E adevarata nuanta care o dai referitor la energie ,dar eu raman si la aceea mai simpla ,ca nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu, si ca doar prin Fiul ,acesta a putut fi vazut .
Caci omul care il vedem in fata ,este chiar Fiul lui Dumnezeu ,de-o fiinta cu Tatal.
Acesta mi se pare marele miracol,ca Dumnezeu s-a aratat in trup .

Amice, eu nu dau nici o nuanţă. Aşa învaţă Biserica că Dumnezeu este Unul Singur: incognoscibil după fiinţa/natura/esenţa/firea divină însă, Acelaşi Dumnezeu este cognoscibil după energia necreată şi se face cunoscut şi văzut Sfinţilor în lumina necreată (lumina Feţei Sale Ps. 88, 16; Ps. 4, 6 sau Strălucirea feţei Lui Ps. 17, 14), iar nu în fiinţă/natura/esenţa/firea Sa divină.

Mântuitorul spune: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8).

Iar Sfântul Grigorie Palama dă cea mai inteligibilă explicaţie spunând că: "Dumnezeu este numit lumină nu după esenţa Sa, ci după energia Sa".

Explicatia teologica ortodoxa despre natura lui Dumnezeu si posibilitatea cunoasterii ei de catre sfinti ,e foarte logica si utila dpdv cognitiv.
Dar si tu ,primul citat care mi l-ai dat , a fost acesta :
"De atat vreme sunt cu voi Filipe,si nu M-ai cunoscut"
Deci nu mi -ai trimis ceva abstract,ci mi-ai dat acest citat simplu si miraculos pentru a arata prezenta lui Dumnezeu intre noi.

E adevarat ca vederea ochilor nu e suficienta , ca si apostolii nu au inteles dumnezeirea Invatatorului decat cand s-a revarsat Duhul peste ei,desi cu ochii il vazusera tot timpul.

Tu vorbesti de o problema teologica ,cum sa il cunoastem azi pe Dumnezeu si in ce masura e posibila aceasta cunoastere .Eu insa nu ma refer la chestii atat de inalte . Doar admir ca Dumnezeu a venit in trup si ca a suferit de dragul nostru .
Orotodoxia mi se pare utila si logica ,o completare minunata a credintei.
Dar admiratia fata de Hristos,imi provoaca o bucurie reala , ca unui coopil , caci e ceva pentru mintea mea, mai concret asa , dar cu toate astea plin de miracole.
Se refera la chestii vazute,la intamplari si oameni reali,si dintr-o data ,explodeaza miracolul ,din mijlocul acestor intamplari reale ,si ulterior se dezvaluie si sensul .
Eu nu filozofez despre natura lui Dumnezeu ,ci doar ma minunez de lucrarea Sa .

Iustin frate, admirabile cuvintele tale. Iti multumesc.

Eu m-am referit la răspunsul pe care Mântuitorul i l-a dat lui Filip şi din care tu ai citat. De aceea ţi-am explicat că sfinţii nu Îl pot cunoaşte şi nici nu Îl pot vedea pe Dumnezeu în firea / natura / fiinţa / esenţa / substanţa Sa divină, fiindcă aceasta este inaccesibilă oamenilor şi oricărei făpturi / zidiri. Însă acelaşi Dumnezeu este cognoscibil după energia necreată şi Se face cunoscut şi văzut Sfinţilor în lumina necreată, iar nu în fiinţă/natura/esenţa/firea Sa divină. Aceasta este tâlcuirea părinţilor pentru cuvintele Mântuitorului de la (Ioan 14, 9) şi de la (Matei 5, 8) după cum explică şi Sf. Grigorie Palama.

Din cartea: "Teologie Dogmatică şi Simbolică II / Nikolaos Matsoukas - Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006":

https://s6.postimg.org/bi9ol9pn5/9_10_11_86_92_107.jpg

Hai sa folosim mai degraba expresia "har necreat" , fiindca NU orice experienta a harului presupune si vederea acelei lumini taborice necreate. Vederea luminii cu simturile transfigurate este doar o treapta mai inalta, insa harul poate fi experiat in sufletul si trupul oamenilor si fara sa vada neaparat lumina necreata.

"Har necreat" inseamna ca acest dar al lui Dumnezeu, care se identifica cu iubirea Sa, fiindca stim din marturiile sfintilor ca ei il traiesc ca iubire fara margini si fara sfarsit, NU este din lumea aceasta creata. Este de dincolo de lume si de ceea ce poate ea sa ne dea.
De aceea il numim necreat.

Bineînţeles că nu orice experienta a harului presupune si vederea acelei lumini necreate. Însă acesta este tâlcuirea pentru cuvintele Mântuitorului de la (Ioan 14, 9) şi de la (Matei 5, 8). Pentru asta era răspunsul. Din mărturiile sfinţilor reiese că lumina necreată nu se aseamănă cu nici un fel de lumină creată. Sfinţii care au văzut această lumină se aflau un duhul, de aceea în vieţile sfinţilor întâlnim sintagma "văzător cu duhul". Ce ai scris tu este cu totul altceva. În Biserică există mai mute trepte cum ar fi a) curăţirea (purificarea), b) luminarea şi c) îndumnezeirea. Sfinţii care s-au curăţit de patimi şi au trecut de primele două trepte ajung "văzători de Dumnezeu", ajung să experieze această lumină necreată. Chiar dacă numai Sfinţii ajung să-L vadă pe Dumnezeu în lumina necreată, nu înseamnă că, acum trebuie să reducem învăţătura Bisericii, doar pentru faptul că noi păcătoşii suntem foarte departe de vieţile acelor sfinţi.

Mi-a atras atentia insa un comentariu al lui Iustin in care el spune ca cel mai bine l-au inteles pe Dumnezeu pacatosii, vamesii si desfranatii care s-au intalnit, in adancul iadului unde se aflau, cu mila lui Hristos. Cred ca e o mare taina si profunzime in aceste cuvinte ale lui Iustin. Chiar in aceasta zi, in sfanta si marea Miercuri, se canta la denie urmatoarele : "Femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta".
Sa ne oprim putin aici: "simtind dumnezeirea Ta", adica fiind miscata de har sa cunoasca ca Hristos e Dumnezeu innomenit, asa cum talcuiesc sfintii parinti, spune "Dezleaga pacatele mele asa cum eu mi-am dezlegat parul".
Foarte putini oameni au simtit dumnezeirea Mantuitorului cat acesta a fost pe pamant. Nici macar apostolii nu prea au simtit-o, fiindca foarte des se indoiau de cuvintele lui.
Iata insa ca la aceasta sfanta denie, textul inspirat ne spune ca femeia pacatoasa a simtit dumnezeirea Mantuitorului, fiind miscata de har. Mai avem insa si exemplul talharului de pe cruce, din dreapta Mantuitorului. Iata ca harul este trait uneori si de pacatosi, intr-o adanca clipa de pocainta, care NU au apucat sa treaca prin cele 3 trepte pomenite de curatire, iluminare si indumnezeire.
Mai mult decat atat: ce sa insemne oare cuvintele cantarii : "In iad cu sufletul, in rai cu talharul etc." ? Nu cumva faptul ca Hristos a luat asupra lui iadul nostru ca nici macar adancurile iadului sa NU mai fie lipsite de prezenta Sa atotiubitoare ? Hristos de aceea S-a coborat la iad, ca sa ne scoata de acolo. De aceea El se pogoara de multe ori milostiv si la iadul nostru si cerceteaza cu harul Sau vamesii si desfranatele si oamenii pacatosi pe care ii copleseste cu iubirea Sa fara de margini si fara de sfarsit.

Si ca sa completez: spune undeva parintele Arsenie Papacioc ca intr-o singura clipa, cu un singur strigat, poti dobandi raiul, dupa cum il poti si pierde tot intr-o singura clipa.
Nici sfintii NU pot fi siguri de mantuirea lor, pana ce nu trec pragul acestei vieti pamantesti.

Din cartea: "Teologie Dogmatică şi Simbolică II / Nikolaos Matsoukas - Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006":

https://s6.postimg.org/bi9ol9pn5/9_10_11_86_92_107.jpg

Tu spui de fapt acelasi lucru ca si mine, dar nu-ti dai seama, pentru ca nu ai inteles ce sunt firile si ce e Persoana. E posibil ca ceea ce iti voi scrie acum sa-ti lamureasca si invatatura ortodoxa. Nestorienii spuneau ca sunt Doua Persoane, dar in acelasi corp, Omul si Fiul lui Dumnezeu. De exemplu un om posedat de un inger cazut cate persoane are in corp? Doua persoane, omul si demonul.
Ortodocsii spun ca e o singura Persoana, dar e si Om si Dumnezeu, in acelasi timp, nu separat. Adica e si Persoana divina si Persoana umana, dar in acelasi timp, nu separat. Ceea ce nu intelegi tu e ca Om este acelasi lucru cu Persoana umana. La fel cum Fiul lui Dumnezeu este o Persoana divina. De aceea spunem ca Hristos a suferit, dar firea sa umana, cu trupul tot uman.

Ma bucur,dar mi se pare si un mic miracol, pentru ca eu tot sub impresia acelei denii am scris :)

E seara coincidentelor: acel verset "De atata vreme sunt cu voi Filipe..."
m-a emotionat cel mai mult din intreaga Biblie.Mi se pare o adevarata teofanie in cuvinte.
Chiar scrisesem asta si pe topicul cu citatele preferate din Biblie
Explicatia cu lumina necreata se refera , daca as fi zis sa cunoastem fiinta lui Dumnezeu
Atunci sunt de accord ca nimeni nu o poate cunoaste ,si doar sfintii se apropie de lumina,dar nu si de esenta ei
Dar eu ma refer la persoana lui Iisus Hristos ,si doar la acel gen de cunoastere fata de cei care El i-a tamaduit ,I-au facut pe acestia sa il simta ca Dumnezeu ,nu prin sfintenia lor,ci prin milostivirea fara masura care au primit-o . Asa a fost cu: defrsanta,vamesul,cananeanca,tatal cu fiul indracit,orbul si cam toti care au primit pe masura credintei lor
Deci in continuare,eu vorbesc de persoana lui Hristos Dumnezeu si om,iar tu mi se pare ca vorbesti de fiinta lui Dumnezeu .
Si nu inteleg totusi cum citatul acela care mie mi se pare ca arata dumnezeirea si omenitatea ,imi spui ca are predominant un alt inteles.
Mai tii minte unde ai gasit comentariile de care vorbesti?As fi tare curios sa le citesc,pentru ca efectiv acel citat inseamna mult pt mine.

Nu mai face analogii aiuristice cu persoane posedate de îngerii căzuţi. Ţi-am explicat de o muţime de ori. Vorbim despre Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul şi de unirea celor două firi (divină şi umană) în unicul Său Ipostas. Când spunem că Hristos este "Dumnezeu" şi "Om" deopotrivă, aceste cuvinte indică cele două firi unite în unicul Său Ipostas (Persoană). Învăţătura ortodoxă după cum arată şi Dogma Sindodului de la Calcedon este aceea că Hristos este o Persoană în două firi (naturi, esenţe). De aceea învăţătura ortodoxă nu vorbeşte nici despre două persoane separate, nici despre două persoane care sunt o persoană, ci vorbeşte despre o Persoană în două firi (naturi, esenţe). Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu a născut o Persoană în două persoane, ci a născut o persoană în două firi / naturi.

"Daca cei care intreaba ar lasa sa se inteleaga ca cel care s-a nascut din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu este din doua firi, spunem: da, sunt doua firi, caci acelasi este Dumnezeu si om." (Sf. Ioan Damaschin)

Ramane deci sa spunem ca a fi intrupat inseamna a fi unit cu trupul, iar a se face Cuvantul trup iinseamna ca insasi postasa Cuvantului a devenit in chip neschimbat ipostasa trupului. (Sf. Ioan Damaschin)

Aşadar, Ipostasa-Persoana Cuvântului prin întruparea Sa nu îşi denaturează caracterul Său neschimbat, ci enipostaziază firea/natura umană, motiv pentru care devine o Persoană în două firi / naturi, iar nu o Persoană în două Persoane.

Catalin nu vrea sa spuna ca Persoana lui Hristos ar fi compusa din 2 persoane. Ci vrea sa spuna ca Una si Aceeasi Persoana a Fiului exista ca Dumnezeu si om deopotriva.
Haideti sa lamurim un lucru. Nu intelegem prea bine ce anume e firea si ce anume e persoana si care este exact natura distinctiei dintre ele, fiindca mintea umana e limitata, dar daca este sa aproximam putin, aceasta pereche conceptuala "fire-persoana", aduce intrucatva cu distinctia esenta-existenta. Persoana este ceea ce exista. Firea este cum anume exista. De exemplu, eu, Capy, Catalin, desi suntem persoane ireductibile la firea noastra, existam totusi ca oameni fiindca avem fire umana.
Fiul lui Dumnezeu, dupa Intrupare (mai corect spus - inomenire), exista, lucreaza, se manifesta in 2 firi, firea dumnezeiasca si cea omeneasca. Acest lucru NU transforma Persoana lui Hristos in 2 persoane, ci indica modul in care Persoana Sa Unica exista dupa intrupare, ca Dumnezeu si om deopotriva.
De altfel, parintii NU au folosit nici expresia "persoana divina",nici "divino-umana", ci "Fiul lui Dumnezeu" sau "Dumnezeu Cuvantul", ceea ce este altceva.
Cand folosim insa expresia "persoana divino-umana" (expresia folosita NU doar de Staniloae, ci si de Iustin Popovici sau de Nicolae Velimirovici - 2 sfinti ), avem in vedere cele 2 firi unite in Unica Persoana a Mantuitorului.
De aceea, ori folosim expresia "Fiul lui Dumnezeu" sau "Dumnezeu Cuvantul", ceea ce este perfect corect si legitim, ori, daca este sa alegem intre "persoana divina" si "persoana divino-umana", cea de-a doua mi se pare mai corecta, fiindca daca spunem doar divina s-ar putea intelege ca Hristos are doar fire divina, ceea ce este gresit.

Ratiunea nepatimitoare nu cunoaste alergie in fata logicii, dar cand este acoperita de instinctul de conservare duce la opacificarea cristalinului, amortirea lobului frontal, turuiala obsesiva si spume in coltul gurii, care imbratiseaza starea de nevroza obsesiv-compulsiva. Dar hei, daca ajuta sa scrii 50 de pagini spor la treaba!

Ar fi corect si sa zicem "Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu"
Fiul lui Dumnezeu a existat dintotdeauna si este existenta insasi ,insa Iisus Hristos s-a nascut acum 2000 de ani .
Daca admitem ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu ,atunci admitem si nasterea sa la un moment dat de timp,dupa firea umana ,si existenta sa din veac,dupa firea dumnezeiasca.

Da, ai dreptate Iustin, foarte bine spus.

Ereziile au pornit de la refuzul marturisirii acestui adevar simplu ,care lamureste insa foarte multe : "Si intr-unul Domn Iisus Hrisots,Fiul lui Dumnezeu ,"
Daca marturisim aceasta,se lamuresc toate problemele si chestiile dificil de inteles la natura si persoana si comunicarea firilor , si aducem slava cuvenita lui Hristos .
De aceea si rugaciunea inimii completa cuprinde aceasta adresare/marturisire :"Doamne Iisuse Hrsitoase ,Fiul lui Dumnezeu...."
Nimic din acestea nu trebuie sa lipseasca

Complet fals, ori nu ştiu cum să mai numesc...
Cum să ex-iste, frate? Cum să fie Însuşi Hristos în afara Vieţii? Cum să fie El ex-istenţa?
Când El este Fiinţa.

De unde stii ca ceilalti n-au inviat? Si ei au invins lumea.

E bine ca nelamuririle noastre sunt pe termini abstracti : existenta si fiinta,unde poate intentionam sa zic acelasi lucru ,caci ma refeream la existenta in sine ,ceva in genul 'Eu sunt cel ce sunt' ,nu la existenta particulara.
Dar intelesul sa fie cel bun , Fiul lui Dumnezeu e necreat, sustine intreaga existenta ,
iar Iisus Hristos,desi nascut, desi cu corp fizic ,apartinand existentei , care se naste si moare ,este insusi Fiul lui Dumnezeu coborat de la atemporal la temporal ,de la fiinta la existenta .
Iar prin coborarea lui se face si transferul invers ,corpul nostrum supus putreziciunii va deveni nemuritor ,si omul,fiinta limitata ,va deveni fiu al lui Dumnezeu

Iustin, absolut extraordinar ce spui. Sau cum spune un ganditor crestin, in Hristos, trupul de carne e ridicat la rangul de principiu absolut. De aici incolo mi-e teama sa ma aventurez mai departe fiindca nu e de nasul meu. Pur si simplu ma depaseste.

Dumnezeu ia trup fizic prin Fiul .
Dar nu doar pentru a fi vazut ,Cel ce altfel nu putea fi vazut .
Ci pentru a patimi, pentru a ne mantui pe noi , si a ne indumnezei astfel cu tot cu trupurile noastre pacatoase,daca primim patima lui si ne caim.
Daca noi nu am fi fost iremediabil cazuti in pacat ,Dumnezeu nu s-ar fi intrupat .

Taina ascunsa din veac satisfice ,este la convergenta a 3 idealuri
-restaurarea fintei cazute a omului
-inglobarea fiintei umane in Dumnezeu ca persoana
-vederea lui Dumnezeu prin intruparea sa fizica de catre intreaga faptura

Intreaga faptura a evoluat in aceasta directie,care sa faca necesara intruparea,totul a pregatit acest eveniment , si toate s-au rezolvat prin el, si au capatat si intelesuri noi.

De aceea ,aceasta este Taina ascunsa din veac ,pe care noi nu incetam sa ne minumam si sa o slavim.

Din cartea: "Teologie Dogmatică şi Simbolică II / Nikolaos Matsoukas - Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006":

https://s6.postimg.org/bi9ol9pn5/9_10_11_86_92_107.jpg

Bineînţeles că înţelesesem ce ai vrut să transmiţi...:) Apoi, ştiind că poţi purta o observaţie critică (şi că poţi profita de ea pentru a o răsturna într-un sens folositor), m-am folosit de prilej ca să evidenţiez o distincţie importantă pe care adeseori nu o facem - distincţia între Fiinţă şi existenţă.
M-a obosit peste măsură, de-a lungul anilor, cearta dintre oameni pe tema "Dumnezeu există sau nu există?". În cadrul căreia erau consideraţi credincioşi cei care afirmau că Dumnezeu există şi necredincioşi cei care afirmau contrariul. Ironia face ca lucrurile să stea taman invers...:)

Da ,ce interesanta observatie ,asa e !
Cei care vor un Dumnezeu prea concret si existential ,de fapt nu cred in El.

Daca aceasta e distinctia la care te refereai intre Fiinta si existenta ,adica intre natura dumnezeirii si eventualele manifestari palpabile ale ei (nu garantez inca ,ca am inteles bine)
as vrea sa te intreb : nu ti se pare ca in Hristos se unesc aceste 2 laturi ?
1) Fiinta ,caci ele este prototip,Fiul al omului,nenascut,lumina vietii ,deci are toate atributele fiintei .
2) existenta :caci ii e foame, ii e sete, are lacrimi , vindeca prin atingere si cu scuipat amestecat cu tarina , sufera in fata durerii,are un corp supus legilor fizicii

Prin aceea ca a fost si Dumnezeu si om , creatura,existenta finita e prezenta in El, dar e transfigurata spre noi culmi .

E foarte corect sa spui ca Dumnezeu exista. Distinctia asta intre esenta si existenta NU are sens in cazul lui Dumnezeu, fiindca la El esenta si existenta coincid. Sa NU cadem in capcana existentialista care spune ca exista un primat al existentei asupra esentei, fiindca eu cred ca la Dumnezeu nu poate fi vorba de astfel de judecati omenesti.
Numai existentialistii au intrepretat "ex-sistere" ca pe o stare de "a te trezi aruncat in existenta" , fara a avea o natura anume, natura la ei fiind ceva derivat si ulterior existentei.
Conform existentialistilor omul NU poate decide sa NU existe, trezindu-se deja aruncat in existenta, dar poate decide cum sa existe, adica alegandu-si propria natura. Aceasta insa NU este o conceptie crestina si va rog sa NU cadem in aceasta capcana.

La Dumnezeu NU este nici primat al persoanelor asupra naturii, nici al naturii asupra persoanelor. Sa dam termenului "existenta" sensul pe care i l-a dat gandirea crestina medievala, NU cel dat de filosofii existentialisti.

Da! Au inviat in moaste. Poti sa intri si tu in clubul asta. Te imbalsamam cum trebuie, racla iti gasim si iti dam si un nume sic "Diestrus - facatorul de perle"

____________

E ceea ce ai spus si tu si e ceea ce nu intelege Capy. Firea umana inseamna trasaturile omenesti (ratiune, liber arbitru, vointa, etc.). Iar persoana este o fiinta care are firea umana. Asa cum un animal are firea animala. A lua firea umana inseamna a deveni Om, adica Persoana umana. Capy, neintelegand, neaga faptul ca Iisus a devenit si Om, luand firea umana. Dar nu amestecat cu firea divina, ci separat, Om intreg si Dumnezeu intreg.

Nu e corect nici cuvantul "separat", fiindca asta ar insemna ca firile sunt despartite. Ori Calcedonul spune "neamestecat" si "nedespartit".
Aici sunt niste dificultati imposibil de rezolvat pentru mintea omeneasca. Dar in orice caz, noi suntem persoane umane NU fiindca persoana in cazul omului s-ar confunda cu firea sau cu individul, fiindca nici macar in cazul omului ele NU se confunda, desi nici NU se opun.
Persoana umana este si ea ireductibila la firea ei, dar cu toate astea, aici, atributul "umane" desemneaza firea. Fiindca noi suntem toti persoane umane, desi suntem persoane diferite, fiindca avem aceeasi fire, fire umana, NU fiindca suntem aceeasi persoana. Mantuitorul este o singura persoana cu doua firi - dumnezeiasca si omeneasca, deci O Persoana divino-umana. Si, asa cum am mai explicat, atributul "divina" se refera tot la fire, fiindca divinitatea sau dumnezeirea e comuna celor 3 Persoane ale Sfintei Treimi. In caz contrar am avea 3 dumnezei in loc de unul. Ori noi marturisim un singur Dumnezeu in 3 ipostasuri diferite, dar dumnezeirea e una.

Nu la existenţialism trăgeam, frate Bogdan, cel puţin nu intenţionasem asta.

Bogdan, să nu facem distincţie între Fiinţă şi existenţă?
Dumnezeu Se dezvăluie astfel: "Eu sunt Cel ce sunt" (prin asta înţeleg "Fiinţa sunt Eu"). Oare de ce nu spune "Cel ce există?"

Existenţa, dincolo de faptul că include obiecte şi fenomene fizice, chimice etc., precum şi materie moartă (organismele care nu mai sunt vii), reprezintă Creaţia. Or, distingînd pe Creator de Creaţie, îmi pare firesc să disting şi Fiinţa de existenţă.
Şi îmi pare că particula "ex" din termenul existenţă nu e tocmai întâmplătoare.
Dacă acceptăm că "ex" desemnează un "în afară", atunci nu văd cum Dumnezeu poate fi în afara Lui Însuşi, în afara Fiinţei. (Care este Veşnic Vie. Spre deosebire de existenţă, care e şi nevie, neînsufleţită etc.)


Tu cum înţelegi ce susţin aici? Ţi-aş mulţumi pentru o opinie şi pentru eventuale explicaţii dacă îţi pare că mă aflu în neînţelegere.

Doamne ajută!

As dori sa atrag atentia asupra unei greseli. Exista o tendinta in teologia ortodoxa mai noua, careia se pare ca i-a cazut victima si Capy, tendinta de a considera persoana ca un fel de surplus adaugat naturii, ca o categorie situata "deasupra" naturii, deci ca ceva supranatural.
In aceasta viziune, persoana este echivalata cu harul, acesti teologi sustinand ideea ca persoana se realizeaza impotriva necesitatii naturii, in libertatea harului. Aceasta viziune insa este de natura gnostica. Se stie ca gnosticii au respins natura pe care o considerau rea. A spune ca persoana e o categorie supra-naturala, deasupra naturii, sau a echivala persoana cu harul, asa cum face Lossky, este o tendinta de tip gnostic.
Tot o tendinta de tip gnostic este si a spune ca persoana este separata cumva de constitutia ei biopsihica. Insa noi stim ca sufletul, trupul, constiinta aceasta empirica, toate sunt Persoana. Persoana NU poate fi separata de ele, nici deasupra lor, fiindca atunci ar fi ca un fel de entitate care influenteaza natura din afara ei insesi, ceea ce este clar gnosticism.

Ioan, din cate stiu eu, medievalii au interpretat "existenta" ca ceva care se deosebeste de "specie", de ceea ce este comun. Am putea spune "in afara speciei", desi nu suna tocmai bine. Adica persoana ar fi particularul, unicitatea, ceea ce se distinge sau se separa de ceea ce este comun, adica de specie.
Deci am putea spune ca persoana se refera ca faptul de a exista, pe cand firea sau natura se refera la modul existentei, adica la cum anume exista acel ceva pe care il numim persoana.
Eu asa inteleg, desi nu am studii teologice. Mi se pare mult prea subtil ceea ce spui tu, tocmai de aceea ma feresc sa te contrazic. Eu incerc sa gandesc cumva in termeni mai precisi, mai clar definiti. Poate ca viziunea mea este una simplista, nu stiu. Atat pot eu sa inteleg insa. Hristos a inviat, frate Ioan !

Adevărat a înviat!
Mulţumesc pentru răspuns, Bogdan, voi mai cerceta şi eu chestiunea. Dacă aflu ceva demn de împărtăşit, dau de ştire...:)
Toate cele bune!

Nu-mi atribui mie aberaţii de ale tale. În primul rând nu am afirmat nicăieri stupizeniile tale. Al doilea, în chestiuni dogmatice nu am luat niciodată ca reper scrierile universitarilor ruşi şi cu atât mai puţin ale lui V. Lossky. Profesorii universitarii ruşi de teologie ortodoxă ca şi capabilitate de sinteză şi analiză asupra chestiunilor dogmatice per ansamblu, sunt mici copii spre deosebire de teologii greci. Cât despre universitarii români de teologie ortodoxă, majoritatea sunt sub cei ruşi.

Problema căreia tu i-ai căzut victimă constă în faptul că nu faci deosebirea între o discuţie despre ipostasul tău, ipostasul lui Vasile, ipostasul lui Gheorghe etc. şi o discuţie despre Ipostasul Cuvântului întrupat la plinirea vremii de la Sfântul Duh şi din Fecioara Maria. Pornind de aici faci tot felul de analogii nepermise, motiv pentru care tragi tot felul de concluzii eronate.