...........

..........................

Aveţi dreptate amândoi!

.............:)

...................

chestia asta e discutabila

Eu tot n-am inteles scopul topicului :)

sa ne informeze despre o stire controversata

Unde-i controversa totusi?

Înainte de pocăinţă nu ai iubit? Nu mă refer la apropiaţi, poate un animal aflat în suferinţă sau un sărman de pe stradă. Şi compasiunea tot o formă de iubire este. Sau n-ai făcut nici un act de milostenie înainte de a te pocăi? Iar dacă la tine nu a funcţionat, nu sunt oameni nepocăiţi care iubesc?

Sunt mai multe trepte si moduri ale iubirii. Nesfarsite...

roadele Duhului, asa cum bine spunea apostolul Pavel in Galateni: "Iar roada Duhului este DRAGOSTEA, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa"

Unde e scopul topicului? Sau ideea.. ca nu am priceput pana la urma :)

Se pare că numai noi, buricul pământului (care ne pocăim), ştim să iubim, restul nu.

Scopul topicului era sa vad opinia forumistilor legat de aspectul mentionat. Cred ca si-a atins scopul, multumesc pentru opinii.

Eu n-am inteles care este aspectul atat de intens comentat :))

Atitudinea de intelegere si iertare a lui Hristos fata de cei care il urau.

Nu punem in fata numai ceva sau altceva, ci cate cineva face din confuzie,propria sa proiectie. Eu am crezut multa vreme ca e distant, rigid si aspru, cum era in copilaria mea tata, despre care nu stiam ca e chinuit de o mare neputinta. Acum dupa ce Dumnezeu mi-a aratat cat de mult ma iubeste si ma ocroteste, e opusul imaginii tatalui meu si nu mai fac confuzie intre cele doua chipuri, fiindca am incetat sa proiectez aiurea.
In urma cu niste ani, am asistat la un program sustinut de biserica ortodoxa si o etapa a acestui program era descoperirea lui Dumnezeu. Suna ciudat, dar s-au descoperit atatia Dumnezei, cati participant erau :) . In sensul ca Dumnezeu evident ca era considerat a fi unic, dar fiecare I se adresa diferit si simtea ca primeste raspunsuri de la acea fateta a lui Dumnezeu, care corespundea starii sale. Cei cu stima de sine si respectul de sine foarte scazute se autoflagelau cel mai tare, iar cei senini in inima se bucurau de iubire.

Cum sa nu? Caut-o pe net pe maica Siluana Vlad. Ea vede iubirea lui Dumnezeu in toate.

Cand am fost in pelerinaj la Meteora, avand avantajul de a merge cu monahi, am stat poate un pic mai mult de vorba cu o maicuta romanca stabilita acolo, care ne-a “tradus” arhicunoscuta pictura reprezentand scena Judecatii de Apoi. Acolo in josul scenei, e balanta in care pe de o parte pun pergemente ingerii, iar in celalalt taler pun dracii pergamentele lor. In talerul cu fapte bune erau vreo 4 pergamente, in cel cu pacate erau vreo 8 si totusi talerul pozitiv era mai jos, mai greu. De ce?-ne-a intrebat maica si tot ea a dat si raspunsul: Fiindca la faptele bune se adauga mila si iubirea lui Dumnezeu pentru om, iar aceasta inclina in final balanta, dupa reguli de El stiute.
Am mai vazut si alte fresce cu Judecata de Apoi, dar talerul ingerilor era mereu gol, ceea ce iarasi spune ceva, de data asta despre intentia de a controla privitorii ;)...

Isus intelegea micimea in duh a acestora si regreta neputinta lor si de aceea nu doar ca i-a iertat, ci l-a rugat si pe Tatal sa fie milostiv cu ei, fiindca doar atata pot. Eu inteleg asa, la modul simplu, felul in care parintii inteleg ceva ce copilul nu-i copt sa priceapa: cand copilul e bebelus, parintii au zero pretentii de la el si il iubesc, dar cand poate mai mult, ei continua sa il iubeasca, insa pretentiile cresc pentru binele lui si uneori ii aplica si pedepse ca semnale de alarma ca se abate de la drumul bun, insa de iubirea lor nu il lasa sa se indoiasca vreodata. Acum, daca copilul e frustrat si zice ca tata e rau ca l-a certat cand a spart geamul vecinului, asta deja tine de judecata copilului, nu de cea a tatalui care a vrut doar sa-i arate ca nu face bine.

Multumesc pentru subiect, am citit postari foarte frumoase despre iubire si iertare.
Eu insa raman la ceea ce simt de o vreme si anume ca ar fi o trufie din partea mea sa iert pe cineva. Ca sa iert, trebuie sa judec mai intai si sa vad daca a gresit si cat de mult a facut-o, ori eu nu sunt cladita la masurile astea, ci la unele mult mai modeste. Iertarea cred ca e treaba lui Dumnezeu, iar treaba mea e sa ma rog pentru acea persoana si sa ma intreb de ce m-a deranjat, sau mai exact, ce aspect urat al propriei mele fiinte a scos la lumina acel om.

Doamne ajuta !

9. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.
(...)
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.

În loc de epilog:

"Iar vouă, celor ce ascultaţi, vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, rugaţi-vă pentru cei ce vă necăjesc. Celui ce te loveşte peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia pe ale tale, nu i le cere. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor. Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei.Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii tot aşa fac. Şi dacă daţi cu'mprumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu'mprumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu'mprumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv.Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va turna în poală ; căci cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. " (Luca 6:27-38)

12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

fara pocainta , omul iubeste limitat. pe ai sai , indiferent cat de larg este "ai sai" si atat.
iar daca iubeste mai mult, fara pocainta si fara Dumnezeu iubeste din mandria de sine.

Orice compasiune, milostenie, si iubire fara poainta , deci fara frica de Dumnezeu , este mandrie de sine si slava desarta.

toti oamenii iubesc si iarta insa o fac lumeste. Ca sa o faca dumnezeieste e nevoie de pocainta si nevointa.

Ce inseamna iubire si iertare lumeasca? a iubi si ierta impreuna cu pacatele tale. de esti avar asa iubesti si asa si ierti. de esti egoist si invidios, la fel iubesti si la fel ierti. iar de esti mandru la fel e si iubirea ta.

"Asa cum milostivirea fara adevar este urata, tot asa urata este si intelepciunea intru neadevar. Insa si una si cealalta trebuie aduse la aceeasi masura, dupa cum graieste Proorocul: "Mila si judecata Ta voi canta Tie, Doamne, Canta-voi ,voi merge cu pricepere, in cale fara prihana. (Psalm 100, 1-2). Astfel se cuvine si pricepere sa avem si fara prihana sa proslavim, in aceeasi masura cu dreptatea."
Sf. Dimitrie al Rostovului

Foarte frumoase ambele postari, Mihaela, prin ele se imbogateste, cu lira duhovniceasca a sfintilor, tema noastra.
Afirmatia selectata as reformula-o un pic. Intrucat nu putem vorbi de mandrie si slava desarta ori de frica de Dumnezeu la unii oameni, de pilda la inocentii copii de varste fragede care, totusi, iubesc atat de multe si atat de limpede - as reveni la ideea ca sunt trepte si varste ale iubirii.
Iubirea altoita de duhul pocaintei este una mai aparte. E mai inalta ori mai adinca, e mai bogata - e altfel. Intrucat, fata de iubirea fireasca/naturala, ea este transformata ori potentata catre deplinatate prin har. Si roadele harului inlauntrul iubirii naturale/firesti sunt nesfarsite si, adeseori, de nenumit...