Din cauza modelului capitalist unde banii sunt la putere cam astea sunt si exemplele in USA.
Foarte slabi pregatiti.
Singura limba straina invatata este spaniola.
Nu fac istorie antica,istoria artei si a culturii in schimb au ore de intretinere corporala,cosmetica si alte nazbatii care nu ar trebui sa se ridice la nivel de programa scolara.
Vorbesc de scolile publice care sunt lasate cu buna stiinta de izbeliste.
Daca nu ai bani pt un liceu serios,rabda si du-te la ore de machiaj,de coafat ...

Pai de obicei exista o diferenta intre teorie si practica atunci cand
fie cei care au facut teoria nu au facut practica, fie se aplica o alta teorie
pentru a rezolva alta practica(problema).

Aici sa stii ca in unele discipline, rolul multimediei este binevenit.De exemplu
e un mare avantaj pt cei mici atunci cand fac biologie, sa vada modelul
tridemensional la diferite bacterii sau sa vada o simulare a fluxului sangvin
sau cum functioneaza inima.

Chestia intervine cand de fapt profesorul nu este motivat sa-si dea interesul.

Pai de obicei doamna respectiva a facut carte in Romania fie inainte de 89 sau imediat dupa 89, cam pana in anul 2000.

Romania pana in 89 a avut unul din cele mai performant sistem de
invatamant.Si asta pentru ca Ceausescu a dorit ca tot ce se construieste
sa se face cu forta de munca romaneasca si cu inteligenta romaneasca.
Si atunci cand trebuie sa construiesti tu cai ferate, infrastructura ei,
vagoane, locomotive, tuneluri, reactoare nuclare ai nevoie ca sistemul
de invatamant sa-ti dea absolventi precum ingineri mecanici, eletro-mecanici, de utilaj-minier, electronisti, automatisti, constructori, pe masura
astfel incat sa aiba cunostiintele necesare pentru a construi toate chestiile
astea.
Asta inseamna ca profesorii respectivi trebuie sa fie de exceptie, foarte
bine pregatiti, si exigenti.Si asta pt ca acolo unde ai nevoie de disciplina
(vezi meseriile de mai sus) trebuie ca in sistemul care pregateste astfel
de cadre sa fie disciplina.Asta inseamna ca orice abatere de la regulament
sa fie sanctionata.

Dupa 89, acei profesori au ramas pana au iesit la pensie, si pot sa-ti spun
ca majoritatea lor au stat in invatamant pana in 2000.Incepand din 1998
in sus, majoritatea lor au iesit la pensie, si tot atunci a inceput si caderea
invatamantului.
Deci am putea spune ca in Romania, carte s-a facut "ca la carte" cam pana
in anul 2000.
Da, asa este.Dar spune chestiile astea celor de la ministerul invatamantului
care au introdus tablete alor mici, ca sa invete sa scrie abecedarul pe
tableta.Bineinteles, ca cei mici o vor folosi, pt a se uita pe internet si nu
sa-si face temele.Si mai tarziu o sa aiba probleme.

Mate ? La mate fara calculator.La mate pana nu iei pixul si incepi sa rezolvi
probleme, te afli in treaba.

Slab e putin spus.Foarte putin spus.E mult mai jos decat slab.
Si asta pt ca Romania s-a transformat intr-o piata de desfacere.

Si cred ca programa de invatamant a elitelor difera de programa pt
scolile publice.Mi s-ar parea cumva normal chestia asta, deoarece acolo unde
se duc elitele programa este adaptata si cultiva o mentalitate de invingator
in timp ce pentru ceilalti se cultiva o mentalitate de sclav al sistemului.

Imi pare normal,stiti cum se zice:"Tara te vrea prost!"
Iar prostii sunt mai usor de manevrat,controlat si manipulat,mai ales daca sunt si saraci :)

E o diferenta intre elite si "elite". Copiii inteligenti nu-s acelasi lucru cu elitele, copiii inteligenti ajung servitorii elitelor, iar pentru restul e educatie pentru mase. Sunt 3 niveluri :

1 - aristocratii
2 - specialistii
3 - prostimea

Bine ca fac parte din prima categorie. Va las pe fiecare sa va alegeti nivelul. :71:

-o solutie: Minti Periculoase : http://vezi-online.ro/dangerous-minds-1995-21258

"Film inspirat dintr-un caz real. Louanne este ofiter de marina, dar ea isi dorise totdeauna sa devina profesoara de engleza. Cand un liceu din nordul Californiei o solicita, Louanne crede ca, in sfarsit, dorinta i s-a indeplinit. La scoala este intampinata insa de un grup de elevi rebeli si neprietenosi, pe care, treptat, cu metode neobisnuite, reuseste sa si-i apropie si sa le trezeasca interesul pentru studiu."

-daca la inceput elevii erau indiferenti,injurau,..vroiau sa o dea afara...la sfarsit nu mai stiau cum sa o tina ca profesoara a lor.

Eu mi-am ales nivelul 3. Având în vedere că cei din urmă vor fi cei dintâi...

Bineînţeles. E vorba de un om pregătit, capabil de o activitate constructivă. Un om care îşi iubeşte profesia şi elevii.
Din păcate, duhul celălalt, pe care îl exprimă oaie-cugetătoare, voieşte tocmai contrariul. Încă mai mult, ar vrea să ne convingă şi pe noi că totul e în zadar şi că nu avem nici un rost să ne luptăm cu morile de vânt, că e preferabil să fugim (iată îndemnul creştinului nostru către Alina, profesorul care cere ajutor, soluţii concrete) din faţa "pramatiilor",/"puşlamalelor" ş.a.m.d.
Acest duh urâcios voieşte să ne convingă (în termeni de "paraziţi", "vagaboande", "specimene", rebuturi") că totul e sub controlul lui, că lumea e lipsită de şansă, de speranţă.
Se înşală.

Urât mesaj, urâtă viziune.

-parca ar fi AlinB reincarnat :24:

Probabil oaie-cugetătoare nu crede în puterea cuvântului, în schimbarea prin comunicare. Odată ce lipești astfel de etichete cuiva, nu-i vei mai da șansa de a fi altceva.

-bine zicea Aristotel : "educatia mintii fara educatia inimii nu se poate considera educatie"

Da, din păcate mulţi oameni au rămas speriaţi şi foarte descurajaţi de unele experienţe timpurii (sau chiar mai târzii, uneori) care le-au răpit încrederea în semeni şi în umanitate, speranţa, nădejdea şi acum văd totul cam în negru, cu deznădejde, fără tragere de inimă. E un model mizantrop şi foarte pesimist de a trăi între semeni. Nu aduce pace, nu aduce bucurie... Inima s-a răcit şi totul se învârte în minte, logicist, raţionalist. Nu e căldură şi speranţă. Credinţa se învârte-n literă, nu în duh. Păcat!
Necazul însă e încă şi mai mare când o astfel de atitudine e şi foarte activă, reverberînd în lume, trăgînd şi pe alţii în penumbrele neîncrederii, conspiraţionismului etc. Iar omul în cauză e convins că "are dreptate" şi se miră că eşti aşa de "orb" şi nu vezi ceea ce lui i se pare evident. Da, vezi, pentru că e evident şi asta - cum să nu vezi?; dar vezi şi multe altele şi pui ochii minţii pe ceea ce dă nădejde că funcţionează, nu pe ceea ce nu ajută la nimic. Tabloul e mult mai vast - din fericire!

Or fi poate mai dure constatarile oitei dar realist vorbind cu multe dintre ele m-am ciocnit si eu. Sorry Ioan dar de multe ori situatia este foarte aproape de ce spune el, nu mereu asa dar de foarte multe ori. Bineinteles asta nu este un motiv sa cadem in butoiul cu melancolie, personal nu m-am simtit niciodata ciobanul mioritic, imi place sa lupt pana la capat :) Cum spunea Churchill, intr-un celebru discurs al lui : ,, we shall never surrender". Chiar si in fata unei asemenea realitati.. si maine este o zi :)

Frate astea-s filme.Iar filmele sunt reprezentari artistice subiective, ce tin mult de regizor.
Mai mult, filmele au de obicei happy-ending ca sa-l mai revezi inca odata , ca sa platesti inca o data
biletul la cinema.Apoi ca sa-l recomanzi altora ca si aia sa se duca la cinema sa plateasca si ei biletul.
Si tot asa, si tot asa, uite asa se fac bani din filme.
Spune-mi si mie cate scoli au aplicat cele evocate din film , si au reusit acest "achievement " ?.
Pt ca filmul este film iar viata reala este viata reala.
Atunci cand se face un film se omit multe, tocmai pentru ca sa fie un film si nu un documentar despre viata reala.

Astea nu-s mori de vant, sunt centrale eoliene.Mare diferenta.De altfel am observat ca tu privesti in ziua de azi,ca meseria de profesor
ca fiind ceva mesianic, o misiune predestinata numai anumitor oameni, capabili sa influenteze pe altii prin puterea cuvantului.
Paradoxal este ca exista astfel de oameni, li se spune, ehm... politicieni.
Pai eu i-am dat o solutie , din care sa iasa cu capul pe umeri.Sanatatea personala(mentala) e pe primul loc.
Tu nu i-a dat o solutie.Chiar tu i-ai spus ca nu ai solutie.Intre a nu avea o solutie si a avea o solutie, varianta
cu o solutie este de departe cea mai buna.
Acele pramatii sa stii ca au un cuvant greu de spus in fata colectivitatii alcatuita
din elevi/liceeni.De foarte multe ori, restul elevilor ii admira pe ceilalti colegi,
care se diferentiaza fie prin capacitati intelectuale fie prin pozitia financiara.
Ba chiar mai mult, de obicei incep sa-i simpatizeze pe cei care au pozitie financiara
buna, doarece stiu ca ei au cumva ceea ce se numeste "putere" si ca-si permit sa faca orice
vor ei in scoala aia.Simpatia asta provine din faptul ca doresc sa fie primiti in grupul exclusivist
formati de aceste specimene, in speranta ca acestea le vor impartasi secretul care sa-i faca si pe ei
la randul lor, sa fie la fel.

De aceea, de foarte multe ori, daca prin clasa sunt astfel de specimene, profesorii cand predeau
mai mult predeau la pereti.Desi nu-s atenti la ceea ce profesorul preda, sa stii ca sunt la curent
cu toate prostiile pe care acele specimene le pun pe Facebook.Iar astfel de specimene, de obicei isi
posteaza tot ce le cumpara parintii lor.

Si atunci putin o sa le pese celorlalti elevi ce predeai tu, pt ca isi dau seama ca lectia predata nu-i va ajuta sa aibe banii sau posibilitatiile necesare sa aiba si ei acelasi tampenii de lux pe care le vad la acele specimene.

In schimb, simpatizarea ,"fraternizarea" cu acele specimene, are loc, deoarece ei cred prin aceste actiuni s-ar putea sa le dea o sansa sa intre in grupul lor "exclusivist".
(Din cate am observat din cele povestite de Alina, insusi directoarea cu diriga lor s-au afiliat unui
astfel de club)

Si atunci singurii care mai raman sa asculte lectia profesorului sunt doar peretii clasei, care an si an de-a randul au ascultat aceiasi lectie, spusa de alt profesor, altor clase de elevi, care faceau acelasi lucru , pe care il fac si cei actuali.
Peretii nostri carte multa "are".

Sa convingi specimenul sa invete carte ? Pe acel specimen care respira numai bani ?
Este ca si cum i-ai cere ca de maine sa nu mai respire prin plamani.Sa-si faca rost de niste
branhii prin care sa respire.Cam asa interpreteaza specimenul propunerile profesorului.

De ce le spun specimen ? Simplu .Pt ca ei sunt acolo , nu ca sa invete ci ca sa le arate
altora ca nu ai nevoie de scoala, si este suficient sa ai ca spate (in cazul lor mama si tata)
pe cineva cu bani, si gata totul s-a rezolvat.
Iar chestia asta vor s-o demonstreze ostentativ, punandu-se in centrul atentiei, fie prin masina
cu care vine la scoala, fie prin acte de obraznicie(gen: iese din clasa fara a cere permisiunea,
vorbeste in timpul orei la telefon in gura mare.)

Ca sa invete carte un astfel de specimen este ca si cum ai cere dracului sa aiba smerenie.

Neah.Acest duh, este duhul realitatii, si al rationalului.Nu este duhul care se imbata cu apa rece.Este duhul pragmaticului,
care prefera sa vada adevarul asa cum este.A te preface ca nu observi realitatile de mai sus , inseamna negarea realitatii.
Negarea realitatii, inseamna construirea de iluzii desarte, care actioneaza asupra ta apoi ca un drog.Se numeste drogul optimismului exagerat.Si pt ca orice iluzie este trecatoare, atunci cand acest drog isi va termina efectul, vine cadearea care va fi mare.
Si atunci ai doua optiuni:fie te trezesti la realitate inainte , fie atunci cand efectul narcoleptic al optimsmului exagerat
se termina , mai tragi o doza de alt optimism exagerat.Si tot asa traiesti in lumea viselor.

Si sa-ti mai zic o chestia legata de filmul ala:Dangerous Minds.Nici autorii filmului dar nici publicul
n-au sesizat principala cauza care a determinat schimbarea acelor elevi.Acei elevi si-au schimbat atitudinea
pt ca doreau sa si-o schimbe insa nu au gasit pe cineva care sa-i motivationeze.Adica liberul lor arbitru
dorea aceasta schimbare.Profesorul a fost doar un catalist.

Ei bine, specimenele astea, nu vor sa se schimbe, deoarece liberul-arbitru al acestora nu doreste
aceasta schimbare.Si asta dintr-un simplu motiv.Le place viata asa cum o traiesc.

Ceea ce tu nu realizezi este faptul, ca pentru a schimba prin puterea cuvantului mentalitatea unui astfel
de specimen, trebuie sa-i schimbi mentalitatea familiei din care provine.Mentalitatea mamei si al tatalui.
Ori plodul a fost invatat ca tot ceea ce conteaza este banul, si ca banul ii rezolva toate probleme,
asta pt ca a observat ca in familia sa banul rezolva toate problemele inclusiv cele din interiorul familiei sale
dar si din exterior.Ba chiar mai mult, plodul stie cum fac parintii sai banii, si atunci aplica la scoala acelasi
comportament, pe care parintii sai le aplica in arealul social unde isi desfasoara activitatea.

Daca presupunem prin absurd ca ai dori sa schimbi mentalitatea a cinci de astfel de specimene, ei bine
tu ai avea de fapt de schimbat mentalitatea a cinci familii care-si castiga bunastarea financiara prin
invarteli ciudate economice si stiu ca banul pot sa inchida/deschida orice usa la comanda lor.

Corect.Dar asta, in cazul in care acolo unde vrei sa faci educatie publicul este receptiv si dornic de educatie.
Ori in cazul nostru, publicul doreste altceva, nu educatie.Publicul doreste metode usoare de a face bani multi.
Ce parare crezi ca ar avea Aristotel de acest lucru ? Iti zic eu. Daca Aristotel ar avea publicul pe care il au
profesorii din ziua de azi, Aristotel pur si simplu n-ar zice nimic.Ar tace.Pt ca si-ar da seama, ca-si raceste gura degeaba.

Cine nu s-a ciocnit, Pelerinule? Îi spui unui profesor cum e cu ciocnirile astea?...:) Păi sunt zilnice şi de mai multe ori pe ora de curs, doar nu credeai că avem vreo oră liniştită.
Dar problema nu e ciocnirea, nici măcar fărâmiţarea ...:)
Ci este: ce faci tu cu ce a făcut ciocnirea şi fărâmiţarea din tine! (Sartre zicea?... Sau David!)

oaia are dreptate. Ca elev intr-o scoala numita pe vremea aia "de fite" (deh, mi-a trebuit scoala buna, am dat de scoala de fite; ghinionul meu), am avut in clasa, de fapt, in scoala mai mult de un sfert din elevi, specimene de genul celor de care vb oaia. Si e nasol si pentru cei care nu au posibilitatile acelea financiare si naste frustrari (ca si copil, ce stii? Vezi doar ca aia nu-s anctionati in nici un fel si fac ce vor si te trezesti ca tu, ca si copil normal, de nivel inanciar mediu, daca cumva ai o absenta peste cele 10 permise, te trezesti cu nota scazuta la purtare, si cei care au bani si au peste 400 de absente nemitivate au 10 la purtare si niste medii umflate la mai toate materiile, incepi a devii frustrat). Cel putin in primul an e scoala, pana te prinzi care e de fapt treaba si de ce e asa.
Am avut noroc si de profesori care nu s-au lasat manipulati de banii lor, dar ff putitni, si aceia au avut de fuyrca cu diriga si directiunea, si majoritatea au plecat dupa doar 1 an de predat in acea scoala...
Viata bate filmul, asta e clar. Si e greu sa te bati cu sistemul corupt.

Oare e ce a scazut in halul asta rata de promovabilitate a bacului? Pentru ca nu se mai poate copia ca inainte, pentru ca nu se mai poate plati examenul ca inainte, desi inca se poate daca ai oameni sus in varful piramidei sistemului de invatamant.
Pai eu m-am trezit la bac ca fata de bani gata care si-a platit diriga si directoarea ca sa treaca la toate materiile cumva, a luat la bac note mai mari ca jumatate de clasa; oameni cu pregatire medie spre buna. Eu am liat 8,80 (eram in prima jumatate din clasa, si draga de ea, a luat 9,47 - oare cum?! Ca era bata la toate materiile; daca o ascultai cand iesea la raspuns - la orice materie - te cruceai). Si asta era in 2009. Nici nu vreau sa ma gandesc ce e acum si cum va fii cand copiii mei vor merge la scoala. Zau ca daca s-ar putea, as opta pentru home school-ing in conditiile astea.

Foarte corect Ioane, eram constient ca te lovesti constant de asa ceva. Insa este la fel de adevarat ca oamenii nu reactioneaza la fel in fata unor realitati dure pe care le vad sau prin care trec. Bineinteles ca ar fi ideal ca marea majoritate sa-si poata pastra aceea frumoasa viziune asupra lucrurilor pe care o zugravesti tu. Din pacate, si amandoi stim asta, in viata nu se intimpla asa mereu. O zi buna prietene !

Miorita nu este despre lasitate, nepasare.
*
@oaie-cugetatoare

Cand am spus nivel slab de invatamant, m-am referit la cel din Vest. Da, este mult mai slab fata de invatamantul romanesc. Desi invatamantul romanesc a fost lovit din toate partile si sunt multe probleme, este mai bun decat cel din Nord America. Multi ii scot in evidenta pe elevii rai, de bani gata sau cu pile. Astfel de elevi sunt peste tot, nu doar in Romania. Si aici sunt elevi a caror parinti platesc directoare, au pile etc. Aici se face sub forma de donatii. E putin mai ascunsa treaba, dar exista.

In Vest se folosesc calculatoare la ora de matematica. Nu ma refer la PC, ci la cel de calculat. In Romania se considera copiat.

Eu am facut scoala in Ro si dupa 2000 si am avut parte de profesori buni. Nu toti cei de dupa 89 s-au pensionat. Dirigu meu din liceu, profesor de fizica, preda f.bine si preda si acum. Unii dintre parintii colegilor mei au fost elevii lui.

De asemenea, dirigintele de matematica din generala, era unul dintre cei mai buni profesori de matematica. Dansul facea problemele de matica ptr. olimpiade. Preda si acum. Dansul, la ora de dirigintie, ne punea sa ascultam cd-uri cu preoti.

Depinde de scoala, de profesori, de director. Sunt profesori extraordinari, asa cum sunt si profesori de 3 parale.

Am zis ca nu sunt impotriva vizionarii unor filmulete din cand in cand, dar nu consider ca trebuie sa fie materialul de baza.

@yasmina

Din cate am vazut si citit, scolile din Canada sunt ceva mai bune decat cele din SUA. Invata mai multe. Aici limba franceza este predata ca a doua limba, iar cea engleza in Quebec. Apoi, se mai preda latina, spaniola- depinde de scoala si de programa aleasa. Insa, nivelul e ceva mai jos decat in Romania. Ce invatam la mate in a 11-a si a 12-a, am facut in Romania in a8-a, a9-a. Si nu doar la mate.

Sunt scoli publice pentru copii dotati, scoli publice. Evident, dau examen si trebuie sa aiba rezultate f.bune. Programa e alta, profesorii f.bine pregatiti, invata la un nivel superior. Apoi, cele private si mai ai si obtiunea home schooling -ului (de stat sau private).
*
Depinde de tara. In SUA, deobicei poti ajunge destul de sus. Cand am spus elita, ma refeream la oameni f.inteligenti. In tara, sunt dati la o parte, nu sunt promovati.
*
Daca avem un prim ministru care a plagiat, ce ne mai miram ca cetatenii de rand nu sunt corecti?

Normal Parascheva,intr-o tara unde copiii copiaza in scoli iar adultii plagiaza lucrari,fura si dau mita ,cine crezi ca ar trebui sa conduca acea tara??

Pui întrebările un pic pe dos.
Exemplul conducătorilor este de mare importanţă pentru popor, aşa că întrebarea ar fi trebuit să fie: "dacă avem un pm plagiator, ne mirăm că iubiţii nosţri fraţi de pe creştinortodox.ro fac apologia copiatului în şcoală?"

Sincer eu nu am inteles niciodata de ce e rau sa-l ajuti pe un prostovan sa ia 5 de exemplu. Mai ales in scoala generala. Ce o sa faca ? In 2-3 ani ajunge mult mai mare decat colegii lui ( daca il lasam repetent intr-una ) si atunci apar alte probleme. Eu aveam colegi pe care-i avusese si fratele care e cu doi ani mai mare si care au ramas din nou repetenti.

Sigur ca nu se intampla la fel la facultate de exemplu. Adica daca nu suntem exigenti cu un student la medicina, sa ne asteptam ca acesta isi va uita ceasul in stomacul nostru. Sau un constructor va face un pod care valseaza samd.

Dar cred ca putem privi lucrurile mai detasat, suntem mai intransigenti cu bietii copchii decat suntem cu noi acum. Nu vorbesc de loazele alea despre care s-a discutat pe aici, copii care isi umilesc profesorii.

Dragoş, de ce eşti cârcotaş? Cine a făcut apologie?...Chiar apologie, n-aş zice că s-a făcut.
Numai că unii sunt(em) mai indulgenţi în privinţa acestui aspect. Zău, e de ajuns că suntem stat poliţienesc, hai să nu fim şi puşcărie moralistă prin şcoli...
Să ştii, frate, că unii elevi sunt atât de rătăciţi, de neputincioşi, încât copiatul e folosit de unii profi ca ...metodă de învăţare. Caută să înţelegi că uneori elevii învaţă doar atunci, când copiază... Aşa s-a ajuns,frate! Şi de fapt eu cred că aşa a fost mereu, doar că nu s-a observat decât de cei aflaţi foarte aproape de copii.
Dintre elevul cu inimă bună care mai copiază uneori şi arogantul tocilar care nu copiază tocmai ca să arate cine e el, ce tare e complexatul, eu îl aleg pe primul. Nu uita, frate, că unul care n-a copiat niodată şi era mereu primul a fost nimeni altul decât ...Adrian Năstase.

M-ai necăjit, Dragoş, m-ai necăjit frate... Încep treptat să mă sperii de ce înseamnă pe la noi a fi creştin.... Am găsit atâta rigiditate şi principialitate sterilă, desprinsă de bogăţia concretă a vieţii, am găsit atâta moralism fariseic pe forumul ăsta, la te miri cine, încât simt cum treptat se reevaluează ceva, ceva foarte important pe undeva prin adâncurile sufletului meu... Acum încep să îi înţeleg mai bine pe unii, care azi sunt prin alte părţi... Şi pe mine, ateul, din tinereţile mele... Hîm, mă tem că mă paşte vreo surpriză, în curînd. O surpriză de sine.

Probabil că profesorul trebuie să reușească un balans între exigență și îngăduință pentru a-l trage mai sus pe elev. Ca în toate chestiunile discutate pe forum, adică și în cele ce țin de credință, problema apare atunci când ne dăm seama că nu prea știm unde să punem punctul, nu înțelegem cât de flexibili ne este permis să fim, pentru că gândim adesea în termeni absoluți, de alb/negru.
În cazul copiatului, problema se pune dacă acesta se generalizează și dacă devine o practică de care să nu mai poți scăpa. Până unde se poate copia, până la ce nivel? Până la liceu? La teze? La BAC? Probabil că de principiu el trebuie respins, însă îngăduit uneori de către profesor, dar numai cu scop pedagogic. Cam asta este ideea, Cezar?

povesti adevarate
 

Nota 5 este nota ce se poate lua cel mai greu, deoarece nu se invata si atunci, trebuie sa tragi de elev, pentru a putea sa-i dai 5;exemplul concret, azi aveam 5 elevi la Mihai Bravu-(liceu din bucuresti) in situatie de corigenta, din cei 5 doar o singura eleva a incercat, a trecut m-a impresionat efortul ei, de atrece, nu a stiu mare lucru, dar a incercat;celilalti au ridicat din umar la propriu si au raspuns: ,,nu stiu''; in general ma abtin sa le comentez reactiile, oricat de suparata sunt, consider ca nu elevul este in totalitate de vina, pe langa el mai sunt si alti factori:
1. dirigintele, care afla de la elev, doar ce elevul vrea sa-i spuna: ,,doamna diriginta- aia de chimie a lasat toata clasa corigenta(cazul meu);
2. dirigintele merge la sefa de catedra fara sa verifice catalogul, sefa daca e o persoana diplomata vorbeste cu tine, verifica si vede miciuna elevului si a dirigentelui;
3.dirigintele (asa cum mi s-a-ntamplat mie azi) suna directorul acesta, fara sa verifice a venit in clasa si a spus: ,,parintele care a zis ca face reclamatie sa faca reclamatie'', m-am ridicat de la catedra si i-am zis directoarei:,,sa faca parintele reclamatie, dar la doamna inspector, sa vina sa ma vada si pe mine si pe elevi in asistenta''; in acel moment directoare a zis,, a nu am venit pentru altceva, reclamatia ar ajunge la mine''....

3.diriginta ,,inchide ochii'' cand elevii din clasa ei(9E) vin mahmuri la ora de chimie, cand urla, tipa si ma deranjeaza, pentru ca eu am incheiat contract cu acest liceu doar pana i 31 august anul acesta.

Repentii din generala , repata figura si in liceu, dar si la facultate pentru ca asa s-au obisnuit.

Username este numele meu adevarat, sunt profesor de chimie si fizica, in acelasi timp

Pai cum ajung prostovanii de la scoala generala in liceu ? :1:
Si ce facem cu profesorii de gimnaziu ? Mai devreme sau mai tarziu, se vor confrunta cu acesti prostovani care au crescut. Pe timpul meu, deja la 12 ani incepeau conflictele, iar daca intr-o clasa de elevi de 10 ani avem unul de 12-13 vor fi probleme mari de tot.

Perfect sintetizat!

Cred ca ne-ar prinde bine niste exercitii de dileme morale. Abunda pe internet, nu ar trebui sa va ia mult sa le gasiti.
Bine, imi este greu sa inteleg de ce sunt considerate dileme pentru unii deoarece raspunsurile la acele intrebari sunt extrem de clar transate de catre sfintele invataturi. Sunt dileme pentru atei ca mine; nu ar trebui sa fie pentru cei care stapanesc la perfectiune cele 10 porunci.

In legatura cu copiatul: nu va faceti prea mari griji pentru cei care copiaza acum; se vor cerne in timp. Unde conteaza cu adevarat nu se poate copia.

Acu', în afară de a-mi cere iertare, ce pot să mai fac?
A.. Pot promite că nu mă mai bag, o să tâmpesc de cap doar pe fetele mele cum e cu furatul.
Hai să nu mai fim supărați!

Bineînţeles, Cristian!...:)
Mulţumesc pentru sintetizare. Ai limpezit frumos,
Doamne ajută!

Stimată colegă, vă sugerez cu toată bunăvoinţa să eliminaţi din gândire şi din vocabular expresia "a fi de vină". Scoateţi din acţiunile minţii mutarea vinei de ici de colo, de la unul la altul... Priponiţi vina aia, dacă tot vă preocupă, într-un singur loc, legaţi-o de o singură persoană...
Dacă voiţi să fiţi dascăl, iar nu altceva.
Iubirea de copii şi de învăţătură nu lucrează cu astfel de expresii şi de duhuri...

Pe de altă parte, iertaţi-mă, dar cred că sunteţi genul de coleg pe care eu îl evit, de 27 de ani, în cancelarie... Pentru că nu iubiţi nici pe copii, nici chimia, nici nimic. Vă iubiţi doar penibila încropeală numită "profesor"...
N-o să vă mai scriu pe aici şi pe niciunde. Regret că lucraţi în învăţământ.

Şi dacă te deranjează, ce?

Bine că ai încheiat contract doar până la 31 august anul acesta. Doamne fereşte să îl mai prelungeşti vreodată.

Păi dacă nu rezolvăm nimic cu învinuitul sau dacă vina (ori cauza) este împărțită, atunci ea nu aparține nici numai profesorului. Ci ea se află și la părinți, și la profesori, și la director, și la cei care au conceput sistemul, și la politica (imorală) din ultimii 25 de ani și, în cele din urmă, la copii, adică la toate persoanele implicate și responsabile.

Dar mai bine decât a căuta cine este de vină, ar fi să vedem ce se poate face în condițiile date. Profesorul poate face ceva pentru a îmbunătăți relația cu elevii, dar nu totul. De acord că schimbarea în bine a unei relații începe cu o analiză a mea, urmată de îndreptare, nu a celuilalt.

poveste adevarata
 

Privit din exterior lucrurile in invatamant stau cum stau: ori sunt vinovati uni profesori, ori sunt vinovati o parte din elevi, ori numai elevii sau numai profesorii, sau directorii.In interior lucrurile stau ca in orice domeniu cu bunele si rele lor, adica o parte din vina au si profesorii, o parte din vina au si elevii , iar ultima parte din vina o au si directorii; explicatie: elevii au tendinta de a refuza din start schimbarea profesorului de la o anumita specialitate, la inceputul anului scolar si pana se acomodeaza cu noul profesor , merge la director si spune doar ce vrea el, directorul crede elevul, si face tot ce ii sta in putinta(adica merge la inspectorul de specialitate, acesta la inspectorul general si acesta ii mai pondereaza intreband , daca a profesorul neprotejat are concursul national) sa ajunga la acea clasa.Daca profesorul neprotejat nu are suficienta diplomatie si incepe in scoala cu replici de genul,, merg la minister....'' s-a ars singur, deoarece la minister reclamatia are acelasi drum dar invers:inspector general -inspector de specialitate-directorul scolii.
b)situatia 2, e foarte important mediul din care vine atat profesorul cat si elevul.

sacul nu se goleste tot o singura data, ci treptat
 

1.Sacul nu se goleste o singura data ci treptat, daca doresti sa lucrezi in invatamnat, trebuie sa fi foarte diplomat, cu multa rabdare si atunci cand esti ,,lovit'' sa nu reactionezi imediat, ci cu foarte mult tac, sa sti cum sa te aperi, si unde.Exista situatii neplacute deoarece, principalul vinovat esti tu, din vazi motive, dar exista si satisfactii profesionale,exemplu:

Sfarsit de semestru, elevi in situatie de corigenta, unii invata ati se fac ca invata;azi de exemplu am fost exterm de incantata cand una din elevele mele de la clasa a 8(eftimie andreea-bucuresti, sc.165), a invatat foarte bine partea de teorie:lectie de zi, toata recapitularea, raspunsurile au fost foarte bune; un exemplu de urmat, ,,acesta e modalitatea mea de a-mi cere scuze fata de parinti, doamna diriginta, ca am fost puturoasa''

Acesta este normalitatea, chiar daca tie ca profesor de specialitate isi cere scuze indirect , invatand.

Imi doresc foarte mult sa nu mai existe acuzati si acuzatori in invatamant.

Bun, văd că începem să lărgim un pic perspectiva. Dar tot rămâne o întrebare: ce stă în puterea profesorului să facă pentru ca partea lui de contribuţie la bunul mers al activităţilor şcolare să fie meritorie? Pentru ca activitatea lui să fie eficientă, ce poate face profesorul? Să judece vina unuia, altuia sau a tuturor? Să scotomizeze greşeli, neputinţe, limite şi mereu necazurile inerente? Să eticheteze pe copii şi pe alţii? Să denigreze pe unii elevi pe forumuri publice? Să dea numele unor elevi pe forum ...
Oare nu, mai degrabă profesorul ar avea un câştig, şi împreună cu el vor câştiga şi elevii, apoi în perspectivă vor avea de câştigat şi oamenii care vor intra în relaţie cu aceşti elevi, atunci când profesorul:
a) îşi pregăteşte temeinic activitatea, zi de zi, aşa cum suntem instruiţi s-o facem (avem programe, planificări, obiective, teste de evaluare şi autoevaluare, şedinţe de catedră, cărţi şi reviste tematice, colegi, coordonatori de catedră, directori, inspectori, biblioteci, alte tipuri de resurse etc.);
b) îşi autoevaluează permanent cunoştinţele declarative (teoretice) şi procedurale, aplicative;
c) cere feedback, este atent la feedbackul primit, se consultă cu alţii mai experimentaţi, întreabă, ia aminte, se străduieşte să îşi îmbunătăţească performanţele;
d) iar pentru că aceste performanţe sunt în primul rând din seria competenţelor psihopedagogice (abia apoi de strictă specialitate) pune accent pe formarea sa continuă în domeniul relaţiilor cu elevii;
e) se consultă permanent cu psihologul şcolii, cu grupul de colegi, cu părinţii şi cu toţi ceilalţi care se pot implica cu folos în activitatea şcolară; inclusiv cu preotul duhovnic, dacă profesorul e şi creştin ortodox;
f) îşi ridică mereu noi întrebări, emite ipoteze noi, inventează, crează, experimentează etc.
g) îşi publică opiniile, creaţia didactică şi/sau de specialitate şi ia aminte la feed-backul primit;
h) se străduieşte să se arate un model şi o sursă de inspiraţie pentru elevi, trezindu-le interesul pentru studiu în general şi pentru disciplina respectivă, în particular; se străduieşte să fie un catalizator al învăţării, al atitudinii pozitive faţă de învăţarea permanentă;
i) când sunt probleme evidente şi semnificative cu unii copii sau cu unele clase, încearcă să le rezolve iar dacă nu reuşeşte le semnalează părinţilor, dirigintelui, colegilor, consilierului şcolar, directoratului - cu modestie şi fără a se bate în piept cu vreo cărămidă sau dală. CERE AJUTOR (aceasta nefiind o ruşine ci o dovadă de luciditate precum şi o abilitate de a rezolva probleme uneori foarte delicate şi extrem de importante). Doar din dorinţa de a ajuta la rezolvarea acestor probleme, deoarece copiii cu dificultăţi la învăţătură şi/sau cu tulburări de comportament sunt copii cu dificultăţi psihologice, înainte de toate şi adeseori cu familii destrămate sau aflate în stări de conflict semnificativ, adeseori. Câtă amărăciune poartă în suflet copiii pe care noi îi primim în fiecare zi în "cuibarul" germinativ al clasei, al şcolii... Câte lacrimi şi dureri nerostite, câtă suferinţă şi disperare se ascund uneori în spatele zâmetului unui copil sau după draperiile unei conduite de tocilar sau în penumbra conduitei indisciplinate ale unui elev... Şi ei vin cu speranţă printre noi, vin ca la o adevărată mămică sau ca la un adevărat tată, vin ca între fraţi şi surori... Şi vai, dau peste oameni încă şi mai drastici, şi mai critici, şi mai răutăcioşi decât cei dintre care abia au plecat... Speranţa lor le este repede, uneori, spulberată tocmai de către noi, cei care uneori le suntem singura mângâiere, singurul izvor de încredere şi mângâieri, singura rază de lumină... Noi, dascălii, care de-a lungul anilor am crescut de fapt mulţime de copii necăjiţi, cu aceeaşi compasiune, răbdare şi pricepere pe care încercăm să le arătăm acasă când ne creştem propriii copii. E important să nu uităm noi, în primul rând, aceste adevăruri uneori cutremurătoare. Pentru că alţii nu ştiu, nu îşi închipuie ce ştim noi, au cu totul alte opinii despre noi şi rolul nostru printre copii. Nu ştiu şi nici nu vor să afle, nu le pasă. Ei sunt "corecţi". Dar noi ştim adevărul şi îl mai ştiu şi copiii noştri din şcoli, care ne pun cuvintele şi gesturile la inimă, acolo în adâncul sufleţelului lor... Deci să cuvine ca mai întâi noi să nu uităm şi să continuăm să ne facem cât mai bine cu putinţă treaba noastră cea grea, slujirea... Bine şi discret, cu modestie mare.

Sarcina profesorului este foarte complexă şi foarte dificilă. El se află la întretăierea multor factori simultan:
- conducerea/programele/decizia şcolii, care şi ea este subordonată unui sistem educaţional din care face parte alături de alte unităţi şcolare;
- conţinutul efectiv al manualelor şcolare, prelucrat prin seria de documente cu rol de orientare, control, sprijin-suport - proiectul, programa, planificarea etc.;
- finalităţile educaţionale, unde iarăşi se întretaie mulţi factori, vin diverse presiuni - de la elev şi familie până la cele politice naţionale sau chiar internaţionale;
- posibilităţile şi aspiraţiile elevilor înşişi, mai întâi, dependente şi acestea de familie, mediul cultural, media, societate etc;
- propriile posibilităţi şi limite... ş.a.m.d.

Continuare
 

Aflat într-o asemenea situaţie, deloc simplă sau facilă, profesorul se vede dintr-odată pus în faţa unor probleme deosebit de complexe şi uneori extrem de dificile. Aşteptările faţă de el sunt mari. Alteori disproporţionat de mici (de pildă, astăzi în licee chimia sau fizica sunt discipline considerate inutile de tot mai mulţi elevi şi părinţi, ca să nu mai pomenesc psihologia şi religia care abia mai sunt tolerate). Accentul e pus pe "a şti" (profesorul e un "ştie-tot"), iar nu pe "a fi". Noi formăm mulţime de ştie-tot, olimpici şi oameni cu note mari, cu mulţime de diplome (puţin importă dacă sunt şi plagiatori), dar oameni?... Pe aceştia cine îi formează? Cine se ocupă de "şcoala în care devii om"?

Iar dacă mai vorbim şi despre modul cum e remunerat profesorul şi despre câte i se mai pun în cârcă, uneori cu dreptate însă de multe ori pe nedrept, dureros de nedrept... atunci ce rămâne să facă profesorul? Ce îl mai poate ajuta cu adevărat? Neuitînd şi faptul că are şi el o familie, un soţ, o soţie, unul sau mai mulţi copii, părinţi, rude, alte grupuri faţă de care are unele îndatoriri sau obligaţii etc.

Eu am găsit mereu un singur răspuns la aceste dileme şi la multe altele pe care nu le-am înşirat aici. Există o singură soluţie, fără de care profesorul e neputincios şi chiar distructiv, foarte distructiv, cu consecinţe pe termen lung asupra destinului elevilor. Există o singură soluţie din care, abia apoi, pornesc toate celelalte şi pe care se sprijină mereu toate demersurile dascălului. Această resursă inepuizabilă şi mereu salvatoare şi aducătoare de mari frumuseţi în profesia de dascăl este, ei bine, doar iubirea. Iubirea de elevi, iubirea de micuţii oameni care vor deveni (şi cu ajutorul dascălilor) oameni mari, oameni buni, oameni sănătoşi, oameni inteligenţi, informaţi, adaptabili şi pregătiţi să înfrunte cu bunătate şi dăruire viaţa. Iubirea de lumina educaţiei, flacăra dragostei de oameni, de educaţie, de învăţare şi de creaţie, de a fi împreună solidari către şi întru omenescul din om. Şi această iubire, pentru a nu cădea sau pentru a nu fi atât de rănită încât uneori să se retragă ori să se stingă, are ea însăşi nevoie să fie întărită de o altă iubire: iubirea de Hristos prin care, aşa cum adeseori aflăm şi poate constatăm noi înşine, îşi face loc însăşi Iubirea în viaţa dascălului. Năzuind la iubire, preţuind-o ca pe bunul cel mai de preţ, iubirea dascălului este purtată mereu de Iubirea lui Hristos. Şi aşa rezistă dascălul la toate necazurile, aşa se trece el prin viaţă, printre copii şi oameni, aşa rămâne el în amintirea multora ca un reper luminos şi bun, ca un grăunte de nisip ziditor al temeliei omului din om. Dumnezeu să îi lumineze pe dascăli, să îi ajute şi să îi ocrotească pentru ca aceştia să deprindă iubirea şi să se facă purtători şi mesageri ai ei pretutindeni unde sunt chemaţi printre elevi şi oameni.