|
Citat:
Firea umana este unica, proprie tuturor urmasilor lui Adam. Logosul si-a asumat prin intrupare aceasta fire umana. Bineinteles, lucru pe care sunt convins ca ai vrut sa il spui de fapt, ca in Hristos nu exista doua persoane, una cu fire umana si una cu fire divina. De asemenea, nu se pot separa cele doua firi ale lui Hristos, iar firea Sa umana nu a exista, nu exista si nu va exista separat de firea divina. Logosul etern, nascut in vesnicie, S-a intrupat si a devenit Om. Dumnezeu desavarsit si om desavarsit. Tocmai de aceea persoana Hristos este divino-umana. Inteleg, in parte si ce vrea Capy sa spuna. Afirmand ca Hristos a fost persoana umana marturisirea nu este completa. Hristos nu a fost doar persoana umana. Dar sa spui ca nu este o persoana umana, ci doar o persoana divina contravine invataturilor Bisericii. |
"Iisus Hristos, întrupat în om adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din ceruri."
"Iisus a venit să se lupte cu diavolul, ca om adevărat, întrucât numai așa ne putea împinge la toată îndrăzneala câtă trebuie; iar câștigând - ca om - o biruință desăvârșită asupra lui, biruința ne-a dat-o nouă, în dar, dar numai dacă ne luptăm și noi ca El." "Mântuitorul, omenește, a mers și merge înaintea noastră, făcându-Se cărare de la om la Dumnezeu. Nu putem rămâne decât uimiți de dragostea pentru înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu, personificate în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul." Extras din "Cărarea Împărăției" - pr. Arsenie Boca. |
Capy, sa-nteleg ca nu mai raspunzi la ce a intrebat Ioan Cezar? Aceeasi intrebare pe care ti-am pus-o si eu. Nici de postarea Sophiei n-ai nimic de spus?
No, bine, nu-i nimic, nu-i nici o graba. Nu mai insist. Dar daca tot esti preocupat de chestiune, te-as ruga ca in lecturile tale pe tema asta sa mai ai in vedere o intrebare, si cand crezi, sa revii cu un raspuns. Doar daca vrei, desigur. Chiar recomand si eu ce zicea Ioan Cezar, sa lasam sa se decanteze o vreme lucrurile. Toate au nevoie de limpezire. Deci Cand ne referim la insusirile specifice ale Celei de-a doua Persoane a Treimii, consideri ca e corect din punct de vedere al acriviei dogmatice, sa afirmam ca identitatea Celei de-a doua Persoane Divine e teandrica? Doamne ajuta! Mersi de urarea Post usor! Eu iti/va urez (tuturor) post folositor! Usor, greu, cum o fi, da' folositor. |
Citat:
Cumva, totusi, de data asta, am sa pun o intrebare care se bazeaza pe faptul ca nu sunt sigur ca lucrurile stau asa. Daca gresesc (si repet, nu spun ca stiu sau ca am dreptate, dimpotriva, nu stiu) am rugamintea sa fiu corectat. Sigur putem sa afirmam ca identitatea Logosului este teandrica? Logosul este nascut inainte de vechi. Hristos in schimb, chiar daca planul intruparii sale a fost "conceput" in sanul Sfintei Treimi inainte de veci, este Logosul intrupat. Existenta lui Hristos are un inceput temporal. |
Citat:
@Lucian - m-am repetat de atatea ori in discutia asta, ca nu cred ca pot fi mai explicita de-atata. Cred ca dupa prima interventie ar fi trebuit sa ma opresc. Ma preocupa ideile (neortodoxe) ale Sophiei si nu stiu cum s-o abordez, fiindca e convinsa ca ceea ce a exprimat ea e corect dpdv ortodox. |
Citat:
Citat:
|
Citat:
Lucian, asta eu intreb. Si era pt. Capy. |
-mai dau niste citate din Sfantul Ioan Damaschin,poate ne mai luminam:
"Ceea ce face ca ereticii să rătăcească este faptul că ei identifică noțiunea de fire si ipostasă. Când spunem că oamenii au o singură fire, trebuie să se știe că nu spunem aceasta referindu-ne la definiția sufletului și a corpului, căci este cu neputin ță să spunem că sufletul și corpul comparate unul cu altul sunt de o fire. Dar pentru c ă ipostasele oamenilor sunt foarte multe, toți primesc aceeași definiție a firii, căci toți sunt compuși din suflet și corp, toți participă firii sufletului și posedă ființa corpului și o specie comună. Spunem o singură fire a ipostaselor celor multe și diferite. Cu toate acestea fiecare ipostasă are două firi, este compusă din două firi, adică din suflet si corp." "Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate admite o specie comună. Căci nici nu a fost, nici nu este, nici nu va fi cândva un alt Hristos din Dumnezeire si omenire, în Dumnezeire si omenire, același si Dumnezeu desavârsit și om desavârsit. Prin urmare nu se poate vorbi cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos de o singură fire compusă din Dumnezeire si omenire, după cum se poate vorbi cu privire la individ (om) de o singură fire compusă din trup si suflet. Aici este un individ. Hristos, însă, nu este un individ și nici nu există specia Hristos, după cum există specia om. Pentru aceea spunem că unirea s-a făcut din două firi desavârsite, din cea omenească si cea dumnezeiască; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat, după cum au zis urgisitul de Dumnezeu Dioscur, Eutihie si Sever și ceata lor blestemată; si nici nu s-au unit printr-o unire personală sau morală sau printr-o unire de demnitate sau de voință sau de cinste sau de nume sau de bunăvoință, după cum au spus urâtorul de Dumnezeu Nestorie, Diodor , Teodor al Mopsuestiei si adunarea lor cea diavolească; ci prin unire, adică după ipostasă, fără schimbare, fără confundare, fără prefacere, fără împărțire și fără depărtare. Mărturisim o singură ipostasă în două firi desavârsite a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Afirmăm că Dumnezeirea și omenirea au aceeași ipostasă și mărturisim că după unire se păstrează în el cele două firi. Nu așezăm pe fiecare din firi deosebit si separat, ci unite una cu alta într-o singură ipostasă compusă. Așadar în ce privește modul prin care se deosebesc firile lui Hristos una de alta, adică cu privire la ființă, spunem că El se unește cu extremitățile: în virtutea Dumnezeirii Sale se une ște cu Tatăl și cu Duhul; Dar cu privire la modul prin care sunt unite firile Lui, spunem că se deosebește de Tatăl și de Duhul, de Maica Sa si de ceilalți oameni. Firile se unesc în ipostasa Lui si au o ipostasă compusă, în virtutea căreia se deosebește de Tatăl si de Duhul, de Maica Sa si de noi." |
-"Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că știm că are două firi si o singură ipostasă compusă din cele două, când avem în vedere firile, le numim Dumnezeire si omenire; dar când avem în vedere ipostasa compusă din firi, îl numim când după amândoua firile: Hristos, Dumnezeu si om în același timp, Dumnezeu întrupat, când după una din părți: Dumnezeu numai, Fiu al lui Dumnezeu, om numai, Fiu al omului, când numai după cele înalte si când numai după cele smerite.
Căci unul este cel care este deopotrivă si acela și acesta; unul existând fără vreo pricină totdeauna din Tatăl, iar altul facându-se mai pe urmă pentru iubirea de oameni. Cînd vorbim despre Dumnezeirea Lui nu-i acordăm Dumnezeirii însușirile firii omenești, căci nu spunem că Dumnezeirea este pasibilă sau creată. De asemenea, nici nu atribuim trupului Lui, adică omenirii lui, însușirile Dumnezeirii, căci nu spunem că trupul, adică omenirea, este necreată. Când este, însă, vorba de ipostasă, fie că o numim după cele două firi, fie că o numim după una din părți, îi atribuim însușirile celor două firi. Căci Hristos — și acest nume cuprinde amândou a firile — se numește și Dumnezeu si om, si creat și necreat, și pasibil si impasibil. Când este însă numit după una din părți, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, primește însușirile firii cu care s-a unit, adică ale trupului, si este numit Dumnezeu pasibil, Domnul slavei răstignit, nu în atât ca Dumnezeu, ci în atât că același este si om. Și când este numit om și Fiu al omului primește însușirile si măririle firii dumnezeiești: copil înainte de veci, om fără de început, nu în atât ca om și copil, ci în atât ca Dumnezeu, care există înainte de veci și care s-a făcut în vremurile din urmă copil. Acesta este modul comunicării însușirilor, anume că fiecare fire dă celeilalte propriile ei însușiri în virtutea identității ipostasei și întrepătrunderii reciproce. Potrivit acesteia putem spune despre Hristos: „Acesta este Dumnezeul nostru, care s-a arătat pe pamânt și cu oamenii a petrecut”, precum si: omul acesta este necreat, impasibil si necircumscris" -e o taina..... |
"cu privire la dumnezeiasca și inexprimabila întrupare, care depășește orice minte si orice înțelegere a unicului Dumnezeu Cuvântul al Sfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, mărturisim două naturi, cea dumnezeiască și cea omenească, care s-au legat reciproc și s-au unit după ipostasă, formând din cele două firi o singură ipostasă compusă. Spunem că se păstrează cele două firi si după unire în singura ipostasă compusă, adică în singurul Hristos.
-Astfel si în întruparea unicului Dumnezeu Cuvântul al Sfintei Treimi spunem că firea întreagă și desavârsita a Dumnezeirii în una din ipostasele ei s-a unit cu toată firea omenească -Dumnezeirea a comunicat cu noi în întregime în una din ipostasele ei. -Spunem, însă, ca s-a unit întreaga ființă a Dumnezeirii cu întreaga fire omenească. Dumnezeu Cuvântul n-a lăsat nimic din cele ce a sădit în firea noastră când ne-a plăsmuit la început, ci le -a luat pe toate, corp, suflet gânditor și rațional si însușirile acestora -El în întregime m-a luat pe mine în întregime, El în întregime s-a unit cu mine în întregime, ca să-mi dăruiască mie în întregime mântuirea. Căci ceea ce este neluat este nevindecat. -Spunem deci că dumnezeiasca ipostasă a Cuvântului lui Dumnezeu a preexistat fără de timp și veșnic, că este simplă, necompusă, necreată, necorporală, nevăzută, impalpabilă, necircumscrisă și are pe toate câte le are Tatăl, pentru că este deoființă cu El; -se deosebește de ipostasa părintească prin modul nașterii și prin relație, este desavârsită și nu se desparte niciodată de ipostasa Tatălui, în vremurile din urmă, însă, Cuvântul, fără să se despartă de sânurile părintești, a locuit, cum numai El știe, în pântecele Sfintei Fecioare, în chip necircumscris, fără de sămânță și într-un chip incomprehensibil si si -a luat în însăși ipostasa Lui cea mai înainte de veci corp din Sfânta Fecioară. -Cuvântul lui Dumnezeu era în toate si mai presus de toate, chiar când era în pântecele Sfintei Născătoare de Dumnezeu -însăși ipostasa Cuvântului lui Dumnezeu s-a făcut ipostasa trupului, iar ipostasa Cuvântului, care era mai înainte simplă, a devenit compusă. Compusă din două firi desavârsite, din Dumnezeire și omenire. Ea are atât însușirea caracteristică și determinantă a fiimii dumnezeiești a Cuvântului lui Dumnezeu, potrivit căreia se deosebește de Tatăl si de Duhul, cât și însușirile caracteristice și determinante ale trupului, potrivit cărora se deosebește de mamă si de ceilalți oameni. Are apoi si însușirile firii dumnezeieși, potrivit cărora este unit cu Tatăl și cu Duhul, și însușirile firii omenești, potrivit cărora este unit cu Maica Sa și cu noi. Mai mult, se deosebește de Tatăl și de Duhul, de Maica Sa și de noi, prin aceea că același este simultan si Dumnezeu și om. Căci știm că aceasta este însușirea cea mai specială a ipostasei lui Hristos. -Nu-l propovăduim numai Dumnezeu, lipsit de omenirea noastră, și nici numai om, lipsindu-l de Dumnezeire. Nu propovăduim două persoane deosebite, ci una și aceeași, și Dumnezeu și om în același timp, Dumnezeu desavârsit și om desavârsit; în totul Dumnezeu și în totul om; același în totul Dumnezeu împreună cu trupul său și în totul om împreună cu Dumnezeirea Lui mai presus de Dumnezeire. Prin expresia âDumnezeu desavârsit și om desavârsit", arătăm deplinătatea si desăvârșirea firilor. Prin expresia âîn totul Dumnezeu si în totul om", arătăm unitatea și indivizibilitatea ipostasei." "Unul este deci Hristos, Dumnezeu desavârsit și om desavârsit, căruia împreună cu Tatăl si cu Duhul ne închinăm printr-o singură închinăciune împreună cu preacuratul Lui trup, deoarece nu susținem că trupului Lui nu i se cuvine închinăciune. Trupul este adorat în singura ipostasă a Cuvântului, care s-a făcut ipostasa trupului. Prin aceasta nu ne închinăm făpturii, căci nu ne închinăm trupului Lui ca unui simplu trup, ci ca unuia unit cu Dumnezeirea, pentru că cele două firi ale Lui se reduc la o singură persoană si la o singură ipostasă a lui Dumnezeu Cuvântul. Mă închin celor două firi ale lui Hristos din cauza Dumnezeirii unită cu trupul. Căci nu introduc a patra persoană în Treime â să nu fie! â, ci mărturisesc o singură persoană a lui Dumnezeu Cuvântul si a trupului Lui. Căci Treimea a rămas Treime si după întruparea Cuvântului" |
"Dumnezeu s-a făcut om și că omul s-a făcut Dumnezeu — căci Cuvântul fiind Dumnezeu s-a făcut fără schimbare om.
Căci unul este Hristos si una este persoana Lui, adică ipostasa. Și totuși are două firi, a Dumnezeirii și a omenirii Lui. Așadar, din Dumnezeire decurge în chip firesc slava care a fost comună fiecăreia din cele două firi din pricina identității ipostasei, iar din trup cele smerite, care sunt comune fiec ăreia din cele două firi. Căci unul este și același cel care este aceasta si aceea, adică Dumnezeu și om, și ale aceluiași sunt atât cele ale Dumnezeirii cât și cele ale omenirii. Dumnezeirea săvârsea minunile, dar nu le savârsea fără trup; trupul, însă, pe cele smerite, dar nu fără Dumnezeire, în timp ce trupul pătimea, Dumnezeirea era unită cu El, cu toate acestea ramânea impasibilă și savârsea patimile cele mântuitoare. Și în timp ce Dumnezeirea Cuvântului lucra, sfânta Lui minte era unită cu ea, gândind și știind cele ce se săvârseau. Așadar Dumnezeirea împărtășește corpului măririle sale proprii, dar ea nu participă patimilor trupului. Căci n-a suferit trupul Lui prin Dumnezeire așa după cum Dumnezeirea a lucrat prin trup. Trupul n-a fost decât un instrument al Dumnezeirii. Așadar, chiar dacă din primul moment al zămislirii n-a fost nici cea mai mică despărțire între cele două firi, ci faptele fiecăreia din cele două firi au fost continuu ale unei singure persoane, totuși cu nici un chip nu amestecăm pe acelea care s-au săvârșit în mod nedespărțit, ci cunoaștem din calitatea faptelor ale cărei din cele două firi este fiecare faptă. Prin urmare, Hristos lucrează potrivit fiecăreia din cele două firi ale lui și fiecare fire din cele două lucrează în El cu participarea celeilalte. Cuvântul, în virtutea stapânirii și puterii Dumnezeirii, lucrează cele ce sunt ale Cuvântului, toate câte sunt domnești și împărătești. Iar corpul lucrează pe ale sale, potrivit voinței Cuvântului, care s-a unit cu el si căruia îi aparține. Corpul nu se mișcă spre efectele firești, nici nu se îndepărta si evita de la sine pe cele dureroase sau pe cele care veneau din afară, ci corpul lui lucra așa potrivit firii sale, prin faptul că voia Cuvântul si îngăduia în vederea mântuirii să pătimească aceasta și să savârsească propriile sale activități pentru ca, prin faptele firii sale, să fie învederat adevărul. Dar după cum, în chip supraființial, a luat ființă născându-se din Fecioară, tot astfel lucrează si cele omenești mai presus de om, mergând cu picioare pamântești pe apă nestatornica, nu pentru că apa s-a prefăcut în pământ, ci pentru că, prin puterea suprafirească a Dumnezeirii Lui, apa și-a pierdut calitatea ei de a mai curge si n-a cedat greutății picioarelor materiale. Nu savârsea în chip omenesc pe cele omenești, căci nu era numai om, ci si Dumnezeu. Pentru aceea si patimile Lui sunt de viață făcătoare și mântuitoare. Și nici nu lucra în chip dumnezeiesc pe cele dumnezeiești, căci nu era numai Dumnezeu, ci și om. Pentru aceea savârsea minunile prin pipăit, prin cuvânt si prin cele asemenea." |
Dar ce este "a deveni persoană"?
Cum adică "a deveni", și încă mai mult chiar - "a deveni persoană"? Mă refer, evident, deocamdată la oameni, aici, pe pământ, unde doar omul este persoană. Sau poate că omul nu devine persoană (cu atât mai improbabil ar fi astfel să afirmăm în adevăr că Hristos a devenit persoană) ci se naște așa - persoană gata constituită? Eu nu știu... * Poate aș alege să fiu de acord cu afirmația care atribuie Mântuitorului proprietatea de a fi devenit persoană, dacă aș ști ce este aceea a deveni, și încă persoană. Dar cum să consider validă asumpția că Hristos a devenit persoană sau dimpotrivă, cum să consider falsă o asemenea eventualitate a cugetării dacă eu nu cunosc mai întâi ce este "a deveni persoană"... Așadar, mă ajută cineva să înțeleg ce este (cum este) "a deveni persoană"? Ce fel de devenire mai e și asta?.....:) Apoi voi fi mai agil, poate, în efortul de a înțelege dacă și Hristos a devenit persoană sau, dimpotrivă, voi rămâne convins că nu a devenit persoană. P.S. Sau, poate, mă înfricoșează gândul, îmi e cu neputință să aflu ce înseamnă a deveni persoană (doar) prin cugetare... |
Doamne ai milă...
De ce vă bateți capul cu prostii? O capcană întinsă de "Capy", care nici nu-i ortodox... Da, Hristos a devenit persoană omenească, ce-i așa de mirat pentru un creștin? E ceva normal! A venit să ne mântuiască. Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Persoană omenească. Avem Filipeni capitolul 2: 1. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtășire a Duhului, dacă este vreo milostivire și îndurare, 2. Faceți-mi bucuria deplină, ca să gândiți la fel, având aceeași iubire, aceleași simțiri, aceeași cugetare. 3. Nu faceți nimic din duh de ceartă, nici din slavă deșartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuși. 4. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare și ale altuia. 5. Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, 6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, 7. Ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, 8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce. 9. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; 10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt. 11. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. 12. Drept aceea, iubiții mei, precum totdeauna m-ați ascultat, nu numai când eram de față, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică și cu cutremur lucrați mântuirea voastră; 13. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi și ca să voiți și ca să săvârșiți, după a Lui bunăvoință. 14. Toate să le faceți fără de cârtire și fără de îndoială, 15. Ca să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați în mijlocul unui neam rău și stricat și întru care străluciți ca niște luminători în lume, 16. Ținând cu putere cuvântul vieții, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. 17. Și chiar dacă mi-aș vărsa sângele pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și vă fericesc pe voi pe toți. 18. Asemenea și voi bucurați-vă și fericiți-mă. 19. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca și eu să fiu cu inima bună, aflând vești despre voi. 20. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine și care să vă poarte grija cu adevărat, 21. Fiindcă toți caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Mulți, mai ales protestanții spun: "sunt salvaaat, sunt mântuiiiit, gata, "domnul isus", m-a salvat, sunt mântuit deja." Ei bine, Filipeni 2, 12, cum vedem mai sus, arată că cei care spun așa ceva, sunt în înșelare diavolească. Nu e nimeni salvat. Pentru că trebuie "să lucrăm cu frică și cu cutremur la mântuirea noastră", și așa luptând toată viața, pentru mânturiea noastră, la sfârșitul vieții, care noi nu îl cunoaștem, vom putea spune: Doamne, ai milă de mine și salvează-mă, că uite, am lucrat cu frică și cu cutremur la mântuirea mea". Deci, când mai auziți vreun rătăcit că spune: "sunt mântuit", dați-i să citească la Filipeni 2, 12, să se convingă. Deci v-ați lămurit cu Hristos, personă umană? Parcă sunteți copii mici :) Vine un "Capy", vă dă o gogoașă, și fiindcă nu știți ce să faceți cu ea, o pasați de la unu la altu :) și vă murdăriți toți de ulei și de gem. Gogoașele nu se mănâncă, decât dacă ești lihnit de foame, că te îngrașă mult și nu mai poți face efort, de nici un fel, nici intelectual, nici fizic :) În fine, iertați analogiile, sper că vi-am fost de folos. Nu mai văd utilitatea topicului. Nu știu dacă a fost util de la început, pate era doar căutarea personală a lui "Capy"... Post ușor, cu biruințe, pe mai departe... |
Citat:
Eu le-am spus, dar ei fie n-au crezut fie le place sa-si inalte mintea. Citat:
Mare si nu-mi permit sa-ti dau asa de multa atentie.Dar dupa post iti garantez ca numai in versuri voi vorbi cu tine. :65: |
Citat:
Mai intai ceva pentru Delia: Daca ai obiectii ar fi bine sa-mi raspunzi tu. Poate Capy nu are. dar macar sa aflu eu problema. Desi eu am ajuns la concluzia ca ne invartim prin termeni care mai de care mai pomposi, spunand toti de fapt acelasi lucru. Acum altceva pe scurt pentru Lucian: 1. Eu stiu de alte taine, pe care biserica/Biserica le-a definit ca atare: Taina Botezului, Mirungerea, Taina Cununiei, Taina Preotiei, Maslul, Spovedania, Euharistia Ah, nu stiu, acum depinde pentru fiecare. Pentru mine astea sunt taine cu adevarat pentru ca nu le pot intelege si explica. In schimb la persoana lui Iisus am inteles si ca si toata lumea cum a fost. 2. Ajung si eu acum sa intreb ca Ioan_Cezar ce intelegeti voi prin persoana, prin toti termenii aia nenorociti. Ca toti spunem acelasi lucru, dar in alte cuvinte. Si unele exprimari nu sunt totusi corecte. Lucian spune: "Nu. Simplu si la obiect: Sfanta Treime este una in Fiinta (fire), in 3 ipostasuri sau 3 Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant." Acum citeste si tu ceea ce ai scris si explica. Din nou: ce inseamna la tine cuvantul "persoana"? Ce inseamna "fiinta"? Si eu am scris fix ceea ce probabil gandesti tu, dar cu alte cuvinte, mai simplu. Atat. Pana si parintele din care este citat in pastorala spune de o persoana. Iisus era o persoana. Punct Persoana este sinonim cu fiinta, dar nu si cu fire. Fiinta, vietate, persoana. Fire inseamna altceva. Ne-material. (ex. Are o fire ciufuta, sau placuta). Nu stiu ce este ipostas, nu pot sa inteleg termenul asta. Eu spuneam ca: Iisus este o persoana/fiinta, cu doua firi umana si dumnezeiasca. In fire dumnezeiasca are trei ipostaze/aparitii care formeaza Sf. Treime (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Unde este greseala? Cu asta ma retrag din aceasta discutie care ma depaseste din mai multe puncte de vedere. |
Citat:
Citat:
Citat:
Dacă te-ar fi interesat subiectul topicului ai fi venit cu argumente reale, nu cu citate din Scriptura interpretate după ureche, din care nu reiese de fapt nimic. Care din Sfinții Părinți și care Sinod Ecumenic a afirmat vreodată că Hristos a devenit "presoană umană", ci nu "Om desăvârșit"? La care Sfânt Părinte ai citit așa ceva, și la care Sinod Ecumenic? Ceea ce ai făcut domnia ta prin acest mesaj, este cunoscuta metodă rătăcită, numită "analogia fidei" sau "regula fidei", întâlnită la papistași, respectiv la protestanți, și nu are nimic de a face cu teologie ortodoxă. Adică, dai o interpretare personală Scripturii, peste Hotărările Sinoadelor Ecumenice și peste tâlcuirile Sfinților Părinți, călcându-le în picioare pe acestea din urmă! Pe lângă asta, îl mai numești eretic și pe Fericitul Augustin, trecut în calendare și prăznuit în Biserica Ortodoxă. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cu teologi ca tine, va fi vai de teologia din România. |
Citat:
Acum cred ca ai inteles. |
Capy, frate, iertare dacă te-am smintit. Am simțit sensibilitatea ta. O împărtășesc întru totul. Și eu sunt sensibil. Dar până la o limită. Când vine vorba să fim curajoși, în lupta cu întunericul, căutăm definiția și aplicarea martirajului, nu supunerea la ispite.
Deci când scrii Hristos, oriunde, chiar și la tastatură, scrii OMUL, om desăvârșit și Dumnezeu în același timp. Scrii exemplul suprem. Tâlcuit de Sfinții Părinți, pe care, dacă tot amintești de ei, citează-i, să-ți susții opinia, dacă e greșită sau corectă. Însă nu trebuie citați, dacă cunoști dogma Sfintei Treimi. Deci Hristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat, este Cel care trebuie urmat, ca exemplu suprem. Reîntâlnit, ontologic, în fiecare din Sfinții Lui, și fiecare din creștinii, care, cu cât sunt în ei mai vii, cele creștinești, cu atât chipul lui Hristos în ei, e mai vădit, mai văzut, mai simțit. Fiindcă, suntem chemați ca și noi să devenim dumnezei, cu "d" mic, îndumnezeiți, dumnezei după har, numai prin Iisus Hristos, pentru că El e primul în toate; cele spre mânturiea noastră. Deci, da, este persoană umană și esență și ființă divină, Persoană ca Ipostas, în Dumnezeu Cel Unul, spune Sfântul Vasile cel Mare, în Tratatul despre Sfântul Duh, folosind pentru prima dată termenul de ipostas, adică Persoană Dumnezeiască, Sfânta Treime. Să-ți explic copilărește, fiecare din Persoanele Sfintei Treimi, au "atribuții" diferite, dar natura lor e aceași, la care nicio creatură nu va putea vreodată să intre. În esență și natură. Dar ca și "atribuții", Hristos, este trimis să ia trup omenesc, persoană umană, termenul care nu l-ai înțeles, fiindcă nu ai citit Filipeni capitolul 2, poate acum îl citești că îți reamintesc să-l citești. În Filipeni, capitolul 2, este "actul chenotic", numit de Sfinții Părinți. Sau chenoza lui Hristos. Adică exact ce scrie acolo, ți-am îngroșat mai sus, ca să citești mai ușor, dar n-ai citit. Dacă ai să citești despre chenoză, la Sfinții Părinți, chiar fără să faci facultatea de teologie, ai să înveți cei aceea "chenoză", și cum raportezi chenoza la expresia "persoană omenească"/persoană Dumnezeiască. Chiar ieri, cu mila Domnului, am citit din Sfântul Vasile cel Mare, Tratatul despre Duhul Sfânt, din PSB, partea a treia, contra pnevmatomahilor, cei mai înverșunați arieni, care negau Dumnezeirea Duhului Sfânt. Acolo Sfântul Vasile spune ce e aceea Persoană în Sfânta Treime, ce este Dumnezeu Unul în 3 ipostasuri, care e "rolul" fiecăruia, dar ca Unul, pentru mântuirea noastră și desigur, de ce pnevmatomahii sau mecedoniștii, nu au dreptate și sunt eretici. Să nu-mi fie spre laudă, dar te rog să fi atent când faci afirmații gratuite. Înțelege sensurile și abea atunci folosește-le, frațior iubit. Deci este Persoană umană și Dumnezeu în același timp, dar numai cu definiția termenului "persoană umană" ca persoană desăvârșită, Omul prin excelență, după chipul și asemănarea căruia am fost creați, de EL, de Hristos, Cuvântul Tatălui și la care suntem chemați să ajungem înapoi, căzuți fiind de la starea primordială, stare în care nici atunci nu eram desîvârșiți, dar prin venirea lui Hristos, Desăvârșirea, care arată Calea, Adevărul și Viața, putem prin mântuirea dată de El, Răscumpărătorul, prin Duhul Sfânt, de la Tatăl, să reintrăm în acea stare, când vom ieși din trupul material stricăcios, dar, trup care, se face cauza și posibilitatea "persoanei" noastre umane căzute, să primească și să trăiască după "Persoana omenească și Dumnezeiască" a lui Hristos, sfințindu-ne prin El, ajungând la Tatăl, prin El, de la care am plecat prin Adam. Înțelegi, Capy? Mi-aș dori să înțelegi. Îmi doresc tare mult să înțelegi. Ți-am scris în 10 rânduri o teologie de câteva volume... Iar Augustin este eretic, cu adevărat. Iar "teologia" celor care îl admit ca sfânt pe ereticul Augustin, mai spun și că Origen trebuie "reconsiderat" și alte prostii ale "teologiei" lor și va sfârși, acea "teologie" românească, în cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, ecumenismul, sau altfel spus, desființarea creștinismului, diluarea întrun "tot unitar", un chiveci de religii, fiecare crede ce vrea și apoi, venirea lui antihrist. Să nu fie. Doamne ajută. |
Citat:
uite ce zice Sfantul Ioan Damaschin: "Căci însuși Cuvântul s-a făcut trup, a fost conceput din Fecioară, s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe care a luat-o si care a fost îndumnezeită de El în același timp în care a fost adusă la existență, în așa fel incât cele trei: luarea naturii noastre, existența și îndumnezeirea ei de Cuvânt s-au intâmplat simultan. Și în chipul acesta Sfânta Fecioară se înțelege si se numește Născătoare de Dumnezeu si nu numai din pricina firii Cuvântului, ci și din pricina îndumnezeirii firii omenești. " -deci a fost om desavarsit de la inceput, pt ca a indumnezeit natura (trupul..) inca de la nastere -nu a fost o persoana ca toate persoanele ci a fost om desavarsit si Dumnezeu desavarsit |
Foarte frumos că ai amintit pe Sfântul Ioan Damaschin, cristirg.
Minunat de limpede explică Sfântul Ioan Damaschin, în "Dogmatica", preluând de la Sfântul Vasile cel Mare și alții înaintea lui: Cartea a treia, pagina 113: capitolul 1: Despre dumnezeiasca întrupare, despre purtarea de grijă de noi și despre mântuirea noastră capitolul 2: Despre modul zămislirii Cuvântului și al întrupării Lui dumnezeiești capitolul 3: Despre cele două firi, contra monofiziților capitolul 4: Despre modul comunicării însușirilor capitolul 5: Despre numărul firilor capitolul 6: Întreaga fire dumnezeiască, în una din ipostasele ei, s-a unit cu întreaga fire omenească și nu parte cu parte capitolul 7: Despre singura ipostasă compusă a Cuvântului lui Dumnezeu capitolul 8: Către cei ce spun că firile Domnului se reduc la o cantitate continuă sau la una întreruptă capitolul 9: Răspuns la întrebarea dacă există fire neipostatică Acestea toate, până la pagina 132. Deci 19 pagini. Și aveți lămurită problema. Și nu vă mai contraziceți în termeni ca, copii mici :) Iertare. |
Oameni buni, care mai cititi pe aici, inainte de a a-i raspunde lui Capy, incercati sa intelegeti neintelegerea lui.
Pe scurt, Capy nu spune despre Iisus Hristos ca nu ar fi om, dimpotriva subliniaza ca e om desavarsit, problema lui Capy e ca, desi om desavarsit fiind, Hristos nu e persoana umana. In termeni dogmatici spus, problema lui Capy e neintelegerea ( ca sa nu zic negarea) ipostasului compus al Logosului. Dedicatie pt. Capy, Sf. Ioan Damaschinul Dogmatica, cap. VII Despre singura ipostasa compusa a Cuvantului lui Dumnezeu "Spunem deci ca dumnezeiasca ipostasa a Cuvantului lui Dumnezeu a preexistat fara de timp si vesnic, ca este simpla, necompusa, necreata, necorporala, nevazuta, impalpabila, necircumscrisa si are pe toate cate le are Tatal, pentru ca este deofiinta cu El; (....) Pentru aceea insasi ipostasa Cuvantului lui Dumnezeu s-a facut ipostasa trupului, iar ipostasa Cuvantului, care era mai inainte simpla, a devenit compusa. Compusa din doua firi desavarsite, din Dumnezeire si omenire. Ea are atat insusirea caracteristica si determinanta a fiimii dumnezeiesti a Cuvantului lui Dumnezeu, potrivit careia se deosebeste de Tatal si de Duhul, cat si insusirile caracteristice si determinante ale trupului, potrivit carora se deosebeste de mama si de ceilalti oameni". |
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Ca daca iti spun din prima ca ce ai scris acolo e o mare aiureala eretico-fantastica, zici ca am ceva cu tine. Deci, numa' sa-mi fac un pic de timp si revin. |
Îi zic eu: Delia zice că ai scris o aiureală eretico-fantastică.:65:
Și eu sunt de acord. |
Citat:
Iata ce spune Sinodul Calcedon: "deofiinta cu Tatal dupa dumnezeire si deofiinta cu noi dupa umanitate, intru toate asemenea noua afara de pacat." Asadar, a fost o Persoana ca toate persoanele, afara de faptul ca nu avea urmarea pacatului stramosesc (ceea ce e firesc) si nu a facut pacate. Adica a fost Om adevarat si Dumnezeu adevarat. |
Citat:
-intru toate asemenea noua afara de pacat- se refera la firea umana nu la persoana umana,El fiiind persoana dumnezeiasca. -DUMNEZEU Cuvântul lui Dumnezeu -a doua persoana a Sfintei Treimi,care a creat toate suflete oamenilor,si ingeriii...fiind persoana dumnezeiasca nu avea cum sa devina persoana umana,cel neschimbat a ramas neschimbat,doar ca s-a intrupat luand,un trup/suflet omenesc asimilandu-le in ipostasul dumnezeiesc neschimbat/persoana dumnezeiasca. Sfantul Ioan Damaschin: "Căci prin bunăvoința lui Dumnezeu si a Tatălui, Fiul Unul-Născut si Cuvântul lui Dumnezeu, cel care este în sânul lui Dumnezeu și al Tatălui, cel deoființă cu Tatăl si cu Sfântul Duh, cel mai înainte de veci, cel fără de început, cel care era dintru început si era cu Dumnezeu si cu Tatăl si era Dumnezeu si există în chipul lui Dumnezeu, se pogoară aplecând cerurile, adică smerind fără să smerească înălțimea Lui cea nesmerită, se pogoară spre robii Lui printr-o pogorâre inexprimabilă si incomprehensibilă. Căci aceasta înseamnă pogorârea. Și fiind Dumnezeu desăvârșit, se face om desavârsit si savârseste cea mai mare noutate din toate noutățile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om? Și Cuvântul s-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfânt și din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu. Și singurul iubitor de oameni se face mijlocitor între om si Dumnezeu, fiind zămislit în preacuratul pântece al Fecioarei, nu din voință sau din poftă sau din legătură bărbăteasca sau din naștere voluptuoasă, ci de la Duhul Sfânt și în chipul celei dintâi faceri a lui Adam. Și se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră și făcându-ni-se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putință să dobândim mântuire." |
Citat:
Citat:
Mulți dintre cei care au comentat aici, pentru a susține greșeala din pastorala Sfântului Sinod, comentează explicit despre două persoane cu referire la Hristos. Iar alții vorbesc atât despre persoana divină, cât și despre așa-zisa "persoană omenească" - care ar fi apărut chipurile odată cu Întruparea lui Hristos - pe care o corelează cu firea Sa umană. Însă, expresia de "ipostasă compusă" utilizată de Sfântul Ioan Damaschin, se referă la cele două firi unite în Ipostasul Cuvântului, ci nu că Ipostasul (Persoana) lui Hristos este compus din două ipostase (persoane). "Vorbind despre ipostas compus, ne referim neaparat la alcatuirea din doua firi desavarsite, cea dumnezeiasca si cea omeneasca. "intelegerea eretica a acestei sintagme, fie prin credinta ca s-ar fi format un ipostas din alte doua ipostasuri, adica cel dumnezeiesc si cel omenesc, fie prin acceptarea existentei unui alt ipostas din doua firi (Vlădica Ierotheos Vlachos) Post ușor și toate cele bune! |
Doamne cât se mai chinuie unii oameni...
Iertare... eu mă retrag din acest dialog. Citiți "Dogmatica" Sfântului Ioan Damaschin. Cu atenție! Să fiți foarte odihniți când o citiți. Dogmatica e cea mai grea parte teoretică a teologiei. Iar mistica e cea mai grea parte practică. Dar ambele sunt dăruite omului spre a fi înțelese și aplicate spre mântuire. În format real arată așa: http://www.librariasophia.ro/img/poz...-dogmatica.jpg Iar în format .pdf o găsiți aici: http://www.biserica-luzern.ch/Dogmat...0Damaschin.pdf Iar dacă aveți mai mult timp, citiți Dogmatica Patristică Ortodoxă, de părintele Ioannis Romanides, sau Dogmatica Empirică de Mitropolitul Ierotheos al Nefpaktosului. Cine le-a citit, știe despre ce vorbim. Sau măcar citiți articolul ăsta, pentru Dumnezeu: http://www.pemptousia.ro/2015/02/cuv...ebruarie-2015/ Doamne ajută. Iertare. |
Citat:
http://img.pandawhale.com/post-30966...ng-on-y8cP.gif |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
-da ai dreptate |
Citat:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Assassin%27s_Creed_II E un joc tembel cu pretentii de "saga" in care scopul este sa omori pe oricine folosind sabia, cutit, si alte prostii in timp ce te cateri ca maimutza pe turnuletze si apoi te arunci ca o gaina beata in carul cu fan(vb serios, asa este jocul). Jocul este plin(puzderie) de simboluri oculte. In expansion-pack-ul jocului(continuare a lui) exista un capitol care manipuleaza subtil ideea crucificarii lui Hristos.Practic unul din camarazii asasinului (Ezio) interpreteaza scena crucificarii lui Hristos, dar la Colloseum. iar Ezio trebuie sa-l salveze pe acel camard al lui. Desi la prima vedere scena nu pare sa aiba nimic blasfemeitor, practic vrea in mod direct sa sugereze(pt mintiile tanare, adolescenti care joaca acest joc) ca Hristos a fost salvat de acest asasin, astfel incat cand adolescentul vede pe afara, pe strada semnul crucii acesta sa-si aminteasca in subconstientul ca a vazut ceva asemanator in jocul pe care l-a jucat si ca acel semn(crucea) a vazut-o la Colloseum iar omul de pe cruce rastignit este salvat de acel asasin. Sunt doua aspecte pe care aceasta scena din joc le promoveaza: 1.negarea Invierii (blasfemie) 2.nu Hristos salveaza pe om, ci omul(si nu oricare ci un asasin deghizat in soldat roman) il salveaza pe Hristos.(adica inverseaza situatia la 180 de grade fata de cum a fost in realitate.) Acesta este mesajul subliminal pe care acesta scena a jocului il promoveaza. Uite aici scena despre care vorbesc(personajul jocului este acel Ezio Auditore da Firenze): https://www.youtube.com/watch?v=KZU-_QtCF-o&t=1m50s De asemeni, jocul mai abunda cu altii draci(zei precum Minerva, bla bla). Dpdv spiritual seria din care face parte acest joc, propaga in ton agresiv urmatorul slogan: "Nimic nu este adevarat, totul este permis"(adica anarhie, haos), dar insusi sloganul in sine este o prostie fara margini. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Domnul Dumnezeu să te vindece și să ne vindece de orice patimă. |
Citat:
Citat:
Citat:
sus. Citat:
Citat:
Cogito ergo sum(Descartes) Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 01:40:44. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.