Canoanele sunt canoane, nu ni le putem pune noi in practica. Asta o face preotul. Preotul o vede pe femeie cat de mult sufera din cauza pacatului pe care l-a facut si el da canon dupa cum crede si dupa cum vede puterea femeii.

buna saurian.trebuie sa recunosc ca m-au tulburat putin cuvintele tale dar asta nu ca nu ai fi avut dreptate, doar ca la un car de oale o bata mai trebuie. am invatat si din mesajul tau cateva lucruri importante si nu sunt suparata nici pe departe pe tine. imi pare rau ca ai trecut din cauza avortului prin momente neplacute si triste pentru tine si ca acest subiect este dureros. si pentru mine este. am fost la ginecologie la un control acum doua saptamani si ma uitam la fetele care mergeau la chiuretaj cu mamele lor sau cu prietenii lor . imi venea sa urlu. nu ma puteam exprima acolo ca nu aveam cum. imi vine sa plang cand vad dumica la sfanta biserica copii care se impartasesc si copiilor mei le-am furat acest drept si mai mult decat atat le-am luat dreptul la viata.cine suntem noi sa decidem pentru viata cuiva? ma uit pe strada la femei gravide si imi vine sa le iau in brate sa le pup si sa le felicit. le fericesc. vad fete tinere si vb cu ele in gand spunandu-le sa nu faceti ca mine , sa nasteti copii. si pentru mine subiectul este f dureros si va ramane cate zile oi avea. poate dumnezeu se va milostivi si de mine si de copilasii mei nevinovati.va pup pe toti si astept cu drag mesajele voastre

De ce Doamne iarta-ma e pacat in fata lui Dumnezeu daca pierzi o sarcina pe care ti-o doreai?? E un paradox, pentru ca daca femeia pierde o sarcina, atunci e vointa Domnului. Am spus paradox ca sa nu spun chiar absurd

erzbet, nu stiu nici eu de ce este si in cazul acesta pacat, dar stiu ca si femeile care au avut avort fara sa vrea sunt oprite de la sf impartasanie, dar pt o per mai scurta decat cele care au facut avort voit

cel putin asa am auzit. dar se zice ca o cauza pt avorturile spontane, nevoite, exista, femeile respective nu a stiut sa se protejeze, au luat ceva medicamente care le-au facut rau, nu stiu ... dar nu cred ca avortul este asa din senin. are o cauza pe care medicii o pot afla

nu au *

scuza-mi exprimarea gresita, dar sper ca ideea ai priceput-o

Da, exista cauza a avortului independenta de vointa femeii. Poate sa aiba niste anticorpi,de exemplu, cu tulburari de coagulare. Se stie ca aceste femei au risc sa faca avorturi spontane.
Totusi, cand te duci la spovedanie se presupune ca nu minti si spui daca ai declansat in vreun fel avortul.
Nu stiam ca se da canon pentru asa ceva.

De obicei exista o cauza, femeia respectiva are o problema medicala de care nu era constienta dar nu e obligatoriu. Spre exemplu, nu s-a descoprit cauza pentru care apare sarcina extrauterina si ce o declanseaza. De asta nu inteleg eu de ce exista canon pentru astfel de intamplari si mi se pare absurd

Cauza cred eu ca este faptul ca multe dintre canoane au fost stabilite cu sute de ani in urma cand medicina si stiinta despre corpul uman nu era asa de dezvoltata. La fel cum se credea ca femeile sangereaza in fiecare luna fiindca sunt necurate sau de la diavol (nu? daca nu s-au lovit, nu au facut nimic, si sangerarea mai apare si regulat pe deaspupra -- nu este lucru curat!) as se si credea ca daca o femeie pierde o sarcina este fie din cauza diavolului sau ea a facut ceva care nu trebuia facut. Asa ca femeia trebuie canonisita. Acum cand stim ca unele avorturi sunt intr-adevar spontane si femeia nu are nici o vina, nu stiu daca acele canoane mai au rostul.

Noesis cand vei ajunge la inaltimea duhovniceasca a celor ce au scris canoanele sa cutezi ati exprima parerea, despre "rostul" canoanelor! Nu imi voi cere "cuvenita" iertare pentru ca aici nu pot fi de acord cu tine sub nici o forma!!:angry: Razboieste-te cu Sfantul Vasile cel Mare..daca cutezi...apoi schimba canoanele dupa placul tau! Am mai citit postari de genul ca era asa acum 2000 de ani!! Hristos este acelasi NOI ne-am schimbat!:angry::angry:

Doamne ajuta !
Ai putea sa-mi spui unde scrie ca era de la diavol ? Multumesc.

Jenica nu mi-o lua in nume de rau, nu am vrut sa jignesc pe nimeni si nici nu vreau sa ma razboiesc cu nimeni, in special nu cu un sfant. :D

Ideea ese alta. Si cred ca ai sa sari in sus din nou. Sfantul Vasile cel Mare sau alti sfinti parinti, cat au fost ei de induhovniciti, nu erau si atotstiutori. NU aveau de unde sa stie cauza avortului spontan de exemplu. De asta ni se pare noua acum, ca canoanele e care le-a dat sunt cam aspre in special daca femeia chiar nu a facut nimic rau si poate chiar isi dorea copilul. Pe langa ca trece prin trauma si durerea unui avort, este si canonisita.

Canoanele nu le schimb eu, le schimba altii. La drept vorbind cati dintre preotii de azi canonisesc dupa canoanele Sfantului Vasile cel Mare. Nu multi. Intr-adevar, Hristos este acelasi si acum si acum doua mii de ani, dar timpurile s-au schimbat si nu mai pot fi date inapoi. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne gasim noi scuze in asta, ci ca acum oamenii au alte ispite de intampunat decat cei de acum sute de ani. Ceea ce inseamna ca Sfanta Biserica, care nu este moarta si inerta, ci vie si lucratoare trebuie sa se asigure ca ii ajuta pe oamenii de azi cu pacatele si ispitele lor cu medicamente care sa ii ajute acum, si nu cu medicamente expirate (scuze de metafora). In ziua de azi daca indepartezi pe cineva de la Sfanta Impartasanie 7 ani e apropae sigur ca il pierzi. Si cum Hristos vrea indreptarea si nu moartea pacatosilor...
In fine, cine are de inteles sa inteleaga.

Jenica are perfecta dreptate. A ne apuca noi in nimicimea noastra a judeca cele lasate de Sfintii Parinti , mi se pare o fara de lege, o razvratire impotriva adevaratei credinte. Sa luam aminte !

98. Astazi se pot aplica intocmai Canoanele stabilite de Biserica?

Sfintele Canoane, atat cele apostolice, cat si ale Sinoadelor ecumenice, locale si ale Sfintilor Parinti, intotdeauna au fost, sunt si vor fi dreptare si calauzitoare ale sufletelor, iar noua tuturor ni se cuvine a ne supune si a pazi dumnezeiestile Canoane cu nestramutare, " ca cei ce nu le pazesc se supun sub infricosate certari si canonisiri " (Pidalion, Manastirea Neamt, ed. 1844, fila 8). In cazuri exceptionale sa urmeze porunca ierarhului locului si a duhovnicului.

99. Nu cumva prin acestea crestinii se indeparteaza de Biserica si de Prea Curatele Taine?

Nu Sfintele Canoane sunt pricina departarii crestinilor de Biserica lui Hristos, ci nepazirea scumpatatii si a iconomiei celor randuite de Canoane ii indeparteaza pe preoti si pe popor de Biserica lui Hristos. Sfintele Canoane, dintotdeauna, sunt spre folosul si mantuirea sufletelor, chiar si acelea care au numai valoare istorica si nu se mai pun in aplicare azi: Canoanele istorice ne arata cum au fost puse pe atunci in aplicare de Sfintii Parinti si de conducatorii Bisericii crestine, cand Biserica era atacata de erezii si prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea celor ce pastoresc azi Biserica lui Hristos, atat in Rasarit cat si in Apus.

Canoanele care contin in ele dogme si legi morale cu nimic nu si-au pierdut valoarea. Ele sunt ca niste faruri de lumina ale Bisericii, spre indreptarea corabiei celei vii care este Biserica lui Hristos, ce pluteste in valurile veacurilor spre limanul mantuirii.

Deci nimeni nu are voie sa invinuiasca Sfintele si dumnezeiestile Canoane pentru rautatea ce stapaneste azi pe cei ce nu au frica de Dumnezeu. Un lucru trebuie tinut minte. Preotii si pastorii sa cunoasca bine scumpatatea si iconomia Sfintelor Canoane si sa le puna in practica dupa vreme si de la caz la caz cu fiecare suflet ranit de pacate. Studentii teologi ar trebui sa cunoasca cat mai bine cum sa aplice scumpatatea si iconomia Canoanelor care s-au pus de Duhul Sfant in Biserica lui Hristos. Mare primejdie este atat pentru preoti cat si pentru pastoritii lor, daca nu cunosc cat de putin Sfintele Canoane, precum si felul cum trebuie sa le aplice. Caci zice Sfantul Ioan Gura de Aur " ca mare primejdie este pentru un preot a nu cunoaste Canoanele si mare prapastie este acolo unde Canoanele nu stapanesc. De aceea si fiecare episcop, cand se hirotoneste, marturiseste ca va pazi Canoanele Bisericii " (Canonul 2 al Sinodului VII Ecumenic).

de aici:http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/pacat.shtml

Ei bine, ajung la aceeasi concluzie pe care o aveam oricum inainte sa intreb de ce(si nu am vrut sa cauzez dispute). Daca ar fi sa se puna in practic tot ceea ce scrie in Biblie va asigur ca ar fi complet imposibil( am citit si eu aberatiile din Vt despre perioada menstruatiei). Nu gasesc nimic drept, just, corect, ca o femeie care face avort spontan sa mai indeplineasca si canoane. Este departe de ceea ce se cheama drept si corect, ceea ce ma face sa cred ca or oamenii pierd din ce in ce notiunea de divinitate sau nu au avut-o niciodata. Si oricat veti spune ca IIsus a ramas acelasi, vremurile se schimba, indiferent cine este sau nu de acord cu asta. Cine nu este, poate in continuare sa blameze evolutia medicinei(ca tot vorbeam de cauze medicale ale avorturilor), a tehnologiei, aparitia vaccinului anticancer de col uterin etc.

Si nu vorbiti de inaltime duhovniceasca, cand e vorba de suferinta umana; aici vorbim despre rigiditate, frivolitate,chin si in primul rand frica, teroare constanta.

Ceea ce am vrut eu sa spun a fost altceva. Toti preotii fac pogoraminte, canoanele nu sunt facute sa ucida ci sa indrepte! Nu am spus ca; ai facut avort spontan treci la canon! Nicidecum! Si mai mult sunt convinsa ca nici un duhovnic nu va face aceasta. Va da canon in functie de starea duhovniceasca a fiecaruia. Da erzbest, ai mare dreptate! Medicina este lasata tot de Dumnezeu de aceea avem doctori fara de arginti..inca din vechime..dar una e a accepta/sau nu un canon dat de un parinte (mai mult sau mai putin duhovnicesc) si a spune ca, canonele sunt depasite. Cee ce m-a suparat cel mai mult este ca Nu vedem ca: orice "palmuta" data de Hristos este spre indreptarea noastra! Ma intreb daca cu adevarat il simtim pe Hristos ca pe Tatal nostru de ce, nu intelegem ca El ca si parinte NICIODATA, dar NICIODATA nu se va bucura de gresalele noastre. Care tata se bucura cand copilul lui greseste? care tata se bucura cand isi pedepeste (de nevoie) copilul? Asta ma doare si ma revolta. Il vedem ca pe Tata, dar daca ne "pedepsetse" nistel PE BUNA DREPTATE hopaaaa NU E DREPT> Canoanele NU sunt bune. Asta am vrut sa spun, erzbest, nicidecum ca Dumnezeu ne vrea martiri. Mila voiesc nu jertfa! Dumnezeu NU are nevoie in cer de suflete de tabla! Am ascultat recent un inteviu cu parintele Teofil care spunea ca , el nu cere nimic altceva decat sa NU UITAM PE HRISTOS in fiecare clipa. Daca unul ca acesta cere atat de putin..cum putem spune ca Dumnezeu e rau??Ca ne cere imposibilul?:dozingoff:

roxanica totul este cu putiintza la Dumnezeu. chiar si cele pe care mintea noastra limitata nu poate constientiza. eu cred cu tarie in asta.
si iti mai spun ceva - bine a zis Iisus Hristos cand a zis - "cine este fara de pacat sa arunce primul piatra"
cine suntem noi sa te judecam?
un sfat totusi sper sa nu sminteasca - pacatul spovedit si nerepetat este calea....si blandetea.
si tine-te dupa Duhovnic si de Biserica - acolo e viata.
multa sanatate si putere iti doresc

mai e ceva care as dori sa adaug. din cat am citit eu si daca am inteles bine acel suflet de care vorbea parintele Cleopa va fi ceru si din mana sotului tau - nu numai tu esti de vina.
din experienta mea iti spun ca in familie lupta cea bune nu se poate duce singur. nici la o caruta daca un cal merge inainte si unu inapoi nu poti face nimic. totul e sa mearga si el in acelas sens. altfel...
daca el se culca pe o ureche ca femeia face avortul si ea e raspunzatatoare singura greseste enorm.
sa ne rugam la Dumnezeu sa ne descopere calea. cel mai greu de atins e ECHILIBRUL.

draga mea alinafat78, iti mulumesc pentru gandurile tale. este ideal ca intr-o casnicie amandoi sotii sa traga in aceeasi directie . la mine nu este asa , cel putin in privinta credintei care este lucrul capital.sotul meu nu este ateu dar nici credincios nu este, atat timp cat nu constientizeaza pacatul.cat despre canon nici nu poate fi vorba. am sa fac eu tot ce pot si dumnezeu va judeca. problema este ca la noi in casa nimic nu mai merge de cand eu m-am hotarat sa merg cat pot pe calea cea dreapta alaturi de duhovnic. nu stiu unde vom ajunge in final dar rugaciune multa si credinta tare in dumnezeu si el stie cel mai bine ce va fi.te pup si iti mltumesc frumos.

Zilele trecute am intalnit o inmormantare,in cale,in centrul orasului,din curiozitate m-am dus sa vad despre ce om este vorba.Am fost uimita sa vad pe cruce un nume de familie cunoscut mie,era vorba despre sora unui coleg de clasa,din scoala gimnaziala.Bine-nteles ca am intrebat rudele despre cazul nefericit.Ce credeti ca se-ntamplase?;Sora respectivului coleg(Carmen)avea 31 de ani,avea un copil de 7 anisori pe care cu greu a reusit sa-l faca pentru ca avusese o sarcina dificila.Doctorul i-a spus ca nu mai are voie sa faca si alti copii fiindca organismul ei va face complicatii si va putea muri,deci din motive de sanatate era foarte riscanta o alta sarcina.Dupa sapte ani fata a ramas insarcinata si s-a gandit sa ignore spusele doctorului,alegand sa pastreze sarcina.Sarcina,insa nu a putut fi dusa pana la capat si Carmen a facut complicatii,dupa care in scurt timp a decedat.Deci a ramas un copilas de 7 ani orfan de mama,o mama tanara a plecat pe lumea cealalta...si uite-asa unele sugestii si conceptii exprimate de unii oameni par a fi,uneori inutile,atunci cand medicina are prioritate si nu trebuie sa o sfidam,caci rezultatul poate fi catastrofal.Poate asa a fost sa fie,poate dorinta acelei mamici,de-a nu renunta la sarcina i-a conferit,prin curaj(poate si inconstienta),un loc mai aproape de cei drepti...cine stie?!!! DUMNEZEU SA O IERTE!!!

Dumnezeu sa o ierte! Personal am intalnit si situatii contrare. O femeie cu doi copii. Pe amandoi medicii au sfatuit-o sa-i avorteze ca e "sarcina compromisa", oricum va pierde sarcina. Si nu i-a pierdut, i-a nascut, sunt sanatosi si frumosi. Ce-ar fi fost sa se ia dupa medici? Din pacate aceste situatii sunt mult mai dese decat cea descrisa de ory, si se datoreaza crasei incompetente a corpului medical, facut doftor pe banda rulanta si fara reale inclinatii pentru meserie. Un medic bun poate ar fi salvat-o si pe femeia de care povestea ory. Cineva a avut odata grave complicatii, insarcinata fiind, si majoritatea au spus: "ori mama, ori copilul" (era luna a 7-a). Si s-a ivit un medic salvator si foarte bun profesionist care a spus: "nu, eu am sa salvez si mama si copilul". Si i-a salvat.

De ce mai bine sa nu recunoastem ca in cazul spus de ory, daca ascultau de opinia medicala, femeia ar fi trait si acum si nu ar fi lasat un copilas de 7 ani orfan? Pentru cine a sfatuit-o sa pastreze sarcina in ciuda parerii medicilor(daca au existat persoane), ma intreb cum il vor privi pe cel mic in ochi

Nu am dreptul sa o judec, insa in momentul in care avea deja un copil, trebuia sa isi asume mai bine responsabilitatea de mama si sa stie sa isi pretuiasca viata. Numarul copiilor orfani este in crestere, pentru ca in ciuda faptului ca medicina evolueaza, oamenii tot inconstienti sunt. Dovada, atitudinea ostila a multora in legatura cu vaccinul imptriva virusului papiloma(care genereaza cancerul de col uterin)

Eu sunt intru totul de acord cu ce a scris jenica. In ce priveste cazul prezentat de ory, eu consider ca nu ar trebui sa se gandeasca cu atata regret la acea mama care a murit. Pentru ca mama care moare pe masa de nastere sau in cazul de fata, in timp ce purta o sarcina, e considerata o mucenita. Ea s-a jertfit pentru propriul ei copil si n-a vrut sa si-l omoare... Insa sa stii sigur ca daca ar fi facut avort ca sa se salveze de la o posibila moarte NIMENI n-ar fi avut de castigat. Nici mama, pentru ca ce folos daca traiesti, dar iti omori copilul luandu-i posibilitatea de a se mantui? Ce folos daca traiesti sub povara unui omor, sub povara unui pacat care te va ormari intreaga viata? Nici copilul de 7 anisori n-ar fi avut nimic de castigat daca i se omora fratiorul, pentru ca sufletul acelui copil ar fi cerut razbunare de la Dumnezeu. Cum mama lui l-a privat pe el de viata, dar l-a lasat pe fratele lui sa traiasca? Si-apoi stim foarte bine ca pacatele parintilor au repercursiuni in viata copiilor:"parintii mananca aguride, iar fiilor li se strepezesc dintii". Iar pacatul avortului este extraordinar de mare, poate cel mai mare. Ganditi-va ca o mama care face avort este mai mare decat o mama care-si omoara copilul dupa ce l-a nascut si botezat. De cate ori auzim la televizor vreo stire despre o femeie care si-a omorat copilul pe la cateva luni, sau pe la cativa ani, gata sarim s-o judecam: "ca ce fel de mama e aia, e caine, nu mama etc" si toti am sari s-o batem, ni se pare strigator la cer. Insa cand auzim de cineva ca a facut avort, suntem INDIFERENTI, nu ne pasa sau ne dam dupa perdeaua emanciparii, drepturilor femeii etc. Acestea nu sunt decat inselari. Acum ganditiva si din punct de vedere logic, care e mai pacatoasa: o mama care si-a omorat copilul dupa ce a fost botezat(deci se poate mantui) sau o mama care-si omoara copilul in pantece(pentru ca asta inseamna avort...CRIMA)si-l priveaza de cel mai important lucru:mantuirea? Judecati si dumneavoastra: un copil privat de viata acesta, dar care isi gaseste salas in rai sau un copil privat si de aceasta viata, dar si de cea viitoare, condamnat sa traiasca vesnic in intuneric? Dar as avea multe de spus. O sa inchei acum, indemnandu-va cu ardoare sa urmariti acel documentar numit "Strigatul mut" in care este prezentat un avort chirurgical in toata grozavia lui. Acesta poate fi gasit pe site-ul www.vreausaaflu.ro unde sunt si alte filmulete, poze, informatii medicale si marturii despre avort. Nu trebuie nicidecum sa acceptam acest pacat ca fiind o chestiune necesara in anumite situatii. Nu, o crima nu a fost, nu este si nici nu va putea fi vreodata o solutie buna pentru nimic. Ganditi-va ca oricare dintre dumneavoastra puteati fi unul din acele milioane de copii avortati(din diferite motive:situatia materiala precara a parintilor, neacceptarea riscurilor de catre mamicile dumneavoastra etc...) Cum va simtiti? Nu-i asa ca motivele palesc atunci cand va ganditi ca puteati trai vesnic in intuneric fara sa vedeti vreodata nici macar lumina zilei, ce sa mai zic de lumina vesniciei din rai?

Alynna, ce spui tu e asa de aiuristic incat nu pare adevarat.
Copilului aluia de 7 ani nu ii trebuia o mucenita, ci o mama. Nu stiu, oameni buni, cine va baga in cap minunile astea?? E crima! Pacatul se iarta cu rugaciune, si sufletele copiilor nebotezati nici noi nu stim ce se intampla cu ele, si mila lui Dumnezeu e mare, iar Dumnezeu e mai mult bun si iubitor deact drept, dar copilul de 7 ani nu o sa ma aiba mama dreapta niciodata. Ce o sa spuneti cand copilul fara dragoste de mama o ia pe cai gresite? Nu se intampla neaparat asa, dar au fost cazuri multe in care copii care cresc fara mama nu cresc bine.
Nu vreau sa invinovatesc pe nimeni, si saraca moarta, Dumnezeu sa ierte, sunt sigura ca nici ea nu e fericita, dar daca doctorul a spus clar ca o sarcina e fatala...asculta ce spune doctorul! Lasa sa fie vina pe umerii doctorului, dar tu traiesti ca sa ai grija de copilasul care are asa de mare nevoie de tine. De aceea avem doctori trupesti pe lumea asta.

Da, avorturile care sunt facute dintr-un moft, sau fiindca "nu ne permitem un copil acum" sau eu stiu de ce sunt de neiertat. Dar cand e o situatie medicala ca in cazul de fata...
Medicina din ziua de azi nu mai e ca acum 50 de ani, nici ca acum 20 de ani. Doctorii au ecografe, si tot felul de aparate. Daca ei spun, in ziua de azi ca sarcina este fatala, eu zic ca trebuie asculatati. Da, stiu povestile cu "Doctorul i-a spus mamei sa ma avorteze, si uite acum sunt mitropolit." Asta era acum zeci de ani. In ziua de azi si daca faci toate analizele e greu ca un doctor bun sa greseasca in cazuri din astea.

dupa parerea mea shi Noesis shi Alinna au dreptate, shi vine unul care iubeshte dreptatea mai mult ca mine shi imi zice ca nu se poate ca amandoua sa aiba dreptate, ca shi in "gluma" cu rabinul ce trebuia sa rezolve problema shi atunci ii zic, da shi tu ai dreptate, dar trebuie sa adaug ceva: totushi solutzia nu ar trebui sa fie avortul sau desfranarea protejata, asha am impresia, ca orice avort e crima, shi crima fatza de propriul "sufletzel" e foarte grava... deci sigur mai trebuie sa existe shi altceva, un drum spre mai departe, un orcush pe valea care duce spre a nu face niciodata avort daca este cu putintza dar nic la a zamislii zeci de copii condamnatzi la umilintza shi saracie shi moarte din cauza bolilor shi nenorocirilor viitoare ale vietzii ca nu ai ce sa-i oferi shi cum sa-l ajutzi, ca trebuie sa ai shi grija lor shi dupa nashtere, ca mai ales dupa nashtere trebuie sa le portzi crucea ca shi parinte sau frate mai mare. Dar pe drumul asta f.f.f.f.f greu nicintr-un caz nu se ajunge cu filmuletzele astea groaznice de pe net prin care asishti la o crima chirurgicala... asta nu este calea... ci asta este pedeapsa deja, sa priveshi la astfel de filme shi ticaloshii in sperantza ca vor ajuta pe cineva... nu sunt convins ca ajuta ci asta e propaganda aluia criminal care itzi arata crima lui shi apoi tot el te invatza shi striga shi indeamna... ia uite ce fac eu, tu nu fa ca mine... deci vezi cata moralitate am? asta e exact ca shi chestia aia cu: hotzul al mare striga hotzii!

shi intr-adevar crima shi asupra ta sau asupra copilului tau tot suicid se numeshte deci ca shi mama nu potzi spune ca ai lasat copilul sacrificandu-te tu sau ai primit sa moara copilul dar ai supravietzuit tu deoarece ne aflam in fatza aceleiashi probleame a suicidului in ambele variante. Deci aici nu se mai poate pune problema drptei hotarari din partea mamei, ci exista o singura cale, medicul trebuie sa faca totul pentru mama dar shi pentru copil, este singura decizie, care a shi fost amintita mai sus de catre medicul cel bun, care a afirmat : "Voi salva shi mama dar shi copilul" asta este singura decizie medicala corecta, restul deciziilor nici nu trebuie sa existe d.p.d.v. medical... iar mama trebuie sa se adreseze medicului iar daca medicul o sfatuieshte altfel, ca sa decida ea intr-un fel sau altul, sa fuga de medicul acela ca de dracul.... sau sa il convinga sa faca aceleashi eforturi de salvare atat pentru mama cat shi pentru copil ca nu este unul mai important decat celalalt!

Daca femeia avea cancer la san, de exemplu, sarcina cu modificarile hormonale specifice ar fi agravat cancerul, sau l-ar fi redesteptat. De fapt, cam orice cancer- nu poate fi tratat pe parcursul sarcinii fara sa dauneze copilului.
O prietena a fost avertizata ca copilul are malformatii si nu a facut avort. La cateva minute dupa nastere copilul a murit, avea o malformatie severa si nu putea fi salvat oricum.
Sunt cazuri in care chiar doctori mari s-au inselat la ecografie. dar, cu mai multe pareri e mai bine.

"Insa sa stii sigur ca daca ar fi facut avort ca sa se salveze de la o posibila moarte NIMENI n-ar fi avut de castigat. Nici mama, pentru ca ce folos daca traiesti, dar iti omori copilul luandu-i posibilitatea de a se mantui? Ce folos daca traiesti sub povara unui omor, sub povara unui pacat care te va ormari intreaga viata? Nici copilul de 7 anisori n-ar fi avut nimic de castigat daca i se omora fratiorul"

As vrea sa te aud spunandu-i copilului care nu intelege de ce mamica lui nu mai vine acasa, sa se bucure! mama lui este o mucenita! ce fericire, si-a castigat mantuirea vesnica.Floricele pe campii, ce frumoasa este viata(cea vesnica,alta nu mai are) Bine a zis Noesis, copilul are nevoie de o mama. Cu cata indiferenta "la ce folos daca traiesti", e usor sa spui asta, pentru ca tu esti in viata si nu ai lasat un copil orfan. Copilul de 7 anisori si-ar fi castigat ocazia sa creasca intr-o familie.
De ce oare medicii cand au de ales, viata mamei are prioritate? Pentru ca respecta o etica. In secolul nostru, malformatiile sunt depistate din fazele incipiente ale sarcinii. Sa alegi sa duci pana la capat o sarcina care este sigur fatala, se numeste clar sinucidere. SI este pacat primordial

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca pe mamica care cu adevarat s-a mantuit. Este adevarat ca pruncul ramas singurel nu se poate mangaia cu ideea ca mama lui se bucura acum de vederea lui Dumnezeu, insa nu trebuie trecuta cu vederea voia lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa ne fie piatra de temelie in viata aceasta, caci la El este toata puterea nu la medici. Si prin acestia, tot Dumnezeu vindeca. Mie mi se pare singura alegere demna de facut pentru o femeie, aceea de a dori sa-si nasca pruncul cu tot riscul. Ar fi putut vorbi cu duhovnicul, si poate pt rugaciunile lui, Dumnezeu ar fi tinut-o in viata, au fost multe cazuri,insa a alege avortul in aceasta situatie aduce osanda sufletului mamei care opteaza pt el. Medicii s-au inselat in multe cazuri si s-au ucis copii nevinovati degeaba. Este trist ce s-a intamplat acum, insa cu adevarat femeia asta s-a mantuit!

Ba nu este precum spui erzbet, ca nu are dreptul nimeni sa decida viatza cui s-o pastreze shi cui sa o lase, sau ce or fi medicii nishte mici Dumnezei? Ei nu pot decide ca shi asha v-a muri cineva, ca atunci de ce sa nu ne taie pe totzi ca shi asha vom muri? poi nu?

Dar daca acel copil acum de 7 ani dar care v-a avea mama pana la batranetze, ajuns in fatza lui Dumnezeu v-a intreba , dupa moartea lui de la batranetze: -mama mea de ce nu este in rai? Poi atunci ce ii vei spune erzbet? Ca s-a dat pe mana unui medic foarte bun care pe baza malformatziilor shi deductziilor a decis ca e mai importanta viatza ei de 50 de ani decat a fratelui sau malformat de cateva zile? asta o sa-i spui?

Cine itzi garanteaza ca este fatala? Shi cine itzi garanteaza ca nu se mai poate face nimic pentru a scapa shi mama shi copilul cu viatza? Shi daca sa zicem ca totushi se gaseshte unul care poate raranta astea, atunci conform carei etici potzi sa iei decizia respectiva? Cum suna etica respectiva? Ce spune ea? ia sa vedem shi sa ne luminam shi noi cam ce zice? aaaaa ei te ajuta sa decizi tu shi sa-tzi asumi raspunderea pentru actul pe care o sa-l faca ei.... deci tzi-am zis ca daca nu fac totul sa salveze atat mama cat shi fatul, indiferent cine ramane in viatza inseamna ca te indeamna de la dracu.... shi sa fugi de ei.... la medicul cel bun sau sa-i convingi ca asha sa te ingrijeasca ca sa scapatzi amandoi asha cum o fi... ca mai bine mor amandoi shi mama shi copilul decat sa scape unul ca te-a ajutat un medic sa decizi sa te scapi de propriul tau copil, ca altfel mori.... sau oricum el va muri imediat ce se nashte.... sau intre timp.... poi lasa sa fie voia lui Dumnezeu, iar daca potzi sa-i ajutzi ajuta-i, dar nu ai dreptul sa decizi ca medic intre o mama shi un copil cine are dreptul sa traisca shi cine este condamnat la moarte... desi ar parea ca faci cuiva un bine... ca ai o etica, ca ai salvat o viatza din doua.... NU! ci la una i-ai luat viatza shi la cealalta sufletul! dar cu mana ei, ca a acceptat sa se dea pe mana ta de medic.....

Deci medicul trebuie sa nu decida ci doar sa salveze in aceiashi masura, shi doar sa intervina la momentul in care nu se mai poate face nimic pentru unul din ei ca sa-l salveze pe celalalt, doar atunci cand unul din ei a murit. Doar atunci ai dreptul dat de etica medicala sa-l salvezi pe celalalt. Altfel eshti nu eshti medic ci criminal, iar pacientzii sunt marfa pentru experientze pe oameni ???.

Ce trebuie sa faca o femeie cand are o sarcina extrauterina?

Dar vsovi!
Nu sunt iertate pacatele daca sunt spovedite si daca este pocainta??? Bine inteles ca sunt.Orice pacat poate fi iertat, numai sa iti para rau din inima. Mie mi se pare tare egoista si ne la locul ei aceasta mantuire pe care o capeti fiind egoista. Cati oameni oare nu sufera in jurul unei femei care putea fi salvata, dar s-a opus. Copii, parinti, sot, prieteni. Da, o sa spuneti ca nu se compara cu mantuirea de apoi. Dar eu ma intreb, daca este pacat sa iti parasesti copii pe care i-ai nascut si sa iti iei lumea in cap, oare nu este la fel de pacat sa iti parasesti copiii murind ca sa capeti mantuirea mai repede si mai usor? Nu zic ca e usor sa mori in urma unei sarcini, dar eu zic ca e mai greu sa te lupti toata viata, si sa ai grija sa iti tii copii pe drumul drept, si sa fii sotie buna...Poate ca acea femeie avea si parinti care or sa fie batrani si bolnavi. Cine o sa mai aiba grija de ei la batranete? Mie mi se pare tare inconstienta si egoista o decizie din asta.
Sa nu mai spunem. In cazul de mai sus -- copilul care ma gandesc ca a fost avortat sau a murit o data cu mama -- unde a mers, ca nu a fost botezat?

Sa fiu intr-o situatia din asta in care doctorul imi spune clar ca mor, mi-as asuma pacatul cu toata durerea de inima. Mantuirea nu ar trebui sa se capete usor si pe suferinta altora.

Eu cred ca decizia de a avea sau nu un copil revine parintilor.Vezi de multe ori familii cu 10-11 copii desi ei nu au unde sta,ce manca,o slujba,si bineinteles ca dupa aceea nu se pot ocupa de acei copii,care ajung de multe ori,pe la inchisori.Da,sigur,se poate intampla ca un astfel de copil sa ajunga un geniu,sa aiba o cariera stralucita......dar sansele sunt mici,ptr ca se ajunge intr-o situatie aproape fara iesire:educatia este conditionata de situatia materiala(si acum,sa nu spuneti ca este gratuita-asa o fi,dar la scoala iti cer bani ptr scoala,clasa,plus manuale,carti,dictionare,plus haine,caiete,etc,etc,parintii aleg de multe ori sa il opreasca dupa 10 clase(daca au noroc sa le faca si pe acelea),si cu 10 clase nu te angajeaza aproape nimeni.Plus mediul in care traiesc,ptr ca in multe din aceste familii violenta este prezenta,bautura.

Si daca alegi sa nu ai o relatie refuzi dreptul unui copil de a se naste.Si eu as fi preferat ca mama mea sa aleaga acesta varianta,decat sa ma nasc cu vreo boala genetica,sau intr-o familie si un mediu unde sa stiu ca nu am nicio sansa.

Tot spuneti ca medicul are dreptate.
1. Medicul e om si poate gresi (fara sa vrea).
2. Cred ca nu ati fost prin spitale in ultima vreme sa vedeti cata indiferenta exista, cata incompetenta la majoritatea medicilor. Daca azi vii la consult la un medic si maine se intampla sa fie alt doctor, acela nici nu se uita la tine...d

De ce nu se uitala tine? Pentru ca te-a consultat alt doctor. Stiu, pare total aiurea, insa asa se intampla in majoritatea cazurilor. Bine, exista si medici constiinciosi, care isi fac meseria, dar acestia sunt prea putini, sub 50%. Dar cred ca o sa fie si mai rau peste cativa ani, cand vor iesi medici cei care azi iau note de 4 si de 5 in facultate, fara sa le pese de nimic...Dar aceasta e alta problema. Deci, cum puteti fi siguri ca un medic are dreptate, cand in ultima vreme se intampla atatea nenorociri din cauza neglijentei si nepasarii acestora?

CAt de usor ne e noua sa stam si sa judecam, ba pe medic, ba pe mama!! In fond, daca nici un fir de par nu ni se clinteste fara voia lui Dumnezeu, inseamna ca acolo a fost si mana Lui. Cunosc o femeie sarmana care are acum 6 copii. Ea are cancer de col, iar cu al saselea copil a ramas insarcinata in timp ce facea citostatice. Le-a intrerupt in timpul sarcinii si le-a reluat dupa ce a nascut. Initial pornirea mea a fost sa o judec, ca e inconstienta etc. , ceilalti copii sunt mici si sunt asa saraci ca in toiul iernii copiii se duceau la scoala in sandalute. Apoi am inteles ca macar in astfel de probleme, nu am caderea a judeca! E trist cand un copil ramane fara mama. Sora mea avea 2 ani cand a ramas fara mama. Insa femeia aceasta a incercat sa mai dea o viata. Din pacate s-a intamplat sa se piarda 2. Cine a purtat in pantece o data stie ce inseamna dorul de a da viata a unui suflet. Daca a gresit, Dumnezeu sa o ierte pe mamica. Sunt convinsa ca Dumnezeu in bunatatea Lui o odihneste, iar ea se va ruga din ceruri pentru copilul ramas.
In ceea ce priveste decizia de a avea copii care ii priveste pe parinti: mi-a zis o prietena candva cu amar ca nu se mai fac copii cand vrea Domnul, ci cand vrea doamna!
A propos, ca decizia de a avea copii nu apartine doar parintilor, ci si lui Dumnezeu.

( ce frumoasa e teoria!! )

De fapt,cel putin in romania(dar in mai toate tarile),maj sarcinilor apar in mod "nepregatit".Si totusi,o minoritate aleg sa faca avort,si atunci sunt de obicei situatii extreme:de sanatate,financiare,cand cei doi au 13-14 ani,etc.Nu este treaba nimanui,dupa opinia mea,ce decid cei doi(sau doar mama)......oricum,nu cred ca exista multi oameni care sa nu se gandeasca de 1 milion de ori inainte de asta.Implica un risc destul de mare ptr sanatate,problemele morale care intervin(indiferent de religie sau de lipsa ei),relatia cu ceilalti.Este decizia lor,si consecintele(bune sau rele),le vor suporta tot ei.

PS:dap,sunt un pic feminista.

Potrivit este exemplul. In acele cazuri, tot mai rare, in care alegerea medicala trebuie facuta intre viata mamei si cea a copilului nenascut, este admisibil moral sa se acorde prioritate mamei. Aceasta nu pentru ca ea ar fi o "persoana" integra, in timp ce copilul este doar o "viata potentiala" - deoarece amandoi sunt oameni, in aceeasi masura - ci pentru ca mama isi are locul ei si responsabilitatea ei in familie, unde prezenta sa iubitoare influenteaza direct viata sotului si a celorlalti copii ai sai.
Cu toate acestea, o mama care isi da viata in mod voit, in favoarea copilului ei, savarseste actul cel mai profund de binefacere crestina. "Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are - spune Iisus - ca viata lui sa si-o puna pentru prieteni." (Ioan 15, 13). Insa orice decizie de acest gen trebuie facuta in lumina nevoilor si dorintelor membrilor familiei, intrucat familia ca intreg, constituie un trup ce reflecta iubirea dintre Hristos si Trupul Sau, Biserica (Efeseni 5). De aceea este recomandabil ca cei doi soti sa discute deschis si cinstit impreuna cu duhovnicul lor, o astfel de eventualitate inca din timpul fazelor primare ale sarcinii.

de ce ai impresia ca se intampla ceva rau?
nu prin locurile extrauterine iese cate un copil de 4-5Kg?
nu se lungeshte buricul shi ajunge el mai tarziu in locurile mai spatzioase?
ce atata filozofie cu sarcinile extrauterine? poi daca acolo ajung ei sa creasca, inseamna ca asha a lasta Dumnezeu shi e posibil sa nu patzeasca nimeni nimic, nici copilul shi nici mama, ca e mai important cel ce vine dupa tine de se mai roga cineva pentru tine...

ce sa faca o femei cu sarcina extrauterina? poi sa stea mai aproape de spital shi sa se ingrijeasca mai bine shi in caz de posibila hemoragie sa fie pe faza, sa aiba telefonul la indemana, o vecina, un taxi, o salvare shi un doctor pe care sa se poata baza ca v-a face tot posibilul sa salveze copilul shi apoi mama!

Ce sa fac? sa se bucure ca v-a avea un copil... shi sa aiba mai mare grija ca shi atunci cand sarcina nu este extrauterina deoarece copilul este cu un picior in prapastie, deci trebuie sa fie conshtienta co mica neglijentza o face ucigase a propriului sau copil.... iar barbatul ei, o v-a ura daca v-a constata ca nu a avut grija corespunzator de sarcina, adica s-a apucat sa faca eforturi peste puteri, sau a facut lucruri rele ce duc la avort spontan... asta sa faca.... dar ce shtiu eu? poi nu trebuia sa ne spui dumneata erzbet? poi nu dumneata ai ceva valeentze medicale? eu habar n-am, imi dau shi eu cu parerea, dar nu shtiu....

ei ce sa faca? sa se roge pentru sarmanul copilash care este cu un picior in groapa, aia sa faca o mama cu sarcina extrauterina.... sau ce sa fac? spune shi tu ce e de facut?

Pai, la o sarcina extrauterina copilul(embrion, nu ajunge la stadiul de fat) nu are oricum sanse de supravietuire. Se nideaza in trompa uterina, care nu are aceleasi conditii ca uterul, apoi creste pana sparge trompa si produce abdomen acut chirurgical. Medicii opereaza in urgenta, scot si trompa rupta, curata hemoragia (masiva). Daca copilul nu ar supravietui oricum, alegerea e simpla: sa traiasca mama. Oricum, diagnosticul e pus de cele mai multe ori in acut, cand deja e sparta trompa.
Sarcina extrauterina se considera ca nu poate fi prevenita. Apare datorita unei inflamatii, infectii, sau endometrioze, sau fara cauza evidenta. Sunt pareri ca ar fi risc mai mare la cele care poarta sterilet ca metoda de contraceptie(destul de controversate, unii zic ca o previne).Mai poate apare la fertilizarea in vitro.