Imi pare rau, nu inteleg, totusi...
Dar iti multumesc ca mi-ai atras atentia.
Singura mea problema cu colegul e ca scrie un pic cam alambicat/confuz/de-a valma pentru gustul meu. Simt mereu nevoia unei clarificari, cand ii citesc postarile... Dar poate ca si eu scriu tot asa, pentru el sau pentru altii, deh...

Pai poate iti exprimi mai clar si tu nedumirea si clarificam ideile :)

Cu colegu' Jonny la fel, dar daca te straduiesti putin, ceva se vede dincolo de cuvinte si forma "originala" de exprimare si chiar merita efortul nu de putine ori.

Mai ales ca de multe ori nu incearca sa fie pedant ci pur si simplu e experienta practica a unei vieti schimbate - chestie despre care nu pot vorbi multi si nu pentru ca n-ar avea ce schimba.

Sunt de acord. M-au "atins" numeroase mesaje din postarile colegului. Ii sunt recunoscator pentru asta...:)

Ma rog pe acolo erau niste sfaturi cum nu:
Ioan67 a scris:"Priveste, asadar, cu nadejde in viitor! Lucreaza ca sa ti-l fauresti cat mai frumos, cu rabdare si cu gand curat."
Ma rog, poate sunt eu prea paranoic cand vine vorba de conversatii pe Net.Am avut situatii cand oamenii nu mi-au spus direct niste chestii,au lalait-o ,sau au deschis alte Topicuri,nu mi-au scris nici pe PM etc .Sau daca au facut-o, au scris si pe Forum ceva, cumva sa arate ca ei au ultimul cuvant?
Dupa mine ca si crestini cand avem ceva mai important de spus ,cred ca ar trebui spus intre 4 sau 6 ochi, asa sa facem, nu sa ne balacarim aici.Ma refer chestii care trebuie spuse intre putini oameni.Ca oamenii sa fie ziditi.

Da eram pe un Forum cu ani in urma nimeni nu vorbea de patimi.Dragi de ei toti erau niste sfinti. Si atunci cred ca am scos cate o "perla", cand le spuneam de cautarile mele, si de ce nu functioneaza cate un program de filtrare Internet si nici ei nu aveau idee.Darr nimeni nu avea nici o patima.
Nimeni nu scoatea nici o perla...
Dar sa nu fi ajuns sa te certi cu ei ca le stiau pe toate.Ultrraortodoxism curat.
Ma rog eu asa am simtit sa deschid anumite topicuri aici, care poate au mirat, fiindca v-am spus am patit anumite lucruri in viata mea.

La un moment dat am spus si de un mare site, care inadmisibil poate fi accesat de oricine, fara logare, fara nimic,orice pusti care poate intra fara nici o intentie de al cauta.
Rusii au coloana l-au banat pe teritoriul lor. Si am inteles ca nu numai acel site, care corect trebuia sa aiba logare sau niste reguli.

Vezi Ioan67 am mai auzit de chestia asta pe unele Forumuri oamenii care simt ca nu vibreaza la fel, sau nu simt la fel.Vedeau un lucru fiecare in mod diferit.Fiecare i se pare ca celalalt scrie alambicat.
Mie mi se pare ca poti sa scrii ca Dostoievski, mult foarte mult despre ceva care poate fi explicat mai simplu.Nu am reusit sa citesc Fratii Karamazov pana la capat, s-a intrat prea mult in amanunte. Nu e stilul meu.
Eu am vrut sa spun cat ai de nebun trupul, e mai importanta empatia, apropierea, decat relatia trupeasca, eu cel putin as am resimtit-o in anumite perioade cand omul de langa mine era plecat. Dar iara fiecare a inteles ce a vrut el.
Doamne ajuta!Daca aveti ceva util legat de "perlele" alea puteti sa ma contactati pe PM.V-as fi recunoscator.

Mi-as fi dorit sa schimb mai multe din nefericire.

.................................................. ..............

Mă mir şi mă minunez.
 

Ortodocşii au îmbrăţişat luxiferianismul egipsihologic în aşa mare măsură încît:

1. AlinB a scris o pagină întreagă şi nu a mai aruncat vina pe secte şi nu a mai făcut nebun pe nimeni.
2. Ioan67 a renunţat la cruzime şi aduce mari elogii şamanismului ca medicină a viitorului.
3. Jonnyw23 era pe un forum al ''sfinţilor'' şi dorea să fie pe un forum al ''păcătoşilor'' ca să-şi poată explica egipsihologic mai bine toate patimile.
4. Iorest urăşte sectarii pentru că botează şi pentru că se cred mîntuiţi dar nu zice nimic de credinţa lor eretică prin care o necinstesc pe maica Domnului. Ortodocşii şi catolicii se cred cinstitori de fecioare deşi pe toate gardurile folosesc indemnurile la felaţie băgînd şi scoţînd... idei din capul oamenilor de parcă ar avea ei dreptate.

Practic ne aflăm în vrăjeala lui lucsifer marele psijighîtru foarte egipshiholog care îşi bate joc de Domnul Iisus Hristos şi Cuvîntul lui Dumnezeu şi voi staţi bine mersi corcindu-vă cu toate minciunile lui.

Mă întreb cînd o spă pricepeţi că egipsihologia şi psijighâtruştia este o bătaia de joc la adresa lucrării lui Dumnezeu.

De credinţă avem nevoie şi de credinţă credincioasă şi nu de aiurelile gLumii plină de medici şi preoţi snobi!

Mai degrabă bagi o bîrnă telescopică cît stîlpul de telegraf telefon radio prin gaura unui ac sau o cîmilă cu 10 cocoaşe sau o parîmă de oţel care ţine poduri sau ditamai turnu' Effel sau statuia Libertăţii sau vîrful Babele decît un BOGAT foarte băgat... mai uşor intră toate astea în împărăţia Cerurilor decît un BOGAT.

BogatuLe du-te de învaţă...... mergeţi de învăţaţi...... ştiţi voi ''Ce Voiesc'' şi nu egipsiholojie şi nici pisijighârie!

Sper că nu v-am supărat!

De credinta in virtutile imaginare ale sectei NIP, fantome de episcopi albastri, soarele semisferic de piatra si luna de ghiata :)

De credinta in virtutile reale şi imaginare ale Domnului din NIP, ''fantome'' de episcopi albastri, soarele semisferic de piatra si luna semisferică de ghiata!! :)

Da! Absolut bineînţeles!

Asta e adevărata ortodoxie creştină fără eresuri şi fără sectarisme şi fără orice fel de piaţete egipsihologice pline de ''marfă'' cu care vă îmbată şi vă încîntă gLumea!

Lepădaţi deci lucsiferianismul şi atunci veţi pricepe pe Adevărul!

ȚNu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi"

Taman acum te-ai prins ca judeca prost? :)

Amin. ''Căci cu măsura cu care măsuraţi veţi fi măsuraţi şi cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi oricine se uită la o femei ca s-o poftească a şi săvîrşit păcatul în inima lui iar cine zice fratelui său prostule sau nebunule este vrednic de judecata soborului sau de focul iadului... deci nu am venit să stric Legea sau prooorocii ci s-o Întăresc! Amin.

Însă BogatuLe... du-te de învaţă... bogaţilor... mergeţi de învăţa-ţi... ştiţi voi ce... ştiţi voi ce voieşte Dumnezeu.

Însă păcatale, judecaţi-le şi daţi-le afară din inima voastră ca să nu devină neghine pline de pleava cu care vă îmbrobodesc snobii gLumii (medicii şi preoţii ei).

Ţi se pare că am judecat pe colegii de forum? M-am mirat cum de i-a făcut egipsiologia pisijighâtrică atît de buni unii cu alţii... mă simt ca în egipetul antic şi ca în cetatea lui Lot.... numai oameni buni... toţi fraţi ''buni'' unii cu alţii.

Exact... şi tu eşti exemplul perfect: deşi mă faci mereu nebun şi bolnav psihic şi sectant şi eretic şi altele mai rele eu te socotesc un frate bun creştin ortodox. E clar că judec prost... ''fraţii şi surorile Mele sunt cei ce fac Voia Tatălui nostru din Ceruri''... şi nu apărătorii teoriilor gLumii cu toate medicinele şi egipsihologiile ei cu care vă fermeacă şi vă vrăjesc ca pe pui... ca să ajungeţi şi voi pui de VIPeresuri.

Tu te-ai prins că judec prost? Păi nici nu m-am apucat să judec.... că dacă mă apucam...... ferească Dumnezeu.(Nu mai rămînea piatră pe piatră din noi!)

''Un om oarecare se cobora de le Ierusalim la Ierihon...
..................
Deci cine este aproapele tău?

Fii serios, nu intereseaza pe nimeni criteriile tale, la ce rezultate au produs, o gLuma de religie..

Ce texte ai în tine, auzi tu acolo... ''fii serios'' ieşit din gura ta... ce-ţi mai plac gLumele tale... şi susţii că cică m-ar interesa pe mine criteriile care nu interesează pe nimeni afară de tine şi pe care tu le susţii că defapt alea sunt ale mele, alea pe care le zici tu, tu ăla care spui despre Creştinismul Ortodox autentic şi veritabil şi Adevărat că este o gLume de religie... Păi ei au lepădat gLumea spre deosebire de mulţimile de oameni debusolaţi şi păcăliţi pe care le iei drept criteriu de credinţă în toate teroiile gLumii pentru numărul lor mare... milioane sau miliarde.

Chiar că ai criterii ''sănătoase''... ia-te după lucsifer şi o să ajungi Kaa-gLumea!

Eu prefer să am criteriile Dreptăţii în Adevăr şi să mă iau după Hristos... crezînd în NIP şi în toate cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice.

Mă întreb ce-ţi pasă ţie dacă nu interesează pe nimeni? Vine şi vremea aia pentru fiecare... Să vezi atunci cum îşi vor aminti brusc.

Şi nu este o religie căci Dumnezeu Iisus nu a venit să întemeieze vreo religie, nici atunci şi nici acuma, căci cu asta se ocupă gLumea ci a mîntuit poporul lui Dumnezeu şi a ales dintre păcătoşi un popor pentru El ca să-l facă şi să fie sfînt pentru ca toţi ceilalţi oameni care caută scăpare şi mîntuire să aibă unde găsi exemplul bun... de iubire şi nepăcătuire.

Tu contrazi-mă şi fixdează-ţi idei că poate poate o să reuşeşti să ţi le şi crezi... ferească-te Dumnezeu.

''Afară-i vopsit gardul şi-nlăuntru leneopardul care se preface perfect că nu se preface.
Cum de ai avut puterea să scrii o pagină întreagă fără să te istoveşti?

Matale ai o obsesie.

E ceva mult mai puternic şi mai adînc decît o banală obsesie... decît o superstiţie... decît o vrăjeală cu care te farmecă cineva ca să cazi în obsesii... în timidităţi şi crize şi complexe de superioritate sau inferioritate... e ceva mult mai înalt şi mai bun.

Cele 7 Trîmbiţe Apocalptice sunt 7 oameni deveniţi îngeri, deveniţi sfinţi... iar mesajele lor Apocaliptice trebuie să spulbere tot păcatul şi mîndria de pe gLume... din orice om.

Eu, o mică omidă care se suie pe smochin, sunt nesemnificativ, ca un fir de nisip crăpat în 14... şi răspîndit în vînt ca sfera unei păpădii ce se crede şi ea un fel de trîmbiţă din moment ce tulpina seamănă cu un tulnic şi se mai şi crede sfîntă din moment ce are sevă albicioasă.

''Obsesia'' mea nu e obsesie ci e altceva mult mai frumos şi VIU... e VIITORUL!

Ca sa impac ambele aspecte, eu tind sa cred ca esti crapat in 3...:)
Virgula 14...(!?!?), din pacate....

Asta-i bună de tooot. :)))))))))))))))))))))))))))

Aşa-mi trebuie dacă am fost dat la studii fizico-matematice de mic... la atîta mă pricep aşa crăpat în PI=3,14.

Cunosc un om care transforma totul in jurul lui in zambete.Omul cred ca vede totul in roz.
Imi aduc aminte de Nicolae Steinherdt cred in Jurnalul fericirii cand spune despre o paralela cum trebuie sa fie crestinul si arata o pisica care mancase un peste.Peste o ora zice, nu vei mai spune nimic de peste, doar de pisica.Carnea de peste s-a transformat in pisica.Si dadea referire la incercarile si suferintele prin care trece crestinul, il fac tot asa, sa transforme orice incercare din puscarie, intr-un crestin "mai hranit duhovniceste" .
Tot asa omul meu acesta transforma totul in voie buna. As da masina mea fara nici un rregret ptr a stii cum gandeste omul asta,ptr a vedea felul lui de a vedea lumea, sa inteleg paradigma care o are in inima.
De ce oare stand atatia ani langa el nu pot invata "mestesugul" acestui om minunat.
Mi-as fi dorit si o schimbare mai profunda de gandire in ce ma priveste.Dar cine stie niciodata nu e prea tarziu.

Nu-i nevoie sa dai masina. Iti spun eu pe gratis care e "secretul": smerenia.
Un om smerit, din cate am pricepit, le primeste pe toate cu inima larga ca din Mana Domnului. El si-a incredintat viata, cu adevarat, Bunului Dumnezeu. De aici simplitatea. Apoi veselie si jugul cel usor si toate celelalte...
Deci secretul nu-i greu de aflat, e poate mai greu de ales si, implicit, de practicat.

Un raspuns inca si mai bun a dat tocmai acum Cristiboss pe topicul "Cuvant pentru suflet".
Citeste-l!...:)

Frate Ioan67 nu zici rau acolo dar...
Smerenia ce sa zic fiecare o practicam cum apucam.Uneori poate nu o intelegem intrutotul.
Dar omul asta ce are in plus e dragostea .Nu prea poti sa il jignesti cu nimic, ca si cand nu ar intelege limbajul asta.Veselia asta din inima e ca un izvor vesnic in miscare.Face lucruri din inima ptr cei din jur fata de care nu ar avea anume o obligatie.

Daca fata asta isi face atatea probleme ca e singura la 23,apoi,eu la 31de ani care sunt singur de 1 an si 5 luni ce sa mai zic?Sa ma internez ? :)))) Dumnezeu stie cel mai bine cum le aseaza.

Daca esti barbat, este mai ok :)

Atat pentru un barbat, cat si pentru o femeie, singuratatea este foarte greu de suportat!

Vreau sa aud vesti bune!
 

Mai dragilor m-as bucura sa aud ca v-ati casatorit unii de pe aici de pe Forumul asta.Ca am mai auzit de topicuri dinastea: Sunt singura,Mai sunt baieti crestini etc.M-as bucura sa va contacta-ti pe Pm si sa ne mai dati vesti bune ,caci cunoscandu-va pe Forumul asta, ati intrat in vorba si apoi ati realizat ca sunte-ti compatibili.
Ce v-as sfatui eu pe voi sa nu cautati doar "carcasa" sau spus altfel doar aspect.Sufletul e foarte important.Aveam o colega de liceu, ea ca aspect, daca nu era sa vorbesti cu ea, de la distanta era cam uratica.Cand incepeai sa vorbesti cu ea era totala.Empatie mare,simtire,draguta ,ma rog la ultima intalnire cu colegii de liceu am vazut ca si lucra in domeniu cu copii orfani.I se potriveste.

Vreau sa aud vesti bune.Pozitive.Titlurile astea fara o finalizare sunt cam deprimante.
Doamne ajuta!

De ce majoritatea sfintelor au fugit de casatorie si de ce mai este dat darul fecioriei de catre Dumnezeu daca el se pierde prin nunta?

Au fugit de nunta omenească pentru că îşi dăruiseră inima Mirelui ceresc. Fără nunta cu Hristos, fecioria nu este o virtute.
Dar nici nunta omenească nu e o pierdere. Fecioria nu e pentru tine, ci pentru cel căruia alegi să i te dăruieşti cu toată inima, nu doar cu trupul.

Cum pot face sa nu mai vad nunta ca pe o pierdere?

La nunta dintre soţi Hristos este de faţă şi rămâne cu ei atâta vreme cât şi ei rămân cu El. În căsătorie pe Hristos Îl cunoşti mai ales din iubirea faţă de soţ, în care El este prezent, pentru că Dumnezeu este Iubire.

Nunta nu numai că nu e pierdere, ci e chiar treaptă către Dumnezeu, pentru că este taină şi este inepuizabilă. Toată viaţa poţi (şi chiar trebuie) urca, iubind mai mult şi mai curat, pe măsură ce te curăţeşti şi te lepezi de tine ca să-i faci mai mult loc în inima ta celuilalt.

Toate darurile lui Dumnezeu făcute nouă nu sunt statice, ci lucrătoare. Fecioria nu e dată ca să fie păstrată nelucrătoare. Fie o dăruieşti lui Dumnezeu, fie o dăruieşti omului pe care-l iubeşti şi o transformi în maternitate, care este o treaptă superioară întructât e roditoare.

Ne gândim la Maica Domnului. Pe ea o cinstim şi ca fecioară, dar ca maică parcă şi mai mult. Ea a rămas pururea fecioară, dar nu fără rod. Şi încă ce rod! Fecioară în sensul că n-a avut soţ pământesc; dar a avut nuntă cerească, mai presus de fire, din unirea cu Duhul Sfânt. Pentru că I s-a dăruit lui Dumnezeu cu toată fiinţa, suflet şi trup, de aceea a rămas fecioară. Însă din nunta ei cu Dumnezeirea S-a născut Hristos. Aşa încât este Mamă.

Şi ea este model tuturor fetelor sau femeilor, fie că aleg calea dăruirii totale lui Dumnezeu, fie că o aleg pe cea a căsătoriei şi maternităţii. Amândouă sunt binecuvântate.

Pierde-te!...:)

Da' cu folos, să dea Dumnezeu!

Daca iti pui intrebarea asta, categoric nu ai chemarea sa faci acelasi lucru :)

Pur si simplu sa incetezi sa gandesti/traiesti dupa modele abstracte si sa incerci sa te raportezi la cine esti si cum esti de fapt.
Sa vezi ce iti lipseste cu adevarat, sa (te) implinesti, etc.

Nu singuratatea, goliciunea interioara e greu de suportat.

Folosul nu mai atârnă de om, că omul adeseori se înşală în păreri multe (despre sine, despre alţii, despre folos şi foloase).
Folosul îl potriveşte tot Dumnezeu, în chip tainic şi adeseori greu de acceptat când ajunge la cunoştinţa omului. Că oamenii au, de obicei, altă teorie despre bine şi rău, despre folositor şi dăunător comparativ cu Bunul Dumnezeu.

Rămâne aşadar: cine ţine la sufletul său (Să nu fie!), îl va pierde.


P.S. Interesant însă că omul nu prea poate trăi fără teoria folosului.
El leagă asta de sens, de noima vieţii, de destin...
A mai cruntă depresie (de fapt e trezirea din morţi dar omul nu sesizează asta, fiindcă e învăţat că depresia e o boală, un lucru "rău" - că nu-i spune mai nimeni că e un prilej de luminare, o fereastră deschisă dincolo de vidul şi întunericul personal) vine atunci când omul începe să filosofeze (sanchi, că nu filosofează el singur) cam aşa: "la ce bun?, cui foloseşte?" etc.
De unde toate i se păreau până atunci cu folos, dintr-odată îi par fără vreun rost. Mie asta îmi miroase a păcăleală, pe undeva... (Nu, nu cugetarea la lipsa folosului e păcăleala, ci dimpotrivă - cugetarea de mai nainte, la un folos iluzoriu care, iată, se dovedeşte atât de volatil uneori...)
Să faci lucrurile fără nici un gând al folosului, fără nici o garanţie, fără nici o noimă - afară doar de iubirea prezenţei lui Dumnezeu şi a oamenilor, după rânduiala veche a pământului care urcă la Cer, firesc cum respiraţia uşoară, lină: asta da, mi se pare că ar fi de folos şi că durează şi că aduce uneori mari bucurii.
Dar cine se încumetă să se piardă aşa? Egoismul îngust al prostului e învelit în multe straturi de filosofie a fricii şi a nonsensului plin de sens, cică.

Ce intelegi tu prin goliciune interioara?
Si cred ca in aici, in acest context, vorbim chiar despre singuratate.
Ne spunea si preotul la o predica faptul ca este foartea rea singuratatea, nu numai cea reala, fizica, ci si cea in doi, in casnicie. Amandoua exista.
Si in casnicie exista doua (sau mai multe) feluri de singuratate: aceea fizica, atunci cand sotul (sau sotia) din diverse motive lipseste mult (program de lucru aiurea, delegatii, alte obligatii) si una sufleteasca (sau nu stiu cum s-o numesc mai corect). Aceasta inseamna sa te simti singur in doi, adica sa nu mai existe acea comuniune, sa traiesti existente paralele in aceeasi familie si casa.

Exista lucruri ciudate si in casnicie. Sunt realitati.
Nici eu n-am stiut, pana nu am auzit de ele.
De exemplu exista oameni care (mai ales de la o anumita varsta) prefera individualismul: nu mai convietuiesc in acelasi pat, sau aceeasi camera, sau chiar in aceeasi casa. Altii isi duc o existenta imprastiata (de obicei din motive de cariera), in diverse orase, sau chiar tari/colturi de lume.
Si daca traiesti in aceeasi casa si imparti si patul, tot pot sa ai o singuratate din lipsa de iubire, de racire a sentimentelor.
Invers, se poate sa ai sentimente puternice, dar fizic sau duhovnicesc sa nu mai poti sa imparti patul (se intelege la ce fac referire).
Singuratatea in doi este foarte rea si pana la urma poate duce la situatii mai grave. Si mai greu este cand sunt si copii la mijloc.

Exista si multi oameni care prefera singuratatea (ca celibat), chiar fecioria, sau care se obisnuiesc cu ea si invata sa-i vada partea pozitiva.

CristianR
(La un mesaj pot sa dau quote, la urmatorul nu...Am sa scriu totusi mesaj adminului)

Ai scris foarte frumos.
Totusi exemplul cu Maica Domnului este cam greu si derutant, mai ales pentru tinere. Tu ai dreptate si este un exemplu foarte frumos, deosebit.
Dar este greu de inteles ca situatie si ca sens.

Intrebarile adelinei mie mi se par foarte normale si serioase.
Mai intai ca mie mi se pare ca se considera fecioria ca virtute, ca o dovada a curatiei fizice, duhovnicesti, morale.
Acum nu stiu, nimeni nu te controleaza totusi la trup nici cand intri la manastire, nici la hirotonie (si nici pe viitoarea sotie de preot). Ar putea totusi sa ceara certificat de la medic.
Inainte vreme si preotii ortodocsi nu aveau voie sa se casatoreasca si trebuiau sa traiasca in feciorie.
Vreau sa spun ca totusi o caracteristica trupeasca nu te poate opri in mantuire, sau pe calea duhovniceasca.
Sa nu uitam ca exista si sfinte care nu au fost fecioare, dar nici mame. Au pacatuit.
Feciorie inseamna de fapt sa nu te atingi in anumite feluri de barbat/femeie. Dar poti sa pacatuiesti si singur fiind, fara partener(a).
Si atunci? Care este importanta ei? Ca aspect fizic vorbesc.

Exemplul Fecioarei Maria este complicat si nu se poate explica. Nu se poate. Fiindca omeneste nu este posibil sa fii fecioara si in acelasi timp sa porti o sarcina si sa nasti un copil.
EA s-a daruit lui Dumnezeu intru totul.
Dar a trait in lume, intr-o familie, cu un barbat alaturi. Cumva un monahism in lume, ca nici nu existau manastiri.
Si care a fost atunci sensul lui Iosif in aceasta poveste? Trebuia sa arate totusi ca o familie omeneasca.

In Scripturi se recomanda totusi viata in feciorie, dar este luata in calcul si neputinta/slabiciunea omeneasca si atunci se recomanda casatoria.
Nu mai stiu, confund mereu cine spunea asta, Petru sau Pavel.
Acolo monahismul nu exista inca. Insemna ca oamenii traiau singuri, dar in lume.

Monahismul a fost infiintat probabil (ca institutie) ca sa aibe oamenii posibilitatea de a se izola de ispite, de a se dedica exclusiv rugaciunii.

Ce-i face pe unii sa fuga de lume si casatorie, de instincte omenesti, dar mai ales ce le da forta de a trai fara ele, este intrebarea si ar trebui explicat.

Fiindca totusi se pare ca sunt doua vieti incompatibile. Se pare ca se porneste de la inceput de la premiza ca familia, lumea, este ceva rau, care te impiedica in mantuire.
Altfel ar trai toti asa si si-ar putea vedea si de credinta.
Exista si cazuri cand pleaca oameni la manastire lasand familia, altii care se duc la vaduvie.

Este un lucru care nu este lamurit totusi si dimpotriva produce deruta.
Ba celibat, ba casatorie obligatorie la preoti, ba post trupesc, ba ideea ca anumite lucruri fiziologice omenesti sunt murdare, inclusiv relatiile intre soti, ba cununia ca taina (ceea ce de fapt o pozitioneaza mai sus decat monahismul).
Este (prea) mult accent pus pe partea trupeasca in credinta.

Pe mine ma impresioneaza mult povestile celor doua cupluri Ioachim si Ana si Zaharia si Elisabeta. Oare ei cum au trait? In feciorie?
Si au primit prunc de la Dumnezeu cand nu erau fertili, si inca prunci sfinti.
Iata, ca toate trei (si Maria cu Iosif) au fost familii omenesti, dar care au avut si parte dumnezeiasca, minuni.

Familie sau manastire? De ce nu amandoua impreuna? De ce feciorie?
Cine stie?

Asta cam aşa e. Chiar mă gândeam că n-ar strica să îi zic nevestei mele, după ce trec Sărbătorile: mamă, gata, eu mă duc la văduvie!
Am însă o reţinere mică: dacă, supusă cum este ea soţului, mă ascultă şi de data asta?...