Nu, Anca, nu cred ca s-a referit in mod expres la tine, atunci cand a pomenit de fariseism, ci la modul cum, unii dintre credinciosii din jur incearca cu surle sa convinga despre credinta in acelasi timp in care sufletul le este incatranit...vorbesc de cazuri concrete din jur si nu de presupuneri.
Dar, nici asta nu conteaza intr-atat, fiecare vede credinta, o simte si o intelege asa cum poate, chiar daca conceptul ei este unic si singurul adevar este Hristos.

Petru 1. 5.Pentru aceasta, puneti şi din partea voastră toată sârguinta şi adăugati la credinta voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunostinta, 6.La cunostintă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; 7.La evlavie: iubirea frătească, iar la iubirea frătească: dragostea.

Iata deci ce importanta e cunoasterea.
Citatele sunt o dovada ca nu scriu lucruri, pe care mi le imaginez eu.
Citatele ne feresc si de proorocii mincinosi ai acestor vremuri.

Anca, uneori chiar trebuie sa ne imaginam si noi lucruri, caci avem o constiinta si un rationament, avem liberul arbitru si capacitatea de-a discerne ceea ce intelegem, mai ales prin propria personalitate.
Nu pot fi toti oamenii la fel, asa cum nu poate nici credinta sa se vadeasca in acelasi fel, dupa cum am spus altadata, Dumnezeu judeca si dupa circumstantele si particularitatea vietii fiecaruia .
Mi se pare mult prea robotica aceasta asimilare de informatii, mot-a-mo, si, parca lipsita de sensibilitatea eu-lui propriu.
Uneori, tare mi se pare ca gresesti afundandu-te intr-o mare de teorie care nu-ti apartine deloc. Stiu ca si eu gresesc, dar macar am si capacitatea sa-mi asum acestea, apartinandu-mi, in timp ce tu, intr-o zi cand vei constata ca lucrurile nu trebuiesc luate chiar atat de radical, vei da vina pe cele citite si nu pe tendinta proprie de delasare acuta , astfel nu-ti vei asuma nimic.
Si totusi, chiar exista mult fariseism in atata teorie care nu lasa portite de intelegere a fiintei umane prin diversitatea ei, exact cum judecau mai marii bisericii din timpul Mantuitorului. Tocmai de aceia Hristos i-a smerit si nu a sezut impreuna cu acestia, ci impreuna cu oamenii simpli . Ba, mai mult decat atat, i-a denigrat si le-a injosit mandria si intoleranta celor din cadrul Bisericii.
Este chiar atat de greu sa intelegem ca Hristos nu vrea jertfa, ci smerenie, Hristos nu judeca cine spala intr-o zi de sarbatoare, ci sufletul si motivele celui care face acest lucru, Dumnezeu nu a prigonit pe desfranata, nici pe sutasul nevoias...nu i-a spus ca este eretic si vrednic de gheena...Multe ne-a mai demosntrat Dumnezeu cu sacrificiul si smerenia Sa...insa noi, nu facem decat sa ne complicam in teorii sobre, in legi intolerabile, .
Am obosit, am obosit de atata teorie care scuza indiferenta...
Si astfel iti spun Anca, nu, nu vreau sa citesc foarte mult fiindca risc sa ajung a considera ca...acest citit ma va mantui, si a pierde din vedere ceea ce simt acum si aici, ceea ce sunt cu adevarat si ce vrea Dumnezeu de la mine, ca si individ unic.

Iti multumesc, Ory, ca prin cuvintele tale incerci sa atenuezi nota postarii lui Piedone. Atata doar ca eu nu ma supar cand cineva ma atentioneaza asupra deficientelor mele, caci eu vreau sa ma indrept; timpul e scurt si nu mai e timp de pierdut. Orice sugestie e binevenita. O analizez si vad in ce masura imi e de folos. Altfel ce sens ar mai avea sa scriem, daca am pune la spate tot ce nu ne convine?!? Nu putem deveni mai buni, daca nu vrem sa ne schimbam.
A tine cont de Sfintii Parinti ne fereste de acea incatranire, pe care o acumulam TOCMAI in lipsa acestor cunostinte. Iar dragostea, ca sentiment fara intelepciune, poate fi chiar daunatoare. Gandeste-te la un copil pe care il inconjuram de dragoste fara a-l corecta niciodata. Oare nu rezulta un copil razgaiat si needucat?!?
Indumnezeirea omului inseamna schimbare din om in Dumnezeu. Ori daca noi nu vrem sa ne schimbam, fiind multumiti cum suntem... ne ramanem noua fideli, nu lui Hristos.

Da, dar , dupa cum stii, eu am abordat indeosebi subiectul calugariei in ceea ce priveste Sf. Parinti si am constatat ca...nu sunt de-acord cu acestia in aceasta priviinta.
Numai citeste canoanele expuse de Geo si ...deja simt ca nu mai avem de-a face cu credinta, ci cu un fel de inchizitie care nu are nimic de-a face cu Sacrificiul Suprem adus de Mantuitor pe pamant, pentru folosul oamenilor, pentru dragostea si nu impietrirea acestora.
Daca Dumnezeu, si nu oamenii, a lasat calugaria pe pamant si a contestat insasi pildele pe care le-a expus pentru smerenia omului, atunci nu am ce sa spun...dar, se vede deja o controversa si astfel nu-mi ramane decat sa cred in Mantuitor si in Marea Sa intelepciune care s-a pus in slujba oamenilor si nu impotriva firii acestora.
Poate ca uneori, incercam prea mult sa ne schimbam, inducandu-ne propria fiinta intr-o confuzie si intr-un prototip care intentioneaza mereu sa-si gaseasca definitia prin cuvintele celorlalti . Poate ca ar fi mai bine sa ne cunoastem, sa ne constientizam caracterul si astfel sa-l adaptam unei credinte ce poate sa ne apropie cat mai mult de adevar.

Ory, dar nu consideri ca Domnul Iisus Hristos trebuie sa ne fie exempu de urmat?

Perfect de-acord ! Chiar in asta cred cel mai mult .
Dar, daca-mi demonstrezi tu ca in canoanele extrase din Pidalion si expuse de catre Geo mai sus, se regaseste vointa Lui Dumnezeu Mantuitorul, atunci eu ma umilesc in neintelegerea si mandria mea...inaintea tuturor.
Dar, din pacate, nu se potriveste.

Canoanele de mai sus sunt o descriere a vietii duse de Mantuirorul, Care:
- a trait in curatie toata viata;
- s-a botezat;
- a trait in saracie;
- a postit;
- a fost ispitit de satana, dar nu a cedat ispitelor;
- stia Scripturile;
- a accepta sa-si dea viata prin chinuri groaznice si rastignire pentru binele si mantuirea intregii omeniri.
- a ascultat de Tatal pana la capat, oricat de greu I s-a parut.

Ar mai fi multe de adaugat... Poate tocmai de aceea calugarul se numeste si inger in trup.

Ispitele, la care calugarul - dar si mirenul, care se angajeaza pe acest drum al induhovnicirii - este supus sunt f mari. Ai cazut, te ridici.
Abandonul insa este egal cu capitularea in fata dusmanului. Mila lui Dumnezeu este mare si sa speram ca si acestia, care se pierd dintre calugari si mireni, sa se mantuiasca in ultima clipa. Dar asta doar Dumnezeu stie.
Din Pateric am citit ca, cu cat a ajuns mai sus cel in cauza, cu atat mai jos cade.

Acum, daca eu sunt in cauza, mi se poate pot parea nedrepte canoanele, care reglementeaza calugaria, ceea ce nu este egal cu o nedreptate, ci doar ca eu sunt nedrept in apreciere. Oricat de dureros este, faptele noastre au consecinte.

Eu citesc postarile si dupa stiinta ,placerea si pretentiile mele ma cam minunez. Toata lumea are intentii de bine uimitoare,toata lumea doreste sa vorbeasca numai cum vor ei,toata lumea crede ca inchipuirile si gindurile sale sunt teologie ,adica baza trairii (credintei). Si discutia despre dogma nu a putut sa fie sustinuta de cei care erau in disputa afara de cei care au introdus subiectul. Toata lumea se fringe de dorul si dragostea aproapelui ,face clanuri ad-hoc si devine caustic atunci cind incerci sa dizolvi ,,teologia simtita" sau teologia personala si ii sare in ajutor confratelui incercind sa-l scoata din...neant. Ba am mai avut curiozitatea sa constat ca inafara de varza din domeniul cunostiintelor teoretice apar ,,parasutisti' care desi nu au habar nici de alte stiinte ,de exemplu de anatomia si fiziologia umana(ne mai vorbind de medicina,adica si de bolile paraute la om)posteaza si dau sfaturi de ,,suflet" celor in nevoi fara sa tina cont de ninic,dar de absolut nimic etic, indicind doar un link si crezind ca cu asta s-au indreptatit ! Alteori sunt surori gingase care neintelegind ce se intimpla in jurul lor si nici ne dorind cu staruinta asta se apuca de zbierat ca sa nu mai intervina altii si sa poata ea sa posteze simtiri, impresii, inchipuiri, fara insa a lua in calcul retragerea ei daca nu suporta.

De departe ,se vede in primul rind ca se posteaza si se vorbeste despre lucruri care nu se cunosc , nu se stapinesc sau si mai grav se ignora ca nefiind demne de cunoastere. Fratilor si surorilor ,pai numai un prost sadea are o asemenea atitudine . Daca ti se spune clar despre ce este vorba ,ti se posteaza sursa detaliata (precum a facut Miha-Anca),esti poftit la documentare ...iar tu ai cu totul alta atitudine ...pai sa ne fie cu iertare sau chiar si fara iertare ,asta este atitudinea prostului sadea. Am mai amintit si am ramas dator despre prosti, despre ierarhia si clasificarea lor,despre prostii cu diploma ,despre lumea lor si despre agresivitatea si dorinta lor de afirmare,despre abilitatile lor de descurcareti in orice domeniu,despre mintea lor odihnita si sufletul plin de emotie . Dar la momentul oportun am sa detaliez si am sa-mi rascumpar datoria !
Eu unul, in toate postarile pe care le intilnsc si in care se fac afirmatii nefondate, aproximate sau falsuri, care se insotesc in circumstante agravate de pietate falsa si ridicola si care se mai dau si recomandative si sfatuelnice am sa intervin serios. Cred ca este cazul sa terminam cu atitudinile aproximative doar din cauza ca suntem nevorbiti. Asta nu este ,,socializare" si de aceea am pus acest termen tot timpul intre ghilimele pt. ca socializarea are o definitie clara si un scop precis si nu orice birfa este socializare .
In subiectele penibile, comerciale, semilegale sau paralegale,cele care nu pot fi defapt subiecte in mod real ci numai stiri sau altele asemenea nu ma bag eu in mod normal dar in rest cu aceasta atitudine voi actiona . Ori vorbim ce trebuie ori suportam ridicolul situatiei pe care il creem, chiar daca aici nu este universitate ci scola de meserii si ucenici. Una este sa nu sti ceva si sa vrei sa inveti sau sa cunosti clar si sa-ti permiti sa sfatuiesti ...si cu totul altceva sa fi in ,,bezna" si sa nu te mai poti opri din ,,socializare" si sfaturi !

Pt. cei care sunt minati doar de ,,socializarea" acuta tin sa precizez pt. intiia oara ca nu am fost off topic deoarece critica substantei postate se face acolo unde se simte nevoia,unde este substanta si nu intr-un loc separat . Dar daca aveti neclaritati intrebati-ma ca va raspund prompt. Cred ca de impostura si de prostie suntem satui cu totii.

@Zaharia - iar incepi, iar ataci oamenii? Sa stii ca pana la urma, anunt adminul sa te baneze. Nu-mi sta in fire, dar daca imi ajungi la limita, chiar o fac.
Tu in fond de ce nu te retragi daca nu-ti convine?
Tu stii de fapt ce este un forum?
Este un loc public pentru discutie. Fiecare are dreptul sa-si spuna opinia. Adeseori iese ceva nou si pozitiv din asta.
De ce trebuie toti sa spuna/scrie numai ce vor unii?
Scrie ce vrei, raspunde la topicuri cum vrei, cu parerile tale si lasa-i pe altii in pace, sa-si spuna parerile lor.
Atentie si la limbaj: poate ca tu zbieri, dar in general numai animalele zbiera (inclusiv conform DEX).
Esti cumva de la tara? Acolo asa vorbesc unii (om, animal, e tot una).

Tu nu esti crestin, cred. Ai invatat niste lucruri si atat.
Intelege ca ne faci rau aici, pe un forum crestin.

Eu totusi cred ca unii ar trebui sa nu mai fie atat de virulenti impotriva calugariei, pentru ca este pacat si isi fac in primul rand lor un mare rau.
Am intrat aici pentru a gasi mai multe informatii depre viata monahala si nu pentru a vedea cum critica unii o parte esentiala a ortodoxiei.

Ma intristeaza atatea topicuri cu atatea pareri... nu exista o credinta a fiecaruia!
Iar acest drept de opinie are si el limite...
Cred ca orice crestin s-ar simti lovit; si poate ca mai bine ar fi sa-l lovesti fizic, decat sa-i spui lucruri impotriva credintei.

Am mai spus asta si in alte parti si o repet; suntem pe un forum ortodox, si membrii sai ar trebui sa se straduiasca pe cat posibil sa nu loveasca in ortodoxie.

Mi-as dori sa inteleaga macar apeland la bunul lor simt, la educatie, daca nu la credinta, unii ca fac rau cu atacurile lor. Ce este mai grav? Ca un om terfeleste preotia sau calugaria? Sau ca un om te supara pe tine?

Atei care afirma ca nu exista Dumnezeu si iau in deradere.
Sectanti care rad de icoane si moaste.
"Crestini" care isi ridica in slavi pacatul, "nu este asa mare pacat ceea ce fac eu", asta spun toti de fapt; pareri despre tot.. credinta este UNA, nu exista cate o credinta pentru fiecare...

Lucurile astea supara si dor. Asa apar reactiile unora cum a avut zaharia; cred ca si eu am mai avut. Uneori ma intreb daca insusi postarea pe acest forum nu este o ispita.

DA ! Am inteles prea bine ceea ce vrei sa spui, de fapt, am si anticipat cele expuse.
Stii, tu nu ai sa intelegi niciodata ceea ce vreau eu sa spun, si poate nici ceea ce spui tu insati, atata timp cat totul pare atat de vag....ingeri, desavarsire, juraminte, etc...povesti ! ( UNDE SUNT DETALIILE SI TRASATURILE ADEVARATEI VIETI DE CLIPA CU CLIPA A OAMENILOR ?) .
Cat despre interpretari, le-as putea face si in favoarea propriilor opinii, sub aceleasi motivatii crestinesti.
MULTA RACEALA, EXTREM DE MULTA RACEALA IN JUDECATA SUPERFICIALA.
Admirea, probabil te simti ofensata fiindca nu-ti place adevarul, sau preferi ca oamenii sa bage capul in nisip, ori gunoiul sub pres. Pe astea au mizat parvenitii bisericii, pentru a asupri in mod nedrept pe cei supusi.
Cat despre domnul Zaharia...nu prea mai este de spus ceva, cuvantul care-i place si pe care il foloseste de atatea ori fata de cei care nu-i convin, s-ar putea sa-l caracterizeze ; " prost sadea ".
Nimic pe lumea asta nu ma va convinge ca, canoanele de mai sus, de altfel, absolut dezgustatoare , ca ele au legatura cu credinta in Dumnezeu Mantuitorul, care s-a jertfit tocmai pentru combaterea unei astfel de atitudini, atat de primitiv exprimate.
Si, Anca, chiar nu are legatura cu lezarea proprie in priviinta acestora...degeaba insinuezi. Imi pasa de ceea ce se intampla intre oameni, nu doar de mine.

Principalele calitati sunt respectul pentru rânduielile Bisericii si statornicia în rabdarea suferintelor.

Daca intri în manastire acestea trebuie sa le ai, caci cu lucrurile Bisericii nu trebuie sa te joci. Daca nu-ti convin aceste rânduieli du-te la catolici sau fa-te pustnic de capul tau. Sau eventual fa-ti o secta care sa-ti aprobe tot ce nu-ti convine la BO.

Dar nu te apuca sa reformezi tu practicile Bisericii când nu ai experienta vietii duhovnicesti ci doar experienta cratitii si eventual a unei meserii lumesti.

N-ai inteles nimic din ce am incercat eu sa spun. Ma simt ofensat pentru ca unii isi bat joc de ortodoxie la ea acasa. Ma intreb ai citit ce am scris?

Eu nu inteleg de unde atata pornire/ura fata de calugarie.

Nu stiu eu ce indrugi tu acolo, cu parvenitii Bisericii, cu manipulat supusii...

Eu stiu doar ca merg la Biserica, ma rog, si nu imi permit sa spurc mohahismul, adica oameni de zeci, sute de ori mai buni ca mine.

Repet, te rog intelege, stilul tau extrem de agresiv ii poate face si pe altii sa fie la fel, si sa pacatuiasca.

Ar fi bine sa inveti un lucru tare de pret pentru un crestin si anume sa taci.

Eu nu voi mai intra aici.

Repet, mare rau face cel ce spurca credinta.

@Adimirea - numeni nu spurca aici monahismul sau preotia.
Te rog sa te linistesti.
Este vorba despre:
1. Anumite nevoi ale unor dintre noi, care sunt sistematic negate si refuzate.
2. Anumite experiente negative avute de unii cu aceste parti ale credintei, cu preoti sau calugari. Ranile se vindeca greu, mai ales fara ajutor concret.
Nu poti/nu puteti stii voi prin ce am trecut noi. Da?

Se pare ca in ziua de azi avem nevoie de mai mult de la preoti si calugari si ei nu vor sau nu pot sa ne dea. Exact nu pot sa apreciez.
S-a ramas la roluri mult prea mici si vremurile sunt tot mai grele in loc sa fie mai bune.

Poate ca tu, sau Zaharia, Traditie, sau altii, sunteti mai norocosi si nu va incadrati in aceste categorii, dar nu le desfiintati, si prin ele si pe noi.
Nu uram calugari si preoti, nu-i defaimam, ci doar am vrea sa fie mai buni, sa ne ajute mai mult.

"Anumite experienţe negative avute de unii cu aceste părţi ale credinţei,cu preoţi,călugări.Rănile se vindecă greu mai ales fără ajutor concret"(din postarea Sofiei)

Eu le-aş fi numit pe acestea ispite fără de care sporirea mireanului sau a călugărului nu este posibilă.Ele(ispitele)au rolul de a alege trebnicii de netrebnici.Într-unii ispitele desăvârşesc ascultarea şi dragostea de Dumnezeu iar în alţii le şterg pe acestea şi pun în loc ascultarea şi dragostea de sine.
Ispitele descoperă ce este în inima omului "Drepte sunt căile Domnului,şi cei drepţi merg pe ele în bună pace,iar îndărătnicii pe aceleaşi căi se poticnesc şi cad"

Pentru calea călugăriei trebuie sănătate deplină şi maturitate a minţii.Viaţa duhovnicească nu se deschide decât în sufletul care are curajul umilinţei:
-Injosirea în faţa lui Dumnezeu /- dispreţul de sine /- lepădarea voii proprii.
-acestea trei sunt arme ale sufletului dăruit lui Dumnezeu.

Ce sa-ti mai spun eu, multi ti-au explicat ,fiecare in felul sau (adica intr-alt fel) dar legaturile care ti's puse nu te lasa sa mai vezi nimic . Eu te-am contrat de fiecare data pe teme clare ,de care nici habar nu ai de ele desi vorbesti,tu in schimbi ma ataci pe penibil si pe alte lucruri pe care iarasi nu le cunosti. De exemplu ,in legatura cu zbieratul ...din toata leteratura obligatorie pe care ai avut-o de citit in gimnaziu nu ai descoperit ca si oamenii fac asa. Doamne !!!!! ai un stil de a esua in ridicol ,exemplar !!! Iar mai pe urma atitudinea ta cu 2 zile in urma cum crezi ca a fost ?...persuasiva ?
Multa lume ti-a aratat greselile dar mai presus de vointa si de ratiunea ta se intimpla altceva ! Sa dea D.zeu sa fie doar o stare reversibila !

Poate ca in NT nu scrie in mod expres despre calugarie; ea s-a dezvoltat in decursul timpului din necesitate. Dar de Gradina Maicii Domnului ce mai putem spune?!? Muntele Athos chiar Maica Domnului l-a ales ca loc pentru calugari. Sa nu uitam ca aici vietuiesc cei 7 calugari, care asigura continuitatea credintei pe pamant, sfinti in viata, pe care se bazeaza Domnul; cred ca ai auzit de existenta lor.

Acum tu de fapt ce propui, Ory? Ma gandesc ca tie ti-ar place ca manastirea sa fie cu usa deschisa pentru a se putea intra si iesi dupa bunul plac. Nu m-ar mira sa se ajunga pe ici si colo la asa ceva; dar atunci sa nu ne mai plangem de toate cate se intampla in manastirea transformata in camin de nefamilisti... Daca si in aceste conditii se vor mai naste sfinti, acestia vor fi mai mari decat cei dintai.

1. ,, Cind se mindreste necredinciosul,se aprinde saracul; se prind in sfaturile pe care le gindesc " Ps.9/22

2. ,, Miniati-va, dar nu gresiti ; de cele ce ziceti in inimile voastre,intru asternuturile voastre,va caiti" Ps 4/4.

NU E FRUMOS SA FACI "PROSTI"ATATA TIMP CAT FIECARE ARE DREPTUL LA OPINI,CHEAR DE ESTE PROST NU E UN VOCABULAR ADECVAT A FACE PE CINEVA PROST SAU A AFRIMA CA SUNT MULTI PROSTIIIII....UN M EDUCAT SI CU BUN SIMT NICIODATA NU AR FOLOSI ASTFEL DE CUVINTE,DACA NU PUTEM SA FIM MAI BUNI MACAR SA FIM MAI POLOTICOSI.....INDIFERENT DE GRADUL DE CULTURA SAU INCULTURA...si nu cred ca e frumos ca un intelectulal ce te afirmi sa cataloghezi oameni ca fiind prsti cu dimploma sau fara dimploma...iarasi ne raportam la bunul simt.....care la uni lipseste sau nu il foloseste ....
eu cred ca fiecare e liber sa si exprime parerea mai buna sau mai proasta,ca asa e facuta lumea cu oameni de fel si fel trebuie sai acceptam ca si crestini si sa nu i blamam......
daca putem sa i face sa inteleaga daca nu ne retragem dar nu i blamam caci un caracter frumos nu blameaza...
multumeste lui Dumnezeu pt ca tu esti destept bucurate si fii fericit......,
mai lucreaza un pic la respect si bun simt......

[quote=piedonee;179791]NU E FRUMOS SA FACI "PROSTI"ATATA TIMP CAT FIECARE ARE DREPTUL LA OPINI,CHEAR DE ESTE PROST NU E UN VOCABULAR ADECVAT A FACE PE CINEVA PROST SAU A AFRIMA CA SUNT MULTI PROSTIIIII....UN OM EDUCAT SI CU BUN SIMT NICIODATA NU AR FOLOSI ASTFEL DE CUVINTE,DACA NU PUTEM SA FIM MAI BUNI MACAR SA FIM MAI POLOTICOSI.....INDIFERENT DE GRADUL DE CULTURA SAU INCULTURA... nu cred ca e frumos ca un intelectulal ce te afirmi sa cataloghezi oameni ca fiind prosti cu dimploma sau fara dimploma...iarasi ne raportam la bunul simt.....care la uni lipseste sau nu il foloseste ....
eu cred ca fiecare e liber sa si exprime parerea mai buna sau mai proasta,ca asa e facuta lumea cu oameni de fel si fel trebuie sai acceptam ca si crestini si sa nu i blamam......
daca putem sa i face sa inteleaga daca nu ne retragem dar nu i blamam caci un caracter frumos nu blameaza...
multumeste lui Dumnezeu pt ca tu esti destept bucurate si fii fericit......,
mai lucreaza un pic la respect si bun simt.....

Pt zaharia.
 

[quote=piedonee;179791]NU E FRUMOS SA FACI "PROSTI"ATATA TIMP CAT FIECARE ARE DREPTUL LA OPINI,CHEAR DE ESTE PROST NU E UN VOCABULAR ADECVAT A FACE PE CINEVA PROST SAU A AFRIMA CA SUNT MULTI PROSTIIIII....UN M EDUCAT SI CU BUN SIMT NICIODATA NU AR FOLOSI ASTFEL DE CUVINTE,DACA NU PUTEM SA FIM MAI BUNI MACAR SA FIM MAI POLOTICOSI.....INDIFERENT DE GRADUL DE CULTURA SAU INCULTURA...si nu cred ca e frumos ca un intelectulal ce te afirmi sa cataloghezi oameni ca fiind prsti cu dimploma sau fara dimploma...iarasi ne raportam la bunul simt.....care la uni lipseste sau nu il foloseste ....
eu cred ca fiecare e liber sa si exprime parerea mai buna sau mai proasta,ca asa e facuta lumea cu oameni de fel si fel trebuie sai acceptam ca si crestini si sa nu i blamam......
daca putem sa i face sa inteleaga daca nu ne retragem dar nu i blamam caci un caracter frumos nu blameaza...
multumeste lui Dumnezeu pt ca tu esti destept bucurate si fii fericit......,
mai lucreaza un pic la respect si bun simt......

De unde stiti ca ceilalti nu au habar despre tema de fata..dar ORY stie f.bine ceea ce spune?
Fara suparare, va erijati intr-un fel de ,, guru" al forumului???

Nu mă erijez în guru ! Ai tu o problemă MARE , MARE de tot la adresa mea . Frustrările tale răbuznesc aiurea , smintindu-te josnic şi fără rost. DECI Ory e cea mai în măsură a vorbi de călugărie, şi de spun asta atât de sigur, poate ţi pui mintea la lucru şi bănuieşti ce şi cum şi de ce . . . . în rest . . . ai mai mult bun simţ !

Una este a cunoaşte teoretic şi alta este a cunoaşte şi PRACTIC , problema dezbătută , asta pentru a-ţi mai potoli curiozitatea . Pe Ory o cunosc de aproape trei ani, este în lista mea, i-am citit toate postările ei din aceşti trei ani , am discutat mult pe privat şi pot spune cu certitudine că este singura persoană ce discută , cel puţin pe acest topic , în cunoştinţă de cauză. Aşa că potoleşte-ţi judecăţile aiurea , necunoscând anumite aspecte.

Iertati-ma !!
 

Dupa parerea mea credinta in Dumnezeu si in Mantuitorul nostru Iisus Hristos trebuie sa fie foarte puternica, caci cei care cred cu adevarat pot muta si muntii cu credinta, trebuie sa fie smerit si sa iubeasca rugaciunea, atunci cand se roaga trebuie sa simta o dorinta arzatoare de a cunoaste si de a obtine Harul Tatalui nostru Preainalt, sa fie intotdeauna cu ganduri bune si drepte fara a cauta la fata omului, sa fie rabdator in nenorociri si smerit in propasire si nu in ultimul rand harnic, atat material cat si spiritual. Pace voua si iertati-ma daca v-am gresit !!

Fii multumita, Ory, ca ai convins pe cineva. Pe mine NU, desi am inteles ce spui. Un caz particular nu poate fi generalizat asupra intregii lumi manastiresti.

Iata ce spune Sf. Ignatie Briancianinov:
"Atunci cand ne intemeiem viata pe poruncile Evangheliei, trebuie sa alegem ca loc de sedere o manastire cat se poate de indepartata de ispita. Noi suntem slabi si raniti de pacat. O ocazie de cadere, care se gaseste sub ochii nostri, sau f aproape de noi, va gasi fara indoiala o complicitate in firea noastra corupta de pacat si va lasa o urma in noi. Aceasta urma poate in primul moment sa treaca neobservata, dar dupa ce creste si devine puternica, incepe sa ne domine si ne poate duce pana la marginea prapastiei. Uneori impresia lasata de o ispita actioneaza extrem de repede nelasandu-l, sa zicem asa, pe cel ispitit sa-si vina in fire: intr-un moment i se intuneca mintea, dispozitiile inimii se schimba, calugarul este aruncat din cadere in cadere."

Din cate se vede propria fire cazuta este poarta de intrare a pacatului.
Altfel, daca consideram ca pericolul se afla numai in afara noastra, ar trebui sa nu iesim din casa, pentru ca microbi exista peste tot si putem fi contaminati cu toate bolile. Dar stiut este ca omul este dotat cu un sistem imunitar, care il apara.
In mod asemenator avem si alt "sistem imunitar", care ne apara de ispite, precum si mijloace ajutatoare: frica de Dumnezeu, Ingerul Pazitor, duhovnicul, canoanele, rugaciunile, cartile ortodoxe si judecata proprie.
De aceea nu mi se pare corect sa acuzam pe ceilalti de propriile caderi, in loc sa cautam vina in noi.

Accept cele spuse de tine, Cristian, dar doar ca parere personala.

A se citi in acest sens:
http://www.scribd.com/doc/20330001/I...rile-Ospatului
Chiar daca se vorbeste aici despre viata monahala, invataturile le putem folosi si noi mirenii in viata noastra, atunci cand vrem sa nu ne lasam ispititi si cand vrem sa ducem o viata bazata pe Evanghelii.

@cristiboss - mai sunt si altii care vorbesc la unele teme in cunostinta de cauza, chiar daca nu crezi:3::p.
O intrebare - la mine ai tot oscilat sa intri pe lista (ai intrat, ai iesit si tot asa). Asta ce sa insemne?

@Anca - poate ca ideea nu ar fi rea sa se lasa o portita de iesire. Ma refer la faptul ca unii nu stiu totusi ce ii asteapta si daca sunt chiar facuti pentru manastire. Uneori nici acela care trebuie sa-l sfatuiasca/dea aprobare (nu stiu exact cum se procedeaza) nu stie. Cum evalueaza el persoana, pe ce criterii?
Si pe urma se pot intampla modificari si pe parcurs: sufletesti, de sanatate, iti dai seama abia dupa un timp ca ai gresit calea, sau chiar sunt probleme in manastirea cu pricina (mobbing poate fi si acolo, hormonii urla si acolo si chiar si la femei, hartuire sa nu spun cum, etc.). In cazuri din astea nu poti sa tii omul cu forta si nici sa-l consideri esuat sau pacatos, sau cum am mai citit pe aici. Poate chiar Dumnezeu ii da un semn uneori - "nu este de tine aici, nu poti tu asta, pleaca in lume".

Manastirea nu este o alegere, o cale, o profesie. Pentru manastire trebuie sa fii facut, din multe puncte de vedere. Si cred ca sunt f.putini din acestia, inclusiv dintre calugari/maici. Cred ca multi nu se duc din chemare, ci din alte considerente mai lumesti.

Cand cineva se hotaraste sa intre in manastire , mai intai se spovedeste inca din copilarie ca sa stie duhovnicul cu cine are de a face. Mai apoi ramane in stadiul de frate sau sora, este incredintat unui duhovnic, i se da sa faca ascultare ,ca sa se deprinda cu exigentele vietii monahale. In tot timpul acesta fratele(sora ) se spovedesc regulat, chiar saptamanal, chiar daca nu se impartasesc, tocmai pentru a putea fi sfatuiti in problemele lor. Stagiul acesta de noviciat(adica de frate sau sora) se poate prelungi atat cat socoteste duhovnicul ca este necesar(un an, doi, sau si mai mult). In tot acest timp, daca se constata ca novicele nu face fata traiului monahal, este indrumat sa renunte. Abia dupa o anumita perioada de timp, la recomandarea duhovnicului si cu aprobarea Consiliului Duhovnicesc din manastire , fratele(sora) primeste tunderea mai intai ca rasofor,si dupa alta perioada de timp ca monah(monahie). Din pacate , pe alocuri am vazut ca se sare peste rasoforie si se tunde direct in calugarie, cu toate ca ar fi mai bine sa se respecte randuielile cele vechi.
Prin urmare, daca cineva ca novice vede ca nu face fata ,din diferite slabiciuni trupesti este mai bine sa revina in viata obisnuita laica decat sa se osandeasca mai tarziu.

F. bun articolul Marimira.

@GeorgeS - asa ar trebui sa fie, mai ales ca in general sunt f.tineri cei cu ganduri de manastire. Unii nici nu stiu lumea mai inainte (scoala, casatorie, copii, profesie, etc.). Abia mai tarziu isi dau seama ca vor totusi casatorie, copii.
Multi se duc in nestiinta la manastire si sunt totusi sprijiniti/indemnati. E mare bucuria pentru clerici, de a trimite/castiga pe cineva pentru manastire.
Sau cred in mod eronat ca asta este chemarea lor. Sunt plini de inflacarare, asa cum te indragostesti de un om la 16 ani si gata, vrei sa te casatoresti cu el.
Pe altii ii indeamna poate familia, sau saracia, sau pentru ca nu gasesc partener(a) sau serviciu in lume.
Am vazut cum este la manastire, la maici. Am vazut maici, cum sunt si cum simt si gandesc. Am vazut maici f.tinere si varstnice.
Am si citit cate ceva. E drept monahii ortodocsi nu scriu despre ei si viata la manastire, ce i-a adus, ce copii au fost, ce familii au avut etc.
Dar catolicii povestesc despre ei si am aflat asa ce grea este viata de manastire si de anumite cazuri triste.
Ar trebui ca oamenii sa fie bine verificati si mai ales bine scoliti pentru manastire, sa stie cu adevarat ce i asteapta acolo si daca au aceasta chemare si daca asta vor. O scoala ca lumea si apoi sa decida.
Dupa ce ai intrat si ai trait in manastire, chiar in faza de noviciat, e mai greu, mai derutant si totul decurge cam automat. Esti acolo, mergi mai departe, poarta nu prea se mai deschide.

Sophia, sa intelegem ca si tu ai fost in manastire?!? Nu e prima data cand sugerezi acest lucru, dar parca nu-mi vine sa cred, la cate lacune ai... Iarta-ma te rog, ca te intreb, dar gandul ca ai fost in manastire mi se pare cu totul neplauzibil!

Da, Anca, la tine gandul ca omul poate fi el insuti, nu ti se pare deloc plauzibil....ba, mai mult decat atat, te si ingrozeste.
Poate ca tu nu intelegi ce inseamna un om care a stat in manastire, dar eu chiar nu-ti inteleg gandirea atat de limitata, la un spirit de pedagog.
Pana la urma, in viata, totul tine de educatie, de formarea individului, indiferent de mediul in care traieste.
Ce ton rautacios folosesti si judeci cu atata raceala lucruri pe care nu le poti simti, nu le poti intelege si prin simtire, nu doar prin lectura. Doresti sa simti prin altii....
Cred ca te supraestimezi daca tu ai inteles ca eu intentionez sa te conving de vre-un lucru, eu doar mi-am expus parerea despre aceste lucruri si atat. Chiar nu-mi doresc sa te conving cu nimic, fiindca tu iti iubesti prea mult capacitatea de-a citi si de a trai ca sfintii, nu am cum sa-ti arat eu neputinta omeneasca...

Vai de mine, vai de mine cum continua sa se intimple !

,,De n-ar fi fost Domnul cu noi,cind s-au ridicat oamenii impotriva noastra,
De vi ne-ar fi inghitit pe noi,cind s-a aprins minia lor impotriva noastra" (Ps.123/2; 3)

Ory, eu i-am scris Sophiei, nu tie. Sau tu esti si...sophia?!? Ar fi interesant de stiut... Poate asa ne explicam unele lucruri!

Tu nu ai mila de pacatos, ci aperi pacatul... si asta nu e bine. Nu am gasit nici un cuvant scris de tine despre combaterea pacatelor.
Sensibilitatea ta merge inspre intelegerea oricarei slabiciuni, dar impotriva canoanelor de indreptare. Asta intelegi tu prin a fi "tu insati"?!? Pai, nu e bine, ory!

@Anca
Am fost in concedii si am locuit la o maica, am mai discutat si cu altele. Era manastire de sine (nu de obste, acolo este mai strict)

Nu, nu as avea rabdarea lui Sophia sa pun atatea intrebari, sa dezbat atatea lucruri, mult prea minutios...plus ca eu nu prea pun intrebari, eu imi exprim convingerile clare , eu le cred, nu le afisez intr-o atmosefra de neinteles.

Nu tebuie sa compari viata în manastirile catolice cu cea în cele ortodoxe. Duhul catolic e un duh mort, sinistru, omorâtor de suflet prin atrofierea mintala pe care o produce. Nu e de mirare ca si manastirile catolice sunt un fel de balamucuri.
　
În Ortodoxie viata de manastire e frumoasa, mai ales daca ai un mediu bun, frati echilibrati si duhovnicesti, un loc ferit de prea multi pelerini. Neplacerile provin din aglomerare si multa munca. Daca se va ajunge ca în Grecia unde sunt 2-3 calugari în multe manastiri si care nu muncesc pe rupte va fi si mai placut. Înflacararea provine tocmai din bucuria pe care o simt, datorita vietii simple si sanatoase, participarii la slujbele celor 7 Laude si unui sentiment special, ca esti urmator si împreuna lucrator cu generatiile de calugari care au trait în acea manastire sau în alte parti.
　
Nu trebuie sa fie asa verificati înainte de intrarea în manastire, perioada de proba e suficienta ca ei sa stie daca vor sa continue sau sa renunte.

Sofia, imi pare tare rau , dar tu nu ti-ai deschis lista pentru nimeni ! Placerea era de partea mea , fara exagerare , chiar daca ne-am duelat de multe ori . Ranchiuna e straina de mine , dar recunosc ca nu suport pe cei falsi si vicleni , cea ce la tine nu este nici pe departe cazul.:1: