Subscriu.
În situaţii foarte dificile, când pare că nimic nu se leagă, eu ştiu doar două acţiuni care, dealtfel, se sprijină de minune între ele: rugăciunea şi ...rugămintea. Încercarea constă în a lepăda orice gând de îndoială, orice teamă de refuz, orice gând de tipul "ştiam eu" (că n-o să meargă), orice formă de mândrie. Umilinţa deschide multe uşi. Iar asta nu înseamnă să ne lipsim de demnitate, ci doar să ne purtăm aşa cum impune situaţia.
Oricâte refuzuri ar fi de întâmpinat, oricâte ironii, oricâte răutăţi sau indiferenţă, actul rugăminţii trebuie, cu adevărat trebuie să continue. Altă cale nu este!
Sugerez să se abordeze din nou grădiniţele de stat /creşele. Ele sunt conduse de oameni. Printre femeile care au rolul de director într-o creşă se mai găsesc şi făpturi înţelegătoare, milostive chiar. Sau sensibile la anumite lucruri, deh...
Vorbesc şi din experienţa personală. Copiii noştri au intrat la creşă de la 2 ani, după oarece eforturi din partea noastră.
Nu era totul chiar ca la carte, dar am găsit oameni înţelegători, care au trecut peste anumite aspecte, cu bunăvoinţă.
Altminteri, ce alternativă există?
Eu nu prea văd pentru situaţia de faţă...
E decisiv să mizăm pe cooperarea dintre oameni. A nu insista să avem încredere în acest liant înseamnă a ne ridica singuri ziduri de netrecut, a ne autosabota etc.
Trebuie să facem rugăciune fierbinte şi rugăminţi insistente şi abile. Până izbândim!
Doamne ajută!

Orice tulburare psihică se poate trata, cu rezultate bune şi uneori chiar până la remisiune fără recăderi, dacă sunt întrunite condiţiile necesare pentru aceasta.
Că pe la noi nu sunt întrunite nici măcar condiţiile de bază, asta, din păcate cam aşa e în multe, cam prea multe cazuri. Dar în principiu schizofrenia poate fi tratată cu mult folos, în echipa psihiatru, psiholog (psihoterapeut specializat în această direcţie clinică), asistent social - în primul rând. Ce să mai spun de pacientul care mai este şi credincios şi are parte de ajutor duhovnicesc consistent - am auzit că s-au întâmplat vindecări miraculoase. Cred că aşa este!

Adevarat, chiar stiu un caz in care boala se poate vedea cum isi arata coltii pe fondul unei atitudini sufletesti necorespunzatoare care o precede.

Dar astfel de terapii enuntate de tine - sunt un caz ideal.
In practica, nu prea dai de asa ceva.

Oamenii din jurul lui nu vad astfel lucrurile, nu exista practic/oficial centre unde sa se aplice astfel de terapii, in orice caz, nu cunoscute, etc.

In practica omului i se administreaza neuroleptice cu efecte secundare destul de severe in timp si de la boala psihica pe fond sufletesc se ajunge la una mai grava pe fond fiziologic/neurologic.

Eu stiu ca la gradinita mancarea se plateste cca. 200lei pe luna.
Doar la cele particulare ajungi cu 500.
Bine, daca te straduiesti poti gasi si cu 1000, 1500, etc.
Este si gradinita de vara cu program prelungit la cele de Stat.

Copilul nu se imbolnaveste atat de des decat daca are el probleme sau parintii exagereaz cu antibiotice cand nu e cazul.
Stiu astfel de cazuri, in care parintii umflau copii cu antibiotice la cel mai mic "rosu in gat" si in loc sa le fie mai bine, le era din ce in ce mai rau.
Degeaba li se explica problema cu antibioticele, aveau o reactie compulsiva, nu se puteau abtine.
Abia cand gravitate problemelor repetate i-au determinat sa treaca pe homeopate (apa chioara, placebo pentru mintea lor defecta) copii si-au revenit.

Copilul poate fi ajutat sa scape de scutece si mai devreme de 3 ani.
Stiu cazuri in care au intrat cu scutece la gradinita la 3 ani, cam dificila situatia, dar avand in vedere circumstantele in cateva luni au fost invatati sa renunte la ele.
Daca nu erau circumstantele, probabil ar fi ramas lucrurile asa si pana la 4 ani sau mai incolo.

Oare sa nu existe in zona ta alti parinti care isi duc copii la gradinite de stat aflate ceva mai departe?
Ei cum se descurca?
Daca au masina poti sa-i rogi sa te ajute.

La fel, e posibil sa-i primeasca inainte de 3 ani, trebuie sa mergi sa vorbesti, daca pornesti de la ideea preconceputa ca "nu se poate asa", atunci chiar nu se poate.

Pentru mama? Nu se baga nimeni, plus ca am mai spus, ar trebui sa accepte si ea o pers straina si nu accepta. Si are nevoie de supraveghere 24 h din 24 si nimeni nu se baga la asa ceva nici macar ptr f f multi bani :(

Subiectul topicului de fata nu este ingrijirea copilului meu Alin. Dar am sa-ti raspund, ptr ca poate fi de folos si altor parinti sau viitori parinti.
Nu este indicat sa se forteze copilul sa faca la olita cand nu este inca pregatit. Stiintific este demonstrat ca pana in jurul varstei de trei ani nu au controlul sfincterelor ptr a se putea abtine sa-si faca nevoile pana ajung la olita.
Nu stiu de ce presupui din start ca am ajuns la solutia cu bona inainte de a fi incercat temeinic sa gasesc alte solutii viabile si mai ieftine. In zona unde locuiesc eu, toate gradinitele de stat cam asa au tarifele de masa. Si am colege cu copilasi la gradinita si in alte zone ale orasului si nu am auzit nicaieri sa mai fie doar 200 lei/luna.
Cat despre imbolnaviri si abuzul de antibiotice, eu nu i-am dat niciodata pana acum antibiotice si nici nu prea a fost bolnav. Insa la intrarea in colectivitate e inevitabil. Am 4 colege cu copilasi mici, si toate in primul an de gradi au tinut copiii mai mult acasa. Nu stiu daca stii ca la gradinita exista triaj la intrare si daca-l vede asistenta ca-i curg mucii sau stranuta te intoarce cu el de la poarta sa-l tii acasa in ziua respectiva. Ori chiar nu pot sa sun la munca la 8 dimineata sa spun ca eu nu vin in ziua respectiva ca am copilul bolnav.
Si am vorbit la singura gradinita apropiata de casa si nu se poate mai mic de trei ani. Mi s-a spus clar, nu mai mic de trei ani si nu cu pampers. Doar la particulare ii primeste cu pampers. Chiar nu am cunostinte in zona unde locuiesc cu copilasi mici, cunosc mamici in parc dar nu se baga nimeni sa stea dupa tine sa-ti preia copilul sa-l duca la gradinita dimineata cu masina decat poate daca sunteti prieteni f buni si asa ceva nu am.
Nu vreau sa se inteleaga gresit, sunt recunoscatoare pentru toate sugestiile, de aceea am si deschis acest topic, insa nu-mi place sa fiu acuzata ca nu am incercat doar ptr ca nu am scris aici toata povestea vietii mele pas cu pas.
Stiu f bine ca rugamintea si rugaciunea deschis usi. Si daca nu as fi ajuns sa epuizez toate mijloacele pe care le-am gasit/gandit, daca nu as fi batut la toate portile posibile si imposibile deja nu as mai fi venit sa scriu sa cer si aici idei. Cand spun ca sunt disperata nu e o exagerare. dar incerc de ani de zile sa gasesc solutii si nu gasesc desi ma rog si rog in stanga si-n dreapta si tot nu gasesc nicio rezolvare.
Oricum, mi se pare ca s-a inteles ca cea mai mare problema ar fi cea financiara. Intr-adevar este. Dar una si mai grava de atat este ca si daca as avea bani, nici in cel mai scump camin privat pe mama n-ar primi-o :(( Daca nici macar la spitalul de psihiatrie unde e acum internata n-o mai suporta, si infirmierele fac presiuni pe langa doctor s-o externeze ptr ca s-au saturat de ea.... unul dintre simptomele bolii ei este logoreea, poate nu va vine sa credeti dar mama vorbeste non-stop. Nu asculta cand ii zici ceva, daca intreaba ceva si-i raspunzi e ca si cum n-ai fi raspuns ca ea tot te mai intreaba de un milion de ori pana cand uita singura si trece la altceva. Pe langa faptul ca tace doar cand doarme e grav dependenta de nicotina (nici dupa 6 luni la dezintoxicare la Sf. Stelian nu a reusit sa le lase) si urla mereu sa fie scoasa sa fumeze, iar daca e intr-un loc unde se poate deplasa liber se duce si cere tigari oricui. E genul care se tine dupa tine pe strada, te trage de mana, de haine, daca se enerveaza te mai si injura sau tipa dupa tine. Ii vin crizele din senin si uneori e si agresiva. A lovit o batrana imobilizata la pat din acelasi salon cu ea ptr ca aceea a rugat-o sa mai taca putin sa doarma si ea. Credeti ca e usor sa suporte cineva o persoana care nu se poate abtine sa vorbeasca nici macar in timpul slujbei de inmormantare a propriului parinte? Cand a murit bunica (mama ei) preotul facea slujba si mama se tinea dupa el prin biserica si-i povestea diverse. A fost o experienta groaznica, parintele s-a enervat pana la urma si ne-a rugat s-o scoatem din biserica, pur si simplu il facea sa uite cantarile, il tragea de maneca de era sa-i verse cadelnita cu care tamaia trupul bunicii. Ce sa zic.... boala ei e grava, e instalata de peste 30 de ani, a fost indopata cu f multe medicamente, cred ca s-au facut si experimente pe ea si acum ea nu mai judeca. Nu te poti intelege cu ea.

Nu...pentru copilaş ca să poţi reduce cheltuielile cu bona. Poate găsesşti o vecină pensionară care acceptă un salariu mult mai mic şi care înţelege situaţia...în sensul să fie dornică, bucuroasă să stea cu copilaşul şi astfel să ai bani pentru mama ta.

Stiintific dovedit de cine? Firma Pampers?
Stiu copii care imediat dupa un an si putin au inceput sa ceara la olita cand aveau nevoie.

Atii care au renuntat deja pe la 2 ani si ceva.

Binenteles ca nu au daca nu li se cere, nu sunt invatati.
Cu logica "nu se poate" se ajunge aici:

http://www.realitatea.net/alarmant-t...i_1429077.html

Nu stiu cu 500, poate asa or fi preturile in bucuresti.

Oamenii se mai si imprietensc, nu e nevoie sa-ti ia copilul sa ti-l duca, puteti merge impreuna, etc.

Nu zice nimeni ca n-ai incercat, ai cerut un ajutor fiecare a venit cu ce a putut avand in vedere contextul.

Cu mama ta, la ce simptome ai zis ca are, s-ar putea nici cu aia 1500ron sa nu o primeasca mai mult de o luna doua, iti dai seama ca nu poate avea nici colega de camera, sa o sedeze permanent e riscant, se pot trezi cu procese, deces prematur, etc. ca sa nu mai vorbim ca linia dintre purtarea de grija si opresiune incepe sa devina f. stearsa.

De ingrijit se pare ca se poate ingriji cat de cat singura, singura si poate cea mai corecta solutie este sa o lasati in plata Domnului sa-si poarte de grija cum si cat o duce mintea, iar voi sa evitati contactele potential nefaste pentru copil.

Şi stunci eu nu înţeleg de ce cauţi un loc social/camin dacă oricum nu o să fie primită?
Deşi ai reclamat preţurile prea mari pe care nu ţi le poţi permite.

A fost prima optiune la care m-am gandit. Din pacate am doar doua vecine care ar fi corespuns insa au si ele propriii nepoti si se duc la ei in fiecare zi.

Pentru ca nu stiu ce altceva sa caut. De aceea v-am rugat sa-mi dati idei. pentru ca nu stiu pur si simplu ce sa mai fac, ce solutie sa mai caut. Oare exista vreun loc pe lumea asta si pentru mama mea? Stiu, cel mai bun loc ar fi cu mine, s-o pot eu ingriji dar nu am cum sa fac asta din motivele explicate anterior.

Doamne, Dumnezeule Sfant...
... ai mila

Sfintilor ai lui Dumnezeu, doctori fara de arginti, Pantelimon si Ermolae, Samson si Diomid, Fotie si Anichit, Talaleu si Trifon, Chir si Ioan, Cosma si Damian, sfintilor Efrem cel Nou, Nectarie, Partenie de Lampsakos, Spiridon al Trimitundei si toti sfintii, rugati pe Hristos Dumnezeu sa se milostiveasca de acest suflet suferind

Maica Domnului sa te ocroteasca, Maria, pe tine, copilul tau, familia ta, si sa aiba mila de mama ta!

Paraclisul Sf. Efrem cel Nou din Nea Makri, grabnic ajutator
http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...ou-135981.html

Iti multumesc din suflet Delia31 pentru rugaciunea ta. Imi e de mare ajutor si alinare. Doamne ajuta! Sanatate sa ne dea Bunul Dumnezeu tuturor, si putere sa le putem duce pe toate.

Maria, ma gandesc ca in spitalul unde e in prezent internata mama ta, slujeste si vreun preot. Daca n-ai vorbit inca cu el, incearca sa iei legatura, sa-i spui toata situatia si sa-l rogi sa te ajute atat cu rugaciunea, sf. maslu si ce mai stie el, dar in acelasi timp, sa-ti recomande pe cineva de la asistenta sociala din cadrul episcopiei, arhiepiscopiei de care apartii si sa vezi ce asezaminte sociale, sanatorii, centre pt. bolnavi psihici exista, fie pe langa manastiri, fie pe langa parohii.
Daca cele din zona ta, te depasesc financiar, nu se poate sa nu fie si alte variante mai ieftine, eventual in alte episcopii, in judete pe unde mai aveti rude, desi, parerea mea, e ca mama ta are nevoie cel mai mult de iubire si afectiune si de apropiere din partea cuiva care tine la ea, chiar in starea in care e.
(asta, daca n-ai incercat deja si varianta cu alte judete, oriunde in tara)

Maica Domnului cu tine!

Intr-adevar cu preotul de acolo de la spital nu am vorbit ptr mama, am preferat sa ii pun numele la slujbele de maslu aici la bucuresti unde merg eu. Caut intr-una locatii oriunde in tara, am rugat de mult timp si rudele sa se intereseze, dar patronate de biserica nu prea sunt. Oricum, ma indoiesc ca in centrele patronate de biserica si de pe langa man astiri ar lasa-o sa fumeze si pe mama daca n-o lasi sa fumeze o apuca crizele si incepe sa faca urat de tot.
Multumesc pentru sustinere si sfaturi.

Da, încerci şi ceea ce nu este posibil. Nu e nimic de condamnat având în vedere situaţia în care te afli.
Părintele tău duhovnic ce te sfătuieşte, ce soluţii ţi-a dat?
Care este reacţia mamei tale faţă de lucruri sfinte, faţă de icoane?

Parintele duhovnic m-a ajutat acum doi ani s-o internez si a vizitat-o si la spital. Din pacate, mai mult de atat nu poate face nici dansul, nu stie unde sa ma indrume, altfel decat in rugaciune.
Mama uneori merge la biserica si se roaga insa desi e ortodoxa prefera bisericile catolice, spune ca acolo ii place mai mult. S-a si impartasit la catolici si daca incerc vreodata sa-i spun ca nu trebuie sa faca asta spune ca astea-s prostii.
A purtat multa vreme o cruciulita sfintita insa acum nu mai vrea sa poarte. De mers la biserica acolo unde este nu poate merge ptr ca inca nu se deplaseaza singura bine (are ameteli si cade din picioare), am scris la inceput ca a fost operata la picior recent si inca nu s-a refacut. Si oricum, spune ca nu vrea, ca-i e suficient faptul ca aude slujba pe geam.

Concluzia, din tot ce s-a discutat pe topic, e limpede: nu se poate.
Unii oameni sunt specialişti/experţi în a demonstra că nu se poate. Puterea lor de a aduna argumente sterile este uluitoare.
Iată, deci, că se poate!

Sa se poata, ce, pana la urma?
Ca asta e marea intrebare de fapt.

Eu nu stiu despre ce vorbiti voi dar intrebarea mea ramane, ce pot eu face? Ce pot face toti aceia care au in familie o persoana bolnava mental, o persoana cu care nu se poate convietui, de care nu se pot ocupa si nu-l pot ingriji si ptr ingrijirea caruia statul nu ofera niciun sprijin si lasa totul doar pe seama familiei, netinand cont de toate piedicile care fac ca familia sa nu poata ingriji o asemenea persoana.
M-au sunat de la spitalul unde e mama. Joi trebuie sa ma duc s-o iau. Nu intereseaza pe nimeni ca n-am cu ce sa ma duc s-o iau, ca am sau n-am bani de drum, ca nu am unde s-o duc si cum sa ma ocup de ea.
Voi vorbiti, despre ce... nu inteleg, iar eu sunt disperata. Copilul imi doarme, cu sotul m-am certat grav ptr ca l-am rugat sa apeleze la parintii lui s-o ia macar o vreme la ei dar nici nu vrea sa auda, spune ca nu le poate cere asa ceva si da din umeri cand il intreb ce facem. Ca sa ne mai invoim iarasi o zi de la birou amandoi sa mergem joi acolo s-o luam pe mama o sa avem probleme si riscam sa ne pierdem serviciul amandoi. Pe cine intereseaza toate astea? Pe nimeni!

http://adevarul.ro/locale/iasi/roman...fb6/index.html
http://www.gandul.info/politica/depu...entul-13533038
http://www.ziare.com/articole/tratament+schizofrenie
Si inca un caz care seamana ca si comportament f mult cu mama :(
http://www.avocatnet.ro/content/foru...a-de-zile.html

Au mai trecut cateva saptamani. Timp in care am luat legatura cu peste 30 de asociatii umanitare, fundatii si cu cei de la directia generala de asistenta sociala a primariei buc. sect 6 de care apartine mama, cu centrul camin de zi al parohiei de care apartine ...rezultatul? Un mare zero, NIMIC, niciun fel de ajutor sau sprijin.
Fundatiile si asociatiile nu se ocupa cu asa ceva sau nu au voluntari care sa vina la domiciliu, ei doar se duc pe la caminele de batrani de Paste si Craciun cu pachete, la DGASPC nu sunt fonduri si nici locuri in caminul de stat (lista de asteptare de vreo 5 ani de zile), centrul care tine de biserica se ocupa de copii si asigura o masa calda dar doar celor care au venituri mult mai mici decat mama sau nu au pe nimeni.
Toata lumea imi spune ca ma intelege, ca e un caz dificil din cauza ca e schizofrenica si ca nu poate fi internata undeva. Bun, dar nici neinternata nu poate sta ptr ca-si face rau singura si celor din jur. Societatea romaneasca nu ofera niciun sprijin si niciun ajutor in astfel de situatii. Gasesc tot mai multe cazuri asemanatoare cu al meu care sunt la fel de disperate si fara rezolvare. Ma intreb cat va mai dura pana voi ajunge si eu s-o iau pe calea spitalelor de psihiatrie pentru ca o viata traita intr-un asemenea stres si teroare psihica nu stiu unde altundeva ar putea duce.

O rezolvare, chiar daca provizorie, ar fi la Spitalul Sf Luca (fost nr. 10) din Berceni. E dupa Spitalul 9, conceput ca sectie de cronici cu internari de mai lunga durata.

Imi pare rau sa aud ca situatia batranilor, a bolnavilor si, mai ales, a batranilor bolnavi a ramas la fel de dificila in Romania ca atunci cand am plecat in urma cu trei ani.

Mihnea nu se interneaza la Sf Luca, nu sunt locuri. M-am interesat deja.

Si in niciun spital de psihiatrie nu o interneaza fara acordul ei daca nu e intr-o criza maxima in care sa faca scandal rau de tot (si nu face), iar acordul ei, adica internare de buna voie nu exista. Ptr ca in mintea ei, ea nu e bolnava. Ea vrea sa stea acasa la ea si sa ne terorizeze pe noi.

Sper ca adminii sa-mi ingaduie sa promovez aici un grup pe care l-am creat pe celebra retea sociala Facebook, intrucat nu am gasit sa existe un astfel de grup si este nevoie de asa ceva. Grupul se numeste "Grup de suport ptr. familiile celor bolnavi psihic", nu pun link-ul, dar cine este interesat poate da join pe Fb. Este un grup public si se poate inscrie oricine are un membru al familiei/prieten bolnav psihic si doreste sa vorbeasca cu alte persoane aflate in aceesi situatie.
Multumesc.

Totusi, e asa greu sa o evitati?
Zic si eu, de cat sa fie internata cu forta, pe bani nu putini si sedata mai tot timpul ca leguma..

Exista inclusiv mijloace legale pentru a o tine la distanta.

Cum s-o evit Alin? ca vine la usa si bate pana deschizi. Si daca nu deschizi tipa si urla.
NU stiu daca se baga politia sa interzica unui membru al familiei sa-ti vina la usa. Chiar daca o face deranjant si la ore nepotrivite. Ca vine la mine la usa e una dar la fel deranjeaza si propriii vecini din bloc. Si ei s-au mai adresat politiei care le-a spus ca n-au ce sa-i faca, ca e bolnava psihic si degeaba ii dau avertisment sau amenda.

Cat poate sa tipe si sa urle? O ora? Asta este.

Ba sigur ca se baga, sau ar trebui, ca exista si legi in acest sens.
Cu atat mai mult daca obtineti un ordin de restrictie sau cum se pare ca se zice la noi "ordin de protectie".

http://www.alegedemnitatea.ro/legisl...l-de-protectie

Daca agresorul e bolnav psihic, problema nu se trateaza cu inchisoarea se trateaza cu internare fortata.
Ar trebui cumva sa omoara pe cineva mai intai?

Exista legi in acest sens, daca politistul de cartier nu vrea sa le puna in aplicare, intotdeuna se poate escalada conflictul, audienta la comandant, se pot da in judecata si institutiile Statului de ce nu.

Romanul are tendinta sa paseze treaba pe politist, polistul stie ca e bataie de cap si nu se baga pentru ca mai mult decat sa paseze problema la altii, romanul face nimic.

Escaladarea conflictului pana la proces cu institutiile statului, ar fi un precedent unic, e drept, dar poate e chiar inceputul prin care se poate schimba ceva in tara asta mai ales ca exista un context potrivit - presa a inceput sa vorbeasca despre asta, o data deschis procesul cu siguranta vor prelua cazul.

Sigur, nu e asa simplu si comod ca un grup de facebook, dar financiar demersul e mai accesibil chiar decat 1-2 luni de azil, care macar daca ar exista ca posibilitate..

Da Alin... nu zic ca e imposibil ce spui tu, insa nu ar fi vorba de bani ci si de timp. Ceea ce eu ca mama a unui copilas de 2 ani, in cresterea caruia nu am niciun fel de ajutor, nu am. Plus ca poate in teorie lucrurile or fi simple, in practica insa m-am lovit de atat de multe ori de nesimtire, usi inchise in nas, oameni rauvoitori, incat nu mai am suficienti nervi si energie sa ma apuc de un asemenea demers.
Iar ce spui tu acolo cu presa care a inceput sa vorbeasca despre asta, a inceput sa vorbeasca inca de cand cu cazul acelui tanar din iasi care a pus o bomba la universitate parca. Dar timpul a trecut, articolele au fost uitate, legile nu s-au dat si au fost ingropate si starea de lucruri este aceeasi.

Oricum, intr-o tara in care orbii si schiopii, cei fara o mana sau un picior, fara un rinichi sau alte handicap-uri grave sunt inca chemati in fiecare an in fata comisiilor medicale ptr a li se reconfirma handicapul si prelungi pensia pe caz de boala.... eu nu ma mai mir de nimic.
Nu stiu ce-or spera/astepta? sa le creasca piciorul la loc? sa le revina vederea?

Nervii si energia se vor consuma oricum, intr-un fel sau altul.

Asa este. Insa sunt anumite conjuncturi in care pur si simplu simti ca nu mai faci fata. Nici fizic nici psihic. Cand o duci tot dintr-o problema intr-alta de ani si ani la rand ca mine ajungi intr-un punct in care simti ca nu mai poti.

Vrei nu vrei tot va trebui sa le faci fata cumva.
Alternativa care este, sa te internezi si tu la spitalul 9?

Ori te lupti cu mama ta, ori cu Institutiile Statului ca sa ia masurile care se cuvin.
Eu cred ca mai degraba ai sanse de reusita in al doilea caz.

Daca ai mai cunoscut si alte persoane care se confrunta cu probleme similare, ati putea face o actiune de grup, ar fi si mai eficient.

Din pacate, toti cei pe care i-am cunoscut sunt in cam aceeasi stare ca si mine. Nu mai fac fata si nu au reusit nimic in lupta cu Institutiile Statului.
De facut fata dupa cat se vede incerc sa fac fata inca, doar ca e tot mai greu. Si bat pasul pe loc. Institutiile statului mi-au dat deja raspunsul negru pe alb si in scris ca nu au cu ce sa ma ajute. Tocmai m-a sunat tipa de la asistenta sociala sa-mi spuna cand ajung sa-mi ridic hartia. Ei au program de bugetari pana la 16:00. Eu lucrez intr-o companie privata pana la ora 18:00. Ca sa ajung sa iau hartia aia de la ei ar trebui sa ma invoiesc sau sa-mi iau concediu. Doar ca nu mai am zile de concediu, le-am epuizat pe toate tot ca sa alerg dupa problemele cu mama sau cand a fost cel mic bolnav.

Maria, la tine sunt mai multe probleme.

Mai intai ca trebuie sa existe centre inchise pentru oameni bolnavi psihic. Nu cred eu ca ii lasa liberi pe strada. Sunt oameni care au probleme cu droguri, care sunt pericol public etc. Trebuie sa fie tinuti undeva. Nu au voie sa stea pe strazi.
Cum i-au dat drumul mamei tale, daca nu este in stare nici sa-si ia tratamentul singura? Am inteles ca exista tratament care amelioreaza mult boala si daca l-ar lua nu ar mai face tampenii. Plus ca-i trebuie si psihoterapie.
Ea nu este om de lasat asa singura, trebuie tratamjent si ingrijire medicala.

In al doilea rand trebuie intrebat la casa de sanatate daca nu asigura un ajutor.
Ori un centru, ori plata unei persoane care sa stea cu mama acasa.
Este si de competenta lor.

La tine este o data problema ingrijirii si apoi si problema platii.

Si trebuie sa discuti serios si cu rudele, mai ales cu socrii tai. Macar la copil sa te ajute.
Nu se poate sa te lase atat de singura sa te zbati. Ia-i si vorbeste cu ei serios si hotarat.
Macar pentru copil trebuie sa gasesti o solutie.

Si ce e aia sa te duci tu sa-ti iei hartia? Dar exista posta!!!!!!!

Nu au reusit? Dar au incercat? Ce mai exact?

Plangere penala au facut?

Legea e aceeasi pentru toti, difera doar masurile coercitive.

Hartia cu ce mai exact? Ce ai cerut si ce ti s-a raspuns?
De ce sa o ridici daca nu te ajuta cu nimic.

Ba uite ca asa e in Romania.
Si cainii vagabonzi si bolnavii psihici periculosi, sunt lasati liberi pe strazi.

Pentru ca nu exista resurse sa-i interneze pe toti.
Li se sa parafa cu "rezolvat" pentru ca momentan se potolesc aflandu-se sub efectul medicamentatiei, pe urma in cateva zile o iau de la capat.

Nu si la noi.
Nici macar nu stiu daca sunt incadrati la handicap care sa le dea dreptul la ingrijitor.
Si la sumele care se platesc pentru ingrijitor, nu se baga nimeni la asa ceva.
Probleme de alta natura poate da, insa bolnavi psihic nu, nu rezista nimeni.

Sophia se vede ca nu locuiesti in tara, altfel ai fi aflat deja ca in Romania se poate orice. Logic ar fi ca lucrurile sa stea asa cum spui tu dar nu stau. Deloc.
Spui ca nu au voie sa stea pe strazi? Si cine sa nu le dea voie? Nu exista un termen legal care sa ii impiedice. Am postat acum cateva mesaje (vezi pag. anterioare cum sta situatia in Romania, cum nu exista legi, si cum nu se face NIMIC cu acesti oameni bolnavi psihic).
Am vorbit la Casa de sanatate. Nu exista fonduri. S-au terminat. Si cand se termina fondurile CAS stii cum se pune problema? Ai pe cineva care si-a rupt piciorul si are nevoie de un baston/carja cotiera/scaun cu rotile? Nu ai bani sa cumperi? Ceri de la CAS. Nu mai sunt fonduri se respinge cererea. Are cineva nevoie de o proteza medicala decontata de stat ca nu ai bani? Nu mai sunt fonduri te priveste cum te descurci. Asta e raspunsul. Cerere respinsa pe motiv de lipsa de fonduri.
Poti sa mori cu bolnavul de gat, statul nu are ce sa-ti faca daca nu mai are bani.
Exista cateva centre, toate mega aglomerate si cu liste de asteptare ptr internare deja completate pentru ani de zile de aici inainte.
Aceeasi situatie ca la cresele de stat. Din care sunt doar 2 la mine in sector, am mai povestit.
Cat despre rude si socrii si ajutor din partea lor. Alte rude apropiate nu am. Iar pe socrii nu-i pot obliga sa ma ajute daca ei nu vor. Si nu vor ptr ca nici nu pot. Sunt si ei batrani, mai batrani ca mama, soacra-mea se interneaza si ea zilele astea sa se opereze, anul trecut a mai avut o operatie, financiar nu au cu ce ca au pensii f mici si nici nu locuiesc in acelasi oras cu noi. Sa vina sa stea aici cu copilul meu nu au cum ptr ca nu avem spatiu (locuim intr-o garsoniera) iar sa dau copilul la ei nu se pune problema. Nici nu pot sa se descurce cu ei (soacra nici sa schimbe un pampers nu a reusit desi i-am aratat de vreo 10 ori, nu-l poate ridica in brate sa-l spele la fund in cada) si nici nu as putea sa stau fara el si nici el fara noi. Pana la urma nu am facut copil sa-l vad odata la cateva luni (ca nu ajungem la socrii decat de maxim 2 ori/an ca nu avem bani de transport si nici timp).
Ultima ta remarca.... am intrebat si eu de ce nu-mi pot trimite hartia respectiva prin posta. Raspunsul dnei de la DGASPC "Nu oferim astfel de servicii doamna. Asa e procedura, trebuie sa veniti dvs s-o ridicati personal".
Crezi ca eu cand zic ca nu mai pot si simt ca innebunesc zic degeaba?

Alin nu stiu daca au facut si plangere penala, ma refeream la faptul ca au incercat la fel ca si mine sa interneze persoana bolnava psihic undeva definitiv si nu au reusit.
Am solicitat un loc intr-un camin/spital de stat si eventual ajutor social, ingrijire la domiciliu, vizite periodice medicale acasa, etc.
Hartia contine raspunsul lor de negatie cum ca nu au locuri si fonduri ca s-o ajute in vreun fel pe mama mea. Nu am vazut inca ce scrie in ea dar astia mi-a zis doamna respectiva la tel. Sa vin sa-mi ridic hartia de negatie.
Am nevoie de acea hartie pentru a o prezenta ca dovada daca vreau sa incerc sa depun o alta cerere in alta parte, in alte sectoare/orase ale tarii de internare. Ptr ca asa spune legea, ca mai intai trebuie sa ai negatie de la institutia de care apartine persoana cu domiciliul, ca te-ai adresat lor si ca ti-au respins cererea ptr ca nu sunt locuri. Altfel nu poti sa faci cerere in alta parte.