Virtutile sunt inclinatii cultivate ale inimii care rezulta in urma unor ratiuni corecte.

gen...este mai bine sa fii sanatos decat bolnav, sau
este mai bine sa iubesti si sa fii iubit decat sa urasti si sa fii urat.

Este important sa identificam succesiunea lor si modul in care se interpatrund si sustin una pe alta. Pentru ca fructul dragostei desavarsite este rezultatul unui proces de crestere treptata.


Pentru inceput, cel mai important este sa credem in Dumnezeu.
Fara aceasta baza, nicio virtute nu se poate dezvolta consistent pentru ca toate inclinatiile inimii vor cadea inevitabil in placerea de sine.


Credinta precede toate faptele virtuoase, ca o mama.
Protejeaza si inmulteste toate calitatile binefacatoare,
Inlatura ezitarile si ne salveaza de cele patru hauri.
Credinta este sursa puterii datatoare de fericire,
Curata mintea de intunecime si agitatie,
Linistind-o si facand-o perfect clara.
Alunga mandria,
Este pamantul din care rasare frumusetea respectului.
Credinta este suprema comoara, bogatie si carare spre fericire.
Se aseamana cu doua maini care culeg toate virtutile.

Virtutea credintei se cultiva sub forma a trei subvirtuti:
credinta increzatoare
credinta admirativa
credinta doritoare (sau evlavia)

Fiecare necesita deosebiri si intelegeri corecte.

Dupa credinta trebuie sa intelegem pericolul in care ne aflam, sau consecintele infioratoare ale pacatelor. Asa se naste alta virtute esentiala frica de fructele pacatelor.

Si pentru ca noi singuri nu ne putem proteja de noianul de inclinari pacatoase trebuie sa gasim in permanenta adapost si scapare in Dumnezeu. Aceasta "fuga in Dumnezeu" este tot o virtute radacina, esentiala in urcusul nostru spre dragoste, care ne insoteste cuminte pana cand atingem desavarsirea.

Aceasta virtute se cultiva de trei ori in timpul zilei si de trei ori in timul noptii prin recitarea unei rugaciuni sagetatoare simpla si scurta:

"Imi gasesc refugiu in Dumnezeu, in invataturile Lui si in sfinti".

Desi simpla, aceasta rugaciune ofera trei oceane de intelegere adanca, care infrumuseteaza de la zi la zi mintea celui care le patrunde.

Dupa aceasta se cultiva iubirea pentru toate fapturile in doua trepte:
una sub forma aspirationala iar alta sub forma lucratoare, efectiva.

Aceasta iubire este in fapt o compasiune care rasare cand intelegem ca toate fiintele sunt de fapt intr-o vale a plangerii, ca toate sufera fara nicio exceptie.

Forma aspirationala:
"Ce bine ar fi ca toate fiintele sa cunoasca fericirea neschimbatoare care este daruita de Dumnezeu."

Forma lucratoare:
"Doamne nu lasa niciun suflet sa se piarda. Strange toate sufletele cu dragoste la pieptul Tau."

Iubirea pentru fapturi in aceste cugetari isi afla nutrientii.

O forma mai mestesugita este imbuntatatirea acestor doua forme de rugaciune, cu cele patru feluri nemarginite de dragoste si trei feluri de daruire.

Dupa aceste rugaciuni se cere binecuvantarea Lui Dumnezeu, pentru luminarea mintii, sufletului, trupului si curatarea vorbirii. Aceasta cerere este o virtute cu totul speciala, care prin nevointa si studiu aprofundat poate deveni foarte puternica.

Spusa pe scurt, aceasta virtute ("cererea binecuvantarii") poate fi tradusa astfel:

"Doamne Tu ma iubesti arzator, Doamne eu te iubesc arzator, coboara in inima mea si lumineaza cele dinlauntrul meu!".

Urmeaza o alta virtute bazala, si anume "curatarea de pacate". Are alt gust si alta invatatura dar seva este comuna cu a celorlalte virtuti.

Puterea virtutii "curatarii de pacate" depinde de patru miscari intelegatoare ale sufletului si anume:

1. parerea de rau pentru toate pacatele savarsite, stiute si nestiute - spovedania
2. bizuirea in totalitate pe puterea purificatoare a Lui Dumnezeu, care vine din dragoste fara limite
3. rugaciunea propriuzisa
4. promisiunea

Fiecare aspect necesita intelegeri fine si adanci, pentru ca Duhul sa intre si sa lumineze.

Potrivit acestei pilde, cea mai mare virtute este ascultarea:

"Odata, patru sketioti s-au dus la marele Pambo imbracati in piei si fiecare vorbind despre virtutile tovarasului sau. Primul postea mult; al doilea era neagonisitor; al treilea castigase multa dragoste; despre al patrulea ziceau ca traieste de douazeci si doi de ani sub ascultare la un batran. Avva Pambo le-a raspuns: "Eu va spun ca virtutea acestuia din urma este cea mai mare. Fiecare dintre voi si-a dobandit virtutea prin vointa proprie; acesta insa si-a taiat propria vointa si implineste voia altuia. Asemenea viteji, daca vor pazi ascultarea pana la sfarsitul vietii, sunt martiri". (Pateric)

Dragostea...
 

Soarele virtutilor este recunoasterea bunatatii de la Dumnezeu.
Virtutea se coboara prin Fiul ce e scaldat in dragostea primita de sus...
si o da ca hrana, insetatului semen a lui...

Ascultarea...da, ascultarea
 

Ascultarea este scanteia ce aprinde virtutile credinciosului...

Smerenia este indiciul prezenţei Duhului Sfânt

Nu-i abis fără dorinţă
nu e iad unde nădejdea-i trează
virtutea e o cârjă
pentru când eşti olog de neiubire

Fara ascultare nu dobandesti smerenie. ma iertati

Virtutea cea mai importantă e aia pe care nu o ai.

Nu înţeleg ce legătură are ascultarea în completarea unui aforism! Nu e o explicaţie, ci o încercare de aforism, în spiritului dialogului poeticesc pe care-l o să-l am cu Man Teo multe zile de-acum încolo!

smerenia e cer deschis
cu privire tintuta-n noi -
in plansul din raset o simtim,
in gerul cel greu
al dogorii pacatului
in lacatul cuvantului -
"faca-se voia Ta"

Sunt flatat că îmi răspunzi în versuri, dar chiar nu fac faţă la doi oameni foarte talentaţi. Am "contract" de exclusivitate cu Man Teo şi trebuie să mă ţin de el (de contract)

eu cred ca cele mai mari virtuti sunt iertarea si iubirea. Doamne ajuta!

De acord cu tine, numai că ce ai citat tu anterior era parte dintr-o postare niţel off-topic.

stiu
am facut (avut) mica eroare! Doamne ajuta!

Nu in versuri sa scrii,
nu ...
in praful ce-l inlaturi in prag,
in fuga de noapte cand cerul
se-aprinde de-albastru,
in glasul slefuit al apei
ce se toarna-n vin,
in painea culeasa din roua
cand devine prescura...

Si sinceritatea .

am intalnit un inger...
zbura, mergea, inota
tacea ...
mai ales tacea

I-am strigat: da-mi cuvant de folos
pentru macar o secunda

tacea

Da-mi secunda sa tac impreuna cu tine
sa tac orice-ntrebare
orice raspuns
orice strigat
orice uimire


tacea

da-mi roua
sa spal cuvantul
rostirea
indemnul
sfatul
pacatul

tacea

am luat aceasta arma
sa pot cuvanta

. . . si rabdarea ( dar e atat de "rara" ! )

smerenia
 

"De la aproapele ne vin si iadul, si raiul."

Sa-ti iubesti aproapele , da , e chiar o virtute , si ea devine pe atat de valoroasa , cu cat musai trebuie sa-ti iubesti vrajmasul , dusmanul , cel ce te cleveteste , te judeca . te invidiaza . . . Aici ne masuram iubirea , nu selectiv . . . , dar greu si cu asta . . . !

Sunt de acord cu tot ce ai scris pana acum prietene. Daca stai bine si analizezi nu cred ca este o virtute mai mare decat celelelte. Toate sunt importante deoarece sunt calitati divine. Doamne ajuta!

smerenia
 

Ce-ai facut, intreba parintele:
- L-am scos la mal, dar cam tarziu. Puteam fi acolo mai devreme.

Ce-ai facut, intreba parintele:
- L-am ajutat pe orb sa ajunga acasa. Dar inca ma simt vinovat pentru clipele lui de singuratate. Puteam sa-l iau la mine, si nu mai era singur.

Ce-ai facut, intreba parintele?
- I-am dat sa manance. Dar numai pentru azi. As fi putut promite sa-i dau in fiecare zi.

Ce-ai facut, intreba parintele:
- L-am vizitat in temnita. Dar numai un ceas. El sta acolo pe viata.

De ce nu intelegi tu intrebarea "ce-ai facut?" raspunzand doar la ceea ce nu te intreb?

de departe dragostea
 

cred ca dragostea si nu doar ca a spus Sf. Ap. Pavel .
de ex:
1 scena din filmul luke mana rece cu paul newmann, cand detinutii s-au hotarat sa faca drumul foarte repede pe o caldura insuportabila.
2 la televizor am vazut cum papa ioan paul II a primit niste tineri care faceau break-dance si a incercat si el
3 replica celebra a episcopului catre Jean Valjean: fiule!,de ce nu ai luat si cele 2 sfestnice de argint ca ti le-am dat si pe ele.
nu stiu ce ati simtit voi dar eu am fost f. impresionat si fericit la aceste faze si as fi putut muta muntii in acele clipe.

smerenia
 

din nou despre smerenie ...

Daca nu ne intra la cap , George insista , poate , poate iese ceva . . . !:40:

Daca patima pe care o am, cea care ma stapaneste, este cea mai "importanta", atunci virtutea cea mai importanta este cea pe care nu o am. De noi tine insa a chema harul Duhului Sfant in ajutor, ca lepadandu-ne de patimi, sa dobandim virtutile.

Dragostea este cea mai mare virtute.
Capitolul 13 Corinteni I
De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am , nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu imi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata!

Dupa cum putem citi Apostolul Pavel ne spune in Epistola sa ca dragostea este cea mai mare virtute. chiar de am avea toate celelalte virtuti( nadejde , smerenie, credinta, milostenie, ect.) fara dragoste nu au nicio importanta in fata Bunului Dumnezeu. Caci ce este facut in dragoste , dragoste aduce si "nu cade niciodata" ; iar ce este facut fara dragoste se pierde usor. Noi trebuie "sa fim desavarsiti precum Tatal nostru este", iar Tatal nostru oare nu este dragostea intruchipata? "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri." oare asta nu tot dragoste este, caci fara de ea nu ne sunt iertate pacatele. Totul se desavarseste intru Tatal, Fiul si Duhul Sfant, adica in Dragostea desavarsita. Din dragoste izvorasc toate celelalte virtuti, rabdare, ascultare, smerenie, milostenie,etc. Deci oare nu virtutea care este mama tuturor virtutilor este cea mai mare? Oare nu dragostea ne face sa traim in buna intelegere cu Bunul Dumnezeu si cu fratii nostri? Drept aceea fie ca Bunul Dumnezeu, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa salasluiasca in inimile voastre , iar dragoste Lui cea nemasurata sa va umple sufletul, mintea si trupul. Amin!

salut,urzicuta
 

dragostea
de ce?pen ca dumnezeu este dragoste.
ce-i dragostea?cautati in biblie,prima epistola a apostolului pavel catre biserica din corint

Chod
 

Cred ca cea mai profunda virtute este "chod".

"Chod" fuzioneaza smerenia, dragostea, jertfa si curatia mintii intr-o singura simtire a inimii.

Putem usor afirma ca dragostea este cea mai mare virtute, dar daca este amestecata cu placere de sine, atunci nu este curata.

Smerenia este un ego micsorat pana la nimicnicie, dar inca mai pastreaza o urma infinitezimala de ego.

Jertfa elimina si aceasta infima agatare de sine si face intentia desavarsita.

Jertfa elimina cele mai fine impuritati ale mintii, facand-o perfect limpede.

Chod inseamna literal sa "tai prin ego", daruind trupul ca jertfa Lui Dumnezeu, ingerilor si tuturor fiintelor sensibile aflate fie pe pamant, fie in lumile intunecate.

Fara jertfa completa, nu putem lepada sinele cu niciun chip.

Fara lepadare de sine, dragostea nu va fi niciodata curata, iar inima va fi umbrita.