atunci are ingeri finit si suflete finit ca slujitori ai sai.
Asta e o teorie absurda , nu cred ca a fost anatemizata inca.

Alta teorie absurda tot dintr-o carte de-a lui Origen pe care se pare iarasi ca Origen nu o credea ;ci doar o prezinta in antiteza cu alta teorie; si aceasta e ca Dumnezeu e finit si comuniunea cu el are o limita; atunci vine plictiseala in Rai si sufletele si ingerii cad si Dumnezeu ii mustra si ei iar se ridica si iar ajung la ceva unire cu Dumnezeu si iar cad si de aci si absurditatea teoriei eternei reintoarceri sau a lumii ciclice.
De aci vin si cele cu reincarnarea ca sufletele zice-se sunt pedepsite spre a avea trupuri; de aci vine si mantuirea ca eliberare de lanturile materiei.
Teorii absurde.
Si tot din aceata teorie absurda vine si faptul ca Dumnezeu poate sa aibe numai un numar limitat de ingeri si suflete spre a avea grija de dansii iar nu infinit.

Teoria cu reincarnarea a fost anatemizata si cea cu preexistenta sufletelor.

Tu crezi ca Raiul e un loc ,o tara,un peisaj in care vei trai acolo cu multi altii?Raiul e o stare,nu te vei mai simti cum te simti acum,nu va exista foame,plictiseala,nervi si sete.Doar trupul cere mancare,apa,energie ,relaxare etc,sufletul nu.Raiul nu este un loc,o statiune .Nimeni nu stie exact nimic.

raiul....
 

Nu stiu cum puteti sa va puneti problema daca ne vom plictisi in rai.Eu plang si ma cutremur cand ma gandesc cat de pacatosi suntem si daca vom dobandi iertarea lui dumnezeu. Mi-e frica de judecata lui Iisus cat si de judecata individuala si nu stiu daca e bine sa-mi fie frica. Stiu ca DUMNEZEU e bun si ne va ierta daca ne caim,dar eu una sper la un coltisor de rai si la iertare



va rog spuneti-mi daca e gresit sa-ti fie frica de Dumnezeu
va multumesc

Sfarsitul lumii = sfarsitul raului. (Parintele Galeriu a spus-o) Stii bine ca "lumea" are doua sensuri in Scriptura.

Lumea nu va fi distrusa, ci reinnoita la conditia dintai. Deci Dumnezeu vrea ca raul sa fie invins si asta se va intampla la Apocalipsa.

Asa cum exista mai multe feluri de pedepse pentru nivelul raului care a fost acceptat de om, asa exista si mai multe feluri in care Dumnezeu ii odihneste pe oameni, in functie de gradul de desavarsire la care s-a ajuns. Se spune ca sunt 9 tipuri de munci in iad si 9 ceruri ca trepte de ascensiune catre Dumnezeu.

Oricum ar fi, omul este icoana a lui Dumnezeu Insusi, fiind creat dupa chipul Sau. Acest chip este indestructibil, contrar a ceea ce cred unii ne-ortodocsi. Insa aceasta scanteie divina are posibilitatea de a tinde asimptotic spre desavarsire, intru infinita asemanare cu Creatorul sau. Este ceea ce trebuie sa facem noi in scurta calatorie din aceasta viata: sa incercam prin harul Duhului Sfant sa ne traim viata dupa modelul vietii lui Hristos in lume. Si avem marturiile Sfintilor, ca Dumnezeu ne ajuta sa realizam asta daca vrem cu adevarat s-o facem.

Dar ascesiunea catre Dumnezeu nu se termina la moarte sau la inviere! Este un urcus vesnic catre Dumnezeu, o evolutie continua si infinita catre asemanarea cu perfectiunea Trinitatii. Nici vorba de monotonie, de plictiseala... Noi nu vom ramane intr-o anumita stare de fericire pentru totdeauna, ci vom porni de la o stare la care am ajuns la sfarsitul vietii si vom urca in sus, catre ceea ce nici nu putem sa ne imaginam acum...

Oricum, talharul de pe Cruce a rapit Raiul, insa Imparatia Cerurilor este cu totul altceva; acolo ajung numai cei desavarsiti. Cei saraci cu duhul vor ajunge acolo, adica cei care au ajuns la despatimire si la acel grad de smerenie care i-a facut pe sfinti dumnezei in har, prin dobandirea Duhului Sfant inca din timpul vietii.

Din cate stiu, in Rugaciunea Domneasca "vie Imparatia Ta" se talcuieste "sa vina Duhul Tau Cel Sfant"; deci Imparatia Cerurilor este un mod de existenta in Duhul Sfant, care se poate atinge de pe acum, de vreme ce Imparatia lui Dumnezeu trebuie cautata in inima omului, in dragostea omului catre El ca raspuns al dragostei Lui catre om...

Da Doamne, amin.

Cititi 2 Corinteni 3, unde la ultimul verset scrie asa:

"Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului."

Asa va fi evolutia celor mantuiti, din slava in slava, catre asemanarea cu Dumnezeu. Asta ne-a aratat-o insusi Fiul intrupat, cand pe Muntele Taborului le-a aratat celor trei ucenici o parte din slava Sa, mai apoi dupa inviere aratandu-Se intr-o lumina si mai stralucitoare, iar la inaltare slava Lui fiind inca si mai mare (S-a înălţat întru slavă)... [preluare tot de la Constantin Galeriu]

A zice ca Dumnezeu doreste sa vina sfarsitul lumii nu e un punct de vedere foarte ortodox.


Oare nu se stie caci Satana e vazut ca ingerul mortii,ingerul razbunarii etc?
El si ingerii sai.
Iata o istorioara din Pateric ca se sa vada mai clar acestea:
" Un frate oarecare din Tebaida ne spunea noua, zicand : eu, fratilor am fost feciorul unui jertfitor idolesc. Deci, cand eram copil, il vedeam pe tatal meu de multe ori seara si dimineata mergand in capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Odata am mers si eu dupa tatal meu in taina, nestiindu-ma el, ca sa-l vad ce face, daca merge in capiste si cum se inchina. Iar daca am mers si am intrat in capiste, l-am vazut pe satana sezand ca un imparat pe un scaun imparatesc si toti ostasii lui stand inaintea sa. Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand : de unde vii si ce ai facut ? Raspuns-a dracul si a zis, iata in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana : in cate zile ai facut acestea ? Raspuns-a dracul : in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand : numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile ? Apoi a venit altul, inchinindu-i-se iar el l-a intrebat si pe acela, zicand : de unde ai venit ? Raspuns-a : am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Raspuns-a : in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand : pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile ? Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el : de unde ai venit ? Iar acela a raspuns zicand : in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornt sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Si a zis : in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand : pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut ? Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand : dar tu de unde ai venit ? Raspuns-a acela, zicand : eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in curvie. Satana auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia. Si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand : cu adevarat, bun lucru si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea ca ai facut o biruinta ca aceasta. Acestea eu vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Si asa, lasand lumea, am venit in pustie, povatuindu-ma Domnul Dumnezeu la calea mantuirii.
"

Raiul
 

Prietene noi traim,muncim,credem,ne rugam pentru a dobindi raiul.Asa ceva nu trenuie dispretuit,deoarece este darul lui dumnezeu pentru toti cei care din veac au bine placut lui.Oare iti este greu sa crezi?De judecata lui hristos nimeni nu este scutit.Deci fa bine si bine vei fi rasplatit.S-au vrei sa fi pierdut in iad?Doamne fereste.

Pai tocmai asta subliniez, ca oamenii inteleg gresit ideea de "sfarsitul lumii". Este vorba despre raul din lume, nu de lumea ca umanitate sau ca Pamant. Raul va fi definitiv scos din lume, izolat pentru eternitate in intunericul cel mai dinafara si in gheena pregatita diavolilor cei razvratiti si oamenilor care nu s-au purificat in viata de esenta raului. Atunci va fi "un Cer nou si un Pamant nou" si ceea ce este proorocit se va intampla inevitabil, mai devreme sau mai tarziu.

Este un fapt similar cu ideea de a judeca pe cineva, cum zice sa nu judecam. Nu este voie sa judecam omul care greseste, caci chip al lui Dumnezeu este; este voie insa sa judeci raul pe care-l face omul.

Dar nu asta e subiectul topicului, sa revenim.

Exista doua exceptii (ca sa eviti judecata) - si este bine de stiut:

a) Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. Ioan 5, 24

b) Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Luca 6, 37

Mi se pare o intrebare atat de stupida!!!
De aceia si raspunsul ar fi la fel de stupid.

Raiul poate oferi lipsa plictiselii, adica fericirea bruta, daca putem spune asa. Nu iti trebuie un motiv anume pentru fericire, trebuie doar sa fii fericit. Motivele de fericire sunt necesare numai celor care sunt fericiti cam rar. Cei ce-L cunosc pe Hristos nu mai au nevoie de nimic; au gasit insasi fericirea, implinirea, dragostea desavarsita.

Cea mai mare fericire este nu sa o duci bine si sa le vezi pe toate roz, ci sa vezi raul si sa ai puterea sa-l transformi in bine. Sa vezi ca omul merita moartea de pacatos ce este , dar sa-l ierti si sa-i faci bine, sa te rogi si sa plangi pentru mantuirea lui. E un sentiment divin, caci aceasta putere este numai a lui Dumnezeu si a celor ce calca pe urmele lui Hristos. Cum spune o vorba: 'A gresi e omeneste dar a ierta e dumnezeieste".
[Daca sfintii trecuti dincolo mijlocesc sau nu e alta poveste, dar macar pentru cei vii cred este perfect valabil ce am scris]

Sunt parinti care petrec multa vreme in chilie. Iar cand ies de acolo sa-ti vorbeasca, ti se pare ca fac parte din alta lume - nu vezi pe chipul lor decat bucurie, cuvintele sunt altfel rostite, gesturile curate. Nu ies oameni plictisiti, adusi in culmea disperarii. E un exemplu la care trebuie sa cugetam, atunci cand vorbim de plictiseala care ar trebui sa apara in rai dupa parerea unora. Deci, daca omul nu poate sta doar cu el si cu Dumnezeu, cred ca nu poate sta curat nici cu ceilalti si cu atat mai mult nu se poate afla in rai.

Asa este, sa facem intai Rai in inima noastra, pentru a ne pregati de Raiul Ceresc.

Sfanta Liturghie se intampla

Nu stiu cum e in rai,dar simpla bucurie de a vedea ,ca si cu ochii pamantesti ,slava lui Dumnezeu,cred ca este indeajuns
Nu ne-am plictisit noi de viata asta pamanteasca,in care nu prea se intampla nimic palpitant,sau minunat,sau plin de slava.
Plictiseala apartine acestei lumi.In rai nu vom intra decat daca ne vom transfigura .
Deci sa nu judecam cele eterne ,cu cele trecatoare.

O secunda DOAR sa simti in suflet DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU .
MENTIONEZ O SECUNDA ! Si ai sa vezi ca iti dorest sentimentul la INFINIT !
Din proprie experienta ! Doamne Ajuta !

"Ce poate oferi Raiul ca sa nu fie plictiseala", ....Hmmm poate fericire vesnica. Atunci cand in sinea ta esti multumit si fericit stai asa si te uiti la stele sau la un cer senin si parca nu te plictisesti.

Temnita in care te simti cel mai bine,e cea mai periculoasa,nu vei iesi din ea niciodata,daca alegem de aici sa traim in ,,mierea amagitoare'',atunci dincolo in ce vom trai?

Manca-v-ar raiul!

nu poate exista plictiseala in Ceruri deoarece fiintele spirituale, asa cum vor fi cei care vor invia in trupuri glorificate, nu sunt concepute in asa fel incat sa se poata plictisi; plictiseala este o trasatura exclusiv umana.

Cei care Il traiesc cu adevarat pe Dumnezeu nu se plictisesc nici in aceasta lume. Sunt monahi care nu si-au parasit manastirea de cand s-au calugarit si cand ii intalnesti gasesti in ei un preaplin de viata. Nu mai vorbesc de parintii din primele secole care traiau in desert de exemplu.

Si in lumea de dincolo vom fi oameni, dar transfigurati. Asa ca plictiseala nu e o trasatura exclusiv umana, ci o trasatura a unei naturi robita de pacat.

dincolo de starea de infinita rabdare , pace, bucurie si preaplin sufletesc -sa zicem ca ajungi sfint arhant cu multe daruri , harisme si capacitati mai mari decit cele aratate de Iisus , ei bine pentru ce iti sint date ele ? doar sa te dai mare cu ele in ochii tai?
probabil ca se vor gasi ocazii sa fie folositoare cumva
si daca nu se gasesc se inventeaza.

1 Corinteni 2:9
Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
binele in primul rand e zugravit prin absenta raului,nu vor mai plange,nu vor mai suferi,nu vor mai fi boli,moarte etc. si inca un lucru ff importantMatei 22:30
Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer...parca-mi pare rau de nevasta dar asta e, asa zice Domnul, oricum vom fi impreuna cu toti rascumparatii prin jertfa Lui IIsus din toate popoarele AMIN

"Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis." Ioan 17,3
Am sa fac o comparatie fortata. Dar raspunsul nu e pentru cei care stie, ci pentru cei care se intreaba. Toti cautam dar unii sunt mai aproape de raspuns. Eu acum am sa incerc sa raspund pentru cei mai departe de raspuns. V-ati uitat vreoadata la un serial? La un serial la care sa pierdeti noptile uitandu-va la episod, dupa episod, fara sa va mai saturati. Ce cautati in serialul respectiv? Nu finalul pentru ca v-ati uita la ultimul episod atunci. Cunoasterea. O forma impura de cunoastere chiar si pentru lumea reala de aici si totusi asta cautati. Dumnezeu face un "serial" atat de bun incat omul "se uita" la el o eternitate si vrea sa "vada" tot mai mult. Nu se satura niciodata pentru ca "serialul e prea bun".

Si Dumnezeu e iubire. Ati stat cu cineva pe care il iubiti si ati fi vrut ca timpul sa se opreasca in loc? V-ati fi plictisit ca acea clipa sa tina la nesfarsit? Ca sentimentul respectiv sa se mentina la aceeasi intensitate si sa fericirea trairii lui sa nu scada? Dar in lumea asta el scade. Noi nu suntem perfecti, ceilalti nu sunt perfecti. Dar Dumnezeu e perfect, sentimentul creste continuu, desi suntem tot mai aproape de El, dorul creste. Fericirea de a fi cu El, nu e alterata de nimic altceva.

Si totusi Raiul e mult mai mult.

Amuzanta intrebare.

Ca si cand ar fi ajuns deja acolo, a vazut despre ce e vorba, s-a plictisit si se gandeste la o reforma ceva.

Ei bine, persoanele care isi pun intrebari de genul asta, cam putine sanse, in etapa asta a varstei lor spirituale, sa ajunga sa se plictiseasca pe acolo..

Pentru ca pentru un om ros de patimi, fara doar si poate pana si Raiul i-ar fi Iad.

Nu mai stiu cine spunea ca in vesnicie si virtuosii si pacatosii se vor afla sub acelasi Har.
Doar ca primii il vor primi ca bucurie, ceilalti ca si pedeapsa.

interesanta opinie. Mi-a placut, mai ales sfarsitul mesajului tau. Doamne ajuta!