Casnicii cei ”mari” ce-ti zmbesc ipocrit somnambulic sunt ceimaipericulosivicleri!
 

Psalmul casnicilor (mari tembeologi ca sa urasca),

Ei aveau casa mare cu suflet mare ca o bula mare, ca o buba. Piscina de la casa mare era cat un lac, defapt cat o mare...mare.
In fata ei, a casei, isi etalau SUVul cel mare cam cat un tanc... mare, cu roti mari si groase sa calce. In camera cea mai mare aveau o masa mare si lunga la care statea in capul ei dandu-se bulipasha cel mare si de acolo certa si impunea respect, impunea amenintare cu bataia cea mare sau cu moartea in chinuri, dadea pedepse grele, ciuntea, schilodea, frigea, batea, umilea, cica moraliza... pentru bani.

In dormitorul cel mare avea un pat foarte mare cam cat salteauaua din piscina unde se odihnea la soare, cam cat o insula mica care desi parea mica defapt era mare si acolo se invartea de pe o parte pe alta barfind cu barfitorul cel baban care-l lauda in ascuns invadandu-i spatiul intim ca sa-l faca gelos intre mergerea la buda, ca-l cam lua, nu numai treaba mica prea des ci chiar si treaba mare.

Isi facuse camara si buncar pentru zile si timpuri grele si avea strans acolo toate acumularile de materii prime pentru bucatarie, ca sa poata rezista multe zile in caz de calamitati si dezastre naturale, mai mult de 7 ani biblici, mai mult decat dublu, avea conservate preparate sofisticate ce rezistau cel putin 50 de ani. Dar chiar si asa avea o mare neliniste.

De frica isi stranse si multi bani grei prin seifuri, prin conturi, pe carduri, avea metale si pietre pretioase, se asigurase din timp strangand asa ca inaintasii pentru zile negre, adaugase la mostenire si se simtea tot mai mare si mai mare pentru ca facuse bani grei si ca acum avea multe afaceri speculative prin care se faceau bani frumosi, multi, deci se pretuia, se pretuia pe sine, se pretuia in bani, in valuta, in aur, in diamante ca un mare facator de bani si avea impresia ca valoreaza mult, foarte foarte mult, ca e cel mai mare si mai tare, ca-si poate permite orice cu oricine si ca in caz de conflict avea victoriile asigurate din investitii, de capacitatea si de potentialul investitional cu care stia ca putea plati forta de munca disponibila sa realizeze orice prin care isi putea creste sansele de victorie scapand de orice vulnerabilitati potentiale si cu bani si averi si alte ispite disponibile putea mitui pe orice si pe oricine cumparandu-si victoriile daca cumva cineva avea mai multa putere, stiinta sau intelepciune, daca cumva era mai dotat din punct de vedere energetic si valoric periclitand partile vulnerabile esentiale introducand indoiala si suspans in cunoasterea castigatorului in caz de conflict.

In timp, de frica, pentru tupeu isi achizitionase din invidie armament greu, sofisticat,penetrant pentru orice tip de conflict si amenintare si-si facuse un loc ascuns, un debozit de armament plin cu rastele pentru cele mai distrugatoare si mai chinuitoare arme de distrugere in masa sau la fix chirurgical ca un snaiper, arme cu ochire laser, foarte periculoase, de aparare, ca avea nevoie sa-si apere gaura, gura aia mare din ”rai” care-l parvenea si-l stapanea barfindu-i si baraindu-i in spatiul intim invadat ca un fel de mesaj-masaj negru nocturn, ca sa-l ia si el, pe muscociul cel mare, pe dogleiul viclean, asa ca altii, de prieten, de tovaras, de partener de afaceri si de parvenitism pismatic zelos, interesat si curios de profituri mari, sa-l creada mereu pentru implinirea razbunarii urii de credinta si gelozie care il muncea dandu-i fiori isterici de megalomanie ”benefica”, sa-l satisfaca in adanc si la pieile de gaina infiorate cand pocnea ca o pocnitoare, ca un trasnet, ca un bici din piele de sharpe, ca un balon cu gaz intzepat explodand, fericit ca-si implinea ura, blestemul, razbunarea, voirea pripita, voirea satanista, voirea voirii.

Isi facuse si o cripta mare, ca un mausoleu, ca o laguna rosie-neagra garnisita cu marmura, gresie si fainta, acoperita cu bolovani si pietre cubice ca o piramida, defapt era o groapa mare pe care o sapase cu utilage mari de mare gabarit, de mare tonaj si acolo cu mesterii cei mai iscusiti garnisise un loc de veci, o pestera moderna, o catacomba vintigi, un cabinet cu biblioteca mare sa para citit, cult, o crama mare si racoroasa cu bar si bordel, cu cinema, sauna si hidromasaj, cu cuptor cu gratar pentru barbecue, cu foisoare si baldachine unde sa se retraga sa se odihneasca facand incantatii si bolboroseli cu uluminatii, un fel de vraji de tip baba omida posedata ce-l puneau cica pe picioare dupa ce se rupea in figuri prabusindu-se in betii, facea cica repetitii din vreme ca sa se acomodeze cu locul unde se va scurge ca o scursura, lasandu-se pana la urma luat de shuvoi, ca un aluat ”sfant”, ca o tina mare ce se reintoarce fericita in pamantul din care a fost luat... pe nedrept... cica pe nedrept.

E vorba deci de casnicool cel mare barfitor viclean prin spate ce manca fructe de mare, zambindu-ti cu viclenie ipocrita, fatarnica, interesanta in timp ce te uraste pismash, te judeca, te blesteama cu furie urland, mascatul care iti doreste moartea in ascuns, pe la spate vorbind si nascocind uneltiri spre rau, spre ghinioane, spre lovirea la operatie si in cei la care ti mai mult, pe care-i iubesti cu adevarat, in cei mici plapanzi si vulnerabili, iti comunica mariri ca sa nu-ti dai seama ce vrea, ca sa rada de tine cat poti fi de fraier nepricepand ca in timp ce pe fata te linguseste si te lauda marindu-te si admirandu-te spunandu-ti glume dulci despre altii si ti se arta apropiat si mare grijuliu ca sa nu suferi de nicio vicisitudine, dandu-ti-se cel mai apropiat frate saritor, parinte, slujitor eroic, aparator, mereu de partea ta chiar si cand nu faci bine, el defapt in intuneric ti-o coace, prin spate, acolo unde tu nu stii ce gandeste, ce simte si ce face, ca sa nu poti sa-l vezi si asa sa-l crezi de ce este in stare, ca-ti este defapt cel mai periculos vrajmas, adversar, potrivnic, viclean plin de otrava desfranata a rautatii, muncind si bazaind sa te tarasca mereu in partea cea mai ascunsa din chochilie, acolo unde prin formule, socoteli, setari si programari barfologice, psihologico-psihiatrice, te convinge sa vrei, sa vrei, sa vrei, sa vrei sa te dezbini ca tzepuitul naiv prea fraier, sa vrei sa te lepezi si sa te dezbini de iubirea adevaratului Dumnezeu, devenind rece si singur, dandu-ti singur de crezut si de facut lucruri... mari, tzepuieli, defapt de vrut si de facut un mult prea mult gunoi, bun numai de strans si de curatat, dand cu timpul de lucru tuturor stihiilor angajate de Dumnezeu la curatenia generala a creatiei.

Deci daca esti o scursura naturista si te scurgi cu suflet cu tot dupa femei-scursuri in troaca atunci poti fi sigur ca acolo te manca toti porcii agresivi cu ochi cu tot, te suge, te bea dintro sorbire ori cat ai fi tu de mare lgbtist, de mare intinatura cu drepturi mari si egale asigurate la lupul cel mare pacat cu fatza umana mare.

Si zici ca iti angajezi 7 femei la curatenie, sa-ti faca curatenie mare in casa si o sa scapi? Oare nu stii ca ele in ascuns au idoli? Au idolii murdariei si curateniei in care cred ele in locul lui Dumnezeu! (doamna cu coasa, doamna cu balanta, doamna cu flacara olimpica eliberatoare, doamna cu sulimenelile si cu fetitele dezgolite, doamna cu retetele si preparatele gusturilor ”raiului”, doamna cu steto-scopul si injectia, doamna cu banii, cardurile si averile, doamna cu cartile, proiectele si prognozele...) Nu te baza pe asta!.. c-o sa scapi, ca cica o sa te scape. Te impatimeste si te sminteste ca-s barfitoare si comunicand, participand la barfa, atingandu-te te invartosezi devenind vrajmas, adica de partea minciuniunii dezbinand, distrugand, vrand!

Nu poti sa vezi decat atunci cand plangi! Deci daca nu plangi nu vezi!..

...nu vezi... ca esti pacatos si trufash, viclean (rau) si desfranat, lumesc, pierdut si tzepuit tzepuitor si mai ales nu vezi ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul cu Duhul, trimis de Tatal, e singurul prieten bun al ingerului, al fapturilor si al omului, al intregii creatii deci si al tau inclusiv. Prietenia cu altii, cu lumea si mai marii ei, cu talharii ascunsi, cu casnicii, cu duhnelile ocultilor necurati camuflati, cu idolii... e vrajmasie cu Dumnezeu.

"Doamna cu coasa"
:))) Câte idioțenii pot inventa antenele astea în disperarea lor după bani. Iar prostimea crede orice.
Banda rulantă din ATI urile spitalelor o cunosc numai cei de acolo și este cu totul alta poveste decât mizeriile prezentate la tveuri.

Bolul bolund si lenes e foarte periculos! Te sufoca si te inneaca!.. sa te lepezi.
 

Psalmul bolului alimentar lipicios si indracit care isi apara inghititura puturoasa, culmea, de Dumnezeu, cazand pe potriva scurgerii turnististilor natuiristi ca un sharpe-serpishor (smintzishor si intzetzelepciumete cu fatza umanumarmare) in propria gaura, cazand ca o tina imputzita ce cade si se scurge in adanc cugetator de lene si se lasa in apartenenta si in comanda viclenilor adulti oculti, duhuri necurate de dedesubt care stau deasupra invadand cu diversiuni si te agata coabitand lipiti de bol ca in ascunsul unei case si te fac rau dandu-se buni ca niste sugative-lipitori lingusind si mintind ca-ti va fi bine, inoculand o anestezie incantatoare ce te ”linisteste” mintzind ca cica totul va fi bine in barsupiul paianjenului-musca, sa fi naiv si sa crezi in bani si sa te lasi mic-pui lenes, puturos ca o bula, care se bucura de scapare, de fofilare, de fuga de greu, de absenta de la datorii, ca se scapa de iubirea serioasa duhovniceasca si de lucru cel mantuitor si o sa se odihnesca si asa doarme pe stomac visand cu ochii deschisi in simtul placut al interiorului dulceag-mocirlos pofticios ca intrun hamac si acolo produce mucus viral in plaman, stranguland si obturand bronhia stanga ca sa-si faca provizii si sa se hraneasca si sa creasca un razboinic stangoliat foarte agresiv, aparandu-si cu hule si urlete criminale ca hotii, cu cutit si pulan, bolul furat lenes si puturos in care sta si zambeste in ascuns omul fericit ca un fraier tzepuit neintelegand ca acolo fix nu crede in sfantul Iisus, nu crede bine si de aia nu vede ca-si apara in sine, in mine, ca nebunul defapt pierzarea... putoarea... lenea... ”viata” in cadere, in prabusire, in pierzare ”odihitoare”... culmea, de Dumnezeu.

Fatza de starea asta ”sfanta” de bol-bolund-lenes aflat in cadere si prabusire in ”odihna” adanca, in care pui-omul ce se crede smintzisor se simte bine cu inconstienta impreuna cu lipeala lipitorilor viclene oculte tzepuitoare din ascunsul ”casei”, cochilie de suflet pentru a fi tot mai in ascuns, i se trage intelepciuma solomomamoniaca si de aici se manifesta cu tupeu trufash profitabil ipocrismul si fatarnicia de care nu-ti dai seama simtindu-te vinovat ca una vorbesti si alta simti in ascuns... ca sa faci... rele si racituri reci la inima ca o piatra de gheata a necredintei.

Si toate se bazeaza pe minciuna raiadului din care n-a iesit de frica si pe care-l apara cu disperare jertfelnica pripita si nesabuita si pe minciuna reafirmata si recrezuta in frica fricii infricosate pe baza careia se infurie pentru banii platiti pentru intretinerea ipocrismului si de aia este foarte suparat si rebel revolut nemultumit, care e defapt aceiasi minciuna satanista ancestrala cum ca cica Dumnezeu i-a silnicit mereu si iar ii silniceste speriindu-i vrand sa-i tzepuiasca si sa-i silniceasca, adica o intoarce cu nepasare ca la ploiestisti si ca la plumbuita ca nu in mine-sine si in doresc-vreau e propria puturosenie silnicioasa ce cauta cu reprosuri si victimizare vicleana sa extoarca pana si pe Dumnezeu muscand calcaiul sau chiar mana care-l hraneste sau pangarind sanu-l care-l tine ascuns ci ca ar fi invers rezultand ca tu, in momentele alea de necredinta si prabusire demonizanta trufashe si de noaptea mintzii furioase, ca tu chiar crezi ca prostul si nebunul orbitor ca cica Domnul ar fi puturos, rau si ipocrit si ca El vrea cu viclenie sa-si faca sclavii Lui pe care sa-i silniceasca... si nicidecum ca puiul ”nevinovat” caruia nici prin cap nu-i da c-ar putea fi fix invers si de acolo din ascuns tinand mortish la minciuna raiadului asta ajungi sa te satisfaci in stil labordelator cu cei ce-ti da apa la moara cu norocoi ca niste mangaieri inaltzatoare de iesire din noroi, vorba lui sclavici, care cica te si linistesc (intru satanism) cand le auzi si le simti impacandu-te parca (in tradare satisfacatoare la orgoliile molipsitoare, tradare de ascultare), vai tie.

Deci e simplu, omul prost vine cu aceiasi minciuna sub soare care se vrea barfa noua, urland cu o falca-n cer si una-n pamant acuzand pentru banii cheltuiti slugarnicilor cu intretinerea ipocrismului!

Psalm scris sub inspiratia mareului rege prooroc... care si el inghite sa vezi... fix acolo!

psalm scurt de tot
 

Pbersoana=diavolul!

:44::57::64:

Ispita rapitoare-vrajeala-jmecherie-tupeu-fenta-tzepuiala si penibilul se lauda!.. ca "supravietuieste" dand atac dupa atac ripostand cu atac dupa atac... la pbersoana. :21: Rade ca prostul "victorios" desi nu e de ras!

Pbersoana=mamona!

Psalm istoric
 

Te iaiar sataina mandriei sateilor mocultististi pupaciosi intimi atingălăi! :61:
Fratii mai mari, aratandu-se si dandu-se mai mici, mai buni si mai blanzi, strica si corup, chinuie si distrug pe fratii mai mici (fetite si copii) de cand lumea! Fratii mai mici crescand mai mari ca frati mai mari fac la fel de cand lumea! :70::66:

E oare posibila vreo schimbare interioara de taina ca sa iesim odata din cicluu carnot∈ al necr∈dint∈i? :53:

Doamn∈ ajuta!

Ce faci omule de 7500 de ani si nu stii ce faci?
 

Pai pun botul la barfe smintite, iau atitudine pradatoare infuriindu-ma pripit si apoi de frica nebuna, disperata, am curajul nebun sa mint, sa-mi mitui curajul nebun, sa ma dau mare justitiar pradand pradatorii ca orice lup ipocrit imbracat in haina de miel care-si schimba blana dar naravul ba oricat i se arata faptele rele pentru ca nu le poate digera si integra recunoscand ca-s ale sale.

Justitia nu face dreptate ci prada pradatorii ca lupii ipocriti, impostori travestiti.

Justita nu are niciun rost decat sa prade si sa distruga, nu mantuie pentru ca oricum pacatul si faptele rele facute vor aduce asupra ta dureri, rusini, chinuri oricat te minti ca pradand din nou vei iesi din dureri. Defapt pradand si inmultind pradarea iti cresti adictia la pradare, drogul lupesc ipocrit mancandu-te pe interior pana ajungi sa urlii de durere si degeaba te minti indulcindu-te iar si iar sustinand ca asa iesi din durere ca-n filemele hollywoodiene ca cica faradelegea si repacatuirea pradatoare va avea un happyend chiar fara sa te pocaiesti.

Dezbinat de recunoasterea propriei fapte rele nu ai cum sa te pocaiesti pentru ca nu te simti vinovat si acuzi pe altii pentru fapta ta de care vrei sa scapi asa, acuzand, razbunandu-te, nerecunoscand. Vei fi oricum pedepsit pentru ea, nu de justitie ci de pacatul facut, de fapta ta care te va chinui si aceea va fi durerea ta de care nu ai cum sa scapi. Nu se poate iesi din durerea ca un iad mintind. Va trebui mai devreme sau mai tarziu sa recunosti ca te pierzi tot mintind sa nu se vada si sa nu se stie fapta ta. E a ta asa ca ia-o la pachet cu toate consecintele ei fara sa te dezbini de ea. Tu ai facut-o si e fapta ta si daca e rea vor veni peste tine durerile de la ea, nu de la justitie ci de la pacatul si fapta ta cea rea. Fara pocainta sincera si cinstita nimeni nu scapa... de dureri. Nu fugiti de dureri in minciuni ci avandu-le recunoasteti de la ce fapte rele sunt ele, de la ce pacate si faradelegi facute ca lupii pradatori care-si schimba parul dar naravul ba.

Stii ce faci in ceasul asta? Esti sigur? Vezi in interiorul si exteriorul tau intim?
 

Justitia nu mantuie ci dezbraca si desfraneaza tzepuind dupa care distruge. Dreptatea justitiara din filmele pline de faradelegi, pacate, minciuni, greseli, distrugeri, sminteli, e un fel de cireasa de pe tort a propagandei sateice a happyendurilor false, sataniste, a certurilor si razboaielor voirii de a face rau ca-ntre arici sustinad si crezand (mituit) si avand pretentia ca faci bine. ”Dreptatea” aia nu rezolva, nu indreapta, nu mantuie ci te duce in iad si in rusinea desfranarii dezbracarii in public si in presa, pe toate canalele. A prada de pe pozitii mediatice si justitiare pradatorii si pradatii de toate intimitatile lor, judecandu-i, controlandu-i, cercetandu-i, urmarindu-i ca sa-ti asiguri tu toate privilegiile netulburate de pe functii politice, politienesti si militare e cel mai murdar joc periculos cu focul facut de ipocritii mitomani inrolati ca mercenarii in sistemele statelor lumii si ale mafiilor statelor paralele care raspandesc speranta desarta a dreptatii lor promovata prin toate reclamele si filmele cu final ”fericit”. Drepatea aia e barna si calea pierzartii cu care te anesteziaza si te indulceste ca sa nu vezi ditamai mocirla, cosmarul, mizeria, blestemul, rautatea, nebunia, parvenitizmul, impostura, mandria...

Domnul nu a raspuns justitiei nici in fata marilor preoti si nici in fata marilor justitiari sau inchizitori la curiozitatile lor stiintifice ci a continuat sa marturiseasca adevarul adevarat curent al ceasului respectiv de care nu voiau sa fie constienti permitandu-si sa nu stie ce fac in ceasul acela cum nu vor ei sa stie ce fac in fiecare ceas toata viata.

Ce rost are sa stii atatea lucruri istorice sau din viitor prin proorociile Duhului daca nu stii adevarul adevarat despre tine si despre ceilalti, daca nu vezi, daca nu pricepi, daca nu stii ce faci cu adevarat in ceasul de fazta si apoi mereu in fiecare ceas?

Iti place mai mult sa te lauzi decat sa te comporti smerit in adevar ca un crestin trezit din somnul macatului si al mortii acomodat si leganat in bani si in toate comoditatile lumii? Pentru ce-ti deschizi intimitatile persoanei si ale mintii celor ce batjocuresc Divinitatea? Esti cinstit, esti sincer sau esti fraier?

cand vrei prea mult s-ar putea sa ajungi istovit de parca ai fi ”ascultat”
 

Si daca ai scapat de ispita dreptatii statului medicalo-politienesc cu servicii mafiotizate si justitie politruceasca privilegizanta la nesfarsit care te invinovateste si te dezbraca ca sa te tzepuiasca aricii din masmedia pana te simti victima deznadajduita atunci te poti uita si la propria victimizare vicleana care nu poate sa sustina si ea la nesfarsit ca neascultand esti victima de parca ai fi ascultat si a iesit rau incat reprosezi asta lui Dumnezeu. N-ai ascultat sau ai ascultat de cine nu trebe si ai ajuns rau fix din pricina neascultarii tale de Dumnezeu asa ca lumea si ca ocultii muscoci aricii care te tzepuiesc in intimitate fix in ochii cu care te cercetezi pe sine insuti ca sa te foloseasca la para si cearta dezbinatoare intre victimele viclene ce se tepuiesc ca aricii sarcastici pentru voia lor... caci aia e cea de care au ascultat intrand in boala profesionala habotnica pentru care cer odihna si concediua simtindu-se istoviti si fugind de ascultare ca dracool de tamaie, mintind ca-i omoara munca mai rau ca lenea.

Alunecarea inversoare in porcu' ”sarac” si ticalos ce rupe cu violenta relatia.
 

In loc sa faci bine si sa nu faci rau conform invataturii de Credinta aluneci pe interior in suparare inversoare ajunand sa vrei sa-i faci rau Lui Dumnezeu: ”voi vreti si azi sa ma omorati si uneltiti cu ura in ascunsul inimilor si cotloanelor voastre...”

Neascultand de Dumnezeu si ascultand de altcineva, de tine, de femeia ta, de satanism prin interpusi-papushati, sau ascultand insa fara credinta credincioasa, intelepciune, Har si responsabilitate si eronand, stramband, distorsionand si exagerand prin amestecul voirii tale ”mantuitoare” si "propovaduitoare"... si iesind rau ”ascultarea” ta ”intocmai”, cazand tu prin ea in greseli fatale si de acolo in dureri pana in iadul adictiilor rusinilor neputincioase, iata ca te ridici ca somnambulul crizat si reprosezi Domnului cu furie si revolta trufashe de parca El ar fi vinovat prin porunca Lui si de parca ar fi fost rau ca tu ai ”ascultat”...”intocmai”... si in nemultumirea asta dezbinatoare si rupatoare de relatie duhovniceasca cu Dumnezeu aluneci mereu umbland de colo colo mai incolo cand nemultumit de desele recidive nu simti cum in tine te inversezi suparandu-te ca un porc agresiv pentru scroafa ta stearpa ce si-a pierdut purcelasii si vrei sa te razbuni vrand sa faci rau lui Dumnezeu pana acolo incat vrei sa-i faci rau cu trufie inconstienta interioara in ascuns, urand si uneltind si vrand acolo in capul persoanei interioare din tine de parca n-ar fi capul tau si persoana ta ci parca ar fi un cap strain al unei persoane straine controlate de lume si de patimi si iata alunecand asa in timp ce pare ca te pocaiesti cu trufie si violenta ajungi sa depasesti linia rosie si sa te invarti impotriva Stapanului si Binefacatorului tau devenind un antihrist care fuge de ascultarea ”istovitoare” si ”periculoasa” pentru viitorul tau ca dracool de tamaie lasandu-te dadacit de cotcodra-cool-turist care te minte si te mituie cu marsaviile lui eliberatoare de... de ascultarea de Dumnezeu ca de un rau pe motiv de saracie, lingusindu-te cu clubul exclusivist al bogatilor altruisti si al saracilor ticalosi ce vor sa parvina ca ipocristii foarte neipocriti data de propriul interes mamoniac.

Din alunecarea asta a pocaintei tot mai lacome facuta cu suparare pe pacate se ajunge in inversare si exagerare si trecand granita cu trufie se ajunge in voirea de a face rau inclusiv lui Dumnezeu si de acolo apare antihrismul interior neinteles si neluat in seama care creste in om ridicandu-l din adanc si ducandu-l la pierzare.

Aceasta forma ascunsa de voire de a face rau (crima, lovire, spurcare, ispitire, prindere in capcana, hulire, denigrare, defaimare, spurcare, pangarire, profanare, excludere, alungare, haituire, inchidere, pacalire, mintire, tzepuire, etc) sta acolo in acea suparare furioasa si speriata care vrea sa se apere ridicand armanet sa loveasca, sa chinuie sau sa ucida cu viclenie lingusitor-ispititoare excluzand si razbunand raul cu rau in timp ce sustine cu tupeu-mereu ca e victima, victima vrednica, nedreptatita, discriminata, parasita, umilita fix din cauza ca a ascultat intocmai desi el a ascultat de sharpe si de femeia sa, adica de el insusi care dorea si cauta prilej de a cadea in sipita... suicidara... a rusinii maxime... ca cica nu mai suporta batjocura de a nu stii nimic fiind obligat sa ti-o castigi cinstit, nu prin luat sau furt k toata lumea ci prin ascultarea de Credinta.

Rautate insistenta repetitiv recidivanta adictionala.
 

Minciacuzacoolturist, de frica smintita, trufash-demonica sclavagista, se rupe scotandu-se din frica=ascultare vrand desfranar∈liberatoareoare pentru bani=necredinta! Iar daca tot acuzi mereu smintit, furios si suparat pe ascultare asta inseamna rautate oricat ti-o anesteziaza si ti-o indulcifica desfranarea pripit naiva din capul fraieritilor auto-ispititori, auto-tzepuitori ca puii lingusitori infiati de cotcodădacoolturismul de ”incredere” deasupritor pentru ca-ti ia din bani si-ti ”da” din ei inapoi, gauriti, pangariti si blestemati, un procent minuscul dar tu te bucuri ca prostul ce-si alege calaul ca-i da, pentru ca sunt marcati cu poza si insemnele tale ca sa te crezi pretios si mancand gubiciul din aluat mamoniac de ipocriti iti inchipui ca te poti dezvolta pe orice filiera profesionala in filmul viselor umede desarte lumesti si vrei sa nu mai vezi si sa nu mai intelegi ce faci in ceasul asta in care te crezi bastarchef... ca te rupi in figuri bagandu-te pana peste cap in greseli, in pacate, in faradelegi... in prima, in cea mai mare, lepadarea de familia ta Hristo-divina crezand si traind mai mult invataturile lumii decat invatatura de credinta crestina... ortodoxa...Cuvant. Si apoi iar acuzi smintit... de frica...smintita........... pentru bani murdari...... pentru tot mai multi bani murmurdari.

:44::64::64::66:

bani negri murdari = groapa neputintei in care te duci ca orbul pacalit din care n-o sa mai poti iesi oricate slugi bine platite ai avea.

Psalmul eu-ron-dolaru-francmasinariei interioare a iezuitzistii-pishtilor prapaditi.
 

Ca nebunul orb si inconstient iti faci rau in tot felul de moduri:
-faci rau lui Dumnezeu ca sa-ti faci rau
-faci rau sfintilor, dreptilor, mai marilor si mai micilor ca sa-ti faci rau
-faci rau invataturii de credinta, ascultarilor, credintelor, lucrarilor
-iti faci rau direct tie ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fiind numai trup ce vrea sa se uneasca cu propriul trup sau cu alte trupuri ”sa formeze un singur trup lasand pe Tatal si pe mama sa” si pe Duhul, ingrijindu-se doar de trup pentru trup ca sa-si strice astfel trupul caci asa se stica trupul si apoi avand trupul stricat iti faci mereu raul din stricaciunile relei functionari si din grija asta pagana pentru trup caci deraind de la credinta proDumnezeu la voirea protine insuti si protrup asa iti strici trupul si iata asa iti faci rau mereu inchipuindu-ti ca-ti porti grija si de trup si de suflet si de mantuire, defapt e teapa, defapt asa iti faci rau ca oalele goale perfecte ce se ingrijesc numai de ele si stricandu-se tot ingrijindu-se de perfectiunea lor pamanteasca se strica si crapa si ajung ciob-ciorb si vor sa se unesca apoi toate ciorburile si sa taie din razbunare nepricepand ca unitatea asta de oale si ulcele sparte cu grija doar de oale goale strica defapt oalele,
-iti faci rau cu duhurile rele oculte stand de vorba cu mortii, cu ingerii cazuti, cu demonii si lasandu-te tzepuit si corupt, revoltat, nemultumit, lingusit, desfranat... primind cupola ispisericii lor, apeland la ajutorul lor blestemat, implinid hule si blesteme, rautati, razbunari, chinuri, ispitiri, tradari, punand capcane si minand si otravind locul... tie iti faci rau,
-iti faci rau uitand, retardandu-te si degenerand, te prostesti, joci tetru, te distrezi cu naivitate ca prostul lacum, inselator si nepasator
-iti faci rau facand rau prin interpusi ca un papusar ce unelteste avnd scop viclenie si profitul murdar, doar ca sa-ti faci rau pentru fascinatia suspansului si drogului frccii indulcite cu minciuna si desfranare
-iti faci rau luandu-ti drogul ipocrit al placerii fricii interioare fatzarnice, ascunzand, calci Cuvantul, ascultarea, indatoriile, trufesti, abuzezi, inseli, te bagi in jocuri periculoase, te joci cu focul si cu ghiata infrigurand sau cu caldicismul imoral si lingusitor al comoditatilor, ajungi sa-ti permiti sa calci drepturile, granitele, sentimentele altora pana si pe cele ale Lui Dumnezeu, barfesti, judeci, minti, profiti de altii, denigrezi si te erijezi la putere si judeci si faci morala pentru ipocriznie si fatarnicie periculoasa care-ti declanseaza pe interior drogul viclean al fricii sinistre ce te ”albeste” ca pe justitiarii ce-si acopera pradaciunile si faradelegile lor cu tupeul de a sustine ca nu repeta raul ci acuma fac dreptate, judeca si condamna pe altii invinovatindu-i si pradandu-i de drept, cica, drog murdar si pervers cu care te hranesti si te lauzi de parca ai avea curajul cel bun al ascultarii sau al justitiarului cinstit , al dreptului umil si curat, cand defapt tu nu crezi si nu asculti ci-ti iei mereu si-ti iei tot mai mult crezand ca-i bine sa-ti iei fara sa-ti fi dat cineva proprietar voie si asa ajungi sa-ti iei sfintenii si pacate tot timpul fara sa fii constient, cu ochii, cu gura, cu simturile, cu analizele mentale, cu mainile, cu urechile si lundu-ti mereu tot mai mult te droghezi si te anesteziezi si te tzepuiesti mintindu-te cu aceasta frica si cu minciuna perversa din ea inchipuindu-te mare si tare, sfant vrednic cand defapt esti decat un arogant mediocru ce se crede Dumnezeu sau jucandu-te pe afara, un mai mare si mai mult ca oricine, ca o putere lacoma si ajungi un nerecunoscator trufash penibil si iata ca si asa iti faci rau dandu-te si apartinand de furnizorii de astfel de droguri viclene si desfranate, de a-luatul asta periculos cu care esti fix in contra Duhului, caci te pleci si altor dumnezei straini si mincinosi sau te pleci si te umilesti si te batjocuresti tie insuti in loc sa-ti faci smerenia si umilinta si toate rusinile neputintei doar fata de adevaratul Dumnezeu care desi te iubeste tu-L inseli din obijnuinta ca-n ”traditia” casnicilor si prea apropiatilor fatarnici doar ca sa te joci cu focool si sa-ti faci mai rau inchipuindu-ti si crezand ca-ti faci bine nepricepand ca te autotzepuiesti ca fraierul cazand in lucrarea satanei si blestemul legii si devenind diavol dependent de drog ca un alcoolic si fumator, ca un drogoman ce prizeaza frici ipocrite si ascunse din a carei simtire interioara ii rezulta ”bucuria” nascultarii cu sfidare si curaj nebun si nesabuit, zambind si razand din nebunia ”fericirii”, placerii cu care te lauzi ca smintisorii ce indraznesc ca fakirii lui Izabela sa se tzepuiasca si sa se creada un fel de asceti carora le-a cazut asc-ul ramanandu-le doar coada de sharpe neastamparat devenind defapt ∈ti adica niste fuckereti fatarnici si ipocriti ce se dau mari si se cred victime nedreptatite si vrednice, razbunandu-se pentru bani si socotindu-se ”drepti”...
-faci rau fetelor, animalelor si mai micilor pangarind totul, vorbind limba pangaritorilor deshantati si destrabalati ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fugind de munca si Harnicie ca dracool de cruce si tamaie
-iti faci rau alegand raul si dandu-te lumii sau sefilor ei diavolii vazuti sau oculti ca sa-ti faci rau tepuindu-te ca-s buni si ca-ti faci bine, ca te eliberezi de ascultare, de insistenta ispitei tradarii, de istov, de munca, slavindu-te in desert ca ai gasit solutia la grijile vietii si pacea prin tradare, coabitare si colaborationism complice, mintindu-te ca desi alegi sa te dai celui rau totusi vrajitorind chimic pe interior simti ca iti e bine, esti bun si-ti va fi bine de parca ai fi vrednic de jertfa sau sa jertfesti,
-iti faci rau tzepuindu-te cu raul, cu faradelegile, cu pacatele cu greselile si cu neascultarea tzepuindu-te mentalist si in simtiri ca tzi-e bine si ca-ti faci bine si-ti va fi bine
-te iei din trecut si drackaplecandu-te si la alti ”dumnezeidoli” lingushtind ”fericit” in promisscuitate dansand cu lupii moralisti justitiari ai sanepidului descarcerat te dai din viitor in prezent in obijnuinta ca o traditie temporala si simti ca ti-e bine, ca esti bun si-ti va fi bine nepricepand ca iti dai o ”sfintenie” veche, un trecut, o istorie in care te-ai simtit bine neascultand si tradand, inseland, pangarind, marindu-te si grozavindu-te in puteri urlatoare criminale deasupritoare de afara uitand de Dumnezeu.

De la atat rau cat iti faci necontenit cu constiinta smintita aparandu-ti banii, minciuna si satanismul in toate felurile, stracandu-te si invartosandu-ti-se mereu pe interior mecanismul procontra gresitor ca la ultrasii nebuni fara sa fi constient de repercursiuni si avand nepasarea si lipsa asta de constiinta, deci facandu-ti rau pentru EUri-”dumnezeu” cu insistenta, ambitie si incapatanare continuanta la nesfarsit te apuca in mod firesc niste simtiri rele, te ia bolile, lumea, raul, dracii, moartea, toate chinurile, sau cum altfel???... dupa formula corecta care zice ca daca-ti faci rau atunci sigur iti va fi rau si ajungi in rau pana la urma adica in iad.

Desi e maxima prostie si rusine sa persisti, si cu toate astea tu nu te opresti, nu te linistesti, nu te umilesti, nu te smeresti, nu te rusinezi ci mai bine te dai mare si tare si te mandresti sa nu se vada rusinea si te lauzi si te grozaversti dandu-te tot mai viteaz si curajos-nesabuit in timp ce continui sa-ti faci rau ca sa nu se vada si sa nu se stie prostia maxima in care te scufunzi caci prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul.

Ajuns in durerile cele mai rele de la raul pe care ti-l faci mereu din necredinta, de frica mortii si grijilor arunci vina pe altii si generalizand aluneci si deraiezi pana acolo de-L invinovatesti mai ales pe Dumnezeu si ramai suparat ca te mustra si nu te mai alinta exagerat ca sa te simti dumnezeu si sa te setezi si sa te crezi dumnezeu, daca nu mai mult vrand mereu doar drogul asta, sa-ti iei si sa te setezi dumnezeu prin orice deductii logice, pareri, vederi, inchipuiri de sine si sa te dai dumnezeu avand pretentia de a fi respectat ca dumnezeuu fiind defapt un pacatos neputincios in mod evident care si-a tzepuit eu socotindu-l dumnezeu(demon) ca sa poti sa-ti permiti sa faci ce vrei tu fara oprelisti punad pretul tau si pretuirea ta deasupra tuturor, nepricepand ca ideea asta prin care te joci de-a dumnezeu e gresita si periculoasa, otravitoare, demonizanta, fiindca nu te lasi indumnezeit de Domnul ci iti iei minciuna din alint parca deducand ca tampitii ca ai fi si tu deja dumnezeu.

Apoi de frica smintita insuflata de furia stapaniilor lumii si de ghinioane si necazuri, de inevitabilul rau care vine si te ia repeti invinovatirea la adresa lui Dumnezeu, lepadandu-L, hulindu-L, defaimandu-L, denigrandu-L, facandu-I rau de frica, de aceasta frica smintita in care te simti rau si-L acuzi, Il tot acuzi in mod reflex reprosandu-I si vrandu-I raul fiind smintit in mecanismul pro-contra, apartenenta-excludere, multumire-nemultumire, suparare-veselie, pace-cearta justitiara razbunatoare.

Pe scurt, ramai cu frica smintita, cu acuzarea in starea rea reprosiativ-revendicativ-repetitiva si mintindu-te ca-ti faci bine ti se pare ca te simti bine si ca ti-e bine si ca-ti va fi bine insa defapt iti faci rau, te tzepuiesti si lovesti in ce ai mai sfant, in Dumnezeu, in ascultarea, in credinta in El, in iubire... amarandu-L.

De ce? Pentru ca in vrere te-ai obijnuit sa iei sfintenia ca merele din copacul cunostiintei sustinand ca ti-e bine, ca-ti va fi bine, ca o sa fie bine desi in mod evident tu iei, adica furi mintindu-te ca faci bine si mintind ca te minte Dumnezeu.

continuarea mai jos

continuare
 

Deci de frica smintita iti faci rau, dai vina pe altii, generalizezi si ajungi concentrandu-te incruntat, focalizand smintit sa invinovatesti mereu cu ura criminala pe Dumnezeu ca din reflex mintind ca ai fi suparat sau ca ai avea motive sa fi suparat, facandu-ti astfel rau si tot mai rau caci facand ca nebunul rau lui Dumnezeu defapt tie iti faci mai rau dandu-te tu-EU dumnezeu cu pretentii de ”dumnezeu”, si iata cum demonizandu-te prin trufie te-ai autotzepuit, te-ai autoispitit si te-ai autorispit si distrus pierzandu-te intro lucrare reflexa repetitiva, egoista, mincinoasa, ipocrita, credula, pierzatoare ca un naiv care se minte mereu mintind ca-i mintit de Dumnezeu si crezand orbeste propria minciuna autotzepuitoare, sustii in razbunare ca-n vrajitorie interioara gastronomico-mamoniachimica acuzatoare ca desi-ti faci rau iti este bine, esti bun si-ti va fi bine negand evidenta si consecintele suparatoare pe care orice prost le intelege si care ne spun ca nu esti tu dumnezeu si ca daca iti faci rau (cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta) atunci sigur iti va fi rau. Cum altfel? De ce nu crezi? N-ai citit despre ispitirea lui Iisus cand a fost dus de Duhul in pustie ca sa fie ispitit si probat de satanisti, de duhurile rele si de ingerii cazuti, de spiritele rele si de demoni? A fost ispitit la neascultare crezand ca asculta, apoi la inchinare la lume adica la desfranare lingusist aplecatoare in desert, la cedare si tradare crezand ca aduce jertfe si slujire lui Dumnezeu slujind oamenilor si lumii si apoi a fost ispitit la aplicarea textelor si invataturilor cu usuratate si comoditate ca sa sara in cap crezand ca va fi salvat in nesabuinta indrazneata de a folosi divinitatea la interese personale egoiste circaresti. Deci a fost ispitit sa cada in patima omului naiv de a-si face rau pe nedrept si fara motiv, sa-si faca rau de dragul si de bucuria raului crezand ca-si face bine bagandu-se in cruzimea chinurilor nestiind ca-si face rau, venind apoi cu solutia gresita exclusivista pe sfinvers, de a crede in solutia oarba egoista gresita si de a o aplica cu nepasare, solutia de a face rau nevinovatilor crezand ca le face bine si din pricina durerilor si chinurilor apoi cedand ca sa-si faca rau Lui si altora stiind ca-si face rau si vrand sa-si faca rau pentru rau asa ca patima omului avand mereu dorinta sa-si faca rau ca sa ajunga in chinuri tot mai rele, in rau fara putinta de a se opune. Iar apoi aceste ispite au continuat prin oameni pana la sfarsit fiind ispitit mereu sa-si faca rau neascultand si nerabdand pana la sfarsit pe Calea cea buna spre bine, a-si face bine si Lui si altora intotdeauna si a deveni mai bun si mai desavarsit spre Raiul si spre fericirea vesnica a sfintilor si a dreptilor din Credinta si iubire nepacatoasa.

Dumnezeu-Iubirea curata si jertfelnica in ascultare inseamna cu totul si cu totul altceva!.. decat pofta si dorinta de a-ti face rau, in unitate mare cu altii sau tot mai mica pana la unul sau chiar singur sa n-ai altceva de facut decat sa-ti faci rau crezand sau necrezand, stiind sau nestiind ca-ti faci rau ci fiind tepuit si avand impresia ca-ti faci bine si ca va fi bine.

Daca crezi in Iisus Hristos Cuvantul si ai credinta credincioasa nu inseamna ca poti sa-ti pernmiti sa-ti faci rau cu nesabuinta hazardandu-te in indrazneli curajoase periculoase, jucandu-se cu focul ca niste vreEUri ce se dau Dumnezeu.

Psalmul luptei duhovnicesti, lupta cea buna... spre inviere si pace cu Dumnezeu.
 

Crestinii ortodoxiei cu Duhul crezand in crestinismul daruit de Sfanta Treime in care s-au botezat traind spre mantuire si desavarsire cu Duhul intru Cuvant trebuie sa lupte cu satanismul porcEUrilor rabdand satanistii. E simplu, singurul razboi cu folos, e al crestinilor din crestinism contra satanismului din satanisti care se infiltreaza peste tot si sminteste crestinii ca sa fie si ei k lumea... lupilor moralisti, pradatori fatarnici, vicleni si desfranti, ascunsi si oculti uneltitori, revoltatori care mintind se dau dumnEUzei si chiar mai mari ca ipocritii dandu-ti a-luat mamoniac pangarit sa te drogheze si sa faci frumos si sa le tot ceri numai lor cuvant pangaritor si profanator... ca sa te droghezi cu ipocrism de frica justitiei care te prinde in flagrant ca pe vinovatii recidivisti sa te faca sa minti parand ”adevaruri” istorice sau sa-ti faci rau. Deci e vorba de crestinism interior si exterior contra la satanism corupator si dezbinator, dar se lupta rabdand in Har satanistii pana la sfarsit cand vei primi cununa mantuirii.

Iubirea de vrajmasi si de casnici inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum a le face pe plac lumeste, cedand ispitelor, prosteste. Tuturor le-ar place mantuirea daca ar stii ce inseamna mantuirea si si-ar dori sa le fie bine acum, mereu si in vesnicie, deci a face pe plac cuiva inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum orice altceva. Iubirea de satanisti inseamna a-i elibera si pe ei si pe tine de satanism... prin rugaciune si rabdare in ascultare.

Psalmul venirii fericirii pe neasteptate.
 

”Vegheati ca nu stiti nici ziua si nici ceasul-clipa cand vine” pe neasteptate fericirea (acoperamantul MD) si o luati de nefericire tzepuindu-va sau cand vine pe neasteptate nefericirea (cupola ispisericii sinagogului si magogului tâmplieres plina de demoni travestiti-impoastori) si o luati de fericire... pentru poftaraul mincinos pangaritor de la butoane care va ajuta sa va autotzepuiti pentru putere-avere-placere si odihna, toate pe sfinvers, tzepuindu-va ca smintitii naivi si creduli alegand satanismul nepricepand ca asa iti faci rau daca lepezi crestinismul si alegi satanismul devenind tot mai nebun si neputincios, bun de nimic nu mai piuternic parvenind pe functii, ”bun” doar sa trancaneasca stiinte fara numar si fara niciun folos mantuitor ca sa se laude ascunzand cine este si uneltind mamoniac in ascuns ca un somnampooliluxiferic.

Crestinul are porunca sa vegheze si sa nu se revolte cu furie prosteasca violent-exclusivista fix pe fericirea divina ce vine pe neasteptate, asa ca nu-i treaba sa te tot revolti pe crestin-ortodoxie sau pe Domnul Iisus Hristos Cuvantul lui Dumnezeu, pe ascultare, pe adevar, cand auzi vorbindu-se, cand intri in contact informational. Se zice si este scris ca ferice va fi de cel pe care Domnul, venind pe neasteptate, ca un ”hot”, il gaseste veghind si priveghind intru ascultare si Credinta si nefericit va fi bagabontul betivan-drogoman ce se imbata cu sine ca porcii (Emnezeu-Umnezeu si poftaraul sateu deasupritor impatimit ca o fiara stapanitoare ce nu stie de Dumnezeu facandu-si voiia-voirea) obisnuit sa-si bata apropiatii si mai micii, slugile si fratii pe motiv ca Domnul zaboveste sau ca nu mai vine deloc si ca el trebuie sa aiba toate responsabilitatile parintesti si fratesti, divine, fiind obligat sa faca toate lucrarile cele grele si repetitive care sunt lasate de toti pe umerii lui, razbunandu-se pentru asta pe toti de ciuda, ne-mai-rabdand si tradand ca un purcEUlash vrand sa se infieze la Barul mamoniac al satanismului tzepuitor.

(Nu mi se pare crestina o vorbire istorica visator pangaritoare ca-n filmele cu bagabonzi mafiotizati mari reclamagii.)

Psalmul ciorbilor, slugile nebune ale purcelash∈Ului agresiv mare terroristor
 

Ti se invarte propozitia-n pofta si-ti implinesti voirea gresita, ispitita mentalist, credula, inversand ca orbii tzinta si razbunandu-te pripit iti permitzi sa lovesti tradand, sa excluzi ”curatind”, sa ucizi ”judecand”, sa distrugi ”mantuind”, sa te ascunzi ”rezolvand”... si sa fatarnicesti ca impostorii ipocriti inghititi de a-luatul trufasilor k lumea ”buna”.

(Adica dupa ce-ti faci numarul, ispidand, tarand si luand, pangarind lipicios si lovind necrutator cu cruzime sa scapi de lipeala ti-se-nvarte ca te ia de-l primesti si te dai tot tu victima vrednica si te razbuni pripit ca ciorbul pe nefericita cazuta in ispita ta de parca tu ai fi fost pagubitul urland cu furie iesita din minti ca un zgarciorb ce sare sa muste calcaiul stapanului ce merge la lucru pentru tine sau mana Domnului care tocmai te hraneste parandu-ti-se ca-ti ia cand in mod evident iar iti da miluindu-te si mangaindu-te ca de fiecare data.)

”Rade ciob de boala sparta pentru ca ciorb la ciorb nu-si scoate ochii ca sa-si fure impreuna caciula”... devenind cupola.

(De frica sarcinii ce iti revine in viitorul inevitabil, stiindu-te neputincios si handicapat, chiar plin de lapsusuri si penibilitati vizibile foarte rusinoase, te dai victima si te revolti pentru silnicie aparand handicapatul mintal, bolnavul inchipuit care ajuns in sarcina disperat de frica se blocheaza si tradeaza in mod repetitiv de parca tu ai fi vinovat ca cica-l arunci direct in foc si-n capcana... defapt e necredinta si lene mascata care isi apara banii nemunciti, pilele, privilegiile si mandrica cu care se lauda ca stie viclenii si fraierii ca sa scape mai uspr lingusind in furie aprinsa-n aprindere ca o reactie violenta dintro suparare foarte suparata si trista, mintind ca nu poate (sa nu tradeze) doar ca sa nu creada si sa nu asculte, iar si iar... ascunzandu-se astfel in intuneric)

Isatispis, repeti si ∈repetand te-nvarti spre^ stiinciudaintzelepciuma devenind antic
 

Aduni propovaduire multa, medie si mai putina de parca tu ai trambitza si nu-ti dai seama ca repetand rugaciunea si adormind-motzaind in pofte ti se invarte erepetarea, ti se inverseaza, luandu-te treptat intelepciuma acuzarii supararii ”victimei”-”vrednice” si ajungi ca neamul desfranat si viclean sa ceara semne si minuni (acuzand sfintii) ca sa creada... si ei in Dumnezeu, ei acuzarea pacatoasa fiind defapt sursa bolilor si chinurilor iadului, nefericirea nefericirii, moartea adancaca, gunoiul de ars al gheenei, desertaciunea desertaciunilor si nebunia de pe uram a rautatii celei vechi inaltacioasa in ”jertfire”, naivi creduli foarte incantati ca nu mai asculta, ca nu mai cred, ca nu mai trebe sa lucreze, ca scapa la isatis-fractiile putorilor duhovnicesti si trupesti ”libere” incat se multumesc cu lucrarea lor sminticioasa, placandu-le sa repete rugaciuni si propovaduiri ce se inverseaza in placerile motaielii puilor neputinciosi, inversate pe interiorul omului interior, ca li s-a inversat tot stiind si propovaduind indreptarea ca nebunii mamoniaci pe care i-a inghitit belsugul tarinii de si-au dat seama cu mucii-n fasole, ”luminandu”-se ca cica nu mai trebe sa asculte, lasandu-se inghititi de minciuna si vrajmasie pana li se darama si se prabusesc acoperisurile caselor pe ei... caci celui din casa Domnului, din poporul si biserica Lui, imbracat si daruit cu toate ale Sale, daca se pierde in pila si neascultare atunci mare ii va fi avantul-prabusirea, castigandu-si victoria-pierzarii, luandu-si ”fericirea”-”bucuria” nefericirii si chinurilor tuturor bolilor si iadurilor neascultarii si vrajmasiei cu Dumnezeu de care nu sunt constienti, saracii de ei, cu acuzarea si vrajmasia lor cu tot, nu-si dau seama, nu simt, nu le pasa cat timp sunt in cardasie mamoniacala complice, slugarnic amikcala, comunicationala pofticioasa cu satanismul lumii si cu satanismul ocult al mustelor cu nume mare, nume de mare razboinic berou, IsatiS, facand labordelatorie sufleteasca ascunsa pe verticala ca sa trufeasca impreuna sub cupola, cupola lor si a patimilor ce par dulci si mari de parca te-ar creste, te-ar indumnezeii ca sa triumfi in hahalera ca stapanul jocului... cu focul, ghiatza, si impietrirea, prostul prostilor, cel ce se crede tot mai mare si mai tare din parcarea dintre strazile pe unde bagabondestie... sa-si faca rau cu inconstienta avand impresia ca invata, ca rabda, ca lupta... ca se desavarseste... cand defapt el isi risipeste darurile si se pierde... in poftele faradelegilor si pacatelor lumii, in neascultare luandu-se de ∈mneUmnez∈u defapt dmonizandu-se in trufie si-n acuzare smintita pana se autodistruge tot cazand si cazand si erepetand. Apoi, cand se-mpute treaba, de frica ca moare, se ridica si se ”pocaieste” ca sa mearga la o mai mare pierzare si tot asa creste ”crestineste” ca satanismul lumii adancindu-se in mocirla si avand impresia ca urca fiind in mintea lui penibila tot mai bun de jertfa ca smintisorii, laudandu-se si visandu-se curat ca porc∈urile spalate care au prins arimpi de liliac si suflet de arici ce-si ascunde banii murdari in... ”suUflet”.

Nu-ti marii chinruile si nu-ti accelera caderea autotepuindu-te cand te ia....
 

Furios si suparat aiurea, mintind, de frica sufocarilor si strangularilor, innecarilor si revenirii bolilor si chinurilor mortii si de frica mortii iminente care este o consecita a pacatuiri si a impatimirii neschimbabile nu are rost ca in disperare sa ”asculti” si sa faci pe plac ”pacatului”=moarte, avand impresia ca te scapa... Practic iti accelerezi moartea devenind complice cu rautatea pacatului care oricat l-ai lingusi te pedepseste cu viclenie ca sa nu mai ai timp sa te pocaiesti si ajungi sa mori ca prostul tzepuit, ca un fraier tradator. NU acuza ci multumeste Domnului pentru chinuri si pentru cosmarul mortii, cerandu-ti iertare pentru o viata irosita si rabda veghind ca sa nu faci pe plac cui nu trebuie, caci nu trebuie sa te lasi pe mana satanismului si chinuitorilor oculti cu fatza ”umana”, din tine, din interior si de afara, care te ”ajuta”... sa te autotzepuiesti. Ramai cinstit pana la capat marturisind si iubind Adevarul, crezand, ascultand... ca sa asculti si dincolo de marea trecere, asa ca Domnul, Iisus Hristos-Cuvantul.

Psalm extreum de scurt
 

iu∈Uuuu...u.. (fuuuuui!)

:44::57::64:

(.uUurmeaza ispis-ceasul mort si lacom, sateist de care te-ai lipit si nu mai poti sa crezi fiindca acolo-i intelepciunea vicleana si desfranata... zmeul cronos care-si manca copiii impreuna cu zmeul uranus vazand cum ei mor ”iesind” din timp. Te isiptesti si nu o sa mai crezi pentru stiintele ce definesc timpul asa cum esti obijnuit, si vei alege sa fii de partea timpului lor, de partea ceasurilor erectice sateiste pagane.)

Ce bine ar fi... sa nu fi nebun.
 

Ce bine ar fi sa asculti de cine trebuie si sa folosesti cinstit, drept si corect, fara gresala, fara patimi, fara pacate si faradelegi..... auzirea si neauzirea, credinta si necredinta, ascultarea si neascultarea, ce-ti place si ce nu-ti place, ce doresti si ce nu doresti, ce poftesti si ce nu poftesti, ce poti si ce nu poti, ce vrei si ce nu vrei, ce stii si ce nu vrei sa stii, ce-ti trebe si ce nu-ti trebe (nevoi), ce intelegi si ce nu intelegi, urmarea si neurmarea pentru a ramane in crestinism (pe calea dreapta-neserpuitoare cand urci) si a iesi din satansim-paganism imblanzindu-ti porcEu∈Urile agresive mamoniace si smerindu-ti trufia stiintificarma terorist-justitiara cu care te lauzi furios sustind ca-s responsabile si stapane, pline de morala pretentioasa indreptatita cand defapt sunt decat niste hoti si banditi plini de fatima pedodonti-iei laudandu-te suparat ca ti se ia in timp ce dai tot ce iei ca sa stii si ca sa fi tu laudata de toti insa fara sa ai ascultare si respectare, fix ca o mamona travestita in bunica-bunic. ”Bunica bate toba, bunica bate tare, bunica bate toba in toata casa mare”... dar n-are ascultare ci lepadare fiindca vrea avere si apoi s-o lase mostenire asa ca-n ”traditie”.

Timpii sunt persoane duhovnicesti plini de harisma gen sf. Vineri.
 

Psalmul timpului

A aparut timpul mort care ti-l poti cumpara cu Blik, primesti codul aleator 666666 din 6 cifre si ai impresia ca timpu-i o eticheta ce ti-o poti stampila pe frunte sau pe mana dreapta ca sa initiezi plata in timp de 2 minute, uitand adevarul ca orice perioada si orice lungime de timp e o persoana vie cu care poti sta de vorba. Chiar si clipele instantanee pot fi niste puisori de timp oricat de mici imortalizandu-se pe pelicula sau in poza impreuna cu tine chiar daca fara har ti se par fixe, moarte, imobile si inghetate dorind sa le animezi.

Ca sa iesi din minciuna incearca sa stai de vorba si cu sfintii astia din Cerul divin: ziua (24 ore) de Luni, de Marti, de Miercuri, de Joi, de Vineri, de Sambata si mai ales cu sfanta zi de Duminica. Asa vei intelege cat de mult ne-au tzepuit sateii prin introducerea timpilor morti, ce aduna lacomind ca sa faca echivalenta si repetare inversoare mintind ca stiu ei ce-i timpul si ca-l stiu ei masura corect cu ceasul si cronometrul. Cu ceasul si cronometrul nu se masoara timpul viu ci copitele potcovite ale lui repetand eroarea mortii pana mor tot mosurand altceva decat timpul care se masoara in credinta si nu in nefiinta, in gol.

Asta-i buba, au inventat timpul sateist si au facut vrajitorie mate-fizico-chimica si isistorica cu el, cu dracool clipei mintind ca suma timpilor morti=clipa mortii. Tzepa!!!

Chiar si Domnul Iisus-Hristos-Cuvantul este Alpha si Omega, Inceputul si Sfarsitul... al literelor si semnelor, al alfabetului, al Cuvantului si al timpului, al unei lucrari proorocite si implinite in Lumina deci este un timp viu, sfant si drept... un timp adevarat. La fel sunt facute cele 7 zile-timp inca din zilele Facerii. Aici este introdusa eroarea in capul oamenilor, prin masurarea timpului ca pe ceva mort si rigid... aici apare desfranarea si se aduna stiinta si intelepciunea de om, socoteala si numerele desarte. Aici am fost fraieriti de sharpe.

Iar vesnicia nu este o suma de timpi morti ci este Dumnezeul de Azi impreuna cu timpii vii sfintiti de EL caci doar El le poate dainui in Har pe toate prin Iisus pana maine si poimaine si asa mereu. Deci nu-ti fa vise si planuri cu timpii morti pe termen lung caci s-ar putea sa ai mari surprize neplacute.

Libertatea e in ascultare impreuna cu timpii vii si nu cu timpii morti care te ia trufind peste tine ca sa le slujesti patimile si poftele rele viclene si desfranate asa ca-n toate calculelele mamoniace al banilor temporali lacomici.

Poti comunica cu timpul caci in el vei gasi informatii duhovnicesti in concordanta cu voia divina si cu adevarul, deci e ca o persoana constienta si comprejensiva cu care poti comunica prin codul numeric simbolic temporal si prin orice alt limbaj specifica in care sa fie implicat timpul.

Un psalm nenorocit
 

Puiul de cruzime cu reflex antichrist-antiortodox, reactionar, e ca scaiul ce fuge de maslu ca dracul de tamaierea icoanelor, lasandu-se tepuit de cererile mamonitei de pe ape mici, apa vrajita si nesfintita, ce vrea sa primeasca demonii in interior ca pe asociati, prieteni, complici, pe acolo pe unde bea apa incantat de cârâlabaltzapa impatimirilor inveninoase smintitoare de vrajmasie cinstita, sa lase dupa familocool apei si casnicii deztzarcarii si neascultarii foarte piliti si rasfatati de alinturile daruitorilor de bani gata ca sa semneze ca va fi bine, asa k toata lumea care semneaza si sustine ca va fi bine daca se rotesc la putere, la guvernare si prin parlament aceleasi fetze palide speciale, justitiar ipocrite fara ca alegatorilor sa le treca prin cap ca pentru a le fi lor mai bine ei insisi ar trebui sa se schimbe, sa se pocaiasca si sa asculte intzarcandu-se de la toate relele cruzimii si placerile necurate mai ales cand dau sa se apropie de Biserica, de casa si intimitatea lui Dumnezeu Cuvantul cu Harul si cu Crucea.

Uniunea celor ce nu suporta acuzarea, vinovatii ce nu suporta sa-i invinovatesti si desi se dau si par morti ei se ridica din adanc in mod reflex ca boroasca disecata si curentata bolborosind minciuni in zeama de morcovi si se-nvart ca ochiul mortului intorcand vina si acuzarea spre nevinovati ca sa scape de patimi cu ei cu tot crezand ca aia-i solutia razbunarii sa scape de patimile mortii ce cresc in ascuns si stau ascunse asteptand prilejul. Nu aia-i solutia si nu ei sunt victimele, caci excluzand nevinovatii n-ai sa mai faci diferenta si n-ai sa mai vezi cat de crud si rau impatimit esti incat in singuratate si fara ispite, incercari si examene patimile vor creste si ti se vor dezvolta la cruzime si aparare in timp ce tu le vei socoti moarte si inexistente deci complet nepericuloase neveghind si lasandu-le sa creasca bine-mersi in corceala cu tine insuti k lumea. Iar atunci cand vor reveni copiii, fetele si nevinovatii, sfintii si Dumnezeu ii vei agresa cu o cruzime reflexa mult mai mare caci intre timp patimile s-au dezvoltat si au crescut in intunericul interior unde nu au fost deranjate de vreun nevinovat aparut pe neasteptate ca sa se revolte pe el in mod reflex smintit dandu-si seama de eroare.

Famglia skailor porțciapei veninoase la cârâlabălțapuilor bastarzi cersetori pe unde bei apa din potopârât. :49::44::57::64:

Psalmul lacomiei care striga prin tine vrand sa mance cu sabia si calcaiul.
 

Manca tzeapa, sabia si calcaiul si toate partile josnice cu o pofta hulpava iesita din lacomia fricii si grijii de tzepuiala mamoniaca, insa fraierii fraieriti la pofta mamoniaca sunt defapt niste intelepti daca se lasa tzepuiti ascultand de Domnul care a zis: ”nu sta impotriva celui rau ci fa ceva mantuitor si lasa sa-ti ia cine vrea sa-ti ia, cine-ti ia haina da-i si camasa, cine-ti ia casa da-i si pamantul, cine te ia si te duce cu el o leghe tu mergi 10 cu el” etc. caci tzeapa satanica nu e numai aia din piata revolutiei care mai manca inimi sub forma de cartofi ci se refera la caderea in isipita neascultarii, a necredintei si a necredinciosiei in implinire ca o labordelatorie pornoshaga si nu la risipirea averilor pamantesti pe care nimeni nu le ia cu el, deci doar atunci cand cazi in ispita si apoi in recidiva, doar atunci trebuie sa te socotesti fraier tzepuit, prost, nebun, neveghetor, tradator, lenesh, rau, viclean caci doar atunci pacatiesti si pierzi ca iscarihotul credinta, nemaicrezand ca se implineste nici macar scriptura asa cum este scris ci vrei ca nebunul s-o implinesti tu mereu... in rau... chiar si cand e vorba de tine. Necredinta aia lacoma nu trebuie aparata si averea inutila trebuie data mereu la saraci si tot ce mai ramane se poate lasa linistit in grija moliilor, ruginii si a tuturor soarecilor si sobolanilor care de drag te ajuta sa scapi de griji lumesti si de nebunie maxima asa ca a datornicului care i-a rodit tarina si s-a bucurat pentru timpul mortii dat sufletului sau de l-a luat in noaptea aia si l-a mancat. Asa manca si omul cu lacomicaria partilor josnice care se ridica din adanc poftind la gura, la ochi, la nas si la maini si asa ia, fura si manca omul tzepuit aplecandu-se la toti ”dumnezeii” si balaurii istorici si ai zilelor noastre vrand sa le multumeasca si sa-i tot hraneasca sufletul cu bani, manca cu creierii si cu matzele fripte in timp ce se inchina si lingusesc fara numar pupand ghiulul interlopilor si impostorilor deghizati in politicieni, judecatori, medici, profesori, istorici, poltisti, generali, ca sa nu mai zic nimic de marii preoti si marii jurnalisti si deontologi profesionisti, toti niste lupi moralisti in blana de oaie purtand cushma de miel, ce dau lectii de scos paie in timp ce in ochii lor sade barna telescopica iar in curte le creste babilonul cu piscine cu apa rosie ca o zeama de morcovi plina de skaii cu care se autotzepuiesc in timp ce arunca cerneala neagra din capetelefoanelor cozilor josnice care au guri lacome cu care vatama pe oameni aruncand cerneala ca sepia, un fel de zeama de patrunjei albi lansata in zeama de morcovi, ca o saliva baalcanida ca sa le iasa supa buna, sa poti sa-ti martuiesti acolo aluatul lor, pe care ti-l dau ”gratis”, aluatul ipocritilor si fariseilor fatarnici cu care te fac sluga pe veci la satanismul lumii in care s-au inrolat ca naivii semnand mereu adeziune dupa adeziune peste adesziune. Practic lacomia mamoniaca din adanc e sursa tuturor patimilor vidanjiste care vor sa dea papalapte si aluat proaspat la fraieri caci prin ea omul se crede dumnezeu, se da dumnezeu si chiar mai mare, un dinozaur balaurifer casiatic, mai mare ca oricine, ceva gen gozila-kingkong, nepasandu-i pentru privilegii si avantaje mamoniace vremelnice de noaptea mintii in care se afunda si de iadul necinstei care vine peste el pana la urma surpandu-l cu toate averile si acareturile lui care o sa-l ingroape de viu prabusindu-se... oricat isi va cere iertare doar ca sa scape nevrand sa se opreasca si sa se indrepte urmand ci mergand ca cersetorul mituitor sa-l rezolve medicul ca sa-si continue el jocul adult cu focul si cu ghiata, jocul adultilor prin care toarna, tradeaza si persevereaza in minciuna... multa minciuna... prea multa minciuna... si rautate vicleana adanca desfranata in uneltisme si cruzimi ca-ntre necunoscutii pe care-i uneste ura si fuga de vina prin intoarcerea ei in capul nevinovatilor.

In concluzie sa nu ridici sabie, pulan, calcai, minciuna, hula, canaliza, razbunare la Cel care singurul ne-a dat mereu de mancare buna si curata pe termen lung, din belshug, in timp ce toti ceilalalti ne-au luat tzepuindu-ne ca defapt ne-au dat si o sa ne mai dea. Nu ridica sabie s nici orice altceva ca de ea vei pieri chiar daca ti-o vor pecetlui sub forma de nume insemnat pe mana dreapta sau pe frunte ca sa te recunoasca haita ca si tu esti revoltat... gresit din iura-greshura-fricura-neputintzura bolnava de om lash si pacalit ce se scapa pe sfinvers crezandu-se mare si tare... prost, adica ”destept” ca vrednicool de focool gunoaielor din gheena.

Psalmul inteleptilor care stiu de cine asculta si nu-s ipocriti in rabdare.
 

Saracii de noi uitam si nu mai stim ce facem ca handicapatii dar in Cerul Dumnezeirii Hristice in care iti gasesti Fericirea vesnica nu iei altceva cu tine de aici decat tot ceea ce ai ascultat, ai crezut cu credinciosie, ai savarsit dupa porunca si invatatura din Harul desavarsirii rabdarii Crestine.

Ipocritii rabdarii nu stiu exact de cine asculta... nu vad si nu pricep ca ei asculta de oricine altcineva si de orice altceva afara de Domnul Iisus... adica nu pricep ca nici pana azi nu s-au trezit din somnul mortii si al pacatelor, nedandu-si seama ca ei nu pot si nu vor sa asculte nicicum de Cel despre Care ni s-a poruncit ca pe El sa-L ascultam, sa-L credem si sa-L iubim, nu inteleg nici pana azi ca despre El sunt toate proorociile si textele scripturistice, despre Domnul Iisus Hristos-Cuvantul ce vine cu Sfintii, cu Duhul si cu Crucea sa pastoreasca oile nepastorite de pastorii de suflete de astazi care s-au vandut lupilor moralisti impostori de pretutindeni si tuturor necunoscutilor ocultisti ce par puternici.

Daca nu rabzi nici macar mustrarea, certarea, biciul si crucea supunerii tale fata de Domnul tau, fatza de Cuvantul lui Dumnezeu, cum te-ar putea crede cineva ca tu o sa rabzi totul cu Harul Domnului ducand lupta cea buna in razboiul pismei si urii rautatii care vine de la taberele dusmane ale vrajmasilor satanisti, mari porci, gunoaie, demoni, mari ispititori si provocatori teroristi vicleni sa te ia ca sa te tzepuiasca si sa te corupa, ”vitejii” aia prosti da' multi si bine platiti ce-si cauta profitul, slava, puterea si marirea lor in toata lumea prin ispitirea, mucenizarea si distrugerea pomenirii dreptilor si sfintilor?

Tu stii oare de cine asculti in fiecare ceas, in fiecare zi, in fiecare saptamana? Realizezi tu ca toate visurile si dorintele, voirile si poftele tale sunt spre rau inca din tineretile tale atragand potopul, visand mereu cu ochii deschisi la un viitor in care sa-ti faci o viata lejera, de lux cu prietenii si iubita, aflati toti in ascultare de tine insuti si de lumea poftelor si patimilor tale bantuite de demoni si de duhuri necurate? Realizezi cat de mult asculti zilnic de minciuna si de glasul sirenelor ce te cheama la fericiri iluzorii?

Oare esti constient si-ti dai seama exact de cine anume asculti in fiecare moment sau esti corupt in rabdare mintindu-te si tzepuindu-te ca esti capabil de certare si bataie si mucenicie de la vrajmasi cand defapt tu nici macar nu asculti nefiind capabil sa rabzi daca ti se pare ca asculti de o cat de mica si dreapta mustrare de la Stapanul cel Bun, Drept si Intelept incat nu o poti suporta revoltandu-te si fugind oricat ar fi ea de mica si aluziva, generala si nepersonalizata?

Deci inteleptii cei drepti, adevaratii rugatori si ascultatori, stiu sigur de Cine asculta toata ziua si noaptea si nu-s ipocriti in rabdare, bucurandu-se in dureril!!!... pentru ca ei cauta slava si puterea si marirea lui Dumnezeu si nicidecum a lor sau a haitei pradatoare din care fac parte lingusind cu slugarnicie oarba ca-n familia lumeasca pe cel ce face ascultare mare si tare de sine insusi in colaborare si coabitare cu demonii necunoscuti care-i lauda.

Psalmul apararii si neapararii
 

Nu-si apara ce ar fi fost de aparat si-si apara ca prostul si ca nebunul furios descreierat masa-n pat atipind, mancatu-n fatima, impreuna cu vulpurcelasii pacatosi spalati ce zboara bazaind ca tzantzarii si paduchii latzi ai pharului si cu sherporcii-de-caine-luputz balaurifer impostor ipocrit si fatarnic, travestiti in prieteni care te aseaza in situatie de complici ca sa te comporti conform situatiei k lumea si ka duhul ei potrivit cu situatia si asa te vrajesc sa visezi incantat visul justitiar si mamoniacal ca al lui parvenescu insingurat bucuros c-a scapat prin lepadare si tradare de credinta, de ceea ce defapt trebuia sa apere cu ardoare de trufia necredintei care se auto-indreptateste criminal in desert laudandu-se cu muncile si competentele ”desavarsite” ale iadului. Deci strainul parvenitescu tzepuitor ce ti se da cunoscut si apropitartar isi apara mancatu-n fatima impreuna cu satanismul si greshismul asezonat cu toate gusturile si poftele de carnarie de parca l-ai fi primit si de acolo durerile care-ti vin sa te indrepte, de la alunecarea grozava in atatea greseli si distorsiuni delasatoare pina in trufia necredintei inselatoare si nelucratoare de ascultare din Rai.

Deci ce-ti aperi tu de frica omule disperat de ratat cand dai sa iti aperi..? Orgoliul si tepuiala tzepuita pe sfinvers de duhul mamoniacal care te inroleaza sa-ti aperi trufia necredintei fiindu-ti greu sa lovesti cu piciorul in tepapuse pentru tzepusha mamoniacala cu care nu te-ai lasat tzepuit de frica ca-ti pierzi timpul vacantei mbari si-ti faci pagupe irecuperabile?

Te ia necredinta si necredinciosii inrolandu-te prin situatia autoprimirii lor coabitative si colaborationiste in trufia satanatatii si nesimtirii ca un ”rai” al libertatii ”fara” durerile chinurilor. Nedeslusirea si corcirea lucrarilor raiului cu muncile iadului si frica de istov amestecata si exagerata te face un puturos celebru k lumea ce fuge de rugaciune si de munca fix ca dracool de tamaierea icoanelor, sa-l apere ”justitia” lupilor moralisti impostori, ipocriti si travestiti in ”fecioare” responsabile si intelepte. Te ia necredinta necredinciosilor ”fericiti” si te preschimba in vulporcool agresiv ce-si apara... auto-indreptatindu-se gresit sau chiar sfinvers lovind ca prostul nemultumit si revolat, ca naivul, ca nebunul in... Dumnezeu, singurul care-ti da de mancare curata din belshug si care te ajuta si te scapa la greu... fraiere!.. suparat-supart∈u.

:44::57::64::70:

[quote=Moroco;679313.

Deci ce-ti aperi tu de frica omule disperat de ratat cand dai sa iti aperi..? Orgoliul si tepuiala tzepuita pe sfinvers de duhul mamoniacal care te inroleaza fiindu-ti greu sa lovesti cu piciorul in tepapuse pentru tzepusha mamoniacala cu care nu te-ai lasat tzepuit?
:[/QUOTE]

Genial pasajul!
Se potrivește perfect listei de candidați propusi împinși de cine(? ) și mamoniacali. Foarte bun de folosit drept vector de sortare.

Multumesc mult ca-mi mai dai impresia din cand in cand ca dialoghezi cu mine in duhul crestin-ortodox... respectand Cuvantul.

Psalmul greshutzilor... oare ce-ti fura?.. atragandu-te si ranjind.
 

Te nemultumesti autoindreptatindu-te, te revolti greshit in mod repetat cu insistenta atractiva si vrei asa tzepuit sa primesti ajutoare atractive in razboiul tau sinucihash si deshert din "mila" si "marinimia" mustelor mancacioase care ti se dau mari si tari ca niste ereti-avioane de vanatoare partenere fiind defapt niste duhuri rele care se ridica din adanc si-ti manca chilotii ca sa-ti cada avioanele k dronele lovite-n program ce nu mai pot fi chilotate. Iar daca mergi pe pilort automat si pe mana inteligentei artificiale bagata in toate retelele si sistemele de comanda si control, trebuie sa te uiti nu numai daca programul e bun si competent si-ti rezolva problema ci si la cine l-a scris, trebuie sa te uiti bine si la cine la scris, caci programe pline de comenzi si porunci de la cel rau venite prin roboti, daca le faci si tu k robotii si k lumea naiva, atunci cazi in greselile vietii programatorului tzepuitor si in nepasare si daca nu te-ndrepti la timp s-ar putea sa cazi in greshala fatala de a nu-ti pasa deloc de la cine iti iei comenzi, programe, porunci, invatzaturi, rezolvari... lasandu-te pacalit de raul ascuns avand la lumina o fatza robotica sau una de aparat, de unealta computerizata ca sa nu pricepi viclenia vicleanului care sta la butoane, inclusiv butoane roshii, tzepuind fraierii prin aschiile sale analog-digitale conectate la retea sa asculte de el si de haita lor pradatoare la care te conecteaza ca la o comunitate lgbtista, transgenderista, "bine"-voitoare uneltitoare ca sa-i ceri si sa-i vrei pe ei sa-i asculti si sa-i crezi, ca-ti faci bani, job, hotdog si cofe, in loc sa-L asculte omul si sa-L creada numai pe Dumnezeu prin Cuvantul Sau Adevarul si prin Biserica drept credinciosilor cu Duhul.

Psalmul fraierilor tzepuitzi ce se cred jmecheri tzepuitori atragabdu-se cu vrajmasii
 

V-atrageti semetindu-va incantatzi de trufia profiturilor = necredinta in visuri si inchipuiri ale viitorului mamoniac ce spera in desert la a fi facatori de bine ascultand de ei insisi, mari si tari, actractivi ce v-atrageti in suflet, din sufletul stomacoolui ce tuseste atractiv vrand sa mearga spre atractie de parc-ar fi fericirea scaparii cand colo e capcana capcaunilor atractivi din vazduhuri care va ia in tradare si lepadare de Dumnezeu.

V-atrageti in atractiile ispititoare ale ispitei!!!... nepricepand ca furati stiinta si tehnologie sexistpatologica desfranta in justitiarismele cruzimii, autodistrugerii inaltzatoare la medaliile bonificate in euroi ca sa va razbunati disperat si descreierat pe programul unu si pe programul doi, ca-n razboi, caci atractivii atragandu-se s-au aliat dupa ce au tradat... si cer marire, si cer fericire, si cer dainuire... Doamne, ce ipocriti si cat tupeu!

Cutremurator!
Psalmul de astăzi se potrivește MĂNUȘĂ cu articolul pe care l am citit astăzi unde niște interlopi stricați fixati pe profit mamoniac i-au țepuit pe alți jmekeri țepuitori.

https://www.fanatik.ro/metoda-simpla...torul-20858290

Psalmul cailor catre Dumnezeu infundate de dezbinare
 

Cand apare o cale, o informatie, o interactiune, o revelatie de viitor ce duce spre Dumnezeu oare ce simti, ce vezi, ce crezi?.. ca va fi? Zici ca o sa iasa rau... din cauza Lui, de la El, si acuzi si urasti si nu vrei sa se intample... si practic ajungi si stai multe vremi si jumatati de vremi intro stare trista, suparata, dezbinata, avand intre tine si Dumnezeu un zid, o prapastie de netrecut, asa ti se pare, si asta se produce din pricina ca tu arunci ca din reflex, ca din obijnuinta, vina pe El si deprimat si dezamagit ca efectul rau creste, simtindu-te tot mai suparat si furios realizand ca nu poti depasi starea mentala de nenorocire si lipsa de entuziasm, de lipsa de atractie si nu mai vrei sa te intalnesti, nu vrei sa mai stii de El si refuzi sa crezi ca va fi bine si ca o sa iasa bine. Fix aici minti! Aici te invinge necredinta, egoismul, trufia. Oare n-ai citit si nu stii tu ca toate intalnirile cu Dumnezeu si cu trimisii Lui, cu oamenii Lui, cu sfintii si proorocii Lui au fost intotdeauna foarte bune pentru toti? Au fost si sunt o mare bucurie mai ales pentru cei ce au nevoie de ajutor, de pocainta, de indreptare, de suport moral, spiritual, duhovnicesc, deci nici intrun caz nu a iesit rau din cauza, din vina sau din pricina Lui, deci poti fi sigur si sa crezi cu tarie ca nu va iesi rau, nu va iesi prost, dureros daca te pregatesti si mergi la intalnire, daca primesti sa-L revezi, sa-I comunici ceva, sa te rogi, sa-I ceri ajutorul, sa-L placi si sa-L iubesti. Practic NU DIN VINA LUI iese rau si prost daca chiar iese rau si prost ci fix din vina altora si mai ales a ta.

Aceasta frica de ghinion, suparata si disperata din pricina neputintei si handicapurilor umilitoare, aceasta groaza disperata de frica repetarii si maririi raului, a situatiilor in care crezi ca vei cadea mai rau suferind dureri mai mari sunt atat de infricosatoare din pricina ispitelor, cedarilor si greselilor ce apar incat bineinteles ca iti vine sa scapi, sa nu te mai pregatesti abandonand in lene si trandavie puturoasa si dorind sa nu te mai duci sa-L intalnesti si sa nu-L mai astepti, simtind un sentiment mentalo-sufletesc cu inima si rarunchii, ca un rau negru, urat si deznadajduitor, de care iti vine sa fugi cat mai departe ca sa nu se intample, ca sa scapi mai usor.... si asta, nebunia asta demonica, e ca o dezbinare pe care o intretii si o muncesti mereu din pricina pericolelor ce pot sa apra din vina si din cauza ta si nicidecum a Lui desi tie ti se pare ca El si nicidecum tu esti vinovatul ce greseste prea mult, facand chiar prea multe greseli fatale sau recazand prea des in recidive adictional-abisale pe traseul caiilor ce duc la El si mai ales in timpul intalnirii mult visate si dorite cu El in care te-ai fi inaltat si tu in slava Domnului ridicandu-te si pe tine la nivelul Sau si al tau maxim posibil de traire si de comportament duhovnicesc drept, demn si fericit.

Deci cand iti apare prilejul, ideea , posibilitatea, constienta de iminenta inevitabilului care se va produce caci e inceput deja cand apare, si mai urmeaza, tu atunci brusc te simti rau si trist, dai sa nu-L iubesti ci chiar Il acuzi infuriindu-te cu ura amplificata fara sa-ti dai seama si cu toate astea ca ipocritii si ca fatarnicii joci un teatru lingusitor ieftin si de prost gust mergand totusi la intalnire ca habotnicii neputand depasi starea de dezbinare pe interior fata de El sau starea lingushitor sexista a unei "unitati" familial atractive ipocrite cu scopuri profitoare, traind un familiarism omenesc josnic in care tu, pilosul si preaalintatul tupeist, caraind mereu ca nu esti tu preaiubit destul, iti permiti o manifestare jucaushe, actoriceasca, vicleana, trufase, tupeista si aroganta la adresa tuturor sfintilor sau chiar a Lui Dumnezeu, ca de restul ce sa mai vorbim, uitand de sfanta cuviinta si sfiiala, uitand de respect si de iubirea plina de recunostiinta si multumire pentru toate si pentru tot binele care numai de la Dumnezeu ne vine.

Sa indraznim deci sa daramam acel zid rau pe care-l inaltzam si-l ingrosam cu smintela noastra competenta prin care stam in minciuna bucuosi de invartosarea inimii de la adevar si dreptate din credinta si sa astupam cu tacerea acea prapastie care se casca abisal tot mai inspaimantator ca sa putem trece valea mortii si dezbinarii si sa reusim sa ajungem la El, sa ne intalnim bine si frumos asemenea fiului pacatos si desfranat, risipitor-pierdut, care revenindu-si in sine si indraznind a crede a reusit sa vrea sa se reintalneasca cu Dumnezeu crezand ca va iesi bine si ca va fi bine spre deosebire de fiul pierzarii, fiul pacatului si necredintei care s-a pedepsit singur urand si vrand sa nu se mai reintalneasca crezand in sinea lui ca de la Dumnezeu ii este rau si ca de la El ii va veni raul si-i va fi tot mai rau. Acuzandu-L si incercand sa scapi te omori si cazi tot mai mult devenind mai rau si ipocrit dandu-te pierzarii si necredintei care-L desfinteaza pe Dumnezeu din om. Si iata asa apare dezbinare pe termen lung fiindca omul nu se umileste, nu se pocaieste, nu se indreapta, nu vegheaza sa nu mai greseasca ci arunca mereu vina pe Dumnezeu, reprosandu-I si socotindu-se victima vrednica si prefacut simtindu-se dezamagit, tradat, parasit si neajutat la nevoie, semetindu-se si reprosand fix ca ipocritii care defapt ei sunt cei ce au facut si fac mereu faptele astea rele ascunse cuprinsi de sentimente atat de reci si murmurdare incat te ingrozesti de cruzime, rautate, ura, razbunare, mitomanie, viclenie, nesimtire-impietrita, uraciune, fapte pangaritoare nebune si nedemne, lipsite de adevar si de iubire-divina. Aceste stari aduna si unesc oamenii in sentimente si situatii-scene-scenete asemanatoare in care omul se potriveste cu faptele altor oameni facute in situatii-scene-scenete asemanatoare asa k lumea, ca duhul ei sporcat si tradand, abandonand, omul lash isi accepta dezbinarea si departarea complacandu-se in starea sufleteasca lumeasca unde repetarea trairilor tuturor faradelegilor lumii in uitare de Dumnezeu e o consolare si o placere de dorit, de cunoscut, de preferat si de ales idolizand pe mai marii beroi lumesti carora nu le mai pasa in care se regasesc visand si traind sa se potriveasca cu faptele lor din situatiile asemanatoare si se consoleaza-impacati cu caderea perpetua si cu necredinta vrand sa creada in necredinta si incapatanandu-se intariti sa-si spuna ca fac bine daca se tot pilesc asa cazand tot mai urat si lash doar ca sa amane si sa scape mai usor de "problema"... caci Dumnezeu li se pare ca e problema si nicidecum neascultarea lor, necredinta, iubirea josnica inselatoare si necredincioasa, trufia si pila antihrista indispensabila ajungand sa se dezbine si sa se insingureze mereu ca sa-si intretina dezbinarea in mod reflex, acuzand si stand suparati, revoltati, ca o reactie imposibil de invins, de controlat si de biruit sau intrun abandon abisal pe termen lung sau etern.

Psalmul pilei=antihristul0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.. 665, 666, 667.. 102942..
 

Printr-o barfa bine ticluita vrei sa-ti puna cineva o pila nevinovata ca atunci cand esti vazut si analizat sa te gaseasca bun si corespunzator, nu pe merit, pe drept ci pe baza de pila, una mare da' mica. Insa n-ai cum sa-ti iei si sa manci din pomul cunostintei si sa susti luand cu japca stiinta ca asta te va face mai destept asteptandu-te sa ai pile la dreptatea si adevarul a toate care cica vor fi de partea ta si vor marturisi ca tu defapt ai ascultat. Nu poti sustine stand la caldurica si nefacand nimic bun decat atipind, bucurandu-te de bantuiala demonilor atractivi, crezand ca o sa fie bine pentru ca-ti reinnoiesc ei pilele mari, avand falsa impresie ca tzepuiala tzepuitoare naiva ce se casca vraishte in tine ca-n labordelatoriile paracioase ale justitiilor desarte e un semn de buna purtare inaintea Lui Dumnezeu, daca de frica lor, a popupilitorilor, dai sa li te apleci docil si supus, defapt dracoolului din vazduhuri ce munceste prin oamenii lui, care-ti da, daruri, indreptatiri, adeveriri, pofte, insuratori si inselatorii ca la un primitor de cado-uri si de dar-uri otravite pe care, daca-s cadouri si daruri atunci ai tu impresia "corect"-rezultata in pretz ca le poti servi cu multul ca-n familie fara nicio responsabilitate, ca avand pile, pofta buna din belshug, poti sa infulleci neveghind deloc la ce mananci, cat mananci, cum mananci in timp ce vorbesti si bei, daca-i voie sa manci, hrana vie sau moarta, plinuri sau goluri si viduri, de parca, culmea, toate ar fi ale tale ca asa te-au scolarizat comunistii, lasate tie la liberi, de poti sa bagi in tine ca-n urgenta in ideea ca-ti poti permite... ca cica-ti poti permite sa ai pile ca sa parvii pe scaunele grofilor, pe fotoliile cele late ale sultanilor, ca cica asa ai invatat tu sa biruiesti lumea iesind de sub stapanirea si sclavia ei pacatoasa si a sefilor ei diabolizati. Cum? Pai "invingand" tu lumea pe calea aia ciudata, rasfatzata, rastalmacita si alambicata, pilindu-te mult prin pupincurism engross si lingusism la sefii vulporci agresivi, facandu-le pe plac cu obedienta si sacrificiu, cu ravna si competenta, daruindu-te slugarniciei la rau si la partea rea la maxim, facandu-le treaba murdara cu ambitie si perfectiune demna de o cauza mai nebuna si in acelasi timp ravnind si uneltind sa le iei candva locul poruncitor din pisma si vis narcotic de marire de sine ipocrit. Nu asa scapi de lume punandu-ti pile la regi, imparati si sultani, la presedinti, la sefi de politii, servicii, justitii, armate, haite si gasti, ravnind sa le iei locul, nu scapi mai usor folosindu-te de lucrarea lui antihrist=pila si parvenirea la ciolan avand impresia nefericita ca tu chiar o sa poti fi fericit dupa ce incepi sa-ti pui pile prin sfinti pana si la Dumnezeu facand pe mascariciul regelui, mascariciul Domnului, ca sa ajungi apropiatul care-si permite sa spuna orice de pe functia aia mare, de mare mascarici-pacalici al regelui, al curtii, de iscusit umorist ce face standup comerdy in ideea ca functia asta ii poate permite sa aiba acces la toate pilele din lume si n-o sa pateasca absolut nimic tot jucandu-se cu greseala, cu focool, cu situatia, scena si sceneta, razand, ranjind, zambind cu grozavie gresind mereu chiar si fatal, antimaric si antimarianic, lovind, razbunandu-te pripit, gresit la maxim, judecand si ocarand sfintii, dreptii, facand glume foarte proaste si urate, total gresite cu Dumnezeu si multe alte asemenea nebunii negre, sarcastice, blestemate de care numai un clown prost, nebun si inconstient ar putea fi mandru de cat e de vrednic. Deci daca iti pui nadejdea-n pile=focool-strain=focucul-gheenei ce-si arde gunoaiele ei ca cica o sa te ajute pila la greu si obedienta ta pentru ea, ca nu se va sti ci se va musamaliza si tergiversa ca-n justitie cand e vorba de baietii "destepti" ca noaptea, sperand ca cica nu va iesi candva la lumina, atunci chiar ca si tu esti fraier maxim vrednic de aruncarea ta ca gunoiul in pile si-n arderea pilelor in foc, trosnind, afumand si pocnind ca pocnitorile astea ieftine de prin comertz ce pocnesc dupa scurt timp de functionare ca aparatul facut pe vapor ce se arde scotand fumuri groase si toxice, trimitandu-te cu gandul la lemnele noduroase mari si tari, imbibate de pacura asezonate si puse in situatie flambanta impreuna cu carbunii suparati ai adancului negru de cauciuc vechi distrandu-se suicidar de cum trosnesc si pocnesc in armonia exploziva a recipientelor goale de continut, gonflandu-se in sinea lor presurizata de la atatea pile ce expandeaza la caldura bubuind la greu de cat si-au tot pus grijile la protzap fasaind plimbandu-se de colo-colo, desertand subtil stiinte si jmecherii ca sa-ti ia ochii cu limbutzia si sa ti-i faca sa ti se invarta in cap si sa-ti vie greatza invartindu-ti-se orizontul ca ochii mortului tot acuzand si ispitind invartind la barfe. NU preluati deci comportamentele fatarnice si diversiunile isterice si istorice ipocrite ale lui Popupilis-VIPeretele cel agresiv, puiul de sharpe al mamomumei, pisica aia neagra vopsita-n verde-brotac, ce e muma cu minciuna si pilele si ciuma cu adevarul si dreptii haituiti de satatal minciuniunii caci el este defapt antihristul pilit plin de pila proaspata tzepuitoare, travestita in mila... si aia esti "razboinicoole" daca pui botul, ca pana la urma chiar asa crezi si tu, ipocritul fatarnic si puturos, ca el, ca daca-ti pune cineva o pila si scapi de frica de greu, de munca, de raspundere, de examen, de analiza, de lumina, de adevar, de dreptate atunci ai impresia ca e bine si ca va fi bine si ca ti s-a facut mila nu pila. NU fraiere! Antihristul si-a bagat coditza lui de shoparla, platit de mamitza stiintzifica ce te baga-n sclavia pe care o vrei si-o doresti sa-l alinte pe pui cu niste daruri mamoniace ca sa-l dedea la mancat de bani corupti, bani de lux, multi-multi asezonati cu pile! Si de atunci copilul prost ce se crede destept, jmecher, manca numai bani murmurdari in nestire ca dulciurile, razbunandu-se pripit ca un mercenar, ca un snaiper tzepuit, punandu-si pile mari si late si crezand ca are dreptate si multe... mile.... vai lui... ca s-a-nvartit si a ochit.... gresit!.. si antihrist a devenit ca un tampit, deci un berou smintit si aiurit.

Psalmul furiei fricosului pilash
 

Intotdeauna de frica gresesti si gresesti fatal chiar fatal maxim. Si cazand frica devine disperare, panica, moarte inevitabila si chinuri si atunci iti da prin cap sa folosesti formula viclenilor ”hotul striga hostii” si aplicand-o sa strigi hotii ca din gura de sarpe, ca sirena, in timp ce tu esti hotul devenit nevinovat impostor ipocrit, travestit, si strigi vinovatul ca sa tzepuiesti cand stii foarte bine ca tu esti vinovatul. Cum faci oare tu treaba asta fara sa vrei si fara sa-ti dai seama si fara sa iei aminte ca sa te opresti si sa renunti la formula asta periculoasa prin care ai impresia ca scapi nepricepand ca te scapi intro capcana mai mare cazand intro stare mai rea daca nu cumva mori in gresala fatala maxima sinucigashe de tip kamikaze si ajungi brusc direct in iad. Pai asa faci, infuriindu-te, te pilesti si pileala inseamna minciuna, trufie si viclenie si incapatanandu-te sa crezi asta ca sa scapi zici vinovatii la altii si ca pripitul vrei sa te razbuni cu slugarnicie si obedineta si ajungi sa tintesti de frica si de panica ghinionului care a cazut fix pe tine si presiunile inchizitoriale satanist-erectice sau comunist-sateice sunt groaznice si atunci ajungi sa invinovatesti pe Dumnezeu, pe Domnul Iisus Hristos-Cuvantul sau chiar pe prea-nevinovata fecioara Maria si daca ai ajuns sa vrei sa te razbuni pripit pe ea oare in starea asta chiar nu-ti dai seama ca esti tepuit la maxim de pileala pilei in care te-ai invartit si ca esti pe punctul de a lovi, a huli, a batjocuri comitzand fix greshala fatala maxima? Deci oprindu-te si vazand ce faci si ai mai facut pentru pile pilite in furie, care inseamna greseli grozave trufase cu nemiluita da-ti seama ca tie ti s-a facut mila de pila si pentru ea te razboiesti cu insasi mila ce miluieste mila si nicidecum pila. Deci te concentreaza la tine cand strigi la altii hotul si vinovatul si da-ti seama ca iar ai luat pila ca pe ceva bun, ca pe o mila cand defapt e ceva rau, e o pila a pacatului si nici macar a ta. Priveste-te cum esti furios, priveste-te in manie si da-ti seama ca vinovatul nu e cel pe care il gasesti tu la repezeala dintre apropiati sau acolo unde te duce sufletul si mintea ispitita sa hulesti, sa nu-ti pese ci fix tu esti vinovatul care pileste pila si pacatul si pentru ea s-a invartit in contra lui Dumnezeu mintind, trufind, viclenind si desfranand caci iti dai drumul la cuvinte si fapte porcoase si pangaritoare, la judecati infernale si interminabile, la certuri si scandaluri pana-n panzele albe cand defapt daca ai fi cinstit ai vedea ca tu esti sigur vinovatul care striga la altii vinovatii pentru ca te-ai rasucit in atractia pilei si te-ai smintit... disperand si pancicandu-te de fricacacioasa ca te ia si pieri sau te umilesti sau te va prinde in flagrant cu temele nefacute, cu minciuna cu datoriile, cu fapta rea si cu banii furati in buzunar de care ai profitat pe nedrept! Unii ajung sa ucida sau sa se sinucida ca niste neputinciosi ce nu se mai pot opri din escaladarea situatiei si mandrindu-se si motivandu-se si punand benzina pe foc isi aprind tot mai mult orgoliile si se monteaza si planuiesc si ies la bataie razbunandu-se cumplit si crud, cu maxima nesabuinta riscandu-si si risipindu-si toata viata ca sa umple spitalele de nebuni sau celulele din puscarie sau camerele intunecoase de izolatie unde patimesc in remuscari si cosmaruri cumplite dupa ce au cazut in ispita provocarii si s-au batut in desert ridicand sabie, pulan, cutit, bata, maceta, pistol, otrava, vorbe grele, plangeri pe la politie si justitie, planuri secrete, uneltisme, ca sa-si satisfaca orgoliul ranit, demnitatea umilita si sa-si autoindreptateasca blazonul cinstei familiei lui mafiote in care a crescut sau s-a bagat fiind defapt un pilos prea pilit de mic cu alinturi crescand in averi nenumarate ca un pui de VIPera de bani gata, bani murdari, bani nemunciti si multe alte daruri cu care puiul s-a rasfatat, dezmierdat si desfatat de parca ar fi meritat. Defapt copiii crestinilor sant saracii si saracii crestini si nicidecum progeniturile tale care cresc in familie urandu-te, inselandu-te si batandu-si joc de tine toata viata ca niste vrajmasi ce nu pot sa sufere mila ta crestina, iubitoare, socotind-o pila, ajutor nedemn si nedrept, un fel de mita fara bani data sa-ti satisfaca nevoia de a te crede bun cand daruiesti aiurea fara porunca si fara sa te asemeni cu binecuvantare Lui Dumnezeu.

Iar daca stii ca te ia sminteala si invartosala si ajungi sa acuzi si sa invinovatasti pentru pile pe altii, pe nevinovati, sau pe altii mai putin vinovati ca tine dand dovada de ipocrism maxim in judecatile tale pentru a satisface dorinta de razbunare pripita, oare nu crezi c-ar fi mai bine sa nu te infurii deloc?... daca stii ca oricum furia ta ”mantuitoare” duce la mai rau daca nu veghezi sa nu gresesti si sa nu te pilesti mintind ca altii sunt vinovatii si hotii care striga hotii furandu-si caciula ca fraierii fraieriti de.? e unii nu dam nume care cu asta se ocupa, baga batul prin gard si ispitesc si baga provocare si dezbinare.

Cam asta deci, vinovatul care striga vinovatii sigur s-a pilit si-si apara pila si de asta e sigur vinovat caci pentru ea va face varsare de sange sau ucidere morala si duhovniceasca sufland in lumanari si ocarand sfintii si dreptii sau chiar il va batjocurii hulind si denigrand pe bunul Dumnezeu.

Deci nu te invartosa impotriva altora acuzand da-ti seama ca sigur hotzii de suflete din Raiul Domnului sunt vinovatii principali care-ti dau pila mortii cand te tzepuiesc!!!... sau pila Raiului scaparii din iad... iar fraierii care-i ajuta sunt hotzii secundari inconstienti ce se razbuna pripit de frica.

Defapt sunt multe pile cu care esti ispitit sa te lasi tepuit pentru credinta in pila: pila mortii, pila puterilor, pila scaparilor, pila sanatatii, pila intineririi, pila trandaviei fara lucru si fara nicio datorie, pila banilor, pila frumusetii, pila belshugului si vietii fara dureri, fara greutati, pila stintei si intelepciunii, pila stapanirii de unul singur ca regii si imparatii, pila culinara a poftelor si placerilor sexuale, pila vrajitoriei si multe alte pile pe care omul prost si lacom, ce vrea sa parvina le doreste si si le pune crezand ca sunt bune, ajungand dus de el in fundul muncilor iadului si in intunericul rusinii nesabuitilor care au crezut in minciuni, care si ea este o mare pila.

Continuare psalm pana la eliberare...
 

Mai e pila felitelor ce se cred intelepti, destepti, jmecheri, baieti destepti, cluburilor exclusiviste de bogati putrezi de bogati ce-si permit luxuri, mofturi, fitze, sclifoseli, excentricitati, capricii, dar ceea ce e mult mai rau e iubirea puturoasa si libertatea josnica pe care si-o apara uitand ca Mesia e Cel ce daruieste mantuire dar si libertate prin hranire, insanatosire, prelungirea vietii, inviere, rabdare indelunga in relatia cu pacatosii agresivi si neputinciosi care de frica ataca aparandu-si libertatea vremelnica in pile si putori duhovnicesti satisfacand ”iubirea” lipsita de dumnezeire si de Har divin, duhovnicesc, ceresc, ci placerile smintite ale poftelor rele, de pangarirea viilor si profanarea lacasurilor mortuare de sfinti, ca sa nu mai vorbim de iubirea linguselilor si mancarilor de josnicii cu care se tzepuiesc unii pe altii sustinand ca se iubesc si se doresc pupandu-si pilele in locurile cele mai spurcate si murdare, mancandu-si scarbele si spurcarile unii altora de parca ar manca mancaruri alese si poftele astea dosnice, josnice le asezoneaza cumancaruri pline de carnarie si de toate inmultirile animaliere traind in promiscuitate ca-n shatra cantand cantece porcoase lingusitoare de pahar si de betie, de viata grea si suferinta, mangaindu-se cu pacatul la melodiile artistilor lui antihristi ce-si plang saracia si iubirea curata in SUV uri de lux cat tancul si inconjurati de femei usoare si de parashite ce stau sa slujeasc dezbracarea si profanarea pentru un ban murdar in plus, plini de boli venerice, de boli contagioase, de boli grave si de nebunie si prostie, se fac spahii si ieniceri in razboiul satanei ispitind copiii la grozaviile pilelor facerii de bani prin furt, crima, ispita, viclenie, inselari la pret, la cantar, prin toate formele de tzepuiala si pileala posibile doar doar o sa sminteasca si pe cei cinstiti si drepti sa se ia dupa lumea lor, lumea, lingusitorilor obedienti slugarnici parveniti ce-ti daruie felatia felitelor in care se cred la loc inalt si semet, mandru si arogand razand cu cinism si trufie cand trec pe langa amaratii de crestini ce-si duc zilele la limita saraciei maxime in mila, post si rugaciuni.

continuarea mai jos...

Continuare...
 

Deci mai inainte s-ati aperi pila si libertatea vremelnica a iunirii puturoase si josnice ar fi de aparat mila si libertatea vesnica si iubirea divina respectiv ascultarea de Dumnezeu ca sa poti face si tu parte candva din Raiul de la Dumnezeu si nu din cel de la oameni asociati cu demonii la faradelegi si uneltismele blestemului si doririi de rau, de a se implinii scriptura spre rau cu altii si chiar cu tine fraierul kamkadeze ce cu nesabuinta te duci la pierzare aparandu-ti... libertatea, defapt pilele pacatului care te minte ca-ti va fi tot mai bine si ca o sa scapi de el daca-l slujesti ca cica iti va pune pile la dreptatea si la adevarul a toate si nu-ti va face rau si nu te va omora si chinui in veci... doar sa-l slujesti mereu cu adictie si supunere si te va scapa pacatul si moartea de la orice incercare grea si din orice situatie periculoasa dandu-ti noroc vulporcesc din belsug, sa bei, sa te pilesti si sa dai si tu mai departe pile, cat mai multe pile gresind si nicidecum mile.

:44::57::64::56:

Practic elita lupilor felitisti lingusitori isi schimba parul, blana, peruca, pielea, haina, fatza, forma, culoarea, functia, domiciliul, varsta, aparentele, glasul, vorbele... dar naravul ba!.. si te ia din Rai pentru ca nu poti crede nicicum ca pila e rea. Pai daca Fiul lui Dumnezeu, Fiul Cel fara de pacate si al Celei mai sfinte si intelepte dintre fecioarele preacurate nu a avut nicio pila, nici macar la Dumnezeu ci doar mila de la El, cum atunci credem noi ca naivii ”fericiti” ca noi, mai speciali si mai grozavi ca oricine vom avea pile mari la oricine si la creatie, la moarte, la viitor, la consecinte, in timp ce noi suntem putrezi pe interior si bolnavi pe exterior de la atatea patimi grele si lucram nestiind ce facem toata rautatea, desfranarea, dorierea uneltitoarea vicleana de rau si prostia maxima plina de greseli, chiar fatale la maxim? Cum?

Deci eliberati-va de pila facand mila de la Dumnezeu si nicidecum avand si facand mila de pilaa proprie si personala care defapt e iubirea de pacat si eliberarea lui de a putea sa-si faca numarul ca păortile iadului deschise vraiste!

Psalmul bparbatislor mandriei pilei, mitei, necredintei, neascultarii, neiubirii
 

Daca-ti subminezi si-ti sabotezi persoana inchipuindu-te alti barbati inchipuiti piliti prin turnare si prin cioplire finisata, lingusitoare, felitista sau revolut egalitartara, grozavindu-te in gresli ca marii si tarii smintiti smintitori, atunci puterea din tine se va dezvolta in mod parazit, pe o minciuna mitomana a inchipuirilor de sine ca un mare si tare gresit astfel ca in timp puterea ta se va tot diminua si te vei imbolbnavi din pricina neputintelor persoanei tale si a putintelor bparbatislor piliti inchipuitzi care te crezi si te dai pilindu-te cu ei, ca ei, ca sa fi si tu ca vedetele si idolii lor, ca beroii vrajelii si jmecheriei, ca mincinosii si ipocritii, ca fatarnicii ascunsi de adevar si de lumina si purtand o masca de travestiti, dandu-se vrednici ca niste impostori ce joaca mereu teatrul propriului interes meschin egoist al neascultarii de Dumnezeu si asa, practic fiind sedus, corupt ca toti erecticii si paganii si facand pe seducatorul, ti se zideste o persoana cu persoanlitate straina de persoana ta, o personalitate demonica, lumeasca, de haita care in aparenta are putere, urla, striga, porunceste, impune, bate, ucide, trufeste, jmechereste, insala, rapeste, violeaza, terorizeaza, ameninta, infricoseaza, ingrozeste, ispiteste, provoaca, parvine prin miselii si marshavii, prin unelteli si strategii diabolice incat i se pare ca puterea ce o simte si o manifesta e puterea persoanei sale cand defapt e puterea unui demon neputincios, a unui personaj din vis, din filmul pe care-l joaca, potrivirii situatiei, scenei si scenetei isterice pe care o pune la cale uneltind defapt pentru implinirea dornitei de parvenire la false raiuri prin calcarea in picioare a persoanei proprii si a altora, mai ales a celor drepti, cinestiti, harnici si cu siguranta calcand fara crutare si pe nedrept pe nevinovatii si pe adevaratii oameni si slujitori ai Domnului Iisus Hristos-Cuvantul. Lucrand nebunia asta cu inconstienta si entuziasm bolnav, cu euforie si frenezie dementziala, cand vei avea si tu nevoie sa poti, sa ai si tu o mila, macar de tine, vrand sa ti se dea inapoi de la bparbatii astia inchipuiti sau lumesti pe care i-ai slujit ca fraierul cu multa obedienta si slugarnicie, cand le ceri favorul si pila inapoi, cand esti tu la greu, ei nu o vor face, fiind de partea rea, in partea rea si de acolo nu vor putea sa-ti faca niciun bine decat rau tzepuindu-te ca-ti fac bine, si chiar tu insuti, nu-ti vei putea face bine, nu te vei putea milui ci-ti vei face rau crezand ca-ti faci bine desi ar fi normal, in ca contrapartida, in mod cinstit, ar trebui ca sa se tina de cuvant si sa-ti faca binele pe care ti l-au promis si pacatul, si pila si moartea si lumea si toti bparbatii astia lumesti in frunte cu tine sa-ti implineasca si ei ce ti-a promis daca tu i-a slujit plecandu-te lor cu maxima umilinta si obedienta nadajduind in ei, sa-ti de acuma si ei libertatea de a nu suferi atata rau, libertatea si pacea de a nu-ti face rau, de a se comporta si ei cu tine la greul tau asa cum ti-au promis cand te-au tzepuit ca nu te vor iscodi, urmari, prinde, acuza, cand ti-au dat de inteles ca ei te scapa si ca nu te vor judeca si condamna exemplar chinuindu-te pana la ultimul ban gaurit, ca nu te vor arunca in iad daca i-ai crezut pe ei, si in vorbele, in pilele si in mitele lor insa iata ca partea rea si pomul rau nu va putea prin ei sa-si onoreze promisiunile si te vei vedea pus in situatia nedrepta de a-ti primi rasplata credintei in proorocul mincinos, in antihrism, in lume, in satanism si vei suferi groaznic desi tu practic i-ai slujit cu supunere, le-ai facut pe plac la maxim murdarindu-te si jertfindu-te sa le faci treburile cele mai murdare, le-ai facut ispita si interesul ocult, mamoniac, razvratirea, propaganda, parvenirea, uneltzeala, patima, te-ai jertfit si te-ai sacrificat la maxim si acuma realizezi ca te-au tzepuit si ca tu insusi te-ai tzepuit ori de cate ori ai abandonat comportamentul, ascultarea si credinta crestina pentru bparbatii astia alintati, piliti, privilegiati, mituiti, autoerijati la butoane, la sefie, la stapanire, care te-au batut, speriat si subjugat rapindu-ti libertatea, calcandu-ti persoana si facandu-te sa vrei si tu sa fii asemenea lor cu inconstienta si iata adevrata ta persoana a ajuns neputincioasa si bolile si slabiciunile te-au napadit caci acum in tine puterea o au toate personajele si inchipuirile si firile lor si nicidecum tu care esti atat de firav si de plapand ca nici a inghitii si tusii nu mai poti pentru ca te sufoca, te inneaca, te stranguleaza toate neputintele si slabiciunile si te lipsesc de partea cea buna si de puterea cea buna a adevaratei iubiri divine ca sa poti sa iesi deasupra cu viata si cu sanatatea ta, ai pierdut ptimpul si puterea jucandu-te cu focool si nepasare pentru a-ti apara o iubire josnica, uracioasa, razbunatoare, o libertate vremelnica, fugind mereu la mancare plina de spurcaciuni si la caldurica vrand sa te poti bucura si tu de putina speranta in liniste, insa bucuria pacii si linistii si comunitatii crestine s-a dus de la tine cand patima, recidiva, boala si neputinta s-au instapnit dipserandu-te si panicandu-te ca acum toate relele si coincidentele si consecintele te pun in stare de chinuri si de moarte rea, umilitoare, rusinoasa, iminenta si inevitabila incat din mandrie nu cedezi nici acum lui Dumnezeu ci cu nesabuinta te sinucizi ca un kamikaze locuind in vulporcul sufletului tau care se razbuna pe sine crezandu-se eroul demnitatii si independentei absolute, ca si cum daca ar recunoaste adevarul ar fi o victima ce-si pierde faima si imagiane de mare invingator ce-si castiga ca fraierul tzepuindu-se pana la sfarsit pieirea urata, pocnind ca o pocnitoare ce blesteama cu ura si rautat ambitioasa si intarita la incapatzanare pana ii crapa tzeasta de razbunare pripita. Trebuie deci sa nu te hazardezi pilindu-te ca nesabuitii care se simt si se dau alte persoane cu alte puteri decat ale tale si ale Harului, cele din propria Credinta caci traindu-i pe cei din lume, din vechime, din iad sau pe cei din povesti, basme, filme, benzi desenate, pe extraterestrii din SF, pe liderii de opinie, analistii, competentii si pe masculii baalpha foarte atractivi si seducatori, pe impunatorii neinfricati ce-si arata puterea stapanitoare cu cinism si aroganta trufase, te vei pierde si vei trai o minciuna si o pila urmand in cadere cazutzii ce cad mai adanc si aceasta aventura se va termina foarte urat si rusinos pentru tine si pentru viata ta... vesnica.

continuarea mai jos

continuare...
 

Leapada-i pe toti mascaricii astia ”viteji” ca pe niste scai si ciulini, ca pe niste ispini, ca pe niste uraciuni nebune ce te lipesc si te tzepuiesc ca sa n-asculti sau ca sa asculti smintit raspandind sminteala si ispita, lucrand dorirea de rau de parca ai dori binele si punand capcane si cazand tu insuti in ele caci cine sapa groapa altuia el insusi va cadea in ea cu siguranta oricat ar striga hotii ca hotul jmecherit je ajutra haita justitiara de pradatori sperand sa fie crezut baiat bun la uniforma si costum, nevinovat, ce ajuta ca un saritor curat pe dinauntru ca cica n-a mancat usturoi si gura nu-i miroase, hoitu nu-i pute, nu de la maselele pline de carne ci de la duhoarea spurcata ce-i iese din gandurile, dorintele si poftele cele rele ale inimii, din omul interior ce unelteste cu nepasare de suflet si de chinuri, de muncile iadului, avand toate dorintele numai spre rau ca sa mearga cu viitorul numai spre rau, dain rau in mai rau si avand impresia ca face bine si ca o sa ajunga in bine si din bine in mai bine locuind fericit impreuna cu toti pbarbatii astia lumesti intre care se viseaza si se integreaza ca-n echipa competentilor si vitejilor de felita, curajosii ce-si risca viata si orice ca sa ”apere”... lumea... defapt isi apara neascultarea lor de Dumnezeu, isi apara dorinta de a-si face numai voia lor, interesul lor, libertatea lor vremelnica, strangandu-si bani murdari si ravnind belshugul si mancarea lor sofisticata, perversa si corupta in toate gusturile pentru care au lepadat pe Hristos si credinta Lui... iubind sa aiba si sa-si satisfaca ei plictisul pasiunilor risipitoare umplandu-se cu tot mai multa pita, apa, carne, lapte, branza, oua, ulei, dulciuri, relaxari in luxuri si lucruri inutile cumparate zilnic la shoping direct sau pe net, pentru a beneficia de tot mai multe si mai placute comoditati, fitze si mofturi de tzanci rasfatati, piliti, razgaiati, privilegiati, si alintati mangaindu-se cu inselarea si cu pacatul in conditii pilite si privilegiate ca niste copii de bani gata ce n-au iesit si nu ies la inviorare, la lucru, la rugaciune ci s-au ascuns mereu eschivandu-se si fofilandu-se ca sa scape mai usor de orice datorie si raspundere divino-umana poruncita ca invatatura de vietuire crestina harnica si cinstita pentru oamenii ce vor sa se creada si sa se considere drepti, demni aratandu-se adevarati crestini cinstiti cu viata lor cinstita. Deci bparbatii patimilor si faradelegilor lumesti va tzepuiesc si va autotzepuitzi ca ei devenid adultzi adulterini exact asa ca bparbatzii pilitzi ce te pilesc in desert ligushind, pismuind si barfind sa faci acum voia lor si sa lasi dupa ei facandu-te sa nadajduiesti pe viitor, pripit in recompensa lor, sa crezi in cinstea, reciprocitatea si ajutorul lor la vreme de ispita si prigonire, sa te bazezi pe bunatatea si slujirea lor, insa nu se vor tine de cuvant, n-au onoare fiindca ei nu pot sa-ti faca niciun bine atunci cand chiar ai nevoie mare si arde, nu pot decat sa faca rau spre rau, sa-ti dea exact asa mult rau ca tine insuti care te certi cu ei ca sa fi tu insuti mai mare si mai tare si mai rau ca ei, pilindu-te mai mult si pilind in lingusire cu turnare si cioplire finisabila pacatul si mai tare pentru aluatul pangarit al neputinciosilor josnici ipocriti ce lingusesc sa pileasca clubul select al razboinicilor de felita si al nebunilor nesabuiti periculosi ce nu vor sa asculte si sa-L creada nicicum pe Dumnezeu ci doar pe mamona uneltind ca fricosii ce nu-ti dau nici buna ziua de zgarciti ce prin zgarcenie se cred mai presus, luptandu-se si razboindu-se cu justitie oarba si mare cearta distrugatoare spre propria lor pierzare si instapanirea raului asupra persoanei lor, a unui rau urat si nebun, demonizator de care nici nu-si dau seama.

Psalmul tradarii in furie ipocrit felitist lingustiista
 

SetuUu-setisuUu se manie, se infurie, se revolta in nemultumire razboindu-se in noapte si ataca problema de parca ar vrea sa indrepte, sa repare, se elimine greselile, sa mantuie si sa faca bine. Ceva insa il sminteste in bezna mintii suparate si nu poate sa-si dea seama, nu poate vedea si intelege, si de aia nu pricepe cum de e posibil ca fix acolo in aprinderea rascoalei suparate sa-si piarda credinta, increderea, speranta de reusita si sa simta atunci cum abandonand tradeaza partea buna, voirea buna si smintindu-se loveste la operatie cu trufie spre distrugere si mandrie, exact invers de cum ar fi sa fie vinovatia, adica tzepuitule tzepuitor autotzepuit ce se sminteste mereu, nu vezi ca in nemultumirea furioasa si oarba tradezi si te razbuni, faci invers, in loc sa mantui te certi si agresezi, in loc sa te smeresti te mandresti, in loc sa zidesti darami, in loc sa faci bine faci mult mai rau. Deci ce rost mai are in cazul asta sa te nemultumesti, sa te manii, sa te revolti, sa te rascoli, sa faci circ si scandal, cearta, vrajmaseala, sa tii suparare daca rezultatul atitudinii si actiunii tale sunt mereu mai rele decat raul care era inainte, ce rost are sa te aflii in treaba daca ajungi mai jos si mai chinuit decat erai inainte de nemultumire?

Si parca n-ar fi destul sa agresezi din neputinta smintitoare inversoare setat cu necredinta ca sa fi in contra Domnului si a sfintilor Lui ci mai vrei sa-ti aperi si sa-ti satisfaci si mandria bolborosind rautati si nebunii mari pana la capat si la capat ajungi ciuruit caci nemultumindu-te cu maxima tensiune si energie suparata dai sa te strapungi ca sa te racoresti, dai sa te ciuruiesti sa scapi de presiunile si tensiunile de pe interior ce ies din adanc cu mxima forta si voire ca sa poti si stiind ca nu e voie contra tensiunile si presiunile cresc daca insisti si atunci nemaipuntand tine dreptatea vrei sa cedezi ca sa te descarci, ca sa rasufli cumva, ca sa scapi de situatia in care ai ajuns ca o pocnitoare gata sa pocneasca, sa explodeze si sa se imprastie pe pereti. Te-ai smintit si din slujitor-mantuitor ai ajuns un vrajmas hulitor agresiv, violent, aprins si ambalat la maxim scotand fumuri negre din interiorul persoanei tale interioare a carui cap interior nebun si smintit nu pricepe ca in nemultumire a tradat si s-a smintit prin necredinta deznadajduind si cazand in judecata si razbunare pripita, agresiva, distrugatoare, hulitoare, rea, pentru a satisface dorinta cea rea a blestemului uneltist din noaptea mintii cica vrand sa se implineasca scriptura, ca de acolo ti le iei pe toate dupa stiinta ca sa faci rau si sa le aplici ca la carte, ca sa iasa ispita, caderea si mult rau altora... si fireste ca tu nu-ti dai seama si te crezi, nevinovat, victima vrednica si slujitor bun.

Dar in multumire e si mai mare tradare, cand te multumesti satisfacut in placeri si bucurii. Ai in curte montat si instalat pe suflet, pe sistemele cele mai apropiate si intime din tine ditamai babilonul si esti multumit si bucuros de compania defranata a duhurilor necurate si oculte lumesti, demoni, draci, varcolaci, spirite rele, voci, nebuni dementiali care stau cu tine, pe tine, in tine, colaborand si coabitand ca-ntro familie grozava, ca-ntro haita felitista ce-si da (”dreptate” si ”adevar”) unii altora defapt viitor ”fericit”, ca-ntro fratie si prietenie profitabila, profitoare, relaxata, trandava, comunicational-desfranata vraiste, iar in ochiulul cel drept cu care trebuia sa vezi cinstit realitatea si ce se-ntampla, faptele interioare si exterioare, chiar si cele din vis si inchipuire, tu ai ditamai barna minciunii, orbirii si nedreptatii caci nu asculti de Dumnezeu deloc avand impresia ca tot timpul asculti si crezi... deci cu toate ca esti in casa spanzuratului avand scroafa moarta in cotez ca ai preschimbat-o in pusculitza, cu toate ca stai pe o capitza de bani murdari inconjurat de foarte multe lucruri si produse inutile achizitionate la shopping pe bani grei, tu esti multumit sa stai si sa atipesti la caldurica in pofte si placeri comode, nefacand practic nimic bun pentru mantuirea sufletului tau si al aproapelui, stai asa multumit si tradand in multumirea asta tot asa cum tradezi in nemultumire. Si astfel lucrurile se combina si se completeaza in rau caci simtind presiunile in nemultumire cedezi si abandonezi tot mai des in necredinta si refuzi sa mai lupti de partea buna, cinstita, lepezi ascultarea si-ti alegi sa-ti aperi mandria si trandavia, cedezi puterea, vointa, cedezi si cazi in aplecare, supunere, obedienta, tradare si apoi stai asa repetand aceleasi greseli cu nepasare ca o tradare muncitoare de foarte mare valoare... pieritoare, in sensul ca o patesti tot mai rau doar stand multumit in minciuna ca un tradator ajuns la pensie si nu-ti dai seama.

Pe scurt, setuUu tradeaza fix in nemultumire si in multumire, cand se infurie ca e rau face mai rau Domnului si tuturor suicigandu-se spre mandrie aparandu-i trandavia, respectiv, atunci cand se bucura si se mangaie cu desfranrea duhurilor rele pilindu-se si stand la caldurica in multumirea asta de nimic isi face tot mai bine doar stand si primind, viitor ”fericit”, defapt va fi exact invers, se simte bine crezand ca-si face tot mai bine in multumire... nu adevaratei iubiri ci iubirii de sine egoista si mai ales pacatului pilicios incantand la satisfactii ca sa faci pe placul duhurilor rele, ispite si fapte rele, nebune, sperand ca pacatul daca l-ai slujit nu te va osandi si chinui caci martori sunt dracii si nepocainta lor pe termen lung.

Acolo trebuie sa privesti cu mare atentie in setuUu multumirii si nemultumirii pentru ca sa te vezi cum cedezi necredintei si cum tradezi... in cazul in care vrei sa-ti vezi trufia pentru ca sa te pocaiesti, mai ales de pile, recunoscand cu rusine si umilinta ca e rau ce faci.

Cu timpul, devenind tot mai perspicace in stiutul si vazutul trufiei si patimilor te apuca lucrarea ridicola de a gasi la altii paie si bucatele de paie si de floci in comportamentul crestin si desi tu esti clar cu babilonul in curte si cu tzeapa cat stalpul de telegraf-telefon-radio-cu internet in ochiul cel drept, ai tupeul sa lingusesti ca manelistii ”ce-ti maca-manca-tzi-as-spurcaciunile” si sa ceri foarte politicos: ”frate, parinte, te rog da-mi voie sa-ti scot paiul”.

Deci cum poti fi atat de ipocrit lingusitor libidinos si gretos nerabdator ca in timp ce esti un tradator profesionist in multumire si nemultumire, un felitist mamoniac foarte competent in viclenii uneltiste si propagandiste, avand babilonul in curte si sodoma si gomora instalata in vazduh pana pe sistem, cazand mereu in necredinta si de acolo in dorirea de rau, sa ajungi sa te apuci sa mi si iscodesti, sa ispitesti, sa provoci, sa barfesti, sa te dai mare duhovnic cu tupeu, lucrator de cele sfinte, basculnad si lepadand fratii, devenindu-le brusc vrajmas si parash, acuzandu-i si denigrandu-i pentru un fir mic de pai, pentru un floc mic si subtire cazut, pentru o gresala mica dovedita prin gasirea bucaticii de pai compromitzator in timp ce tu esti in cadere maxima accelerata sau esti complet pierdut, mandru si nepasator, pocnind ca toate pocnitorile ieftine de pe piata, ce se cred fulger ce lumineaza in furtuni?

Psalmul istoric al smintelilor corcite-pure-excusiviste
 

Nici pana azi nu reusim sa putem sa fim cinstiti cand e vorba de subiectul Dumnezeu si din cauza neputintei asteia ne infuriem smintit si aruncam vina pe El ca hipopocritzii adica nu reusim sa credem nicicum adevarului, ca Domnul Iisus Hristos-Cuvantul e chiar Dumnezeu-Fiul Lui Dumnezeu si e foarte fericit si e bine de El si va fi bine intotdeauna pe cand noi, cel putin eu, nu sunt Dumnezeu desi mereu ma dau... mare si tare... si nu-s fericit si nu mi-e bine si nu-mi va fi bine niciodata ca pacaliciului impostor si mi-e rau ca nu sunt si eu Dumnezeu si-mi va fi tot mai rau. Dar cand ne vine subiectul si e vorba de Dumnezeu nu putem fi cinstiti decat ipocriti, fatarnici, ambigui, lingusitori, interesati, ezitanti, enervati, fricosi, suparati etc. incat nu vrem si nu putem raspunde decat doar sa ne prefacem mereu, sa amagim dand-o in vrajala infratita si asociata cu necuratii cazuti si neputinciosi si ei.

Pe de alta parte din aceiasi neputinta, omul tzepuit tzepuitor ca mine, cazut in slabiciuni, cand se bucura el de ceva motivandu-se cu ceva bun o face fix anapoda, smintit, smintitor, in sensul unei minti interioare a omului interior dusa cu pluta in sensul ca el crede ca daca roadele sunt multe, bune si frumoase atunci asta e un motiv sa nu mai asculte pe Cel ce le-a facut si le-a rodit, daca a vazut femeia buna si frumoasa atunci cica asta e motiv de lepadare nu de satanism, de pacate si feradelegi si de sine pentru ea ci de Cel care a facut-o asa si de ea dupa ce o tzepuisti pentru... cine stie pentru ce si pentru pacat. Cum deci se poate sa te invartosezi si sa te smintesti in halul asta blestemat adica daca cineva iti face un bine, un Rai bun si frumos si gustos, pasnic si linistit oare nu e de lepadat totul pentru el si daca ai ajuns in el oare bunatatea, frumusetea, gustul bun si luminos, fericirea pe care o simti, nu e un motiv serios si temeinic sa lepezi pana la urma si raiul pentru a urma pe Creatorul si Roditorul Raiului? Cum deci omul isi ia de a fi si de facut fix pe dos dupa un bine? Se motiveza mereu cu binele numai spre rau cazand prin sminteala asta intro minte simpla mai prejos ca a viermilor si cainilor caci pana si ei se motiveaza cu bunatatea carnariei si cu oasele si zgarciurile cele bune in a lasa totul pentru ele si a sta pe langa casa stapanului care il hraneste din belsug si culmea, desi e un biet animal, cainele ajunge asa de credincios incat e in stare sa lepede chiar si macelaria stapanului spre a sta cu stapanul mai mult timp ajungand pana la urma sa se sacrifice si sa moara din credinciosie plangand de dor pe mormantul stapanului sau trecut la cele vesnice. La om de ce e invers? De ce se corcesc aceste doua sminteli in noi si de 7500 de ani si ceva de cand suntem creati de ce asta e modul nostru de bucurie si mandrie: sminteala si suma corcita a smintelilor lacomiilor majoritare mari, medii si mici pur-exclusiviste in fiecare clipa mediatica ca o picatura? Sigur ca sminteala vine din lashitate si dintro neputinta auto-intretinuta insa uite ca asa ne trece timpul motivandu-ne pe invers mereu, in sensul ca daca ceva e bun atunci asta e un motiv temeinic sa facem rau cu bucuria ca acel bun e bun si ca vom face rau ca sauntem liberi si ca putem (doar asta), si asa, istoric, am ajuns si la Mesia Care in loc sa ne fie un motiv temeinic sa fim si noi mai adevarati, mai drepti, mai buni si mesianici, mantuitori, mangaietori, iubitori-milostivi asa ca Mesia noi intelegem sa ne bucuram si sa fim exact sau mai răi ca ingerii cazuti condusi de Semiaza, adica sa ne juram cu blestem si moarte-chin-distrugere ca sa fim sigur mai răi, adica daca fetele si femeile oamenilor sunt bune si frumoase, atunci asta poate fi un motiv sa-L lepadam pe Dumnezeu uitand ca El le-a creat si de la EL decurge aceasta bunatate si frumusete a lor. In mod normal, o minte simpla si cinstita ar fi zis ca daca femeia e buna si frumoasa, harnica si cuminte, inteleapta si linistita atunci asta e un motiv sa lepadam totul si pe noi insine pentru ea si mergand mai departe pe sirul logic scurt si simplu, privind la creatie si la femeie, la roadele si lucrarile lor, normal ar fi fost ca sa lepadam totul si pe ea si pe toate bunatatile pentru Mesia si pentru Dumnezeu, Mantuitorul si Creatorul lor caci in mod normal sunt si mai buni si mai frumosi si mai milostivi, smeriti, cuminti, blanzi, adevarati, decat toate cele create si decat femeia.

Deci de ce si pentru ce oare, istoric vorbind, avem pana azi traditia bucuriei smintelii corcite-"pure"-exclusiviste superstitios credule? De ce nici pana azi nu ne setam, nu ne montam si nu ne motivam drept si corect ci doar pe sfinvers asa ca-n traditia noptii mintii hipopocritzilor? Pai daca Duhul Sfant daruie belsug de toate bunatatile desfatatoare, milele si mangaierile fericite, nepacatoase si vesnice celor smeriti atunci pentru ce si de ce nu ne facem sfinti urmand Domnului Iisus Hristos-Cuvantul cu participare la programul duhovnicesc de azi si de fiecare zi dupa randuiala asa cum ne graieste si ne sfatuieste El direct sau prin sfinti?

”Raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant!”

(Paranteza: *hipopo-critzii (beti critza de iubirea si slava de sine insusi ispilashe) sunt niste fiare ”oameni” ce seama cu fratii mai mari, primii creati nu doar primii nascuti, hipopotamii find primele mamifere create dintre toate animalele, care se cred popi, parinti, cei mai marii intre frati, si desi traiesc toata ziua in balta calduta a tuturor placerilor si bunatatilor culinare iesind si pe teren sa mance, sa muste si sa imprastie kkt aruncand ca din ventilator in fata altora, daca te prind ca-ti permiti sa bei si tu un paharel nu de vin sau de bere ci de apa chioara, de maxima sete, repede te pun ei la respect mustrandu-te ca nu respecti, ca nu postesti si-ti faci chip turnat, ispititor si desfranat incat te exclud si te alunga din turma... din cetate, din biserica, din comunitate, din familie, taindu-ti portia de la masa si dand altora scaunul tau, de obicei obedientilor si slugarnicilor lingusitori care primesc aluat (fatzarnic) direct in guritza ca sa creasca mari si tari... ca ei, care plutind toata ziua ca submarinul nici cu degetul nu se ating de ceva de facut ci dau doar indicatii pretioase, multumindu-se in neputinta lor ascunsa doar sa critice, sa judece si sa barfeasca parand si denigrand.)

Un psalm scurt vindecator de remushcatură omului satelizat.
 

Oare ce va spune voua chestia asta:

Decat nishte cârâșerpi mupetzi ispupilashi ce-si manca carnitza, pardon caitza, la ordinul norului intunecat plin de tzepari smintitori, inchinandu-se la niusishvarul de arama ca sa-si scape pielea, tusea, cuibul si vizuina... de raul care vine.

Ce ziceti de cârâșerpii mupetzi ce-și manca kkăitza?... ca io cam așa ma simt.

Retoric intreb si nu astept raspunsuri, vai mie!

O descriere succinta perfect formulata ca și compozitiile precedente a ceea ce se deruleaza zilnic, sub privirile noastre adormite, sub egida unei grandioase Țepe și capcane puse de țeparii țeparilor.