Cand nu ai copii este greu sa realizezi ce inseamna sa fii parinte. Ii iubesti, ii adori dar Nu stii ce inseamna sa stai noaptea langa capul patului sa speri intr-o minune care sa ii scada febra, sa iti tremure inima de emotie cand are de dat un examen, sa te ridici din "patul mortii" cand copilul tau te priveste cu ochisorii lui mari si inocenti si iti spune: lasa mama merg eu sa manac tu nu poti sa te ridici. Acest sentiment matern se naste odata cu sarcina. E usor sa spui eu nu imi voi bate copilul, eu il voi educa din vorba dar cand esti pus in fata faptului implinit...reactionezi de multe ori intr-un mod neasteptat. Sunt cazuri si cazuri, dar aici nu vorbim despre acei parinti iresponsabili, care isi leaga copii cu lantul de piciorul patului, nici de acei parinti care le dau "luna de pe cer" fara sa se intrebe daca le mai trebuie si altceva in afara de bani.. Spunea parintele meu duhovnic nepoatei mele de 16 ani ( care si-a inceput viata sexuala:angry:) ei bine dar stii ca sexul inseamna de cele mai multe ori Maternitate???
E greu, sa educi un copil, de aceea cred ca cel mai bun mod de a "educa" este insasi exemplul vietii tale. Revin la vorba pr Porfirie: Sfintiti-va voi si vor deveni si ei sfinti.
jenica

Frumos si adevarat ai spus...Inainte de a ma casatori, eu am contribuit foarte apropiat la cresterea nepotelului meu pe care l-am si botezat. A fost inca de la inceput, parte din sufletul meu. Eram indignata de faptul ca parintii il mai cafteau asa usurel cateodata, pe mine ma asculta intotdeauna neconditionat si nici nu am ridicat tonul la el. Acum, fiind mamica, realizez cat de greu este, mai ales ca fetita mea este mai neastamparata si mai smecheruta decat nepotelul, se plictiseste si de jucarii dar si de mine (eu stau cu ea acasa), si este topita dupa tati care ii face toate poftele.
Iar in ziua urmatoare, cine se chinuie cu copilul care urla si insista sa i se dea tot ce doreste sa strice?! Eu.
Si deseori ma rog pentru rabdare, pt ca in momentul cand ridic tonul la ea, imediat incepe sa faca numai pe dos, exact ceea ce ii spun sa nu faca. In schimb, daca ii vorbesc usor, zambind, este foarte afectuoasa si cuminte.
Este adevarat ca are momente in care (de oboseala, durere de dinti, plictiseala), abia te poti intelege cu ea...atunci poti sa depui metanie si tot ce vrea ea face. In acele momente, se intampla sa-mi vina sa-i dau una mica la poponeata, insa stiu ca rade, crede ca ne jucam. Asa ca, prefer sa iau o gura buna de aer si sa-i distrag atentia la altceva.

ai dreptate. eu ma mai uit la super nany, ce parinte sta sa faca atatea mofturi copiilor? Sa le tai sunca sau cascavalul in stelute si mai stiu eu ce forme. Eu sunt mai dura putin cu copiii (am 3 copii)ori mananci ori de dai jos de la masa si dormi cu burta goal. Dar pe vremuri aveau parintii timp sa ne cante in struna...imi aduc aminte de mama ca ne gatea o data pe saptamana, ce ne aseza in fata aia mancam, nu voiam sa mancam acea mancare ne spunea sa mancam paine goala. Si am crescut ffff sanatosi. Si copilul trebe sa stie si de frica, prea multe "cornite" il strica pe copil. Cum ar fi sa stau eu dupa 3 copiii...as ajunge la nebuni.Copilul in ziua de azi nu mai este ascultator. Spunea mama ca daca noi (adica eu mai am 2 frati) am fi fost cum sunt copiii mei intro continua miscare ar fi murit la 40 de ani din cauza stresului. Eu sunt de acord si cu mica bataie daca altfel copilul nu pricepe.

cand era nepotul meu mic tot lua bataie de la mama-sa. Eu ii spuneam sora-mi sa nu-l mai bata ci sa-l ia cu vb buna. ea imi spunea: lasa ca vei avea si tu copil sa vedem il poti creste doar cu vb buna? Si eu o sustineam pe a mea, dar am ajuns s-o cred pe sora-mea, si daca nu inteleg de vb buna si nici de pedeapsa ce mai este de facut? Sa-i lasam sa cresaca ca balariile? In nici-un caz....

eu o singura palma am luat (de la tata) toata viata mea de copil si pot sa spun ca nu mi-a picat bine; nici mie, nici dansului, care mai apoi si-a cerut iertare de la mine, un copil. dar voi, mamelor mai mult sau mai putin casnice, v-ati cerut vreodata iertare de la copiii vostri?! sau ii considerati "proprietate personala" si prin urmare credeti ca puteti face ce vreti cu ei?!

duminica trecuta la predica parintele nostru a pomenit de un imparat roman care avea o caprioara, pe care o lasa libera; si pentru ca nimeni sa nu se atinga de ea si sa ii faca vreun rau imparatul i-a pus un medalion la gat cu inscriptia "Sunt a Imparatului". asa si copiii, ei nu sunt ai vostri, ci ai Domnului!

Da, Mirela, ne-am cerut iertare reciproc de putinele ori cand am dat cate o palma, caci scopul nu este sa ii dai copilului impresia ca primeste bataie pentru mama e mai mare si mai puternica ci pentru ca a gresit. Iar impacarea intotdeauna am pecetluit-o cu o imbratisare si o sarutare pe obraz. Daca ii intreb pe copiii mei acum daca au primit cate o palma, nici nu-si mai aduc aminte.

:)La fel si ai mei desi sunt mici,uita f.repede si revenim impreuna de fiecare data la sentimntele duioase pe care le-am avut inainte de furtuna.S-a intamplat sa ne impacam de cateva ori cand eu obosita si manioasa i-am pocnit.Chiar daca nu i-am sarutat imediat dupa bataie(nu se face )nu le-am aratat niciodata ranchiuna,am cautat sa le explic unde au gresit ei,nu prea e bine sa te disculpi atat in fata copilului ei vor lua acest lucru ca pe un semn de slabiciune..

Paraschevi se pare ca tu ma intelegi mai bine avand si tu copiii de varsta aprox.apropiata si apoi de ce sa nu fac o remarca mai batraneasca un pic..da, copiii nu mai sunt atat de inocenti si linistiti cum eram noi,e firesc ei poarta amprenta acestei lumi agitate in care traim acum,nici nu vreau sa ma gandesc peste 20 de ani cum vor fi copiii de atunci.Eu am urmarit cateva generatii cum au evoluat si impreuna cu toate colegele mele suntem de acord ca acesti copiii sunt tot mai lipsiti de valori morale,de virtuti..pentru ca modelul lor suntem noi care stam cu gura cascata catre occident si i nghitim orice ni se arunca de acolo.

Sa stii ca eu uneori imi cer iertare de la puiutul meu,il iubesc si-mi cer iertare daca-mi dau seama ca l-am suparat si lovir fara ca macar sa fie tocmai impertuos necesar(ci din nerabdare).Si-i sarut manutele si-i spun;"iarta pe mama manute sfinte!!!,iarta-ma pui!!!".
Fiindca,cu-adevarat,noi mamicile ne mai si descarcam pe copii nostri problemele proprii,nelinistile si rabdarea sau nerabdarea cu care traim fiecare zi,iar ele ca niste fiinte absolul nevinovate ni se supun si cad uneori victimele maniei parintilor.
Dar este si foarte adevarat ca este imposibil sa poti educa,copilul ca la carte,cum se spune...pentru ca sunt clipe,ceasuri,zile si ani adunate-n rabdarea ce implica educarea si cresterea copiilor,iar copii sunt fiinte rautacioase uneori iar rabdarea nu e fara fund.
Oricum,sa de Dumnezeu cat mai multa intelepciune si putere parintilor pentru a-si putea creste copii cu raguinta,si sanatate la toata lumea.Cel mai dureros lucru este ,nu sa te doara pe tine ceva,ci pe copilul tau,de aceia tare bine ar fi ca fiecare parinte sa-si aminteasca acest lucru cand copilul face nazdravanii...pentru ca este sanatos si vioi!

F.corecta observatia ta Ory,nu se pot creste copiii ca la carte,fiecare dupa propria pricepere,oricum ne adjudecam toti statutul de parinti buni,si eu cad in butoiul cu duiosie de multe ori cu copiii desi nu este absolut necesar,dar asa cere sufletul de mama..dar cel mai adesea mi-am cerut iertare (si intelepciune )de la Dumnezeu pentru cum trebuie sa fiu ca mama.Nu ma bizui exclusiv pe carti sau pe parerile altora mai savanti decat mine ,ma bizui pe Dumnezeu si pe sfaturile(pentru mine pretioase )ale Sf,parinti.Sa va dea Dumnezeu copii extraordinari,buni crestini.Eu ma rog tot timpul la Sf.Nicolae si Sf,Stelian,la Maica Domnului pentru copilasii mei :):)si nadajduiesc ca nu fac greseli prea mari in educatia lor.:)

Copilul nu este o dobitoaca, dar se comporta cateodata de parca ar fi. Sa-ti dau un exemplu: Cand nepotul meu avea 3 ani era la mine in vizita cu familia. Pe vremea aceea,vremuri de rastriste de mult apuse, nu se gasea benzina si se statea la cozi interminabile pentru cativa litri. Cum sora mea pleca acasa in urmatoarele zile, s-a dus cumnatul sa faca plinul la masina. La ora 7 dmineata am fost trezita de zbieretele nepotului "unde este tata?", care au continuat asa pana la pranz. A fost infernul pe pamant. Nu vroia sa asculte de nimeni, nici o explicatie nu era suficient de buna, el vroindu-l pe tatal lui. Aceste zbierete au avut ca urmare cu alta ocazie, inflamarea in asa masura a gatului, incat a facut o criza de sufocare, de era sa moara copilul cu zile. Stiind acest lucru am batut-o pe sora mea la cap sa intervina (sora mea fiind total impotriva bataii) si dupa niste palme la fund, s-a potolit copilul si nu a mai facut criza de sufocare. Noaptea a facut acea criza de sufocare din cauza iritarii gatului, dar nu a fost atat de grav ca prima data, cand a trebuit dus la spital. Mai bine o palma decat sa moara asfixiat.
Nu stiu ce se intampla, dar parca ii "scapa haturile" copilului, care are asa o criza de plans, incat nu se poate opri de unul singur si atunci un mic soc ajuta, caci ii abate atentia si il readuce la realitate.
Sper ca exempul, adevarat dealtfel, este concludent si nu duce la interpretari gresite.
Acel copil, care se dadea cu capul de pereti si facea acele crize, este acum un tanar cat se poate de cald si calm si plin de succes in viata profesionala, ca multi dintre tinerii romani de azi.
Deci trebuie sa alegem din doua rele raul cel mai mic.

Am vrut sa scriu starfall nu ce a iesit...

Nevanad copii, voi spune cuma fost cu parintii mei. Intre mine si fratele meu este o diferenta de 2 ani. Baiat si fata, va dati seama ce batai intre noi. Inca de mica, nu suportam sa ii vad pe ai mei suparati pe mine. Daca greseam si se suparau ma simteam ultimul om. Daca m-ar fi pocnit, m-as fi infuriat si imi dispareau toate regretele. Nu am primit o palma de la ei in toata viata mea. Si avem o relatie extraordinara, sunt apropiata de ei si vorbim orice.

Ca femeie, daca faci copil, trebuie sa stii sa te comporti. Ce mama este aceea care nervoasa si fara rabdare ii da 3 palme copilului si dupa aceea merge la el ispasita si isi cere iertare?? E o dovada de instabilitate psihica pe care copilul o va percepe de mic. In fata copilului trebuie sa fii ferm(sa stii cum sa faci sa nu ti se urce in cap, car nu cu palme), calm si bland, sa aiba incredere, sa reprezinti un suport moral, sa iti marturiseasca cand greseste fara sa se teama de palme si tipete. Si daca stii sa il cresti asa de mic, va fi o relatia mama-fiu stransa, va exista comunicare si incredere reciproca.

Nu pot lovi un caine pe strada, nu pot percepe sa dai intr-un copil, mai ales daca are 2-3 anisori. Din fericire, pentru extreme, exista protectia copilului. Un copil care "le stie de frica parintilor" nu le va spune cand va avea o problema, se va ascunde si isi va forma un caracter violent la randul lui.Cand va avea proprii lui copii, se va purta la fel cu ei. Asa cum parintii mei nu m-au batut niciodata, nici eu nu voi ridica mana asupra copilului meu. Asa mititei si neajutorati, ametiti de o palma, nu vor intelege nimic. Scuzati-ma daca jignesc pe cineva, dar daca va bati copilul cand iti face scene in magazin, tipa urla, inseamna ca nu ati stiut sa vi-i cresteti. Si bataia nu ar trebui aplicata lor. Sunt convinsa ca dilema are niste copii cuminti, bine crescuti si comunicativi. Cu tot respectul, in primul rand parintii au nevoie de educatie pana sa faca un copil. Sa stie ca nu e un sac de box, nu e un animalut care cere de mancare si atat. Un copil nu se creste cu palme ci cu rabdare

Pentru mine e clar, cine nu isi poate stapani copilul decat cu batai, nu a stiut sa si-l creasca bine. Este clar pentru ca eu si fratele meu nu am fost batuti vreodata de parinti. Nici macar o palma la fund. Palma este calea cea mai usoara pentru a tempera un copil. Tot respectul pentru cine reuseste sa nu o dea.

foarte bine scris, erzbet. subscriu in totalitate. nici pe mine si pe fratele meu nu ne-au batut parintii, si zic asta nu pentru ca nu ne mai aducem noi aminte, cum ar fi poate tentati unii sa spuna, dar chiar mama de multe ori mi-a confirmat acest lucru.

De multe ori parintii au ce invata de la copii. Anca, chiar tu ai spus ca o mama ce isi loveste copilul fiind obosita, dupa care merge la copil si isi cere scuze, trebuie inteleasa. Ei bine, daca al ei copil o intampina cu o imbratisare in ciuda loviturii primite gratuit, care este mai intelept? Cine invata de la cine?
Urzicuta, nimeni nu spune nimanui cum sa isi creasca copii, fiecare face cum crede de cuviinta. Nu am zis ca o palma traumatizeaza, dar nici nu da rezultatul scontat; decat poate pe moment
Parintii mei fac parte din nicio religie new age, nici super nany nu era cand eram noi mici, nici influentati de vreun mijloc mass-media pentru ca nu exista. Si ma poti crede pe cuvant, nu am primit o palma de la ei in viata mea.

Erzbet: Speculatii, nimic altceva. Cum crezi ca un copil de 3 ani e mai intelept decat mama lui? La noi se ajungea la imbratisare si pupaturi DUPA ce discutam problema. Ori nu copilul discuta cu mine ci eu cu el, nu? Si apoi eu am avut copii asa cuminti, incat f rar era nevoie de o mica atentionare. O palma la fund nu constituie bataie in adevaratul sens si nu e data gratuit.
Dar de ce nu bagati la cap ce scriu mamele si verificati in practica cum este? Va doresc copii buni, care sa nu trebuiasca batuti, nici macar atinsi cu o palma.
Pana atunci ceea ce scrieti voi cele sau cei fara copii e numai teorie.
Cred ca si rasfatul are urmarile lui nefaste. Copilul devine egoist. Oare e de preferat sa ne rasfatam copilul, facandu-i toate capriciile sau e mai bine a-i administra o palma atunci cand o merita? Din clipa in care copiii incep sa inteleaga de vorba nu mai consider ca e necesar a se apela la bataie, oricat de putina ar fi ea.
Cei dintre voi, care nu ati primit nici o palma in copilarie ati fost probabil foarte cuminti, ati invatat bine si nu ati suparat pe nimeni cu nimic.

Nu am zis niciodata ca unui copil trebuie sa ii faci toate mofturile. Si asta mi se pare o cale usoara: in loc sa te ocupi de educatia lui, ii iei tot ce isi doreste ca sa nu te deranjeze. Asta pentru cine isi permite. Te felicit Anca pentru copii tai, inseamna ca ai stiut sa ti-i cresti daca era rareori nevoie de o mica atentionare.

"La noi se ajungea la imbratisare si pupaturi DUPA ce discutam problema. Ori nu copilul discuta cu mine ci eu cu el, nu?"

1. Zicea cineva ca dupa ce era obosita si mai scapa o palma copilului mergea imediat la el si isi cerea scuze. Un astfel de comportament l-am criticat. Nu am facut referire la tine.
2. Eu inca raman la ideea ca atat parintii cat si copii invata unul de la celalalt. Chiar si un adult are multe de invatat de la copilasul de 3 ani, care este receptiv si intelege atatea. Nu am zis niciodata ca e mai intelept.

"Pana atunci ceea ce scrieti voi cele sau cei fara copii e numai teorie"

Am spus si mai repet, am vorbit din perspectiva copilului.De aceea nici nu judec pe cele care aproba bataia; nu am fost in pielea lor sa vad cum e; dar am exemplul parintilor mei ca se poate si altfel. Toate opiniile mele sunt fondate pe experientele mele proprii, pe ceea ce am trait in copilarie.

Se pare ca dobitocul e ADULTUL iresponsabil care a adus pe lume un copil si nu e pregatit nici psihic nici fizic si nici material sa il aiba. Dobitoc e parintele care isi loveste copilul in loc sa iti tina in frau prostia, nerabdarea si lipsa de educatie. Acel nepot de 3 ani a ajuns astfel caci bietul copil stie doar de batiai in primul rand. Acel copil avea nevoie de tata si putea foarte bine sa i se explice ca tati e la serviciu. Dar cum de obicei i se explica cu palma, normal ca bietul copil sa se faca auzit a inceput sa tipe. Si crizele de plans sunt un inceput de boala psihica la copil care dupa cativa ani se va manifesta in toata amploarea prin crize de personalitate, etc. Mai bine isi luau un caine ..zau asa.

si crezi ca bataia l-a dus pe caile bune? bataia cred ca l-a transformat intr-un adolescent "calm". Ai vorbit cu el vre-o data de la om la om sa vezi cat e de gol inauntru chiar daca acum e "plin" de succesul impins de parinti (din dorinta parintilor de realizare?) Tare nu imi miroase a bine

Imi vine sa plang cand aud astfel de afirmatii: o mama iubitoare e aia care isi bate copilul cand vine obosita de la serviciu...
Bai frata, daca nu esti in stare sa respecti ce te-a sfatuit Hristos in Biblie, rabdare, rabdare si iar rabdare...mai bine va legati trompele si sa nu mai procreati dragele mele ca nu e nici una obligata atata timp cat stii ca nu esti in stare sa ai grija de un copil. Decat sa il imbolnavesti psihic (sa iti mosteneasca tie mendrele) mai bine luati-va un caine sau o pisica. Ce mama e aia "cica e obosita". pai frate inseamna cada omul iti vine de la serviciu obosit (mai ales aia care presteaza munca fizica sau munca intelectuala epuizanta) sa traga niste mame de batai nevestelor de sa le sara ochii din cap (si unele aici chiar ar merita-o sa faca poate diferenta, poate asa s-ar convinge ca si unui copil nu i-ar conveni sa fie batut doar ca maica-sa habar nu are sa isi tina nervii in frau si ii varsa pe biata progenitura). Asa logica nu am mai pomenit-o.

Si cred ca proverbul asta e foarte invechit. Cu respectul pentru experienta de viata si varsta unora de aici...acum chiar oul invata pe gaina.

Parinti nu au nici o scuza. Pe copii ii mai putem intelege, dar greselile parintilor fata de copii nu cred ca au scuze. Pote in fata lui D-zeu...un copil este un inger nevinovat si nu dobitoc dupa cum afirma unii pe aici, si dupa cum il educi il ai. De incepi sa il bati de la varsta frageda...veti vedea rezultatele imediat, ori un copil razvratit (cu un caractrer mai puternic care poate in timp sa isi revina sau nu) sau un copil cu un calm bolnavicios (care nu a fost destul de puternic sa indure izbucnirile schizofrenice ale parintilor). Uneori o palma poate fi mai dureroasa decat o bataie. Si bataia nu are doar efect asupra corpului dar mai ales asupra psihicului...

Cred ca se confunda rasfatatul cu educarea copiilor fara bataie.
Un copil care il educi fara bataie nu ajunge un copil rasfatat si pun aici accentul pe educatie. Un copil rasfatat nu este educat. Iar educatia nu se face cu bataie. Unui copil ii poti refuza lucruri interzise explicandu-i de ce chiar daca nu intelege din cauza limbajului. Sa zicem ca ai intrat intr-un mall si copilul a vazut o jucarie c-am scumpa pentru buzunarul vostru. Ii explici ca este prea scumpa si o veti cumpara cand veti avea destui bani , pe moment va reactiona ca orice copil. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa il plesnesti. va face asta o data de doua ori dar dupa va intelege si nu va mai reactiona neplacut. Experimentati si veti vedea rezultatele.

:)....ce mama extraordinara esti tu dillema..ferice de copiii tai..ce blanzi si smeriti vor fi ei mai tarziu... esti foarte patimasa cand iti sustii punctul de vedere,dar pe mine tot nu m-ai convins..mai incearca dar de data asta fara jigniri,fara exagerari...dramatizezi draga..daca o palma la fund tu o numesti bataie...fereasca Dumnezeu de un asistent social asa ca tine!Ar ramane mamele fara copii!:D

domnule pe mine nu m-a batut tata niciodata shi nu m-a mustrat iar mama mi-a dat doar doua palme in joaca ca nici pe alea nu le primeam daca nu era fratele mai mare care m-a tzinea sa nu fug... deci asta a fost educatzia cu bataia... deshi meritam, ohohoooo... palmele cele mari le-am luat in schimb de la netrebnicia mea... de la pofte... somn, lene, femei, evitarea greutatzilor, capacitatzi intelectuale trufashe, slava de sine...
in schimb eu, spre rushinea mea, am batut de fiecare data pe fiecare, daca nu cu batzul atunci cu vorba... deshi parea ca le fac un bine... acum regret, totushi prea putzin... shi daca ma gandesc iar am impresia ca meritau... ???

Of, dragii mei dragi...oare cine poate spune cu precizie cum va reactiona in fata unei situatii? Cine poate sti cum va primi o nenorocire sau o bucurie? Teorii:), indemnuri, sfaturi..da oricine.. dar cand esti asezat in situatia de a lua o decizie de cele mai multe ori reactionezi intr-un mod neasteptat. Eu am avut o mama tare aspra, mereu ma batea si totusi am iubit-o si o iubesc inca. Slava Lui Dzeu nu am iesit nici retardata, nici bolnava psihic:p. Nu putem noi sa ne iubim mai mult copii decat ii iubeste Insusi Dzeu. Eu spun adesea, copii nu sunt ai mei, ci i-am primit pentru o perioada in dar de la Dzeu. Cand va veni vremea se vor intoarce la Cel ce i-a zidit. Discutiile despre "ce as face daca"...sunt oarecum fara rost. Acum iertare daca gresesc dar asa simt eu:). Nimeni nu stie dinainte ce va face maine..
jenica

SACRIFICIU

Cine poate sa-nteleaga,
Jertfa unei mame ?
Ocrotind copii in ruga
Si intelepciune.

Munceste-n sudori sa-icreasca;
Cat e de trudita!
Copilasii sa-si fereasca,
De lumea-nraita.

Doamne ,tine-o-n sanatate,
E-atat de plapanda !
N-o trimite-n prag de moarte,
Mama mea cea blanda !

Mama mea e stea de pace
In lumea durerii.
Smerita in suflet duce,
Anii patimirii...

Exista si o bataie din dragoste, la vreme si cu sfant discernamant.

Pildele lui Solomon 13,24

Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme.

Pildele lui Solomon 23,13

Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga, nu moare.

Nu am lovit si nici nu-mi doresc sa ajung sa lovesc pe cineva. Eu pana acum am inteles ca mainile mi-au fost date sa imbratisez. Si sincer, nu am avut niciodata sentimentul ca m-am inselat.

Bataia, o recompensa a viciului si...
 

...cel mai vadit semn al neputintei de a te fi curatit cu totul de instinctele primare.
Ai dreptate, Costel,mainile ne sunt date pentru imbratisare.Mainile tintuite pe cruce ale Domnului, preinchipuie IMBRATISAREA NEAMURILOR ce au crezut si vor crede in El.Educatia este cea mai mare si mai grea problema care ne este data noua oamenilor.Nu se poate scoate dintr-un caracter cea mai buna varianta pe care el o comporta , prin bataie.

O palma poate fi un pas in a da mai tarziu si alte palme. Noi ca parinti trebuie sa nu fim lipsiti niciodata de ascultare si rabdare.

ce parere aveti despre faptul ca unii profesori isi bat elevii?daca, teoretic, si aceasta bataie ar fi buna va rog sa specificati care dintre metodele de pedeapsa de mai jos s-ar putea folosi:
-palma peste fata
-tras de par/urechi
-primit o `castana`
-palma la fund

Sunt parinti care spun "eu te-am facut, eu te omor", si convinsi de autoritatea asupra bietului sufletel il caftesc fara a se intreba daca micutul (indiferent de varsta) pricepe de ce i se aplica o astfel de "educatie".

In marea majoritate a cazurilor copilul pricepe foarte bine de ce este batut, daca nu stie , intradevar este esential sa-ti aloci acel timp, inainte, dupa sau chiar mai bine CHIAR IN TIMPUL BATAII sa ii explici. Multi parinti intelepti asa o fac!

Eu din ce copii cunosc care sunt batuti la fund destul de des , mai toti STIU foarte bine de ce o incaseaza si chiar recunosc ca nu au incasat-o degeaba. Cunosc un copil care scrie si pe hirtie o scrisoare de iertare pentru nesimtirile si obrazniciile facute.

Este o strategie animalica , dar foarte necesara

"Mai bine plinge el/ea acum decit sa plingem noi si sa ne smulgem parul din cap mai tirziu"! ! !

Nu sunt de acord sub nici o forma ca profesorii sa fie implicati in interactiuni fizice cu elevii. Asa ceva nu trebuie sa se intimple.

Profesorii trebuie sa colaboreze cu parintii in vederea pedepsirii. Papara tebuie sa o manince acasa.
Astazi exista foarte multe distractii si electronice de care pot fi privati daca calca-n strachini!

Pedeapsa corporală este un mijloc educativ legitim şi folositor, după părerea mea. Spun asta atât din teorie, cât şi din experienţa mea de copil şi, astăzi, de părinte de copii.

Cred ca distanta de la bataita si bataie este ff mica..vorbesc in calitate de copil "batut"..acum,mare nu am copii dar am 2 finutze care le vad crescand sub ochii mei si ma implic in educarea lor.Sincer asi avea cuvinte grele fata de cei care se declara de acord cu pedeapsa corporala dar bunul simt ma retine.Bataia distruge inocenta.Bataia distruge copilaria.Bataia transforma relatia copil -parinte in ceva animalic care tine mai mult de frica decat de iubire.Am ascultat "parintii" din jurul meu, care mi-au spus ca fara cateva palme la fund nu se poate.Cand a trebuit sa ma implic in educatia celor mici am observat un lucru.Marea majoritate a parintilor asteapta de la copii lor reactii si intelegerea unui om matur.Asa ceva nu exista.Poti face constient de multe lucruri copilul la ori-ce varsta si-l poti pedepsi prin multe alte procedee fara al bate.pedepsi..inpropriu spus constientizarea faptelor mai exact.Altfel de ce copii batuti des fac cele mai multe lucruri urate cand sunt mari?Educatia nu se face prin 'Bataita" astai clar si pentru legea care interzice asta.Un copil de multe ori nici nu asociaza bataia cu fapta comisa.Daca parintele ar avea rabdarea si bunavointa de a comunica si de a explixca de fiecare data de ce nu este bine..pana la urma va fi inteles.Dar nu din prima incercare.Cred ca educarea unui copil si prezenta rezultatelor ne pune la incercare calitatea de crestin.

Tu ai incasat vreodata o palma?Asa si pe tine te pot obliga sa faci ce vreau, cu cateva palme, cativa pumni sau cateva picioare.Asa mergand pe ideea ta putem sa facem si apologia lui Ramaru.

Nu sunt sub nici o forma de acord cu pedeapsa fizica nici din partea parintilor si nici din cea a cadrelor didactice.
Copilul poate fi educat si fara bataie,insa e nevoie de mai multa BATAIE DE CAP.
Nu uitati ca pentru unii a-si bate copilul nu inseamna doar o palma la fund sau un tras de urechi,sunt parinti care efectiv isi bat copiii "ca la fasole" pentru ca asa inteleg ei educatia.
Rezultatul?Copiii abuzati astfel vor simti si ei nevoia sa fie abuzatori asupra altor fiinte:animale,alti copii,fratele mai mic,isi vor pierde increderea in ei insisi,in parinti,vor invata sa se ascunda si sa minta de frica pedepsei.

hai sa fim seriosi, ce mari nesimtiri si obraznicii poate face un copil? nu sunt de acord cu bataia orice ar fi. ii urasc pe cei care lovesc copiii, indiferent de motiv.

bataia nu are nimic in comun cu educatia
 

Sunt multi parinti care nu au nici cea mai elementara notiune de educatie si universul copilului ii incurca. Aplica pedepse corporale pentru ca altceva nu stiu. Veneau unii la scoala si-mi spuneau "D-na diriginta, daca nu va asculta dati-i vreo doua si vedeti cum se potoleste." Ii intrebam daca ei acasa procedeaza des in felul acesta. La sedinte aveam mereu trecut pe lista mea acest punct.
Bataia nu educa in niciun sens. Dialogul permanent, dragostea, interesul pentru problemele copilului si incercarea gasirii unei solutii sunt de mare ajutor. Altfel, cum spunea "heaven" (cred ca ai pregatire de specialitate), bataia indarjeste copilul, il determina sa se retraga in carapacea sa, va deveni frustrat si va avea tendinta, odata ajuns la maturitate, sa fie ignorant, violent in atitudine si lipsit de intelegere pentru problemele celor din jur.

De dragoste, comunicare si implicare este nevoie in educatie!