În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus (Post 586588)

Pentru toți. Noi nu putem înțelege decât ce ni s-a făcut descoperit. Natura și nemurirea lui Dumnezeu nu o putem înțelege. Nici măcar natura umană și secretul vieții și al morții lui nu le putem înțelege, dar trebuie să credem ce zice Cuvântul lui Dumnezeu: sufletul moare. ”Suflet nemuritor” nu am întâlnit în Scriptură. Tu ai întâlnit?

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus (Post 586587)

Ai în sfârșit dreptate, vine în contradicție cu doctrina voastră și dă cu ea de pământ.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus (Post 586589)

Iar retrăgând Dumnezeu această suflare...

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 586623)

Ce bogăţie, ce plinătate în doar o micuţă particulă! Parcă-i soră cu bomba atomică, nu alta!.....:)

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 586623)

P.S. Uimitor cum întreaga viaţă de credinţă e sugerată printr-o mică alăturare de două vocale şi o consoană...:) Cine dăruieşte aşa putere unor biete litere, surioară? Cine, slobozire şi adunare, suire şi adâncire... Cine, aşa horire?
În ciuda vremii ăsteia câinoase, de afară...:)

În prealabil postat de Ratacitorul (Post 586667)

Cuvantul vorbit sau scris sau gandit este o exprimare codificata,adica este unitatea de baza a unui inteles anume.Dar este ceva codificat!Prin cuvant,implicit prin asocieri de cuvinte se realizeaza o cunostere secundara!dar comunicarea se poate realiza si prin gesturi etc.daca unui prunc ii este cald el simte si constietizeaza ca o stare de bine ast fiind cunoastere de rang 1!Daca ii este frig constietizeaza o stare de rau!asta este cunoastere primara.El incerca sa comunice dar neavand un cuvant definit pt asta plange.Mama il aude si intelege ca este o stare de rau cu pruncul ei dar nu stie care este..Ea face o cunoastere secundara!Mai tarziu copilul invata ca acea stare se numeste frig!Mama stie ca se numeste frig.Deci intre copilul mai mare si mama apare o conventie acceptata ca acea stare se comunica prin cuvantul frig...asta in romana.Cand copilul zice frig mama cunoaste despre este vorba.Cuvantul frig este o codificare de rang 3 si cunoastere de rang 3 pt interlocuitor.Ca sa experimentezi cunoasterea reala a lui Dumnezeu trebuie sa spargi barierile codificarii si sa te intorci la ocunoastere de rang 1 specifica sufletului in stare de nelimitare prin codificare!!Si la asta se refera:ca si acestia sa fie Una cu NOI!Aceasta stare nu depinde de SOLA SCRIPTURA care este o codificare de grad4

În prealabil postat de Ratacitorul (Post 586672)

Nu exista rang 0 pt ca ar fi inexistenta.iar Dumnezeu este Cel ce a fost,este si va fi!

În prealabil postat de Ratacitorul (Post 586685)

Rang 0 este o exprimare teribilista!

Nu se poate aplica nici un fel !Dumnezeu poate fi experimentat cognitiv doar partial deci nu 0.Dumnezeu nu poate fi cunoscut decat partial.

Dumnezeu insa poate fi cunoscut chiar si partial revelatoriu doar in raport de vointa Sa numai,iar relevatoriu in raport si de vointa SA si de vointa celui ce vrea sa experimenteze aceasta cunoastere partiala.

A fi Una inseamna cunoastere de grad absolut si depaseste puterea de realizare a omului prin efort propriu!Ea poate fi obtinuta numai prin har!

În prealabil postat de Claudiu_FT (Post 586789)

Mie mi-a venit in minte episodul biblic cand Saul l-a invoca pe Samuel. Asta vizavi de ce se intampla cu sufletul dupa moarte. Oare adventistii au auzit de Seol?

În prealabil postat de Barsaumas (Post 586791)

De la samanism la crestinism, toate credintele si religiile dau marturii, deseori foarte practice si factuale, despre existenta, deopotriva in trup si postuma,

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 585961)

Care este aspectul practic al acestei observatii?

În prealabil postat de Ratacitorul (Post 586422)

Daca trupul era mort si sufletul bogatului tot mort cine a strigat catre Avraam?

Badie,apoi, cretineala e oboala incurabila pt tine!pesemne ca ticneala vine dela piatra care a lovit-o pe profetesa in nas incat i s-au tulburat mintele sau de la un ofiter de marina care ii mai umplea singuratatea in lipsa sotului spre a o feri de masturbare! Dar capitanul vaporean IOSIF BATES i-a strecurat ideia lui cu sarbatorirea Sabatului in ziua a saptea a sptamanii si peseme ca din princina unor fluturi misunatoi prin stomac fosta domnisoara Harman a avut ideia de a inventa o revelatie!Si uite asa domnule,ai ajuns sa contesti chiar ce zice Mantuitorul de dragul fluturasilor gastrici ai unei doamne cu sechele mentale in urma unei coleziuni cosmice intre o piatra inspiratoare de megaviziuni si nasul preacucernic al unei domnisoare!

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 586296)

Antiteza 4:

"Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie şi nu va face Paştile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela îşi va purta păcatul său." (Numeri 9,13 - versiunea Sinodală)
Aici se primeşte exact explicaţia identică din primele 3 antiteze. Am subliniat mai sus! Sufletul acela = Omul acela. Omul ca ansamblul trup şi suflet, în exprimarea suflet/suflete/sufletul, cu sensul de Persoana/Persoană, fără să fie diferenţiate sau separate sufletul de trup, (pentru că nu pot exista, în lumea materială unul fără altul) folosind exprimarea mistică, cu referire la omul-suflet, tocmai pentru a arăta valoarea tainei omului, purtător de suflet, de aici şi expresia din popor: "ce faci, suflete?"
Mai simplu de atât nu se poate exprima. Ăsta-i Adevărul, Îl accepţi sau lupţi împotriva Lui şi vor ieşi erezii, întuneric şi necredinţă.

Antiteza 5:

Traducerea din Biblia-carte-reală-brută, a Î.P.S. Bartolomeu, ediţia Sinodală:
"10. Cine-a numărat seminţia lui Iacob? şi cine va socoti puzderia lui Israel? Să moară sufletul meu ca sufletele drepţilor fie urmaşii mei, precum urmaşii lor!" (Numeri 23,10 - versiunea autentică Sinodală, a Î.P.S. Bartolomeu Anania)
Balaam, era un vrăjitor moabit vestit, care a fost adus de Regele Balac al moabiţilor (vrăjmaşii lui Israel), şi pus să blesteme pe Israel. Dar vrăjitorul Balaam, primeşte de la însuşi Dumnezeu prin Duhul Sfânt, că trebuie să binecuvinteze pe Israel.
Versetul 10, e ultimului verset al poemului dintre versetele 7-10, ale Numeri 23. În versetul 5 şi 6, anticamera poemului, avem: "Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Balaam şi a zis: întoarce-te la Balac, şi aşa să-i spui!" 6. Şi s-a întors el şi iată el (regele Balac) sătea lângă arderile-lui-de-tot, şi toate căpeteniile Moabului, erau cu el. Şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste (vrăjitorul) Balaam, iar şi-a rostit poemul zicând:" mai departe începe poemul, versetele 7-10. Iar scopul poemului, avem la versetul 11: Atunci a zis Balac către Balaam: "Ce mi-ai făcut? Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că tu cu binecuvântare i-ai binecuvântat!"...
Acesta-i contextul.
Sensul versetului 10, moartea sufletelor drepţilor este acesta: Duhul Sfânt Dumnezeu, a fost peste vrăjitorul moabit Balaam, şi i-a arătat, venirea lui Hristos. Până la Hristos toţi drepţii, mergeau în iad, şi ATENŢIE! se considera că mureau mergând în iad, cum şi Pavel spune: "moartea cea de-a doua", pentru că sufletul omului, deşi trăieşte, e viu, fiindcă sufletul e nemuritor, totuşi e considerat mort, fiindcă e în iad. Iar la învierea lui Hristos, sufletele drepţilor au fost scoase din iad (I Petru 3,19; 4,6). Vrăjitorul Balaam, îşi doreşte să moară sufletul lui şi să ajungă în iad, dar să mărturisească, că şi el este drept ca acei drepţi ai lui Israel, pe care i i-a arătat Duhul Sfânt, pentru a fi şi el eliberat de Hristos din iad, cu aceia. Şi spune: "fie urmaşii mei, precum urmaşii lor". Urmaşii drepţilor din iad, după Hristos, deveneau creştinii, din Noul Testament, şi mergeau în Împărăţia Cerurilor, în Rai; vrăjitorul Balaam a văzut asta, de la Duhul Sfânt şi vroia, să devină, să ajungă şi el ca drepţii Israelului că să aibe şi el parte de urmaşi precum urmaşii drepţilor lui Israel din iad, pentru a fi ridicat şi el şi urmaşii lui, din iad în Rai, de Hristos. E limpede ca lumina zilei.
Vedem şi în acest verset - Ioan 11, 13: "Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.", deci ei nu credeau în moartea sufletului, moartea omului ca fapt, cu trup şi suflet. Ucenicii ştiau că sufletul nu moare. Toma spune: "să mergem şi noi şi să murim cu EL (cu Hristos)" - 3 versete mai jos, la Ioan 11, 16. Iar Hristos spune: "Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc." acelaşi loc, Ioan 11, 11, două versete mai sus, deşi Lazăr era mort(!) cu trupul(!) de 4 zile. Dar sufletul lui, nu era mort. Iar trupul fără suflet, nu poate exista în lumea materială. La fel şi la învierea fiicei lui Iair (din Marcu 5 şi Luca 8), învierea fiului văduvei, etc.

Iată, sufletul nu moare, nu poate muri, nu a murit niciodată şi nu va muri vreodată.

SUFLETUL A FOST, ESTE şi VA FI: NEMURITOR! Amin. Dovedit :)

Va urma, mă duc să mănânc :) Iertare.

Apoi mă ocup de toate versetele tale, Centesime, cu mila Domnului, că tare-mi eşti drag.
Dar ereziile în care crezi, le urăsc cu ură de moarte. Le-aş ucide şi le ucid, cu ajutorul Duhului Sfânt.

În prealabil postat de ionica49 (Post 635706)

Pai care sa fie , nu poti sa-ti dai seama ca si crestin? .Ca este o diferenta intre termenii ,,duh ,, in Biblie si ,,suflet,, Ca si cum este o diferenta intre ,,cioara,, si ,,corb,, cu toate ca amandoua sant negre. Atunci cum pot unii pe acest forum sa nu poate face diferenta intre ,,duh,, si ,,suflet,,. Puteti citi cartea lui Isidor Martinca ,,Duhul Sfant,, preot profesor,, unde se explica semnificatia lui atat in Vechiul Testament , cat si in Noul Testament. Dar nicaieri nu e confundat cu ,,suflet,, care e cu totul altceva.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 586162)

Septuaginta şi textul ebraic, spun acelaşi lucru:

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul suflet viu/fiinţă vie" - Facere 2, 7.

Septuaginta = suflet viu.
Textul masoretic/Vulgata = fiinţă vie.

Textul Masoretic/Vulgata: "şi s-a făcut omul fiinţă vie". "S-a făcut": a devenit; a trecut în alt mod de existenţă (provenită din nemuritorul Dumnezeu).
Septuaginta: "şi s-a făcut omul întru suflet viu" (eis psyhin zoosan) care poate fi tradus şi: întru suflet care trăieşte (din Dumnezeu), adică suflet nemuritor.
Sufletul omului (altceva decât "Viaţa" - Hristos) s-a născut din suflarea lui Dumnezeu (cum vedem la Facere 2, 7) şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe omul de lut, (trupul fără suflet nemuritor) odată cu acesta (cu sufletul) dar şi cu tendinţa omului de-a fi "absorbit": particula eis de mai sus, înseamnă şi "întru" (înlăuntru) şi mai înseamnă şi spre (către, direcţie, scop)-. S-a tradus cu eis, tocmai pentru a arăta complexitatea sufletului dat de Dumnezeu, omului.
La I Paralipomena 12, 18 spune că Duhul Sfânt "l-a îmbrăcat" pe Amasai, care a rostit o profeţie şi tot astfel pe Ghedeon (Judecători 6, 34). Acest endyo înseamnă "a îmbrăca" cu sensul de a lua complet în stăpânire, sau "a se îmbrăca" - a intra în posesia cuiva sau a ceva.
În acest sens duhovnicesc, "endyo", îl va folosi şi Pavel, în Romani 13, 14: "...îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos", în Galateni 3, 27: "...în Hristos v-aţi îmbrăcat" şi în Coloseni 3, 12: "...îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de-ndurare, de bunătate...".

Aşadar, omul nu e doar o fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte creaturi/animale, că peste nimeni Dumnezeu, nu a mai suflat din nemurirea Lui, ci omul este trup cu suflet viu şi nemuritor, fiindcă Dumnezeu este viu şi nemuritor, care a suflat peste om, sufletul nemuritor; suflet nemuritor care aparţine celor două lumi: materială (văzută, temporală, după căderea în păcat) şi spirituală/duhovnicească (nevăzută, infinită şi veşnică, precum Universul, în Împărăţia Cerurilor).
Având un caracter antonimic, (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el, sufletul, prin faptul că e nemuritor, este apt şi capabil şi pentru experienţe mistice: extaz şi entaz.

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 635709)

Cand comparam doua obiecte la ce ne uitam oare?

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 635709)

deci este firesc sa ne intrebam ce forma are sufletul si ce forma are duhul

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 635709)

deci cum imi foloseste mie practic, in momentul rugaciunii, sa inteleg distinctia dintre duh si suflet.

În prealabil postat de hurricane (Post 585609)

Lat. *suflitus (< suflare). Incep cu asta ca sa intelegem "Şi tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se târăsc pe pământ, şi care au în ele suflare de viaţă" (Facerea, cap1:30) si "Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s'a făcut omul cu suflet viu."(Facerea, cap2:7). Asadar sufletul este suflare de viata, viata din noi este sufletul si vine de la Dumnezeu. De aici inainte putem aprofunda ce este viata si distinctia dintre duhul omenesc si cel al celorlalte fiinte: traire, simtire, etc...

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 635709)

Buna Ionica!

Cand comparam doua obiecte la ce ne uitam oare?

- in primul rand la natura lor: unul poate fi de piatra, altul de metal; unul poate fi solid altul fluid; unul poate fi omogen altul neomogen;

deci este firesc sa ne intrebam care este natura sufletului si care este natura duhului;

- in al doilea rand analizam forma obiectelor / distributia lor spatiala

deci este firesc sa ne intrebam ce forma are sufletul si ce forma are duhul

- in al treilea rand ce functionalitatea au;

deci ce functie indeplineste duhul si ce functie indeplineste sufletul

-in al patrulea rand, de ce comparam cele doua obiecte? ce folos practic putem deduce din aceasta operatiune?

deci cum imi foloseste mie practic, in momentul rugaciunii, sa inteleg distinctia dintre duh si suflet.

În prealabil postat de AlinB (Post 586630)

Serios?
Ia explica matalutza, cum asa?

Pana te gandesti tu si mai suni un pastor, iti explic eu ca la copii mici:

Dpdv ortodox moartea inseamna despartirea intre trup si suflet.
Moartea lui Hristos pe Cruce inseamna ca el cu trupul a fost in mormant in timp ce cu talharul In Rai.
Nici o contradictie aici.

Hai sa vedem in varianta adventista: moartea inseamna distrugerea, anihilare, pana la inviere.
Daca Hristos a murit pe Cruce, atunci trebuia sa dispara pentru cele 3 zile cat a fost mort.
Dumnezeu, sa dispara. Iti dai seama ca e ridicol, nu-i asa?

Problema asta nu o puteti rezolva decat in doua feluri:

1. Ca iehovistii, sustinand ca Hristos nu este de fapt Dumnezeu si atunci a murit ca orice om obisnuit.

2. Printr-o tacere subtila care lasa de inteles ca de fapt Hristos n-a murit pe Cruce.
Fiind Dumnezeu, nu intra in definitia voastra pe care o dati mortii.
Atunci fara doar si poate n-a murit. N-a murit pe Cruce, n-a murit pentru pacatele lumii, n-a murit pentru pacatele tale.
Asa ca ai ramas cu ele, si "credinta" ta eretica te duce la Iad.

Simplu, nu?



De ce, trebuie sa se pronunte cuvantul "suflet".
Este o pilda despre viata de dupa moarte.

Daca nu exista viata dupa moarte, si mai mult, e o minciuna, Dumnezeu nu se poate folosi de minciuna (stii cine e tatal minciunii, da?) pentru a da o pilda spirituala.



Nenene, asta e antropologia adventista.
"suflarea de viata" nu e tot una cu sufletul.
Voi vreti sa fie unul si acelasi lucru dar de fapt nu sunt.

Vezi ca si moartea are mai multe sensuri in Sf. Scriptura, ti-am dat sa studiez, dar iti place mai mult sa dai copy/paste decat sa pui mintea la bataie.

Uite:
http://www.bible.ca/d-death=separation.htm

Cred ca e a 3-a sau a 4a oare cand iti dau link -ul asta si il ignori de fiecare data.

Scriptura, numai Scriptura, dar sa fie cum zicem noi.

Halal.

În prealabil postat de delia31 (Post 586625)

Da, sigur ca moare exact in sensul in care mor duhurile despartite de Dumnezeu. Adica diavolii. Ei sunt morti. In sensul asta moare si sufletul omului din cauza pacatelor. Si de altfel cum a murit si fiul risipitor, fara sa-i puna nimeni trupul in groapa.



Hai sa-ti zic si eu un basm cu un "viu-mort". Era odata un om care avea doi fii. Intr-o zi, unul din ei s-a dus hai-hui in lume, unde s-a contaminat de pacate si sufletul lui a inceput sa moara.
Dar inainte ca trupul biologic sa nu-i mai functioneze, s-a intors totusi plangand la taica-su, care de bucurie l-a primit, moment in care risipitorul adunat de pe drumuri a inviat. Desi din afara nimeni n-ar fi zis ca e mort si-ar trebui pus in cosciug.
Si a zis tatal: "acest fiu al meu, mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat".

Fiul risipitor era un trup functional dpdv biologic dar sufletul si duhul ii era despartit de Dumnezeu. Asa inseamana a fi mort cu moartea thanatos. De care sufera si diavolii.

Monahul orthodox care a zambit la 45 de minute de la moarte e un trup nefunctional dpdv biologic dar duhul ii e viu fiind hranit de harul Celui Viu. Asta inseamna a fi mort biologic (moartea nekrotes). Asteptand la Parusie invierea trupului.

Care e mortul nemurit? Si viul-mort?

În prealabil postat de Ratacitorul (Post 586422)

Daca trupul era mort si sufletul bogatului tot mort cine a strigat catre Avraam?

Badie,apoi, cretineala e oboala incurabila pt tine!pesemne ca ticneala vine dela piatra care a lovit-o pe profetesa in nas incat i s-au tulburat mintele sau de la un ofiter de marina care ii mai umplea singuratatea in lipsa sotului spre a o feri de masturbare! Dar capitanul vaporean IOSIF BATES i-a strecurat ideia lui cu sarbatorirea Sabatului in ziua a saptea a sptamanii si peseme ca din princina unor fluturi misunatoi prin stomac fosta domnisoara Harman a avut ideia de a inventa o revelatie!Si uite asa domnule,ai ajuns sa contesti chiar ce zice Mantuitorul de dragul fluturasilor gastrici ai unei doamne cu sechele mentale in urma unei coleziuni cosmice intre o piatra inspiratoare de megaviziuni si nasul preacucernic al unei domnisoare!

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus (Post 586473)

Eu zic să faci abstractie de această problemă, că e o bucătură prea grea de îngihitit. Cum a murit Dumnezeul Om? Eu cred că e o taină ce nu o vom putea deslusi în această viată...
Oricum, păstrează gândul pentru topicul €Ce este duhul?€.

În prealabil postat de Ratacitorul (Post 586390)

Tu zici ca esti adventist de ziua a sapte?Dar adventistii de ziua a saptea sustin
inconstienta sufletului dupa moartea trupului sau somnul sufletului:adica sufletul dupa moartea trupului intra intr-0 stare de repaos pasiv pana la inviere si in acest timp nu se afla nici in Iad si nici in Rai!dar totusi traieste chiar daca
vegetativ!Iehovistii sustin ca sufletul este muritor!

În prealabil postat de ionica49 (Post 636604)

Sa vedeti asta ca e interesant https://www.youtube.com/watch?v=8mj-vPNd_Zc

În prealabil postat de stefan florin (Post 636630)

mda...amice, tu citesti Biblia? Uite ce spune Hristos: "Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43). Pai daca talharul va invia tocmai la Judecata finala a lui Hristos, cum a ajuns AZI (conform versetului biblic) in rai cu Hristos

În prealabil postat de bairstow (Post 637053)

Daca după două zile nu s-a suit atunci când ?

În prealabil postat de bairstow (Post 637053)

Apoi ce sens mai avea sa adauge astăzi? Ca sa n- e încurce?

În prealabil postat de bairstow (Post 637053)

Dumnezeu-l tau e cam confuz . Scrie nimeni sa nu va judece cu privire la o zi de sabat

În prealabil postat de bairstow (Post 637053)

Avem atâtea versete care arata desfintarea sabatului

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus (Post 637015)

Păi cum să fi ajuns AZI, dacă POIMÂINE încă nu Se suise (Ioan 20,17)?
Dacă pui virgula un cuvânt mai la dreapta, se rezolvă și dilema ta. De altfel, în textul grecesc nici nu există virgulă.:58:

În prealabil postat de bairstow (Post 637077)

Mai demult spunea ca mustul nu are alcool asta numai ca sa contrazica adevărul.

În prealabil postat de bairstow (Post 637253)

Mustul are alcool. Chiar din primele ore are un alcool de minim 0,5 la suta...