Sau câţi se împărtăşesc?

Off topic: nici nu stii Mirela cate familii au divortat odata cu criza din 2008!
Familii moderne desigur,de necredinciosi care nu au inteles ca, casatoria nu este doar la bine,este si la rau...

Pe cand la credinciosi lucrurile stau altfel.
Am cunoscut la biserica 2 femei care amandoua aveau barbatii someri si care suportau cu mucenicie situatia,una dintre a cerut ore suplimentare la jobul ei pt a putea suporta macar asa cheltuielile lunare.Se ajungeau bine-merci cu salariul ei dar nu mai era loc de lux,de iesiri la restaurant,vacante si haine noi ;un crestin nu-si lasa casatoria pt genul asta de desfatare.
Barbatul a fost bun cand aducea bani nu? Acum dintr-o data nu mai reprezinta niciun interes pt ca este somer?Cata josnicie sufleteasca!

Perfect de acord cu dumneavoastra! O casatorie adevarata trebuie sa se intemeieze pe sentimente autentice reciproce si pe dorinta comuna de mantuire, si in nici un caz pe bani, avere, pozitie sociala, gura lumii sau dorinte de imbogatire!
Ori daca o casatorie se intemeiaza pe ce am spus prima data- atunci nici o criza economica din lume nu o poate destrama!

Acuma cu munca: orice om trebuie sa presteze o munca cinstita, utila societatii, insa sunt doua situatii complet distincte:

-una este sa nu gasesti efectiv de munca, cu toate eforturile depuse si cu toate stradaniile facute;

-si alta este sa fii un om puturos, care sa nu vrei sa muncesti, ori sa ai pretentii exagerate (salariu foarte mare, sa tii neaparat sa faci munca de birou, sa nu vrei sa muncesti inclusiv pe santier sau in constructii)!

Sotia este casnica? Daca da, a lucrat o perioada? Probabil inainte sa aibe copii, ceea ce inseamna ca a primit bani in concediul de maternitate cel putin un an.
*
E putin trist daca a fi femeie inseamna doar sa speli, calci, gatesti, grija de copii. Cam ce face o menajera.

Acum nu pot sa concluzionez la ce masura a ajuns sora Florentinei.
E adevarat ca in multe cazuri o femeie blanda poate sa schimbe firea sotului dar sunt si situatii cand femei blande si iubitoare traiesc o viata muceniceasca alaturi de barbati necredinciosi si rai ,barbati posedati de cel rau.

Eu cred ca nu e bine sa punem etichete .
Acolo unde veniturile prisosesc nu vad de ce nu ar exista niste conturi in care fiecare isi pune ceva din castig.
La un necaz asta nu implica faptul ca fiecare merge pe cont propriu sa ca nu se ajuta

10. Căci Moise a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească".
11. Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
12. Nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. (Sfânta Evanghelie după Marcu cap. 7)


8. Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
9. Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
10. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
11. Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
12. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii.
13. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
25. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este. (Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov cap. 2)


1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. (...)
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cap. 13)


13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! (Sfânta Evanghelie după Matei cap. 23)

Acolo unde veniturile prisosesc, impreuna cei doi soti, vor darui si vor ajuta pe cei saraci, indiferent cine or fi. Caci daca Domnul ingaduie sa prisoseasca pentru asta ingaduie ca sa fie ajutati cei saraci nu pentru a ingrasa conturile in banca fiecare separat intrecandu-se in egoism si minciuna.

Nici e nu stiu la ce masura a ajuns sora Florentinei, dar stiu ca SF. Ioan Gura de Aur a adresat acest indemn tuturor femeilor crestine: sa fie blande, inteleapte si iubitoare si atunci va schimba si cel mai aprig barbat. Eu chiar nu vad nimic rau in indemnul sfantului.

Sigur ca sunt femei blande si iubitoare care traiesc muceniceste langa barbati necredinciosi si rai , insa acestea cu siguranta nu sunt mincinoase si nici nu ascund nimic de barbatii lor chiar asa rai cum sunt, ca altfel ar mai fi ele mucenice?

Poate ca au duhovnic sa le spuna ce sa faca.
Daca nu au,nici noua nu ne-au cerut parerea ce sa faca cu banii lor.
Fiecare da socoteala pt el,ca nu am cum sa dau eu socoteala sau altul de pe forum.

Daca veniturile prisosesc de ce nu se duc la cea mai saraca parohie din Romania, spre exemplu si sa imparta banii de prisos la familiile sarace de acolo? Sa o faca in tacere fara anunturi si laude, nestiuti de nimeni.
Nu avem nevoie in lumea asta decat de un locsor unde sa punem capul si un venit atat cat sa ne asigure un trai normal.
la ce 10 perechi de pantofi?, la ce 3 dulapuri de rochii?, la ce 5 palarii?, la ce creme de firma pentru pielea cea sensibila?, la ce o geanta de farduri ca sa ne pictam masti?, la ce 5 camere la doi oameni?, si lista continua.

Poate, ce stim noi. Fiecare cu ale sale. Insa duhovnicul nu administreaza banii nimanui.
Sigur ca fiecare da socoteala pentru ce face, si fiecare e liber sa faca ce vrea. Sa minta daca are placerea asta, sa se ascunda daca asa voieste, insa eu personal, daca am intalnit in cale pe cineva ce face asta si vad, sunt datoare sa spun, sa sfatuiesc sa nu minta, sa nu se ascunda, daca e bogat sa imparta cat il lasa inima si la cei saraci, daca asculta bine, daca nu iara bine, ca doar nu obligam pe nimeni la nimic.

Vai, doamna Dobrin, ce mare crestină ai ajuns! Nu te mai saturi să judeci si să dai sfaturi în stânga si-n dreapta.

Ca să citez din propria-ti semnatură, vezi-ti mai bine de cârma mintii, că s-ar putea să sfârsesti prost.

Uite si o pildă cu dedicatie specială, pentru "judecătoarea" din tine :

În familiile care nu au o menajeră sau acolo unde nu are cine să o ajute pe femeie (nici mamă, nici soacră, nici soră etc.), aceasta are de făcut într-adevăr toate cele enumerate şi încă altele. E vorba despre rolul femeii în familie.
Acest rol, corespunzător statutului de femeie, de mamă şi de soţie, precum şi în acord cu anumite predispoziţii ale femeilor (unele sunt date genetic, de pildă sensibilitatea, gingăşia, blândeţea) include principalele activităţi ale femeii în cadrul familiei. Cine nu îşi face bine rolul stânjeneşte pe cei care au aşteptări de rol din partea ei. Şi produce crize în funcţionarea familiei, dintre care unele pot evolua până la deznodăminte cu totul de nedorit (divorţul, fuga de acasă a copiilor, vagabondajul, adulterul, cearta violentă etc.).
Similar stau lucrurile şi în cazul bărbatului. Are şi el nişte roluri, conform statutului de soţ, tată, bărbat.
Neîndeplinirea rolului atrage şi pierderea statutului.

Pe marginea acestor banale constatări două comentarii:
1) Omul nu se reduce la rolul său. Persoana e mereu infinit mai mult decât executantul unor activităţi. Persoana nu se evaluează după numele sau ansamblul activităţilor desfăşurate. Dacă ar fi aşa, cum calificăm o persoană care nu face "mai nimic"? De exemplu pe unul care şade ani în şir pe un stâlp şi se roagă. Ar putea fi un sfânt sau un nebun incurabil, dacă e să judecăm doar după ce face. În realitate omul, indiferent ce face, se menţine ca taină, prin însăşi natura lui de om. De aceea nici nu poate fi închis în reguli, teorii, norme, ideologii, sisteme. Persoana este inepuizabilă, la modul cel mai propriu; ca urmare, este o eroare de interpretare să reducem persoana femeii (sau a bărbatului) la rolul său (adică la ansamblul activităţilor prescrise de rol). Un rol sau un statut sunt doar o parte a realităţii persoanei. Pe de altă parte, a exagera importanţa rolului înseamnă şi a face inflaţie de rol. Când o femeie se defineşte pe sine ca mamă sau ca soţie, deja a picat din taina persoanei şi nu face decât să se reducă pe sine la rol, adică să sugrume întregul prin parte. Proces periculos, dezumanizant, inflaţionist.

2) În familia unde împărăţeşte iubirea, rolurile femeii şi ale bărbatului sunt împărţite şi purtate împreună şi cu bună înţelegere. Adeseori bărbatul spală, calcă rufele, face cumpărturi, îngrijeşte copiii etc. Uneori femeia se ocupă de treburile bărbatului. Periodic ducem sarcinile unul altuia, aşa cum cer împrejurările, fără prea mare tam-tam, din iubire, firesc, discret.

Nu e trist că femeia face activităţile menajerei (poate fi amuzant, dramatic, folositor, chinuitor, sublim, inutil etc.), în schimb e strâmb când judecăm femeia după roluri, iar nu după menire şi roade. Persoana, indiferent de sex, nu e cumul de sarcini, ci taină. Trist e când piere taina, sufocată de judecăţile noastre valorice privind rolul.

Dna Parascheva, sunt unele femei care s-ar simti binecuvantate sa fie doar o "menajera", sa nu mai fie nevoite sa mearga si la lucru. Si da, ma numar printre ele. Dupa 8 ore de munca, vin acasa si mai trebuie gatit, calcat, spalat etc. Doar nu le-oi lasa pe toate pe spatele sotului, care lucreaza uneori si 48 de ore legate, la 2 locuri de munca. Eu abia are timp sa mai doarma intre doua joburi si prinde 2-3 zil libere la luna, zile in care, sincer, n-as dori sa-l rog sa gateasca au sa bata cuie sau cine stie ce, ci as vrea sa le petrecem impreuna, sa ne relaxam. Asa ca prefer a bat eu si cuiele si sa pun perdelele si sa lipesc firele desfacute de la vreun aparat electrocasnic pentru ca, comparativ cu el, eu chiar am mai mult timp liber, mult mai mult timp liber (si in plus, acasa la parini eu le faceam ca tata venea cu scuza "io nu-s demeserie", nu ma bag, si asa am invatat eu si mam sa reparam o groaza de lucruri ce se stricau prin casa).
Eu m-as simti binecuvantata sa ajung in stadiul in care sa fiu "stay at home mom", sa am timp sa fac tot ceea ce imi propun si sa ma pot ocupa eu personal de cresterea si educarea copiilor (Doamne ajuta a fie macar 2). As vrea sa nu fie si copilul meu "cu cheia in gat" e la 3 ani, sa il pot verifica l teme, a il pot ajuta, sa avem activitati de familie macar un week-end pe luna, sa pot iesi cu copilul in parc, sa ii cunosc prietenii si colegii si nu sa-l las pe mn parinilor sau mai rau, sa ii angajez bona pentru ca eu nu am timp a m ocup de PROPRIUL copil.
Sustin familia asa cum era ea odata...

ps: scuzati rabufnirea de frustrari vechi, dar chiar mi-as dori ce am scris mai sus.

pai daca veniturile prososesc si avem parintii in saracie, nu ii ajutam pe ei intai?!
Cu unii oameni poti sa ai cata rabdare vrei, ca nu ii schimbi. Mai ales pe avari si zgarciti. Oameni pe careii rogi sa mergeti undeva sa ajutati o familie sau sa dati la o biserica fac crize de nervi si iti mai taie si veniturile, nu cumva sa dai si la cei care nu au. Chiar exista asemenea oameni.
Doamna dobrin, dumneatavorbesti de cazurile ideale, care ar fi frumos sa fie toate, dar realitatea e cam inversata fata de idealizarile noastre. Ar fi frumos sa fie cum spui dumneata, dar nu e. Si cati dintre ortodocsi sau orice fel e crestini sunt si practicanti? Dumneata vorbesti de czuk ideal al uni familii crestin autentice, familie care e foaaaarte rara; din sutele de oamni pe care ii unosc eu personal, si zecile de familii crestine, doar un numar extrem de mic sunt familii crestine practicante, in care ambii parteneri sa fie crestini practicanti. Cazuri in care unul e practicant sunt mult mai multe, iar cazuri in care nici unul nu e practicant nu sunt atat de multe prcum mi-as fi imaginat (aici vorbesc steict espre omnii si familiile pe care le cunosc eu personal cel putin la nivelul de "am avut mai ault de 2-3 discutii pe teme serioase; ii cunosc la nivel mediu sau am lucrat cu ei, deci ii stiu mai bine decat as fi dorit poate).

Faza mai trista este ca muuuuulte dintre femei au si job,si treaba de menajera acasa si copiii de crescut .
Daca ar fi numai menajere ar fi chiar ideal :)

Vorba unui banc:
"grea este viata unei femei...trebuie sa arati ca o adolescenta,sa gandesti ca un barbat,sa te porti ca o doamna si sa muncesti ca un cal!"
Poftim!

Este si mai ingrijorator faptul ca oriunde intorc capul printre prieteni si cunostiinte,observ ca barbtii nu ridica nici un pai acasa,iar femeile desi au jobul lor trebuie sa exercite si functia de bucatar chef ,chelner personal si debarasator masa,pune-te masa,ridica-te masa!
In fine,femeile au vrut sa lucreze acum vreo suta de ani,acum au ramas si cu maternitatea,si cu slugaria casei si cu loc de munca!
Si cica este sexul slab :)

Pai pana, la urma, noi ne-am facut-o cu mana noastra (ma rog, nu noi, ci inaintasele noastre, dar ideea e aceeasi). Acum putem doar sa visam sa fim stay at home wife/mom.

ps pt toate topicurile la care sctiu: scriu execrabil, deoarece tastatura asta nu mai merge cum trebuie si cum scriu repede, nu observ toate litrele care nu vor sa apara.

Este dramatic cat de mult a scazut puterea de cumparare de la o epoca la alta. Din cate inteleg, inca nu aveti copii. Aveti, in schimb, trei joburi. Adica doi tineri casatoriti, fara copii, au nevoie de 3 joburi!!!

Bunicul patern, cu dreptii sa-l odihneasca Dumnezeu, a fost preot. Cativa ani avea si el doua joburi, in sensul ca era preot si profesor la seminar. Dar avea destul timp si destui bani, in anii 30, ca sa stea in concediu o luna la mare. Bunica mea nu lucra (ca salariata, vreau sa spun). Cam nicio preoteasa nu lucra. Mai facea croitorie, ceea ce am spune azi "creatie vestimentara", fiindca ii placea, pentru ea si pentru prietenele ei. Avea si cateva cliente din protipendada orasului. Au avut trei copii. Cele doua salarii, de preot si profesor, ale bunicului erau suficiente pentru un trai fara griji. Si a mai ramas cat sa-si faca una dintre cele mai frumoase case din oras.

Bunicul matern, Dumnezeu sa-l ierte, a fost tot preot. Dar la tara. Au avut 4 copii si nimic nu le-a lipsit pana la perioada comunista, cand amandoi au gustat din binefacerile puscariei si li s-a confiscat mica lor avere.

Strabunicul patern (pe linie barbateasca) era invatator (institutor). Din salariul sau a crescut, impreuna cu strabunica, 7 copii. Si toti 7 au facut facultati prin anii 20.

Strabunicul patern (pe linie femeiasca) era tot preot intr-un targ din Moldova. A avut trei fete carora nimic nu le-a lipsit.

Strabunicul matern, tatal bunicii, era taran fugit din Ardeal pe cand avea 18 ani. A trecut muntii cu o boccea. La 50 de ani era cel mai bogat taran din sat, administrand 500 de hectare (180 ale lui) si trei stane de oi (una a lui). A avut 8 copii, lucru care nu a impiedicat ca zestrea bunicii sa fie considerabila. Si nici nu il impiedica sa aiba mici placeri ale lui, de exemplu vanatoarea calare.

Strabunicul matern, tatal bunicului era taran din Bucovina. Castiga suficient incat sa-si deschida un magazin satesc, cu doi baieti de pravalie angajati. Dar a fost impuscat in Razboiul de intregire, iar strabunica, ramasa vaduva, a scapatat. Copiii lui au avut burse de orfani de razboi, bunicul meu, facand teologia la Cernauti, nu a platiti niciodata nici taxa scolara, nici internat , nici cantina. Era o vreme cand Regina Maria, Mama Ranitilor, chiar se ocupa de orfanii si vaduvele de razboi.

Si azi s-a ajuns ca taranii sa nu mai poata trai din rodul muncii lor si sa-si caute tot felul de alte indeletniciri, care de sofer, care de pompier ori de postas. Singurii dedicati exclusiv muncii campului sunt pensionarii, iar acestia au noroc cu pensia. Iar tinerii oraseni, precum vad, au nevoie de trei joburi la doua persoane.

Eu sunt de parere ca treburile casnice, din gospodarie, trebuie in mod egal impartite intre cei doi soti sau parteneri, tinandu-se cont de specificul fiecaruia (evident ca ar fi mai greu ca un barbat sa se apuce de facut torturi sau prajituri, sau o femeie sa se apuce de schimbat instalatia electrica ori batut covoare!).

Insa in rest- la tot ce tine de curatenie, îngrijirea copiilor, mancaruri obisnuite, etc- trebuie ca ambii parteneri sa participe in mod pe cat posibil egal (in functie de durata serviciului fiecaruia) si sa-si dea accelasi interes!

Iar un echilibrul intre serviciu-cariera si viata de familie trebuie pastrat, deoarece daca ajungi sa ai un serviciul foarte epuizant si sa te vezi numai seara la culcare si atunci rupt de oboseala, nu-i bine si nu cred ca te mai poti bucura de mai multi bani care i-ai castiga!

Vreau sa zic ca am cunoscut oameni care lucrau ca mecanici de locomotiva si lipseau de acasa cate 24 de ore (iar riscurile, stresul erau insemnate in meseria asta, care impunea si un stil de viata extrem de ordonat, calm si disciplinat, cu un program respectat ca la armata), insa când ajungeau acasa dupa 24 de ore de serviciu, tot isi gaseau timp si rabdare a se ocupa si de treburile din gospodarie!

Sau chiar daca sa spunem un barbat ar lucra ca electrician pe santier (unde timp de 10-12 ore/zi e munca serioasa, destul de obositoare), când ajungi acasa seara, tot trebuie sa-ti faci timp sa te ocupi si de treburile casnice, începând de la cele mai banale (pregatirea cinei, spalarea vaselor, micile retusuri casnice, etc) pana la cele mai subtile (daca o gasesti suparata sau necajita pe sotie/partenera, sa incerci sa o intelegi, sa o incurajezi si sa o sustii).

Si eu si sotul suntem pentru egalitate in gospodarie, dar uite ca nu se poate, ce putin nu momentan. Lui ii place foarte mult sa gateasca, si gateste mai bine ca mine, recunosc, dar nu mai are timp. Intre doua joburi, 3-4-5 ore de somn nu are timp nici sa se mai vada cu prietenii, decat o data la cine stie cate saptaman, sa intre joburi, 15-20 de minute.

Eu ma descurc mai bine cu timpul pt. ca lucrez 8 ore fix, de la 8 pana la 4; dupa amiaza imi e practic libera si am cat de cat timp sa mai fac cate ceva.
Acum, de xemplu, in preajma sarbatorilor parca suntem bagati amandoi in priza si fara timp de nimic. Eu in weekendul 19-21 decembrie am fost la tara la taiat de porc cu ai mei, sotul a lucrat vineri si sambata de noapte si pana sa intre la lucru a mai facut curat prin casa (ultimele retusuri), a gatit pentru cateva zile (eu nu apucasem sa ii las nimic pe 3 zile) a spalat vasele si a aspirat, iar duminica, in 21 a lucrat pe taxi toata ziua, pana luni dimineata la ora 3, cand ne-am vazut prima data in 4 zile; am vorbit vreo o ora si am adormit. Ieri nebunie curata; am iesit la 4 de la lucru, am trecut pe la cumnata mea sa o ajut cu ceva, apoi am fugit la cumparaturi cu sotul, a nu aveam nimic luat pentru Sarbatori si era gol frigiderul; am ajuns acasa la 10 si jumatate, am mancat la 11 si ne-am pus sa dormim. Azi dimineata sotul a intrat pe taxi, eu am venit la lucru, el iese maine dimineata, eu la 4, mai trebuie cumparata carnea pentru gatit de sarbtori si fug la mama sa pregatim toate pentru Craciun si ziua sotului. Maine, in sfarsit, reusesc sa spal rufele, ca s-au adunat intr-o saptamana multe, facem bradul (daca gasim sa cumparam un bradut), facem ultimele pregatiri pentru aniversare si pentru Craciun si ne asteptam invitatii, caci vom avea colindatori si apoi invitati la ziua sotului. In ziua de Craciun, vreau sa merg la biserica si vom reusi sa mergem pe la rude si sa luam toti o masa in familie, asa cum se cuvine, macar de sarbatori.


Si asa zboara mai bine de o saptamana si doua salarii pe chirie, intretinere si cumparaturi... si inca nu stiu ce sa le cumpar nepoatelor de 6, respectiv 5 ani (daca veti ceva idei, sunt binevenite).


Florin, sunt de acord cu tine, dar in unele perioade, efectiv nu mai gasesti timp nici sa respiri, asa cum a fost la noi ultima saptamna. Stam cat putem seara sa ne povestim lucrurile de peste zi si sa facem planul pentru a doua zi si apoi dormim, ca altfel nu mai suntem buni de nimic a doua zi. Desigur, nu e asa tot timpul, dar de sarbatori asa patim mereu. Criza de timp totala...sotul, de exemplu, lucreaza si a doua zi de craciun, in 26, 16 ore (fabrica merge la foc continuu, indiferent de perioada). Vom avea timp de relaxare din 27 pana pe 4 ianuarie, apoi sotul intra in concediu vreo 10 zile de la unul din locurile de munca, iar eu revin la munca in 5 ianuarie.

Da- nu este usor, insa poate cel mai important ar fi ca va puteti sustine reciproc (inclusiv moral) si ca depuneti eforturi si trageti tare amândoi pentru un scop comun, ceea ce conteaza foarte mult.

Asta facem, daca nu am fi amandoi in asta, nu am reusi, sunt convinsa. Intelegerea asta dintre noi e cea mai importanta; probabil, altfel, ar fi aparut deja probleme si am fi clacat. Acum tragem sa mai adunam ceva banuti, sa nu trebuiasca sa scoatem mult de la banca la primavara-vara sa luam apartamentul in care stam cu chirie; cu cat scoatem mai putin, cu atat ne vine si rata mai mica, ceea ce e un mare avantaj, mai ales daca vine bebe, iar eu intentionez sa stau non stop cu copilul macar acei 2 ani, macar.

Eu pun aspiratorul si dau cu mopul in casa, merg la piata, si deseori fac diverse ciorbe, supe si salate. Desigur, cind am timp, adica dupa munca si in weekend. (Bine, ea intotdeauna zice ca ea spala si sterge mai bine ca mine, deh, orgoliu feminin :P ). Si nu imi scade testosteronul ca o fac; cred ca dimpotriva. :)
Intotdeauna am considerat ca barbatia consta si in a iti asuma raspunderi. Mor cind vad pe unii, bine bodibildinguiti, care ar cafti zece ca mine fara probleme, dar care fug de raspundere ca Ala de tamaie si care probabil habar nu au sa isi calce un blug sau sa fiarba un ou.

Cat ne asemanam aici !:9:

Nu mi se pare ca sti mai putin barbat daca speli vase, dai cu aspiratorul, gatesti sau mai stiu eu ce alte treburi asa-zis femeiestii, precum nu esti mai putin de femeie daca bati un cui in perete sau dai cu trafaletul cand renovezi sau daca schimbi un bec sau bati un covor.

E mai nasol dac nu te descurci si tu cu treburile asa-zis al sexului opus, pentru ca, daca esti pus in situatie, sanu fi in stare sa faci nimic; am patit cu nisteprieteni pe care i-am rugat sa cumpere un litru de otet si mi-au adus ulei, ca ica "era mai ieftin si sticla arata la fel". Nici nu s-au obosit sa citeasca ce scrie mare pe eticheta.

:))))))))))))))))))))))))))))
Ce pampalai...Scuze, dar cunosc copii de cinci ani care nu ar face asa o greseala.

Da, stiu. Eu fac cumparaturi pentru mama de cand eram mica; mereu uita sa cumpere cate ceva, si mergeam eu jos la magazin sa cumpar :))

De sot ce sa mi zic, el se intretine singur de la 14 - 15 ani, deci e clar ca stie mai multe decat mine si ca multe le face chiar mai bine decat mine, chiar daca e barbat.
Adevarul e ca ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce sot mi-a dat, chiar daca e el reformat (nepracticant). Eu un om cu care se poate face casa si care e acolo langa mine cand am nevoie de sustinerea lui; e acolo si ma inurajeaza si ma ridica de cate ori cad, iar eu incerc sa fiu acolo pentru el, sa il ajut sa se ridice cand cade, sa il incurajez sa nu renuntela visuri atunci cand e greu. Suntem acolo, unul pentru elalalt tot timpul, fie chiar si cu un simplu sprijin moral si o vorba buna. Nici in cele mai frumoase visuri nu m-am gandit ca, casnicia, desi e grea, e si asa frumoasa.
M-a napadit melancolia-fericita :)
Chiar ma gandeam azi (ca azi am timp la servici sa si gandesc si sa ma si relaxez, desi trebuie sa fiu aici) ca sunt o femeie norocoasa de ce putin doua ori (va rog nu va ganditi la noroc ca la zeul - sau ce-o fi - noroc): am fost adoptata la noua luni de 2 parinti iubitori si am un sot de nota 10. Daca ne binecuvinteaza Dumnezeu si cu copii sanatosi si voinici, atunci eu nu mai pot sa Ii cer nimic in plus. Doar sanatate si putere si sa fim bine cu totii.. Ah, si PACE in lume.

Minunata postare!
Sa iti dea Dumnezeu tot ce va doriti, a propos si de copii. :)
Da...e mare nevoie de pace in lume. Deopotriva occidentalii si rusii joaca dupa cum le dicteaza planul lui Weishaupt: cei trei de R blestemati: revolutie, reforma, razboi.
Conducatorii au luat-o razna, si anume tot cei care sustineau ca gata, cum a cazut comunismul s-a terkinat cu razboaile si lagarele. Si masele euroamericane si nu numai, in loc sa isi asasineze asa conducatori-spre-groapa, ii sustin.
Scuze de off-topic.

Corinusha, cuvântul, la fel ca şi gândurile şi faptele noastre sunt energie cu încărcătură pozitivă sau negativă. Când ne rugăm sau ascultăm o rugăciune citită de altcineva, ne împărtăşim de energia cuvântului rugăciunii, a lui Dumnezeu. Deci, a ne ruga, a pomeni şi a invoca numele lui Iisus Hristos este cel mai pozitiv lucru pe care îl putem face. Cuvântul noroc, umele unui idol potrivnic credinţei noastre, îl putem înlocui foarte uşor:
noroc că - slavă Domnului că
sunt norocos/norocoasă - sunt binecuvântat/binecuvântată

Merită citit Pr. Rafail Noica, "Cultura Duhului - Cuvantul lui Dumnezeu":http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...zeu-68697.html

ps: chiar la început vorbeşte depre cuvânt.

pEntru ca sunt o atat de mare pacatoasa care nu se mai satura de pacatuit, si pentru ca deranjez atat de tare cu sfaturile care nu au cum sa fie primite de la mine, ca doar vin de la o pacatoasa iti adresez urmatoarea rugaminte: vrei sa imi faci un bine si sa incepi sa iubesti si vrasmasii asa cum sfintii indeamna? Incepe cu mine, poate simtind iubirea ta nu o sa mai judec lumea pe aici.
PS. Prima ta fraza ma catalogheaza , iar a doua ma judeca si ma si trimite in iad. Nu mai bine m-ai iubi? Ca de iubesti un drept ce mare lucru dar de iubesti un pacatos si un rau vei primi mare rasplata.
La ce bun sa ma impungi? Insa daca tu vrei asa impunge-ma in continuare. Ce sa zic voi suporta cu rabdare. dar apoi vrei sa ne iubim ca surorile? Dupa ce te racoresti?

Nu stiu cum sa iau comentariul asta :)
Desi te cunosc de pe aici ca fiind un om cu bune intentii(chiar dintre cele mai bune),comentariul asta pot spune ca este smintitor!
Adica esti de 2 ori norocoasa ...
Asta te indreptateste pe tine sa te simti cumva superioara altora care nu au avut aceste sanse! Acum poate nu dar in timp poti ajunge sa te trufesti ca esti mai cu mot decat altii.
Nu inteleg ce inseamna sa fii norocoasa ???
Inteleg,poti sa postezi Slava Lui Dumnezeu pt tot ce ti-a dat dar este mai bine sa pastram totul in tacere pt a nu-i tulbura si sminti pe altii care desi nu sunt inferiori noua cu absolut nimic ,nici macar nu au parte de asemenea daruri.
Altii mai slabi pot ajunge la concluzia ca Dumnezeu este rau si nedrept ,sau are toane si nu ne iubeste pe toti la fel ...
Cati oameni crezi ca s-or fi sinucis in fata laudaroseniei altora?

Stai linistită dna Dobrin, ideea era doar să te fac să întelegi că trebuie să iei mai mult seama la tine însăti, decât să insisti să-ti dai cu părerea la nesfârsit pe o situatie pentru care nu ai nici cuprinderea de ansamblu, nici calificarea necesară; ca să nu mai spun că eu una nu ti-am cerut sfaturi. Sper ca acum e ceva mai clar. Crăciun cu pace si bucurie!

PS: eu nu te-am făcut mare păcătoasă, nu te cunosc îndeajuns si nici nu am căderea să mă pronunt în sensul ăsta.

Multumesc de urare si tie si familiei tale la fel!
Pai iubita mea Mirela, am venit eu aici sa iti dau tie sfaturi? femeia pe acest topic cerea o parere, daca e bine sau nu ca sora ei fura din casa bani si ascunde de barbat si daca asta atrage rele asupra membrilor familiei ei. Eu mi-am spus parerea, acum ca parerea aceasta a suparat atat de tare pe tine, pe Iasmina, eu ce sa fac?
Parerea mea, nu vine din calificari, adica studii nu stiu unde, si citate invatate pe de rost ci vine din propria mea viata, din propria mea experienta.
Sotul meu a fost astfel, cand m-am casatorit, soacra mea si fratii lui mi-au spus: vezi ca e rau, totul pana la bani. Apoi am trecut si prin faza ascunsului de bani (adevarat asta inainte de Grecia si de a ma apropia de Dumnezeu) ca sa ajut pe ai mei mai saraci, dar nu l-am facut mai bun ci din contra.
De abia dupa ce Dumnezeu mi-a deschis inima si mintea sa inteleg ca raul nu il vindeci cu rau, ci cu binele, abia dupa ce Dumnezeu m-a invatat sa fiu ascultatoare, blanda, de incredere pentru sotul meu, abia atunci am inceput sa vad roadele. Astazi sotul meu este mai bun ca mine de o mie de ori, si astazi pot spune ca nu mai apucam sa avem bani de prisos pentru ca avem rude sarace pe care le sustinem, in Romania, frati, surori, dar o facem, impreuna, cu intelegere, si atat de bine este si atata pace avem in casa. Insa ca sa pot face aceasta , cu ajutorul lui Dumnezeu a trebuit sa vad cauza pentru care el a devenit asa. Si astfel am descoperit o copilarie urata, in saracie, un copil devenit acum adult, care a suferit mult fiind lipsit de multe lucruri.
Pe unii oameni suferinta ii schimba, si nu pot ierta pe cei care le-au provocat-o. Asta pentru ca nu l-au cunoscut pe Dumnezeu cu adevarat.
Da, acolo unde se minte, mint toti cei din jur pentru a acoperi minciuna fata de cel care nu trebuie sa stie. Este ingrozitor acest lucru, iar in familie nu are ce cauta minciuna. Daca un membru al familiei sufera de un pacat el trebuie vindecat insa vindecarea vine prin virtute nu printr-un alt pacat.
Astazi pot spune ca sotul meu este un om minunat, iubitor, intelegator si bland. Sufar de o boala ce ne afecteaza intreaga viata insa el este alaturi de mine si ne sprijinim reciproc. Dumnezeu l-a schimbat cu Harul Sau.
Va spun , femeia are un rol extraordinar in familie, ea trebuie sa treaca prin prefacerea sufletului, schimbarea mintii, sa inteleaga ca daca are un sot rau , sau necredincios spre exemplu, numai cu blandetea si iubirea lui Hristos va reusi sa aduca schimbarea in familia ei.

Primul lucru pe care l-am invatat cand am inceput sa caut pe Dumnezeu a fost sa caut sa vad ce este in mine, si sa invat sa stapanesc firea. Am inceput intai cu mine, ca sa vada sotul meu schimbarea. Caci de ii arati din carti citate, nu intelege, si nu aude si nu vede, dar de arati in tine, si din tine binele, atunci il simte si il vede.

Poate sunt insistenta , recunosc asta, insa este din cauza ca imi doresc nespus sa intelegeti, ca atunci cand am pornit pe drumul casniciei, noi femeile, avem si noi o responsabilitate, cum o au si ei barbatii nostri. Sa ii ducem spre mantuire, vom raspunde unul de altul, caci legati suntem sa stii, ce leaga Dumnezeu nimeni nu dezleaga.
Si insist chiar de ma veti face nebuna, ca trebuie sa constientizam cu totii ce importanta are rolul nostru ca femei, in familia crestina.
Eu stiu asta, pentru ca eu nu am crescut intr-o familie crestina, si pe mine a trebuit sa vina Dumnezeu sa ma invete.

Cand am vazut ce in mine, alaiul de pacate, am zis ca trebuie sa fug intr-o manastire ca numai acolo voi resi sa fac ceva cu sufletul meu. Insa duhovnicul a zis, ce iti trebuie ziduri de manastire, fa manastirea in inima, si casatoria e o cale de mantuire. Si am inceput sa caut si sa vreau sa gasesc calea pentru cei casatoriti. Sa vad cum trebuie sa lucrezi caci nu poti sa faci acatiste si rugaciuni si sa te izolezi de sot lasand-l in lumea lui. De aceea am zis, ca trebie sa pasiti impreuna, iar de unul e inainte trebuie sa astepte cu rabdare si pe celalalt. Toata viata este o cadere si o ridicare, insa tot timpul nu trebuie sa uitam ca , caderile unuia sunt si ale celuilalt si ridicarile unuia sunt si ale celuilalt.
In fine, se pare ca parerea mea a lovit in casniciile voastre , voi fiind mai moderne, insa credeti-ma , macar atat sa ma credeti ca un rau se scoate doar cu un bine nu tot cu un rau. A spus-o Hristos.

No , ma iarta Mirela, si Iasmina, nu am stiut ca postarile mele vor lovi in intelegerea si modul de viata al vostru. Nu am avut intentia asta.
Sincer urasc atat de tare minciuna, poate si pentru ca am descoperit ca mai bine de trei sferturi din oameni mint, in diverse moduri si cu diverse scopuri. E foarte dureros sa privesti oamenii care mint dar ma gandesc la Hristos cat de dureros este sa priveasca la toti oamenii de pe pamant care pacatuiesc.

O sarbatoare a Nasterii Domnului binecuvantata cu multe bucurii si familie fericita sa aveti!
Cu drag Mihaela

Auch, n-am stiut ca poate fi interpretat mesajul meu in felul acesta. Nu era o lauda, nu sunt mai cu mot deloc. Nu stiu cum s-a interpretat asa, de la ce...
In fine, rog pe dl admin sa imi stearga mesajul precedent, nu vreau sa par ce nu sunt.
Yasmina, imi cer scuze ca ai inteles cum ai inteles, dar lchiar nu era o lauda...
Ideea e ca Dumnezeu m-a ajutat de zeci sau sute de ori mai mult decat merit.

Sarbatori fericite tuturor si imi cer scuze celor carora le-am gresit in vreun fel.

Bravo tie! Sa tot citim despre oameni "norocosi", impacati cu sine si impliniti in casnicie, care nu uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu! :)

E un mesaj pozitiv, venit din inima, iar tu poti fi un exemplu pentru cei care nu mai au parinti naturali sau au fost abandonati de acestia, o incurajare pentru cuplurile care au adoptat copii, urmeaza sau se tem sa o faca si o bucurie pentru casatoriti si necasatoriti.
Multumim pentru postarea ta!

Am spus ca o sotie nu este doar o menajera. Prin asta, nu am dorit sa sugerez ca e ceva rusinos in a face treburi prin casa sau ca nu ar trebui sa faca asta o sotie. Din contra.

Ideea este ca o sotie nu se rezuma la a face menajul si a avea copii.

Am intalnit si citit despre unele familii in care sotul o vedea pe femeie doar ca o menajera. Nu insemna nimic mai mult. De ce sa plateasca menajera, bucatareasa, prostituate, cand poate sa aibe toate astea intr-o singura femeie si iese si mai ieftin? Sunt destui cu astfel de mentalitati, inclusiv in asa zisul Occident civilizat. Exista si barbati 'crestini' care vad femeia ca pe o servitoare: menaj, facut copii. Preocupati de cum trebuie sa fie femeia si cum trebuie sa se supuna ea, in loc sa se preocupe de ce inseamna sa fi capul familiei si ce responsabilitati au ei. Chiar era cineva pe forum, cu ceva timp in urma, care afirma ca doreste o sotie doar cu 4 clase, ptr. a fi mai usor stapanita.

Corinusa. Ai spus ca datorita inaintaselor noastre, noi trebuie sa avem si servici si sa fim si mama si sotii si barbati. Da si nu. Si in trecut femeile aveau indeletniciri, preocupari, nu stateau doar sa spele si sa faca de mancare. De ex.: faceau haine care erau duse de barbatii lor in targ. Apoi, in Romania, comunismul a fost cel care a scos femeia din casa si a aruncat-o in fabrica. In Vest a fost folosita alta metoda. Oricum, feministele de ieri nu sunt cele de astazi. Daca in trecut, femeia a dorit sa fie platita la fel ca barbatul ptr. aceiasi treaba, acum feministele trancane despre faptul ca femeia e libera sa aibe cati parteneri vrea ea(nu ma refer la cele tinere, ci sunt femei, de varsta cu mama mea, care au idei dastea).

Sarbatori fericite si numai ganduri bune!
Nu doresc discutii mai ales in preajma spiritului de sarbatoare.
Nu sunt invidioasa pe oamenii fericiti ci chiar ma bucur sincer,pt ca oamenii fericiti,impliniti poate ca aduc o vibratie pozitiva in lume.
Prea multe necazuri si lume nefericita printre noi.

Eu nu cred in noroc si nici in vrednicia omului.
Nu pt ca suntem vrednici in vreun fel primim tot felul de daruri ci pt ca Dumnezeu are logica Lui in toate;si cei care nu primesc destule aici in viata asta pe pamant,vor primi in cea viitoare,mai ales ca noi suntem crestini si nu ne punem toate sperantele in viata de aici,de parca ar fi unica,ultima.

Unii au o casnicie buna iar altii una rea;la sfarsitul vietii cu toti ajung in Rai datorita vietii crestine pe care au dus-o.Este ca si cum ai merge in Hawaii,unii isi iau bilet la clasa business,altii la clasa intai si altii la economic...la sfarsit cu totii ajung in Hawaii,diferenta de comfort :)

Cred ca o treime din prietenele mele din Romania,se indreapta spre 40 nemaritate...
Crede-ma ca nu din invidie,ti-am scris ci am avut in minte mai multe cazuri ...Este greu sa intelegi de ce femei cu multe calitati nu au sansa sa aibe o familie si sa duca calitatile lor mai departe prin copii.
Nu sunt cu nimic mai prejos decat altele.
Si nici Dumnezeu nu este rau ca le-ar fi lipsit de sanse in timp ce altora le-a dat cu varf si indesat.
Sunt lucruri din socoteala lui Dumnezeu nestiute in judecata lumeasca.

Si cei care sunt la un moment dat nefericiti,vor merge mai departe cu viata lor si le va randui Domnul si lor un colt de implinire;rareori sunt cazuri de oameni fericiti toata viata sau nefericiti toata viata(extreme).

As dezvolta mai mult,insa nu cred ca mai este nevoie ,s-a inteles idea :)
Toate bune!

Yasmina, nici eu nu vreau discutii, mai ales in zile de Sarbatoare; eu doar vroiam sa clarific niste lucruri, sa specific ca nu incerc sa ma laud cu "norocul" meu. Chiar cred ca Dumnnezeu m-a ajutat mai mult decat merit. Insa in viitor nu am cun sa stiu cum vor fii lucrurile su sunt convinsa ca, intr-un fel sau altul voi da socoteala pentru pacatele mele. Nu am cum sa stiu cum lucreaza Dumnezeu si motivele pentru care ni se intampla lucrurile care ni se intampla, fie ele bune sau rele. Chiar ma doare cand vad oameni care, in opinia mea, merita mult mai multe lucruri bune in viata si inca nu s-au intamplat, de multe ori imi e oarecum ciuda ca eu am ceva si cineva mult mai bun decat mine i s-au intamplat prea multe lucruri rele, desi sunt convinsa ca Dumnezeu ii va rasplati si pe ei, si pur si simplu mi-e greu cand stiu ca nu pot ajuta cu nimic. Si eu am prietene bune carora li s-au intamplat multe lucruri rele, lucruri care eu cred ca nu le meritau, dar, desi stiu ca Dumnezeu are grija de noi toti si Le face toate la timpul lor, ma doare sa fiu eu fericita si altii sa sufere. Nu ma simt bine sa fiu fericita cand stiu ca altii sufera. Sunt eu mai ciudata ib multe lucruri si, desi sunt constienta de puterea lui Dumnezeu, totusi, ma diare sa stiu ca o prietena buna, care de de cel putin 2 ori mai buna si are un suflet curat este nefericita si i se intampla tot lucruri rele pe banda rulanta. Stiu si sunt convinsa ca Dumnezeu nu doarme si ca isi vor primi binele pe care il merita, dar tot sunt trista "nenorocul" lor prezent.


Parascheva, adevar graiesti. Feminustere le azi le-as numi feminazi, deoarece ele nu vor egalitate, ele vor sa aibe mai multe drepturi, mai multe privilegii decat barbatii. Exemplu banal si stupid, ele cred ca e perfect ok sa isi loveasca partenerii, dar daca partenerul raspunde la fel este un porc, jegos etc.
De fapt, nu e deloc in regula sa lovim, infiferent de sex. Violenta nu ajuta la nimic, ea doar inrautateste lucrurile, iar prin violenta lucrurile pot degenera enorm.

Adevarul e ca multor oameni care pot avea copii in mod natural au teama si retineri cand vine vorba de adoptat, apoi, pentru cine vrea sa adopte e foarte greu din cauza legislatiei infioratoare legata de adoptii.
De fapt, eu nu sunt un exemplu pentru nimeni, parintii mei sunt, cei care m-au salvat si mi-au dat o a doua sansa la viata. Daca nu erau ei, poate in ziua de azi nici nu mai traiam, poate faceamcine stiece fa sa supravietuiesc, poate pur si simplu nu ajungeam unde sunt azi. Dumnezeu i-a calauzit pe ai mei (ei sunt singurii parinti pe care ii am, nu cei biologici) sa ma salveze. Pentru ca pot sa spun ca intr-adevar, pe 25 martie, de BunaVestire, pe cand aveam 9 luni de viata si nu stiam nici sa ma ridic in fund si aveam 4 kile, Dumnezeu, prin parintii mei mi-a dat o sansa la viata. Asa ca ei sunt exemplul, nu eu. Eu sunt cea care multumeste pentru sansa aceasta.

Sarbatori fericite tutoror si Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa incercam, cu fiecare zi care trece, sa fim mai buni, mai iertatori, mai altruisti.
Si, indiferent ca practicam sau nu credinta asa cum trebuie, daca exista credinta, cat de mica, sa nu uitam sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ce avem.

PS: imi cer scuze pentru postarea lu ga si pentru gramatica proasta (scriu de pe telefon).