Eu chiar n-am intalnit nicidoata astfel de oameni.Si nu cunosc pe nimeni
din arealul meu care sa fi facut-o.
Oameni care sa planga la Sf Liturghie ? N-am intalnit pana acum, sorry.
Eu personal n-am vazut pe nimeni asa.

Minulescu - pentru toti cei din Adjud , si nu numai !
 

Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!

Când simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Când simti ca pacatul te paste!...

Când simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgându-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Când simti ca dusmanul te-nvinge!

Când bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatrânesti,
Ramâi tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Când bratele-ncep sa te doara!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...

Sa traiesti, Cristi si sa fii sanatos. Iarta-ma daca te-am suparat. Nu stiam despre acest fel de versuri. In schimb mi le amintesc fara sa vreau pe cele foarte deocheate si in mare voga prin anii '80, pe care paginile forumului nu le-ar suporta! Daca vom cauta in viata lui Adolf Hitler, vom fi coplesiti de cata sensibilitate avea, uneori, si cate argumente in favoarea lui Dumnezeu. Din pacate in urma noastra ramane un nume, care este asociat cu binele sau cu raul. Acum... fiecare alege in felul lui. Daca tu l-ai perceput ca pe un autor pozitiv, nu pot sa te condamn. Probabil ai motivele tale. Totusi, fara sa par neserios, metafora cu aripi de fier sa zboare spre cer, cred ca ne poate da imaginea propriei neputinte in fata slabiciunilor! Parerea mea! Inca o data iarta-ma, te rog!

Poezie publicată în Revista Mitropoliei Banatului "Învierea", martie 2016:

Igoras, Emiliane taica, porcarioara asta ai indraznit sa o publici, bre?
Ce te-a impins, oare?
Ce nu te-a retinut?

*

Uite, Igor, cam ce este aceea cugetare si poezie crestina! Sa-ti fie spre rusinare si sfanta invatatura.


In gradina Ghetsimani

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intruna.
Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.

O mana nendurata, tinand grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa...
Dar nu voia s-atinga infama bautura.

In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata...
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra fara tihna, se framantau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada...
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si uliii de seara dau roate dupa prada.

*
Inca o portie, sa nu fie lectia cu juma de masura!

Despărţire

Când fâlfâişi năframa în albul steag al mâinii
Se oglindea amurgul în apele fântânii;
Alături, săgetată în inimă de frică,
În clipa despărţirii gemu o turturică,
O rodie necoaptă căzu, de vierme roasă,
Crăpând, înăbuşită de iarba somnoroasă
Şi, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Ieşea, pălit şi rece, luceafărul iubirii,
Trecând ca peste-o rană, pe-un vânăt cer ca fierea.
Plecat peste fântână, vedeam în fund durerea
Cum turbura adâncul venind să se adape
Şi prefăcea în sânge cleştarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul şi veştedul luceafăr
Şi cum porneai departe şi singură tu, cea făr’
De milă, luând cu tine în albul steag al mâinii,
Ca-n zări să mi le fluturi, năframele luminii,
Lăsându-mă, din golul fântânii cu balaur,
Să mă privească noaptea cu ochii ei de aur,
Pe când, cerând şi dându-şi c-un bun rămas iertarea,
Se-mbrăţişau în umbră iubirea şi uitarea.

Autorul versurilor este Vasile Voiculescu.

Te-ai trezit întro lume despre care nu ştiai nimic, nici despre tine nu ştiai nimic...
S-au dezvoltat în tine înainte şi după naştere, nervii, venele, inima, creierul, ochii. Se străduiesc să imite aceste organe, să le înlocuiască când "se strică"... dar nimeni, nici medicina, nu poate spune exact nici azi, cum anume se formează şi funcţionează aceste minuni în corpul nostru, cu care trăim...
Şi-atunci...
De ce faci rău? De ce nu îţi pasă de celălalt?
Şi criminalii şi dictatorii, tâlharii, sau medicii care fură organe de la muribunzi sau fac altele întunecate, sau marii capitalişti sau marii comunişti, fascişti, sau orice sistem politic, sau filosofic, orice alt om care urăşte oamenii, ei, cu toţii, au fost mici, au fost copii. Nu ştiau nimic despre nimeni.
Aveau jucăriile lor, aveau pe mama lor care îi îmbrăţişa şi îi hrănea, tata lor care se juca cu ei, sau o persoană iubitoare care avea grijă de ei. Şi aşa au crescut mari şi frumoşi şi sănătoşi.
O, omule, care-ai trecut prin toate aceste etape minunate, de ce faci rău altui om?
Direct sau indirect, prin consumism sau comunism sau alt sistem prin care obligi şi manipulezi pe om, direct sau indirect, cu diverse.

Dictatorul Stalin, şi-a ucis întreaga familie, ca să nu îi ia vreo unul din membrii familiei sale, puterea. Şi-a ucis mama, tata şi fraţii.
A ucis-o pe cea care l-a purtat în pântece, a avut grijă de el cât a fost bebelaş şi apoi copil şi l-a păzit de tot răul şi l-a crescut...
Şi Stalin, părea un om perfect normal şi n-a fost diagnosticat cu nicio boală psihică.
Şi totuşi, ce monştrii se ascundeau în el, care au ucis zeci de milioane de oameni, pe care trebuia sa-i conducă la bunăstare, poporul lui, din care făcea şi el parte...
De ce, o, omule, faci atât de mult rău altui om?

Nu spun să crezi în Dumnezeu.
Dacă nu vrei, nu crede.
E alegerea ta.
Dar spun să crezi în bine, în iubire, în iertare, adevăr, bunătate. Şi să nu le faci rău celor care vor să creadă în Dumnezeu, e alegerea lor. Nu-i exploata. Nu-i folosi ca pe unelte, iar dacă-i foloseşti, cinsteşte-i.
Bucură-te de realizările lor, recompensează-le munca şi viaţa şi efortul. Merită. Au lucrat pentru tine şi pentru binele tău. Nu le fă rău.
Nu îţi fă propriul tău bine, propriul tău adevăr şi propria ta bunătate.
Niciodată nu fă rău nimănui, nu te gândi la epurări etnice, lasă-i în pace, sunt minunaţi, lasă-i să trăiască. Lasă-i să aleagă. Lasă-i să fie bucuroşi, fericiţi. Lasă-i să fie frumoşi şi împliniţi.
Ajută-i. Fi-le alături.
Doar astfel, se poate ajunge la dialog, doar aşa oamenii nu se mai îmbolnăvesc de sevraje sexuale, sevraje ale lăcomiei şi alte tipuri de boli, aşa se va vindeca omul, se va trezi.
Dar când pui piciul pe el, fie şi biciul cuvântului, îl repugnă, respinge. Şi nu, Hristos nu a făcut aşa, mânca la masă cu vameşi şi păcătoşii, fiindcă ei, vameşii Îl invitau pe Domnul.

Dar noi creştinii, şi diaconii, preoţii, ar mânca la masă cu... homosexualii, de exemplu? Sau cu mogulii, magnaţii? Cu incestuoşii, cu tâlharii, jefuitorii şi alţii? Cu oricine, oricare ar fi boala lor... Lăcomie, sexualitate, etc... Şi mai ales, să ajungă să fie chemaţi de acei bolnăviori, să fie dorit acel preot, şi apoi să aibe capacitatea şi puterea, prin Duhul Sfânt, să ofere vindecare...

Utopie? Nu. Dragostea este cea care face acestea. Dragostea adevărată, creştinească, a ucenicilor lui Hristos.

De ce atât de mulţi oameni au crezut în ideologiile lui Hitler? Şi apoi ale lui Stalin? De ce au fost obligaţi să accepte ce nu le făcea bine?
Apoi ale lui Stalin?
Cu ce erau de vină evreii? Cu ce sunt de vină? De ce le-a făcut atât de mult rău?
Sau cu ce sunt de vină creştinii? De ce ateii şi musulmanii îi persecută pe creştini, direct şi indirect, văzut şi nevăzut? În diversele societăţi, industrii, etc., ateii îi discriminează pe creştini, de fiecare dată când au ocazia... De ce?
Sau acum, ideologiile statului islamic şi a islamismului în general? De ce aceşti oameni fac atât de mult rău?
De ce e interzis să construieşti Biserici, şi Catedrale pe teritoriile musulmanilor, de ce e interzis să tragi clopotele? Dar lor nu le e interzis să strige în boxe instalate pe clădiri...

De ce le e interzisă oamenilor bucuria? De ce e interzis să devii creştin întro ţară musulmană?
De ce eşti ucis dacă devii creştin? De ce femeile sunt vândute şi cumpărate? De ce acelor oameni, nu le este dat voie să aleagă?
De ce atât de mulţi oameni credeau în arianismul lui Hitler? Rasa ariană, pură, etc. De ce trebuie ucişi ceilalţi, care nu sunt "rasa pură"?
Cu ce sunt ei de vină că s-au născut bruneţi? Sau mulatri, etc.
Atât de mulţi oameni au crezut în aceste ideologii, rase ariene, şi altele. De ce au crezut că e bine să moară atât de mulţi?

De ce nu caută soluţii?
De ce nu vor să renunţe la locuinţele lor tip castele şi miile de hectare de pământ, ca să trăiască şi alţii, să nu fie muritori de foame?
Soluţii există, ca să ne fie bine la toţi, să ne bucurăm şi să trăim frumos, cu toţii.

Dar noi nu vrem să renunţăm la casele şi domeniile, conacele, hanurile, castelele de mii de metri pătraţi, şi apoi, spunem că planeta e suprapopulată, că sunt prea mulţi oameni, că consumăm prea mult, etc.
Tot ce consumăm vine din pământ şi se întoarce în pământ, deci niciodată nu suntem prea mulţi, când iubim şi ajutăm şi ne pasă, iar atunci când ne pasă de pământ şi de ceilalţi, iubindu-i, mai lăsăm noi de la noi, ca să trăiască şi alţii. De ce nu vrem asta?

Oare ce-a fost în mintea lor, când ucideau pe alţii din acest motiv, că nu e din "rasa mea"? În cel mai rău caz, să-l dau afară din ţara lor, a celor care vor să fie "rasa ariană" şi să nu le mai fie permis să intre în "ţara ariană", dar niciodată ucişi.
Sunt minunaţi cu toţii, de ce vrem să le facem rău?
Musulmanii la fel, în ţările lor, faţă de creştini... În cel mai rău caz, să-i dea afară, să-i expulzeze pe musulmanii care se convertesc la creştinism şi vor să fie creştini, nu să-i omoare.

Asta să facă, dacă nu pot convieţui împreună cu familiile creştine. Noi, creştinii, nu îi expulzăm pe musulmani din ţările noastre.
De ce există legi mai dure, mai aspre, şi mai scumpe pentru creştinii din ţările majoritar musulmane?
Şi mai ales, apoi, dacă creştinii nu pot plăti sumele enorme impuse, de ce sunt ucişi?
De ce islamismul, la început când a apărut, în 622 după Hristos, comunităţile creştinilor şi alţii, erau obligaţi cu sabia să devină musulmani?
De ce oamenii acceptă, cred, practică şi înmulţesc aceste ideologii care urăsc alţi oameni şi fac atât de mult rău altor oameni?
De ce poluăm şi consumăm atât, când defapt nu avem nevoie ?

De ce 21.000 de oameni mor de foame în fiecare zi, adică la fiecare 24 de ore, adică 15 oameni pe minut, mor de foame şi de bolile cauzate lipsei hranei?
Iar mulţi alţii, au vile, iahturi, maşini scumpe, conturi, bijuterii, afaceri, imobiliare, industrii, etc. şi astăzi, iunie 2016, peste 900 de milioane de oameni sunt subnutriţi, malnutriţi şi muritori de foame ?
Da, 900 de milioane de oameni...
Şi peste 3 miliarde de oameni sunt la limita subzistenţei?
Peste 2,5 miliarde de oameni, sunt analfabeţi, adică nu ştiu să scrie şi să citească în propria lor limbă maternă, natală? De ce?
De ce oamenii fac droguri şi le vând altor oameni, când ştiu cât de mult rău le face?
De ce oamenii merg în discoteci, sau se distrează în alt mod, când alţii atât de mulţi alţii suferă în diferite moduri, atât de cumplit? Ei, cei din discoteci, sau cei ce dau sute de lei sau sute de euro, lunar pe benzină, pe tehnologie, pe haine sau altele, de ce nu îşi canalizeează efortul spre a-i ajuta pe cei care suferă şi au atât de mare nevoie de ajutor?

Şi totuşi, îi iubesc atât de mult, pe toţi şi pe dictatori, pe criminali, pe atei, pe oricine-ar fi, pe toţi, îi iubesc atât de mult, cred sincer în schimbarea lor, cred sincer că pot deveni mai buni, se pot schimba, pot deveni atât de luminoşi şi frumoşi în bunătatea lor, care o pot face altora, a le da şanse, viaţă, putere, bucurie.
Ce folos să ai doar tu bucurie, şi tot binele, dacă alţii suferă?
Şi mai ales, o vai, ce folos să sufere şi să moară alţii, ca să-ţi fie ţie bine şi să fi fericit.
Da, toate au un preţ. Acela este iubirea unuia faţă de altul.

Nu contează dacă tu suferi puţin, doar ca să te lipseşti din bucuriile tale, dar să fie celălalt de lângă tine un pic mai bine, puţin sau mai mult, să nu mai sufere, sau de ce nu, să fie egal cu tine, să-i fie la fel de bine ca tine, să nu fie inferiori şi superiori, să nu fie bogăţie atât de mare şi multă şi alţii să fie muritori de foame.
Cel de lângă tine contează atât de mult, fiindcă e şi el ca tine... are sânge, lacrimi, emoţii, sentimente, provine dintro familie, mâini, picioare, ochi, trup, ca şi tine, de ce să nu se bucure la fel de mult ca tine?
Dacă ne naştem cu toţii cu aceleaşi şanse şi riscuri şi murim cu toţii cu nimic, de ce să nu ne pese unii de alţii?

Aş scrie tare mult, fiindcă mă doare tare mult, mă doare cumplit de tare...
Mă doare pentru cei care suferă...
Pentru cei care nu fac nimic pentru ai ajuta... pentru cei care fac rău altor oameni... pentru cei care cred şi practică ideologiile prin care alţi oameni suferă sau mor... pentru cei care sunt opriţi în diferite moduri, a face bine şi a se bucura de viaţă... pentru tot răul care-l văd în lume, mă doare atât de mult...

Iertaţi-mă dacă v-am smintit sau supărat cu ceva, în neputinţele mele şi dacă vreţi, pomeniţi-mă.

Eşti foarte pasionat de youtube, aşa-i "copăcel" ? Foarte multe din postările tale ne invită pe youtube...

De-ai fi aşa de pasionat şi de Hristos, de Biblie, de Sfinţii Părinţi, de virtuţi, de creştinism... ce bine-ar fi... cât eşti de pasionat de glume şi umor, care adesea înseamnă bătaie de joc faţă de neputinţele oamenilor (sărăcuţa femeie din videoclip).

Spui minunat în alte postări că vrei să ajungi un copac în Împărăţia Cerurilor, ei bine nu cu glume şi umor sec şi crud şi alte umoruri, nu cu youtube şi alte distracţii şi stricăciuni, ajungi un copac în Împărăţia Cerurilor... cu acestea ajungi o uscăciune... dincolo... şi începi să fi uscat încă de aici...

Spor mântuitor.

N-am rezitat decât 30 de secunde din noua ta chemare pe youtube... dar îţi mulţumesc oricum...

Sute de milioane de oameni se uită zilnic pe "zootube", un mecanism modern, atent organizat, ghibzuit gândit, diabolicul ascuns în simplitate şi "normalitate" dar reuşeşte de minune să pună creierul în ceea ce psihologia numeşte "hipnoză trează"... inundarea creierului cu unde alpha... oamenii astfel vor deveni mai uşor controlabili în toate...

Vă dau tuturor un ajutor... o cheie... de a vă trezi din hipnoza trează a imaginilor mişcătoare şi undelor alpha...

Vizionaţi toate videoclipurile pe youtube... fără sunet... cu sunetul închis.

Iartă-mă, "copăcel", dar nu voi mai viziona şi nu îţi voi mai răspunde la chemările tale la sclavagizarea de pe youtube...

Însănătoşire sufletească grabnică şi bucurii în Domnul...

Nu inteleg de ce este acuzat Internetul, in acest caz Youtube-ul. El este un spatiu virtual unde se expune content-ul.
Acum, noi alegem daca ne uitam la mizerii sau lucruri utile. Internetul este ca viata reala, unde de asemenea alegem ce facem.
Hmm, asta imi aminteste si de faptul cum unii oameni credinciosi dau vina pe diavol pentru pacatele lor: "Asta-i de la diavol!"
Nu ar mai fi judecata daca ar fi asa.

Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros Zisis - Despre Ortodoxie şi ecumenişti - Sinodul de la Creta din iunie 2016 :

- mulţumim lui Adrian, cel-cu-multe-nume-ciudate-pe-forum :) ca un nebun pentru Hristos -

https://www.youtube.com/watch?v=WnPZqz97d6o#t=16.490809

Să nu vă fie frică de mărturisire, fraţi ortodocşi, dar obligatoriu, întotdeauna fără violenţă. Mărturisiţi cu dragoste, împotriva ecumenismului mincinos, şi împotriva oricărei erezii.
La măsura la care sunteţi, care a-ţi ajuns la ea, care vi-a dat-o Domnul, înmulţiţi măsura dragostei pentru Biserică, pentru Hristos, şi mărturisiţi, ca conştiinţa voastră să fie curată şi să daţi răspuns bun la judecata lui Hristos.
Şi va mărturisi şi Hristos pentru voi, înaintea Tatălui, precum spune El.

Hristos e de partea noastră şi e împotriva lor, niciodată de partea fraţilor risipiţi în erezie, oiţe pierdute, care trebuie ajutaţi şi vindecaţi. Numai să dorească şi ei.

Iar dacă vor să cadă, cum Domnul nu l-a oprit pe Adam când muşca din fructul oprit, nici noi, să nu-i oprim pe ecumenişti să cadă, fie ei şi preoţi şi ierarhi.
Dar să strigăm împotriva lor, de pe acoperişurile caselor dacă trebuie. Fără frică, dar cu blândeţe şi dragoste, scopul este vindecarea. Harul Duhului Sfânt ne va ajuta.

Ce a putrezit să cadă. Dacă ei nu mai aduc rod, fie episcopi sau preoţi, cum cei de după cădere, prin inchiziţie şi cruciade nu au mai adus rod, atunci, să cadă. Domnul nu-i ţine cu forţa. Doamne miluieşte.

Cuvântul Scripturistic spune:

"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit." - I Ioan 2, 19.

E valabil pentru arieni, nestorieni, origenişti, franco-latinii începând de la 1054, lutherani, calvini, neo-protestanţi, ecumenişti şi toţi ceilalţi eretici.
Îi iubim, de aceea le spunem că sunt în erezie.
Ne pasă de ei.
Îi vrem înapoi, îi vrem vindecaţi, îi vrem plini de râvnă pentru Adevăr, precum suntem noi, de la Domnul, care lucrează prin oameni, prin Apostoli, episcopii şi preoţii cei ortodocşi, toţi creştinii, toţi mucenicii şi toţi mărturisitorii.

Ne pare rău dacă vor cădea, dacă în Biserica Ortodoxă se va face rupere, ca în 1054 şi vor cădea ecumeniştii în uniri mincinoase cu franco-latinii - "romano-catolici", fără ca ei să se fi lepădat de ereziile lor apusene, ne pare rău, dar suntem cu toţii liberi, nu-i putem obliga cu nimic.

Dar să nu ne facă rău, nouă celor ce nu vrem să ne unim cu ei şi cu ecumenismul lor mincinos, din dragoste şi durere pentru ei şi căderea lor şi risipirea lor.
Să nu ne ucidă, cu inchiziţii înnoite sau alte sisteme mincinoase, ideologice ascunse sau făţişe.

"Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig." - Filipeni 1, 21.

Nu ne este frică de moartea noastră trupească, dar ne este frică pentru moartea lor, sufletească, în erezii diverse, precum erezia ecumenismului.

"Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă." - Luca 12, 4.

Nu vrem să fim fanatici, nu vrem să fim radicali. Noi, creştinii, prin Hristos, nu suntem răi şi nu facem rău. Suntem oamenii iubirii, ai păcii, ai libertăţii, ai iertării, ai cuvântului, dialogului şi mărturisirii, nu avem nimic de ascuns, fiindcă trăim în Hristos şi Hristos trăieşte în noi.

Aşa sunt creştinii, aşa ne ferim de erezii, ca de boală, căutăm să o descoperim şi să o vindecăm. Prin dragoste şi cuvânt.
Dar dacă bolnavul nu vrea să ia medicamentele, atunci e singur de sine osândit şi va muri... (Tit 3, 11)

Aşa suntem noi creştinii, cei fără erezie, ortodocşi, aşa să rămânem, dragii mei şi fraţii mei. Aşa ne vom mântui. Şi poate lucrează Domnul prin noi, cei mici, şi ajutăm şi la mântuirea altora.

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.

De unde stii ca nu a cazut parintele respectiv si tu cu atat mai mult in "erezia antiecumenismului" cu orice pret. Adica sa vezi in unele decizii ale unui Sinod, mai mult decat scrie acolo ? Si sa intrerupi pomenirea ierarhilor de exemplu, pe care el nu a facut-o dar le spune celorlalti ca nu-i nici o problema ca i-a zis lui duhul ca aia din Creta sunt eretici si oricine intrerupe pomenirea se umple de merite. :)

Cei pentru care a murit şi-a înviat Hristos :

http://www.worldometers.info/world-population/#

Atât de multe taine... atât de frumoasă şi minunată e Biserica lui Hristos, preafrumoasa Ortodoxie...
Şi atât de rău îmi pare după cei ce se pierd în erezii sau ateism, şi nu doresc pe Domnul şi Împărăţia Cerurilor...

Nădăjduiesc ca în curând să ajung în Sfântul Munte Athos şi să adorm în Domnul acolo.

Pomeniţi-mă şi iertaţi-mă.
Hristos în mijlocul nostru.

Mai Paslusnice, ti s-a facut de umezeala? Stii ce vanturi si ce ploi se abat asupra nevoitorilor pe acolo? Nu te temi, bre, de reumatism si pneumonii?
Ia mai treci tu odata pe la nenea ala unde stii ca iti face bine, inainte sa te aventurezi pe Athos, si in loc sa adormi acolo mai bine fii treaz si traieste linistit pe aici.
O fi loc in Timisoara si pentru tine!

Si mireasa e prin zona. Rabdare!

Mai degraba noi o sa avem de acuma nevoie de rugaciunile tale daca vei ajunge sa iei jugul monasticeștilor nevointe, dar de ce dezvalui gandurile de calugarie nu stii ca dracul iti face sminteala pana sa ajungi la manastire ?

Pe muntele Athos vreo 3 zile esti purtat in brate de ocrotirea Maicii Domnului, dupa iti incep ispitele asa ca ai grija sa fie un gand serios, sau sa te intorci inainte sa fi rasofor pentru ca altfel ispitirea canonica te poate scoate din munte dupa ce ai depus fagaduinte Domnului daca nu arzi ca un sfesnic pentru Hristos.

Sper sa nu fie gandul tau din uscaciune sentimentala pentru ca uscaciunea se poate prinde si fata de calugarie si poate dura ani de zile, asa o intoarce dracul dupa o vreme.

De pe munte pana si valurile pot parea niste sirene care te trag afara de acolo.

Măi Igor-Paşalîc (iartă-mă şi tu, nu m-am putut abţine) :))) , io te-am iertat şi te-am pomenit...

...deci nu uita că ''Milă voiesc şi nu jertfe''...deşarte. (Dar nu milă de păcatele cele mîndre şi de minciunile cele viclene ci milă de toţi păcătoşii şi mai ales de cei care se întorc din toate căile lor cele rele ca să rămînă şi să fie vii.)

Dacă chiar vrei să mergi pe undeva atunci drum bun şi Cale... bătută. (Nu la propriu bătută ci netedă, umblată, dreaptă, gătită... ca să nu mai aluneci în josnicii gratuite din minteresi ''mîntuitor'' la adresa... ştii tu... Cenzurează-te şi te va Lumina Dumnezeu pînă la urmă.)

.................................................. ..............

Pe Athos musai cu vaporul!...:)
Asa am auzit de la unii care au fost pe-acolo.
Si apropos de asta, am cunoscut cativa barbati care, pe la varsta lui Igor, s-au hotarat sa lase totul de pe aici din carpiciul asta de lume si sa devina monahi. De ce tocmai pe Athos? Intrucat cautau o calugarie "adevarata"...:) Si, lucru curios, nici unul nu a ramas in Munte. Cu toate astea experienta athonita le-a folosit mult. Cativa sunt preoti, astazi... Unii dintre cei mai seriosi, mai blajini si jertfelnici.
Un altul, sturlubatic si pierde-vara si nervos din fire aproape ca mine, s-a intors mielusel de acolo. Se dusese de curiozitate si un pic din spirit de fronda. S-a intors linistit si dumirit iar azi, dupa mai bine de 10 ani de la sederea in Munte, inca ma mai incanta cu unele crampeie de amintiri... Cu adevarat s-a folosit de terapia duhovniceasca.

Asa ca, Mila Domnului, poate ca si Igor al nostru va avea mult de castigat din proiectata lui "adormire" intru sfintenie. S-ar putea ca batranii aceia smeriti sa il trezeasca intru pacea inimii. Doamne ajuta!

.................................................. ..............

Cine alege Sf. Munte o face din alte considerente.
Stiai ca ispita lucreaza doar daca gaseste un carlig in tine de care sa se agate? Ce folos ca nu vezi picior de femeie acolo, daca le vezi cu mintea robita de patima.

Judeci superficial, din prisma propriilor tale lupte. Proaspetii absolventi de Teologie, daca sunt casatoriti si doresc sa devina preoti, primesc nu doar preotia. Ei ce varsta or avea?
Ieromanahii cu atat mai mult, ca au depus juramant sa traiasca in feciorie. Ei s-au facut fameni pentru Imparatia Cerurilor, asa ca nu trebuie sa-ti faci griji ca nu rezista. Ba rezista!

Barfa de la coltul strazii sau al bisericii? Tu stii pe unde mai porti discutii din astea, dar aici nu trebuie sa versi toate laturile.


Ai lepadat voturile monahale, te-ai ars! Asa se pune problema. Auzi, ratarea vocatiei.... Poate vrei sa spui ratarea mantuirii.

Ca sa nu existe confuzii, precizez ca amicii mei nu au fost monahi in Munte, ci doar vizitatori. E drept ca au stat mai mult pe acolo, unul dintre ei a fost primit aproape un an.
In orice caz, nu au depus nici un vot.

Pe de alta parte, cu mantuirea nu putem fi noi siguri cum e... Judecatorul are Taina Lui. Totusi!
Asa incat mai degraba putem pune problema in termeni de vocatie. Asta, da, e mai accesibila intelegerii/cunostintei noastre.

.................................................. ..............

Stiai ca dracu are cate un carlig pt fiecare ? Matale ar trebui sa-l citesti
pe Antonie Cel Mare.Ce face sarsaila cand nu mai are ispite ? Le combina pe
cele vechi ca sa fabrice altele.Asa ca...guritza mica si la bucatarie ca sa-ti extinzi libertatea.

Dar matale de ce nu intrii in monahism ? Se pare ca Dumnezeu ar alta parere
fata de tine tinand cont ca a binecuvantat pe o femeie, fosta monahie, cu doi copii.

@Iorest, nu la tine ma refeream cand am zis ca daca te-ai lepadat de voturile monahale e jale ci vorbeam la modul general.
Asa vad eu lucrurile pentru cei care au de gand sa urmeze drumul asta, ca nu mai au cale de intoarcere odata ce au jurat in fata lui Dumnezeu.

Cazul celor care au iesit din manastire, dupa depunerea juramantului, este o situatie grava si trista, un semn ca diavolul cauta s-apuce, daca se poate, si pe cei alesi. Nu stigmatizez pe nimeni, spun doar Doamne miluieste!
Dumnezeu cred ca-i asteapta pe acestia pana-n ultima clipa sa se intoarca.

Referitor la adevarurile sau neadevarurile din spatele cortinei, prefer sa nu le aflu. Nu pentru ca as fi un suflet curat ci pentru ca ma smintesc si judec. Stirile de duzina pe care le-ai insirat se pot asculta si la tv ca nu e nicio diferenta intre ce spun ei si ce povestesti tu pe aici.

@Ioan67, adevarat, numai Dumnezeu judeca. Din moment ce juramintele se fac lui Dumnezeu de bunavoie, in fata Sf. Altar, numai El poate sa judece ce se intampla cu cei care cad si nu mai revin in manastire.
Nu este joaca si nu sunt de acord ca o astfel de cadere poate fi privita ca o ratare a vocatiei. O spun pentru cei care inca n-au ajuns la manastire.

@Copacel nu stiu cu cine te certi. Nu l-am citit pe Sf. Antonie cel Mare, dar ce spui tu acolo intareste spusele mele.

Acuma, daca ne-am apucat sa ne contram pe probleme ... monahale, ce sa zic?
Nimic.
Pesemne ca asta-i prioritatea/urgenta noastra, azi. Doamne ajuta!

Dar de unde stie ca este pregatit ? Daca-i ispita ? Sa-l bage in manastire ca
apoi sa-l scoata afara ?

Vă rog, fraţilor, nu vă pierdeţi timpul... Şi mai ales nu vă fie frică să iubiţi, să mărturisiţi, să vă îmbunătăţiţi, să vă îndumnezeiţi.

Vă citesc în tăcere şi mă mir de frumuseţea voastră, vă văd frumuseţea, parcă, la fiecare, sunteţi nespus de frumoşi, fiecare practic căutând să se lămurească pe sine, arătându-şi credinţa, mărturisind măsura lui, dragostea lui de Hristos, iar omenirea... oh... atât de preafrumoasă...

Sus să avem inimile, nu? Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

"Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi." - Matei 10, 39.

Deci? Simplu, nu? :) Nu să ne călugărim toţi, dar să avem conştiinţă de monahi cât mai mulţi, iubiţilor.

Nu vă fie lehamite şi silă de aşa ceva... Cu cât dăm mai mult lui Hristos, cu atât vom primi înmiit şi infinit mai mult !
Dovedit ! Empiric. Prin exprienţă vă spun !

Aş fi vrut să vă răspund la fiecare în parte, cu drag şi folos, în măsura mea preamică, dar răspunsurile le aveţi în Noul Testament, le aveţi la Sfinţii Părinţi, în Sfintele Canoane, în Sfintele Icoane ale Sfinţilor lui Hristos... în acrivie şi discernământ, în dragostea voastră şi mai ales măsura voastră...

Aş fi vrut să vă spun de ce mi-e atât de dor de Hristos, de ce Îl iubesc atât de mult pe Domnul Treime Savaot Iubire, pe Maica Domnului şi pe Sfinţii Lui, dar simţămintele sunt mai presus de cuvinte...
Pentru ei trăiesc... Pentru ei să adormim, să ne trezim şi iar adormim şi ne trezim... până când nu vom mai adormi niciodată... :)

Aş fi vrut să vă spun de ce vă iubesc pe voi atât de mult... pe toţi... întâi fiindcă toţi purtaţi chipul lui Hristos, după Care am fost creaţi, fie noi creştini, sau atei, păgâni sau eretici, suntem fraţi prin Adam şi Eva şi suntem egali în drumul spre mântuire.

Biserica sunt eu şi tu şi voi. Biserica nu este doar un patriarh, un episcop, preot sau diacon, Biserica nu este Sfântul Sinod, Biserica suntem noi, Hristos care locuieşte în noi, Care Îl aducem în noi, la măsura noastră, după putinţa noastră, a dragostei, smereniei, doririi imitării Sfinţilor Părinţi, a Sfinţilor Mucenici, martiri.

Nevoinţa noastră, numai nevoinţa, suferinţa, cât de mult ne pasă, cât de mult ne doare, cât de mult ne jertfim şi ne răstignim, acestea ne ridică măsura, ne îmbunătăţeşte acrivia şi discernământul, ne înmulţeşte şi întăreşte dragostea şi smerenia, rugăciunea şi toată virtutea.

Scopul creştinismului, scopul Bisericii, scopul Ortodoxiei, nu este mântuirea, nu este pocăinţa, nu este dragostea, nu este asceza şi nevoinţa, răstignirea, sau orice virtute bineînmiresmată, ci altul este scopul, unul singur: vindecarea. Când omul doreşte vindecare în şi prin Iisus Hristos, atunci se va deschide harului, pocăinţei, smereniei, dragostei, atunci nu va mai putea trăi fără Biserica Domnului, numită politic azi, Ortodoxia, deci Sfânta Ortodoxie, atunci nu vei mai putea trăi decât lucrând cu frică şi cu cutremur la mântuirea ta, fie tu episcop, preot, diacon, sau orice creştin mărturisitor şi slujitor Domnului şi oamenilor, nu vei mai putea trăi fără Sfântul Maslu, Sfânta Spovedanie şi toată rânduiala mântuitoare a Bisericii, atunci vei dori cu sârg să imiţi pe Sfinţi şi să te jertfeşti la fiecare răsărit de soare, pentru Domnul şi oameni, prin răstignirea noastră în dragoste curată pentru toţi, smereniei, rugăciunii, discernământului şi a toată virtutea. Când vrei să fi vindecat, Domnul te va vindeca şi te va face vindecător, şi împlinitor şi jertfitor, următor, mărturisitor şi propovăduitor al Împărăţiei Sale. Că doar atunci aducem rod şi ne facem vase ale Sale, prin care El poate să lucreze prin har şi prin Duhul Sfânt, pentru Biserica Sa şi pentru toţi oamenii.

Oh, ce multe aş vrea să vă spun... Iubiţilor, toţi de pe forum, şi toţi din România şi Rusia şi Grecia şi America şi orice ţară unde există creştini, mărturisitori, voi cei ce luminaţi spre vindecarea ereziilor apusului latin, protestant, ecumenist, păgânismului şi ateismului, înmulţiţi-vă în Domnul, doriţi pe Domnul, îmbrăcaţi-vă în Sfintele Slujbe în blândeţe, înţelepciune, dragoste, simplitate, discernământ, smerenie, isihie, trezvie, dreaptă socoteală, acrivie, asceză, jertfă şi toată virtutea, aceasta este frumuseţea, aceasta este Biserica, vindecarea şi drumul mântuitor şi aşa vom birui în Domnul.

Închei aceste rânduri, cu o rugăciune, ce am compus din dragoste pentru Dumnezeu şi oameni :

Doamne slavă Ţie Stăpâne Creator, Treime Iubire, îţi mulţumim pentru binecuvântările şi harul revărsat peste noi, în Sfânta Liturghie în Biserica Ta şi la toate Sfintele Slujbe şi slujiri, îngenunchiem cu adânc de smerenie şi zdrobirea inimii înaintea Sfântului Tău Altar şi a Sfântului Iconostas şi a oricărui loc de rugăciune ce are o Sfântă Cruce şi o Sfântă Icoană purtătoare de Duhul Tău Cel Sfânt şi cerem cu îndrăzneală şi umilinţă, Ţie Celui Care ai zis: "cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi", Doamne Dumnezeule, cât timp vor fi mai mult de 10 drepţi iubitori de îndumnezeire, de pocăinţă, de jertfă, de Sfânta Liturghie, de răstignire şi plângere după oiţele pierdute, după fiii risipitori, eretici, păgâni şi atei, Doamne, pentru aceia 10 ai Tăi, să nu sfârşeşti pământul. Iar dacă în neputinţele lor, vor ajunge mai puţini de 10, atunci poţi să-i răpeşti şi să aduci Cerul nou şi pământul nou, Ierusalimul cel ceresc, cu infinitul veşniciei celor mai presus de orice minte. Dar până atunci, Doamne, sunt atât de frumoşi cu toţii, fiecare la măsura lui, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor Sfinţilor Preaiubiţi ai Tăi, îngăduie şi iartă, în nemăsurată milostivirea Ta, şi rânduieşte prin pronia Ta, în libertatea dată nouă, să ne vindecăm, să fim mulţumiţi în slujirea înmulţirii jertfei în egalitate, să nu dorim deşertăciuni, şi în măsura la care suntem să ajutăm la vindecarea altora, să ne înmulţim în cărarea strâmtă şi îngustă şi grea, pe care puţini o află, deschide căi de conlucrare în dragoste, în smerenie, în rugăciune, mărturisire, credinţă, nădejde, discernământ, curajul şi îndrăzneala cea mântuitoare de a lămuri luminat ereziile cele mari ale apusului şi orice stricăciune ieşită din hotarul mântuirii tale şi a nu crede minciunile ateilor şi jocurile păgânilor, dăruieşte, întăreşte şi păzeşte pe episcopii, preoţii, diaconii şi toată suflarea creştinească fără erezie, căci noi suntem turma Ta cea mică, noi suntem Biserica Ta şi nu ne temem de cei neputincioşi, cei bolnavi care nu te doresc pe Tine, în orbirea lor, pe care îi iubim şi îi dorim, fiindcă noi vrem să urmăm învăţătura Ta şi Te iubim cu toată fiinţa noastră, împlinind cuvintele Tale în Biserica Ta, luăm povara Ta uşoară şi trăim pentru Tine, Doamne, înmulţeşte măsurile noastre şi apără-ne de risipitori şi de orice lucru rău, văzut şi nevăzut, de la cei ce nu te doresc pe Tine şi Împărăţia Cerurilor dată oricui vrea să te iubească pe Tine şi Biserica Ta, ridică-ne la mărturisirea dragostei, Adevărului, propovăduirii curăţirii, luminării şi îndumnezeirii, deci a Evangheliei păcii, sănătatea sufletului, minţii şi trupului, că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.

"Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea".

Pomeniţi şi iertaţi.

.................................................. ..............

"Cu măsura cu care judeci, vei fi judecat", Iorest.

Spune-mi, frate, un "Sfânt Sinod" care calcă în picioare Sfintele Canoane de dinaintea lui, care se face tâlhăresc, cum s-a petrecut în istorie, este acolo în acel "sfânt sinod", Biserica?

Un patriarh, deci un episcop, (funcţia de patriarh fiind doar administrativă) sau preot sau diacon, care învaţă minciuni şi erezii, este în el Biserica?

Era în Arie, în Origen, în Luther, în patriarhii de la Roma de după 1054 şi de puţin înainte de 1054 şi Dumitru Cornilescu şi alţii, este în ei Biserica?

Rândurile care le-ai scris... dacă atât ai înţeles din ce am scris, atunci... măsura iubirii tale e mică... Nu ştiu cât e, n-o pot măsura, dar eşti departe de vindecare.

Repet, întăresc şi susţin:
Biserica nu este doar un patriarh, un episcop, preot sau diacon, Biserica nu este doar un sfânt sinod, Biserica suntem noi, Hristos care locuieşte în noi, Care Îl aducem în noi, la măsura noastră, după putinţa noastră, a dragostei, smereniei, doririi şi imitării Sfinţilor, Părinţilor, a Sfinţilor Mucenici, martiri, mărturisitori.

Acesta este Adevărul, Hristos, drumul mântuitor şi vindecător în Împărăţia Cerurilor.

Domnul să vă vindece de desfrânare şi de toată pofta cea rea şi stricată şi de toate of-urile cele lipsite de Hristos.

Pomeniţi şi iertaţi.

.................................................. ..............

Frate Iorest, ispitirile canonice, mi le îngăduie Hristos, prin demoni, lume şi însumi trupul meu, în fiecare minut al vieţii, de la naştere până la adormire. Cu cât biruim în Domnul, mai mult mai devreme şi mai potrivit mântuirii, cu atât mai bine, dar Domnul primeşte oricât Îi dai, fiecare cât poate şi cât vrea, la măsura lui, numai să nu stricăm Biserica cu erezii, păgânism sau ateism, căci "vai de cel prin care vine sminteala". Nu zbor niciunde, ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc. Nu vreau să te conving de nimic şi nu vreau şi nu pot să dovedesc nimic nimănui. "Nu ştiţi că nici voi nu sunteţi ai voştri?"
Iar dacă era să am nevastă şi copii, aveam demult, dar dorirea inimii mele e alta, simţirile sunt altele, iar frăţia ta eşti un pic habotnic, şi prea le vezi toate pesimist, fiindcă te vezi bătrân şi înţelept şi nu-i bine, nu spun că nu eşti, dar să nu-ţi atribui ceva ţie, ci toate lui Hristos şi să fi mai îngăduitor şi să porţi din neputinţele altora. Iar acela din Sfântul Munte Athos, care a ieşit şi are nevastă şi copii, Dumnezeu să-l ierte şi să-l ajute şi pe el şi pe familia lui, cu pocăinţă Dumnezeu îl iartă şi-l ajută în viaţa nouă aleasă, numai să dorească pe mai departe vindecarea şi pe Domnul. Iar eu dacă merg acolo, merg acolo să rămân acolo, să adorm acolo, dacă vrea să se milostivească Dumnezeu de mine, se va milostivi, dacă vrea să mă strivească în iad, mă va strivi, toate le primesc, fiindcă cele rele le merit, cele bune, sunt date pentru a fi dăruite altora, întotdeauna.
Vindecare şi mântuire îţi doresc. Pomeneşte-mă şi iartă-mă.

Daca ajungi in Athos poti imparti aceeasi chilie cu monahul Ioan. :71:

https://videos.files.wordpress.com/G...g?w=640&h=1142

Igor nu ne spuneai tu mereu ca vrei sa te insori sa-ti faci o casuta undeva intr-un sat si sa devii preot ? Ca asa imi aduc aminte, ca ne spuneai ca e simplu sa-ti faci o casa undeva la tara si ca tu asta o sa faci. Acum dintr-o data ne zici ca ai fi putut face toate astea daca ai fi vrut, dar tu ai visat de cand erai mic sa te duci la munte. :)

.................................................. ..............