|
Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se va teme de El mai intai intru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si inmuindu-se sufletul prin inraurirea temerii, vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu in chipul aratat, daca nu va parasi toate grijile lumesti. Caci numai cand ajunge mintea la liniste multa si la negrija, o stramtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o intru simtire multa de toata grosimea pamanteasca, ca astfel sa o aduca la marea dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. - Diadoh al Foticeii
|
Tamaduirea amintirii
"Tamaduirea amintirii este intoarcerea de la amintirea rea, nascatoare de ganduri stricatoare, la starea ei simpla de la inceput. Caci neascultarea, unealta pacatului, nu a stricat numai amintirea simpla a sufletului fata de bine, ci si toate puterile lui, intunecand dorintele firesti ce tindeau spre virtute. Dar amintirea o tamaduieste, ridicand-o de la starea contrara firii, la cea mai presus de fire, in mod principal, pomenirea staruitoare a lui Dumnezeu, intarita prin rugaciune si strabatuta de Duhul. " - Sfantul Grigorie Sinaitul |
Despre sfintele fapte bune
"Faptele bune evanghelice sunt sfinte puteri Dumnezeu-omenesti ce izvorasc din Dumnezeu-Omul Hristos si au putere Dumnezeu-omeneasca. De aceea, ele sunt in acelasi timp puteri de dumnezei-facatoare, in-dumnezeitoare: pe omul crestin il schimba la fata, il in-dumnezeu-inomenesc, il in-dumnezeiesc. Aceasta este deosebirea de temelie dintre faptele bune evanghelice Dumnezeu-omenesti si toate faptele bune necrestine, fie ele filosofice, religioase, stiintifice, culturale, civilizatorice, politice. In fiecare fapta buna evanghelica, Dumnezeu-omeneasca, lucreaza neincetat impreuna Dumnezeu si omul " - Sfantul Iustin Popovici "Tot binele e daruit de Dumnezeu cu un rost oarecare si cel ce-l primeste cu aceasta credinta nu-l va pierde. Tot binele vine de la Domnul, dupa o anumita oranduire, si pleaca pe ascuns de la cei nemultumitori, necunoscatori si lenesi. Orice planuire a ta sa o incepi cu Cel ce este inceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai da gand sa faci. Cel ce face binele si cauta rasplata nu slujeste lui Dumnezeu, ci voii sale. Cei ce ne-am invrednicit de baia nasterii de a doua (Sfantul Botez) savarsim faptele bune nu pentru rasplata, ci pentru pazirea curateniei data noua. Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei ce intreaba; dar mai bine este sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui." - Sfantul Marcu Ascetul |
Despre curatire, luminare si desavarsire
"In trei categorii se imparte starea duhovniceasca, si in functie de acesta lucreaza si harul dumnezeiesc in om. O stare se cheama de curatire, in care omul se curateste. ceea ce ai tu acum se numeste har curatitor. Acesta il indeamna pe om spre pocainta. Orice dorinta a ta spre cele duhovnicesti vine de la harul acesta. Nimic nu este al tau*. Acesta lucreaza totul in chip tainic. Harul acesta, cand te straduiesti si tu, ramane cu tine cativa ani. Si daca omul inainteaza prin rugaciunea mintii, primeste un har mult mai diferit. Primul, cum am spus, se numeste simtire - lucrare si este acest har curatitor. Acum cel care se roaga simte miscarea, lucrarea dumnezeiasca inlauntrul sau. Celalalt har se cheama luminator. Prin acesta, cel ce se roaga primeste lumina cunostintei, este ridicat la contemplarea (vederea) lui Dumnezeu. Nu este vorba de lumini, viclenii sau inchipuiri, ci de limpezirea gandurilor, adancimea intelesurilor. Pentru ca sa vina acest har, cel care se roaga trebuie sa aiba multa liniste si indrumator neratacitor. A treia stare, umbrirea harului, care vine dupa acesta, harul cel desavarsitor, este dar mare. Nu iti scriu acum despre acesta, deoarece nu este nevoie." (Cuviosul Iosif Isihastul) *= nu spune ca nu avem nici o contributie. Contributia omului consta in acceptarea indemnurilor bune pe care le primeste. |
Despre rabdare
"Va rog fratilor, faceti o incercare. Daca cineva va ocaraste sau va dispretuieste, sau va smulge ceea ce va apartine, sau prigoneste Biserica, rugati pe domnul zicand: "Doamne, toti suntem fapturile Tale. Ai mila de robii Tai si intoarce-i spre pocainta!" Atunci vei purta in chip simtit harul in sufletul tau. La inceput sileste inima ta sa iubeasca pe vrajmasii tai, iar Domnul, vazand gandul tau cel bun, te va ajuta in toate si experienta insasi te va invata calea. Dar cel ce gandeste de rau pe vrajmasii lui nu are in el iubirea lui Dumnezeu si nu cunoaste pe Dumnezeu. Daca te rogi pentru vrajmasii tai, pacea va veni asupra ta. Iar cand vei iubi pe vrajmasii tai, sa stii ca un mare har dumnezeiesc locuieste intru tine. Nu zic ca este deja un har desavarsit, dar e de ajuns pentru mantuire. Daca, dimpotriva, ocarasti pe vrajmasii tai, e semn ca un duh rau locuieste in tine si el aduce ganduri rele in inima ta: caci, asa cum a spus Domnul, "din inima omului ies gandurile bune si gandurile rele" (Matei 15.19) - Sf. Siluan Athonitul |
Sfaturi pentru rugaciune
"Sa nu parasesti rugaciunea din grija neputintei nici macar o singura zi pana ce mai rasufli, ci auzi pe cel ce zice: "Cand sunt slab, atunci sunt tare " (II Corinteni 12.10) Caci facand asa, te vei folosi mai mult si rugaciunea te va ridica indata, cu impreuna-lucrare a harului. Fiindca u8nde este mangaierea Duhului, neputinta si trandavia nu raman." - Sfantul Teolipt al Filadelfiei |
"Cel care-si alcatuieste cuvantul sau cu cuvinte grele la auz este impovorator pentru ascultatori si sileste de cele mai multe ori sufletele lor sa nu-i primeasca cu draga inima spusele, neputand suporta greutatea lor. Pe cand omul care-si face variat cuvantul sau, omul care face ca in cuvantul sau ideile usoare sa fie mai multe decat cele grele, omul acesta reuseste sa faca sa dispara greutatea cuvantului sau, odihneste sufletele ascultatorilor, convinge si familiarizeaza cu tema cuvantarii sale " - Sfantul Ioan Gura de Aur
|
Cele sase feluri de frica
"Frica se imparte in sase feluri: in ezitare, in sfiala, in rusine, in incremenire, in groaza si in neliniste. Ezitarea este frica in vederea unei actiuni ce are sa se indeplineasca. Sfiala este frica ce rezulta din asteptarea dojenii. Aceasta este cea mai buna stare sufleteasca. Rusinea este teama care provine dintr-o fapta dezonoranta. Nici aceasta stare sufleteasca nu este fara nadejde pentru mantuire. Incremenirea este frica ce rezulta dintr-o mare inchipuire. Groaza este frica ce se naste dintr-o inchipuire neobisnuita. Nelinistea este frica ca nu vom reusi, adica frica de nereusita. Caci ne nelinistim atunci cand ne temem ca faptele noastre nu vor reusi." - Sfantul Ioan Damaschin |
Despre evlavie
"Cel intr-adevar om se sileste sa fie evlavios. Iar evlavios este cel ce nu pofteste cele straine. Si straine sunt omului toate cele create. Sufletul evlavios cunoaste pe Dumnezeul tuturor. Caci evlavia nu este altceva decat implinirea voii lui Dumnezeu." - Sfantul Antonie cel Mare Deosebirea dintre evlavie si pietate "Altceva este evlavia si altceva pietatea - precum evlavia ortodoxa rasariteana difera de pietatea apuseana europeana. Evlavia are harul dumnezeiesc, pietatea are minte omeneasca". - Cuviosul Paisie Aghioritul |
Citat:
Doamne ajuta |
Multumesc frate georgeval pt.cuvantul tau.:)
Despre dragoste si prietenie Daca vrei sa afli ce arma pretioasa este dra*gostea pentru frati, - chiar daca ei ar fi necredinciosi - si purtarea linistita, blânda si omenoasa, asculta ce spune acelasi fericit apos*tol Pavel, atunci când a fost dus spre a fi ju*decat de un judecator necredincios : "Ma so*cotesc fericit ca am sa fiu judecat de tine!" (Faptele Apostolilor, XXVI, 2). Pavel n-a spus aceste cuvinte ca sa-l linguseasca - fereasca Dumnezeu ! - ci a voit sa-l câstige prin bu*natatea sa. Deaceea în parte l-a si câstigat: cel care mai nainte era, socotit ca osândit, a atras de partea sa pe judecator ; iar acesta, fi*ind doborît, marturiseste în fata tuturor cu stralucita voce biruinta zicând : "Aproape ca m-ai convins ca sa ma fac crestin!" Si iata ce raspunde Pavel : "M-asi ruga sa ajungi ceea ce sânt eu,nu numai tu, dar si toti cei de fata" (Faptele Apostolilor, XXVI, 28, 29). Vom fi oare vrednici de iertare, când Pavel ne cere sa avem în treburile noastre atâta tact, dar noi nu ne dam nici cea mai mica osteneala? Nu socoti ca este lucru rusinos faptul ca avem nevoie de altii! Aceasta este opera nespusei întelepciuni a lui Dumnezeu! Cu toate ca avem nevoie unii de altii, totusi nici impe*rativul acestei nevoi nu ne face sa ne purtam cu prietenie între noi. Dar n-am fi oare niste fiare salbatece, daca n-am avea nevoie de ni*meni pentru treburile noastre? Dumnezeu a facut cu sila si cu forta sa depindem unul de altul si în fiecare zi trebuintele noastre vin în atingere cu trebuintele altora. Daca Dumne*zeu ar ridica si acest frâu, cine ar mai voi oare sa-si iubeasca aproapele asa de repede ? - Sfantul Ioan Gura de Aur. |
"Pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat o singura faclie : soarele ; a întins un singur aco*peramânt : cerul ; ne-a dat o singura masa : pamântul. N-a daruit bogatului mai mult si ceva mai de pret, iar saracului mai putin si ceva de mai mica valoare. Asta pentru ca uni*rea unora cu altii sa fie puternica si de nedesfacut si pentru ca sa nu poata zice cineva : Cutare nu-mi este prieten, nici ruda, nici vecin si nu ma leaga nimic de el. Pentru ce sa am vreo legatura cu el ? Pentru ce sa vorbesc cu el? Dar nu este asa! Dragostea pe care trebuie sa o aratam unii fata de altii trebuie sa de*paseasca apropierea ce exista între prieteni. Se cade sa fie atât de mare cât este de mare dra*gostea unui madular al corpului nostru fata de alt madular. In adevar; un madular n-ar putea sa zica altuia, caci ar ii de râs : Ce legatura si ce apropiere am eu cu tine? Tot astfel nici un om n-ar putea sa zica asa fratelui sau. Chiar daca nu ti-i ruda si nici prieten, totusi este om, are aceeasi fire ca si tine, are acelasi Stapân si s-a nascut pe acelas pamânt." - Sfantul Ioan Gura de Aur
|
Despre blandete
"Precum din izvoare curg paraiele, asa si purtarea de grija catre saraci curge din bunatatea si blandetea obiceiurilor, caci tot cel bland si bun se pleaca cu lesnire catre iubirea de oameni si nu sufera sa treaca cu vederea pe cei ce sunt in lipsa, saracia celorlalti socotind-o saracia sa. Zavistia este cea mai rea boala dintre toate, dar barbatul cel bun si bland nu primeste in sufletul sau aceasta boala, ci vazand pe fratii cei ce sporesc si se slavesc, se bucura si se veseleste impreuna cu ei, slava celorlalti gandind ca este a sa, si fiindca pe toate le socoteste de obste, se bucura de cele bune si se intristeaza de cele de mahnire. Astfel sunt darurile blandetii, astfel este viata celor ce petrec in blandete. Cel bland este tatal sarmanilor, aparatorul vaduvelor, purtatorul de grija de cei saraci, ajutator celor ce se nedreptatesc, facand ca pretutindeni sa biruiasca dreptatea. Cel bland este cucernic si cinstit, fiilor parinte, tatalui fiu si stapanului sluga." - Sfantul Ierarh Ioan Gura de Aur |
Despre barbatie
Insusirea barbatiei nu sta in a birui si a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla deasupra barbatiei (in sens negativ) Dar nici in a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci aceasta este lasitate si se afla dedesubtul barbatiei. Barbatia inseamna a starui cu rabdare in tot lucrul bun si a birui patimile sufletului si ale trupului. - Cuviosul Petru Damaschin _________________ |
Despre trezvie
"Trezvia e fixarea staruitoare a gandului si asezarea lui in poarta inimii, ca sa priveasca gandurile hotesti care vin si sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si inaltat de diavoli, care incearca sa amageasca mintea prin naluciri... Atentia e linistea neincetata a inimii fata de orice gand. Ea rasufla si cheama pururea si neincetata numai pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, si impreuna cu El se impotriveste cu barbatie vrajmasilor." - Cuviosul Isihie Sinaitul Felurile trezviei "Iar cate sunt, dupa mine, felurile(modurile) trezviei, in stare sa curete mintea treptat de gandurile patimase, iata ca nu ma voi lenevi sa ti le insemnez intr-un grai neimpodobit si nemestesugit. Asadar, un fel (mod) al trezviei e sa-ti supraveghezi des fantezia, adica atacul ca, neavand fantezia la dispozitie, satana sa nu poata fauri ganduri mincinoase, pentru a le infatisa mintii spre amagire mincinoasa. Altul consta in a avea pururea inima tacand adanc si linistita de orice gand; si sa ne rugam. Altul, sa chemam cu smerenie neincetat pe Domnul Iisus Hristos in ajutor. Alt mod sta in a avea in suflet neincetat amintirea mortii." - Cuviosul Isihie Sinaitul Dobandirea trezviei "Negrija totala de cele pamantesti si ocuparea neintrerupta cu Sfanta Scriptura aduce sufletul la frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu aduce trezvia atentiei. Atunci sufletul incepe sa-i vada pe dracii care il razboiesc prin ganduri si incepe sa se apere. Despre aceasta a zis David: "Si a strabatut ochiul meu in vrajmasii mei" -Sf. Maxim Marturisitorul Roadele trezviei "Spre aceasta fapta indeamna si Petru, corifeul Apostolilor, pe ucenici, le-a zis: "Fiti treji, privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita; caruia stati-i impotriva, vartosi in credinta". De asemenea Domnul ne spune: "Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita". - Sf. Maxim Marturisitorul |
Despre ganduri
"Dupa multa bagare de seama am aflat ca intre gandurile ingeresti, omenesti si de la draci este aceasta deosebire: intai gandurile ingeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc intelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca nisipul si a fost risipit in anumite particele de sub pamant si de ce trebuie multa osteneala si truda pana sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mantuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gandul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea castigarii aurului fara rusine, si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gandul omenesc nu se ocupa nici cu dobandirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamant, ci aduce numai in minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi cuvant se poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa in chip trainic". - Evagrie Ponticul |
Citat:
Dar daca gandul tau ajunge la cine nu trebuie-slujitorii urátului, e normal sa stie si al mai mare care-i are in stapanire. Deci, sa nu generalizam! |
Citat:
Sa dea Dumnezeu sa traiesti si de acum incolo in duhul in care a-i scris si chiar mai bine! Si daca accepti un sfat... vezi ce faci cu inteligenta ca o ai cam ascutita si-i cam impungi pe cei care nu te inteleg!:) |
Despre minte
"Trupul vede prin ochi; iar sufletul prin minte. Si precum trupul fara ochi e orb si nu vede soarele care lumineaza tot pamantul si marea, nici nu se poate bucura de lumina, asa si sufletul daca nu are minte buna si vietuire cuvioasa, este orb si nu intelege pe Dumnezeu, Facatorul si Binefacatorul tutror, si nu-L preamareste, nici nu va putea sa se bucure de nestricaciunea Lui si de bunurile cele vesnice. Mintea nu este suflet (ci este suflet), ci dar de la Dumnezeu care mantuieste sufletul. Ea calauzeste sufletul si-l sfatuieste la ceea ce-i placut lui Dumnezeu: sa dispretuiasca cele vremelnice, trupesti si stricacioase si sa ravneasca bunurile cele vesnice, nestricacioase si netrupesti." - Sfantul Antonie cel Mare "Cand mintea noastra incepe sa simta harul Preasfantului Duh, stana cauta si el sa ne mangaie sufletul printr-o simtire la aparenta placuta, aducand peste noi, in vremea linistirii de noapte o adiere asemenea unui somn foarte usor. Dar daca mintea va fi gasita tinand in pomenire fierbinte sfantul nume al Domnului Iisus si va folosi preasfantul si slavitul nume al Lui ca pe o arma impotriva inselaciunii, se va departa amagitorul viclean. Insa de aici inainte se va aprinde statornic impotriva sufletului. Iar urmarea va fi ca mintea, cunoscand cu de-amanuntul inselaciunea celui viclean, va castiga si mai multa experienta in a deosebi aceste doua lucrari." - Sfantul Ierarh Diadoh |
Despre mila si milostenie
Izvorul milelor "Fara un Dumnezeu personal n-ar exista putinta unei continue sensibilizari a omului, pentru ca nu I-am cere mila cu sentimentul ca ne-o poate da; cu sentimentul ca El Insusi este plin de mila fata de noi, sau ezvorul milelor." - Pr. Dumitru Staniloae Mila si inima "Organul sufletesc prin care simtim mila si devenim milosi este inima. Ea e puntea simtitoare intre persoana si persoana, prin ea dam mila, dar si simtim mila lui Dumnezeu." - Pr. Dumitru Staniloae Milostenia "De multe ori am spus ca milostenia n-a fost lasata pentru cei ce primesc, ci pentru cei ce daruiesc; nu pentru cei ce iau, ci pentru cei care dau, fiindca acestia, in principal, castiga mai mult." - Sfantul Ioan Gura de Aur "Cel ce face milostenia imitand pe Dumnezeu nu cunoaste dosebire intre rau si bun, intre drept si nedrept, cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului, ci imparte tuturor la fel, dupa trebuinta, chiar daca cinsteste mai mult, pentru buna aplecare a voii, pe cel virtuos decat pe lenes." - Sfantul Maxim Marturisitorul |
Mustrarea intru frica de Dumnezeu
"Cel ce sfatuieste sau mustra intru frica lui Dumnezeu pe acela care pacatuieste isi castiga siesi virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte raul si osandeste cu rautate cade in aceeasi patima, dupa legea duhovniceasca." - Sfantul Marcu Ascetul "Pe cel foarte smerit si sensibil nu trebuie sa-l mustram cu asprime, deoarece se poate incarca cu mai multa greutate decat a gresit si e in primejdie sa se indoaie." - Cuviosul Paisie Aghioritul Frica de Dumnezeu si necazurile "Cel ce cunoaste adevarul nu se impotriveste necazurilor care vin asupra lui. Caci stie ca-l conduc pe om spre frica de Dumnezeu." - Sfantul Marcu Ascetul Frica de Dumnezeu si pacatul "Frica de Dumnezeu ne sileste sa luptam cu pacatul. Dar luptand noi, insusi harul lui Dumnezeu il surpa." - Sfantul Marcu Ascetul _________________ |
"Pentru ca nu toti primim binefacerile la fel. Ci unii primind focul Domnului sau Cuvatul Lui, prin lucrare se fac la inima mai moi ca ceara, iar altii prin nelucrare ne aratam mai intariti ca lutul, si cu totul impietriti. Si daca nu-l primim la fel, nu sileste pe cineva dintre noi. Ci, precum soarele trimite razele peste tot si lumineaza toata lumea si cel ce vrea sa-l vada este vazut de el, iar cel ce nu vrea sa-l vada nu e silit de el, si nimeni nu e cauza lipsirii de lumina, daca Dumnezeu insusi a facut soarele si ochiul, decat omul care are stapanirea (peste ochi), asa si aci, Dumnezeu trimite tuturor razele cunostintei, iar dupa cunostinta a dat si credinta ca ochi.
Iar cel ce vrea sa primeasca prin credinta cunostinta sigura, pazeste prin fapte amintirea ei." - Cuviosul Petru Damaschin (Filocalia, vol. V) |
Despre pacea launtrica
“Mintea noastra trebuie sa fie mereu cu luare aminte la ce se petrece in inima noastra si sa vada daca in ea este pace sau nu. Daca nu este, atunci cerceteaza in ce anume ai pacatuit. Ca sa ai pace in suflet trebuie sa fi cumpatat si infranat, caci pacea se pierde si din pricina trupului. Nu trebuie sa fii curios si iscoditor, nu trebuie sa ctesti in ziare, nici carti lumesti, care pustiesc sufletul si-l arunca in intristare si tulburare. Nu judeca pe ceilalti, pentru ca adesea se intampla ca fara sa cunoastem pe om il vorbim de rau, in vreme ce prin mintea lui, el e asemenea unui inger. Nu te sili sa cunosti treburile celuilalt, ci numai pe cele ale tale, nu te ocupa decat ce ti s-a incredintat de mai marii tai (Parinti duhovnicesti) Si atunci, pentru ascultarea ta, Domnul te va ajuta cu harul Lui si vei vedea in sufletul tau, roadele ascultarii : pacea si rugaciunea neincetata. In viata de chinovie, pacea lui Dumnezeu se pierde inainte de toate pentru ca nu am invatat sa-l iubim pe fratele nostru potrivit poruncii Domnului (I Ioan 4.21) Daca fratele tau te supara si in acea clipa primesti un gand de manie impotriva lui sau daca il judeci sau il urasti, vei simti ca harul te-a parasit si ca pacea a disparut. Ca sa ai pace in suflet trebuie sa te obisnuiesti sa iubesti pe Cel ce te-a suparat si sa te rogi de indata pentru el. Sufletul nu poate avea pace daca nu cere din toate puterile lui Domnului darul de a iubi pe toti oamenii. " - Sfantul Siluan Athonitul |
"Pentru monahi, lucrarea de capetenie e curatirea gandurilor, iar la mireni lucrarea de capetenie este sa aiba gand bun in cele ce fac; iar la curatia desavarsita a gandurilor cum sa ajunga ei ? Nici Dumnezeu nu ii va trage la raspundere pentru asta. Randuielile vietii lor nu sunt de asa fel" - Sfantul Teofan Zavoratul
|
Despre iertare
"Cel ce nu iarta pastreaza in sine o mandrie care impietreste. Nu se umanizeaza, nu realizeaza comunicarea de la sine la cel ce trebuie iertata si, in afara de ea, omul pierde conditia de om. Deci, cel ce nu iarta nu poate intra in Imparatia iubirii, a umanitatii scapate de rigiditate." - Pr. Dumitru Staniloae |
Definitia adevaratei cunostinte, data de Cuviosul Petru Damaschin (Filocalia V), comentata de Pr. Prof. Dumitru Staniloaie
Cunostinta nu e cea care e dobandita in lupta pentru cunostinta ca atare. Cunostinta aceasta e de la diavol, intrucat are ca premisa o incredere trufasa a credinciosului in puterile lui. Cunostinta de la Dumnezeu, cunostinta adevarata, e cea care vine crestinului fara sa o caute in calitate de cunostinta, ci prin straduinta dupa smerenie. De aceea cunostinta adevarata nu vine curand. Si cand vine, omul cauta sa o indeparteze de la sine "prin mana smereniei" continuand sa se socoteasca un nestiutor. (cartea a doua, cap.24, text grec, p.106) |
Despre cunoasterea lui Dumnezeu si despre indumnezeire
"Putem studia cat poftim, totusi nu vom ajunge sa-L cunoastem pe Domnul cata vreme nu vom vietui dupa poruncile Lui, caci nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Domnul. Multi filosofi si savanti au ajuns la convingerea ca Dumnezeu exista, dar n-au ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu." - Sfantul Siluan Athonitul "Toate se impartasesc de lucrarea sustinatoare, dar nu de Fiinta lui Dumnezeu. Cei ce au placut lui Dumnezeu si au juns la tinta pentru care au fost facuti, adica la indumnezeire (caci pentru aceasta zic Parintii ca ne-a facut Dumnezeu ca sa ne faca partasi de dumnezeirea Sa; II Petru 1,4), sunt in Dumnezeu, ca cei ce sunt indumnezeiti de El si Dumnezeu in ei, ca Cel ce ii indumnezeieste pe ei. Drept aceea si acestia se impartasesc de lucrarea dumnezeiasca, macar ca in alt chip (fata de restul lumii create) dar nu de Fiinta lui Dumnezeu. De aceea si cuvantatorii de Dumnezeu spun ca indumnezeirea este un nume al lucrarii dumnezeiesti." - Sfantul Ierarh Grigorie Palama _________________ |
Amagirea nu vine din rugaciune"
"Unii zic ca rugaciunea duce sufletul in amagire duhovniceasca. E o greseala insa. Amagirea vine dintr-o ingamfata incredere in sine, si nu din rugaciune. Toti Sfintii s-au rugat mult si indeamna si pe ceilalti la rugaciune. Rugaciunea este cea mai buna lucrare pentru suflet. Rugaciunea e calea spre Dumnezeu." - Sfantul Siluan Athonitul |
Neascultarea si parerea de sine
"Neascultarea este gura iadului; impotrivirea in cuvant este gura lui, subtire ca o sabie; placerea de sine sunt dintii lui ascutiti pe tocila; indreptatirea de sine e pieptul lui; iar parerea de sine, care trimite in iad, este duhnirea pantecelui lui a toate miscator." - Sfantul Grigorie Sinaitul |
Sfântul Siluan Athonitul – Lupta noastrã
Lupta noastrã se duce în fiecare zi si cu fiecare ceas. Dacã faci reprosuri fratelui tãu, sau îl judeci, sau îl întristezi, ti-ai pierdut pacea. Dacã ai cãzut în slavã desartã, sau te înalti deasupra fratelui, ai pierdut harul. Dacã îti vine un gând desfrânat si nu îl îndepãrtezi deîndatã, sufletul tãu pierde iubirea lui Dumnezeu si îndrãzneala în rugãciune. Dacã iubesti puterea sau banii, nu vei cunoaste niciodatã iubirea lui Dumnezeu. Dacã îti împlinesti voia proprie, esti învins de vrãjmasul si urâtul intrã în sufletul tãu. Dacã urãsti pe fratele tãu, înseamnã cã ai cãzut din Dumnezeu, si un duh rãu a pus stãpânire pe tine. Dacã faci bine fratelui, atunci vei afla odihnã constiintei. Dacã îti tai voia proprie, vei izgoni pe vrãjmas si vei dobândi pace în sufletul tãu. Dacã ierti pe fratele tãu si iubesti pe vrãjmasi, atunci dobândesti iertarea pãcatelor tale si Domnul îti va da sã cunosti iubirea Duhului Sfânt. Iar când te smeresti întru totul, atunci afli odihnã desãvârsitã în Dumnezeu. |
Despre nadejdea in Dumnezeu
"Nadejdea este bogatia bogatiei nearatate. Ea este vistieria neindoielnica dinainte de vistierie. Ea este odihna in osteneli. Ea este usa iubirii. Ea omoara deznadejdea." - Sfantul Ioan Scararul Nadejdea si credinta. Dobandirea nadejdii "Cel ce crede in Domnul se teme de chinuri; Cel ce se teme de chinuri se infraneaza de la patimi; Cel ce se infraneaza de la patimi rabda necazurile; Cel ce rabda necazurile va avea nadejde in Dumnezeu". - Sfantul Maxim Marturisitorul |
Despre autoritatea Bisericii
"In calitate de asezamant dumnezeiesc, Biserica este calauzita de Sfantul Duh. El ramane in ea si o face sa nu greseasca in ceea ce priveste dogmele, "Stalp si temelie a Adevarului". Biserica este cea care pastreaza neschimbata invatatura apostoleasca. Doar ea poate conduce catre Adevar si numai ea poate fi judecatorul infailibil in masura sa se pronunte asupra adevarurilor mantuitoare ale invataturii revelate. Biserica cea Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca, reprezentata de toti slujitorii sai la Sinoadele Ecumenice, este singurul Judecator Adevarat, unicul pazitor natural randuit pastrarii invataturii revelate. Doar Biserica hotaraste asupra autenticitatii si autoritatii Sfintelor Scripturi. Ea garanteaza si contine cu strictete in sanul sau curate si neschimbate Traditia si invatatura apostolica. Doar ea poate sa intareasca, sa talcuiasca si sa formuleze adevarurile, acoperita de Duhul Sfant. Numai ea isi pastreaza copiii pe calea mantuirii, pe care ii indruma cu siguranta la mantuire. Doar in Biserica credinciosii detin asigurarea ferma a adevarurilor in care cred si mantuirea sufletului. In afara Bisericii, aceasta Arca a lui Noe, nu exista mantuire." - Sfantul Ierarh Nectarie de Eghina |
Sfintenia Bisericii
"Prin firea sa Dumnezeu-omeneasca, Biserica este, fara indoiala, un organism fara asemanare in lumea pamanteasca. In aceasta fire a ei este si sfintenia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeu-omenesc al sfintirii oamenilor si al sfintirii, prin oameni, a celorlalte zidiri. Ea este sfanta ca trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, caruia Insusi Hristos Ii este cap fara de moarte iar Duhul Sfant ii este suflet fara de moarte. Dar este o realitate evanghelica in cursul istoriei: Biserica este plina si preaplina de pacatosi. Nu cumva aflarea lor in Biserica micsoreaza, vatama, desfinteaza sfintenia ei ? Nu, nicidecum si in nici un fel. Fiindca neimputinata si neschimbata este sfintenia Domnului Iisus-Capul ei, si a Duhului Sfant sufletul ei, si a Dumnezeiestii ei invataturi, si a Tainelor ei, si a faptelor ei bune. Biserica ii rabda pe pacatosi, ii acopera sub aripile ei si ii invata, ca sa-i trezeasca si sa-i indemne la pocainta, la insanatosire si schimbare la fata duhovniceasca; iar ei nu impiedica Biserica sa fie Sfanta. Numai pacatosii nepocaiti, care se indaratnicesc in rau si in rautatea cea de a sa voie luptatoare impotriva lui Dumnezeu, sunt indepartati din Biserica, fie prin lucrarea cea nevazuta a judecatii Dumnezeiesti, pentru ca in felul acesta sa fie pazita sfintenia Bisericii. Scoateti afara pe cel rau dintre voi insiva (I Corinteni 5.13) - Sfantul Iustin Popovici |
Din cartea "Despre Preotie" - Sf. Ioan Gura de Aur
Unii credincioși iscodesc, din simplă curiozitate și fără rost, acelea care nu le sunt de vreun câștig de le-ar afla și nici nu-i cu putință să le afle. Alții, iarăși, cer lămuriri despre judecățile lui Dumnezeu și se silesc să măsoare adâncul cel mare al lui Dumnezeu. Scriptura doar spune: judecățile Tale sunt adânc mare" (Ps. 35, 6). Vei găsi însă puțini credincioși care să se intereseze de dreapta credință și de o bună viețuire; cei mai mulți iscodesc și caută acelea care nu pot fi găsite; și mânie pe Dumnezeu de le caută. Dacă ne silim să aflăm pe acelea pe care Dumnezeu n-a vrut să le aflăm, nici nu le vom afla - căci cum e cu putință, dacă Dumnezeu nu vrea ? -, și singura urmare a acestor iscodiri este că ne primejduim. |
Iubirea sfanta si iubirea cazuta
"Iubirea fireasca, iubirea cazuta, aprinde sangele omului, ii pune in miscare nervii, ii starneste inchipuirea; iubirea sfanta racoreste sangele, odihneste si sufletul, atrage omul launtric la ruga tacuta, il afunda in dulceata smereniei si a desfatarii duhovnicesti. Multi nevoitori, luand iubirea fireasca drept iubire dumnezeiasca, si-au infierbantat sangele, si-au infierbantat si inchipuirea. Starea de infierbantare se preschimba foarte usor intr-o stare de frenezie (iesire din minti). Cei aflati in starea de infierbantare si frenezie au fost socotiti de multa lume ca oameni plini de har si de sfintenie, iar ei, nefericitii, erau jertfe ale amagirii de sine." - Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov. |
Din Apoftegmele Parintelui Paise Aghioritul : 1-Omul inteligent este omul care s-a curatat de patimile sale. 2- Incercati sa va taiati patimile si slabiciunile voastre de care este plina inima omeneasca.Toate fiarele lumii sunt adunate inlauntrul ei si de aceea trebuie sa ne straduim in fiecare zi sa ne curatim inima noastra de ele. 3- Inima se curata prin lacrimi si suspine. Un suspin cu durere din adancul sufletului face cat doua galeti de lacrimi.
|
Slujirea aproapelui
"Dragostea se face cunoscuta nu numai prin daruirea de bani, ci cu mult mai mult prin impartasirea cuvantului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca*. Cel ce s-a lepadat cu adevarat de lucrurile lumii si slujeste nefatarnic aproapelui prin iubire se slobozeste degraba de orice patima si se face partas de iubirea si cunostinta dumnezeiasca" - Sf. Maxim Marturisitorul * prin slujire trupeasca se intelege aici slujirea aproapelui la trebuintele trupesti ale acestuia. Intra aici milostenia, ajutorarea la lucrul cel bun, ingrijirea celui bolnav, etc. |
Lucrarea constiintei
"Constiinta este judecator drept, Sf Ioan Gura de aur spune: "Nu ti-a pus tie Dumnezeu Judecator din afara, sa-l poti momi cu parale, sa-i dai atata ca sa te faca pe tine drept, acest judecator este inauntru si nu-l putem momi cu nimic." Sfantul Dionisie Aeropagitul "Stiinta gandului curat este veselia veselilor si stiinta gandului patat est chinuirea chinurilo". Poate sa-mi zica mie toata lumea ca eu sunt sfant, ca sunt bun ca sunt cutare,daca constiinta imi spune: Ia seama ca esti pacatos, esti lenes, esti plin de pacate, nu o poti impaca. daca toata lumea ma lauda iar constiinta ma judeca vinovat, eu sunt cel mai chinuit om. Stiinta mea este chinuirea chinurilor, ca am de-a face cu stiinta lui Dumnezeu din mine care nu cruta, care socoate lucrurile drept totdeauna si ne arta slabiciunile. Iar daca constiinta este nepatata, toata lumea sa ma ocarasca, toata lumea sa spuna ce-i mai rau despre mine, mie nu-mi pasa. Mie imi place cand nu ma judeca constiinta lui Dumnezeu. Daca pe mine nu ma judeca constiinta pentru pacat si nu ma judeca dumnezeu in constiinta, eu am toat veselia. Acesta este ce spune Evanghelia:"fericiti veti fi cand va vor ocara pre vi oamenii si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru mine". Pentru cine, pentru adevar. "Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri". Asa este daca nu este patata constiinta, nu te supara. Iar daca ti-e patata si te mustra constiinta, o poti impaca. Du-te la marturisire la un preot, te desleaga de pacate si te-ai usurat. Apoi te pazeste sa nu mai faci si asa te poti impaca cu constiinta. Impacandu-te cu constiinta, te-ai impacat cu dumnezeu si totdeauna vei avea odihna si pace in suflet" Parintele Cleopa |
„Dacă am vorbit rău, dovedește că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?"
Și ia seama la cel care vorbește, în fața cui vorbește și pricina pentru care vorbește, iar vorbele acestea îți vor deveni un descântec divin nesfârșit, care va putea potoli orice răbufnire a spiritului tău. Ia seama la înălțimea celui jignit, la cât de joasă e condiția celui care îl jignește și la neasemuirea jignirii. Căci nu numai că l-a insultat, ba încă l-a și lovit. Și nu doar l-a lovit, l-a plesnit peste față, lovitură mai umilitoare decât oricare alta. Dar, cu toate acestea, le-a suportat pe toate pentru ca tu să ai din belșug de unde învăța sa fii cumpătat. Să nu cugetăm la acele cuvinte numai în clipa de față, ci și de fiecare dată când ne amintim de ele. - Sf. Ioan Gura de Aur |
"ParinteleRafail Noica spunea despre Parintele Sofronie ca acesta cauta la om libertatea nu constrangerea. In manastire, nu punea mare pret pe regula: niciodata n-a dat canon de rugaciune, zicea ca regula te ajuta ca incepator. Libertatea cea adevarata este ca in toate imprejurarile sa iubesti ce iubeste Dumnezeu si sa urasti ce uraste Dumnezeu."
- "Cuvinte despre rugaciune ale Pr. Sofronie Saharov" - Episcopul Sofronie al Gyulei |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 19:53:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.