Va dau si eu un verset clar:
"Adevãrat vã spun cã vamesii si curvele merg înaintea voastrã în Împãrãtia lui Dumnezeu."(Matei cap.21:31). Sunt spusele Domnului Iisus Hristos asa ca au mare greutate. Ce se intampla daca la scoatem din context? Ne apucam de hotii si curvie.

Dvs. ati scos din context un verset ca sa iasa o interpretare pe placul dvs. Este vorba de versetul din 1 Corinteni cap 10:25 (nu vers. 2). In capitolul 1 Corinteni cap 10 se trateaza o anumita problema: mancarea jertfita idolilor. Cine este interesat de adevar sa citeasca cu atentie 1 Corinteni cap. 10:23-33 si 1 Corinteni cap.8:1-13(unde este tratata aceeasi problema). Redau, totusi, niste versete:

"Dar nu toti au cunostinta aceasta. Ci unii, fiind obisnuiti pînã acum cu idolul,mãnîncã un lucru ca fiind jertfit unui idol; si cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plãcuti lui Dumnezeu: nu cîstigãm nimic dacã mîncãm din ea, si nu pierdem nimic dacã nu mîncãm. Luati seama, însã, ca nu cumva aceastã slobozenie a voastrã sã ajungã o piatrã de poticnire pentru cei slabi. Cãci dacã te vede cineva pe tine care ai cunostintã, cã sezi la masã într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el sã mãnînce din lucrurile jertfite idolilor?si astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunostinþe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos! Dacã pãcãtuiti astfel împotriva fratilor, si le rãniti cugetul lor slab, pãcãtuiti împotriva lui Hristos.
De aceea, dacã o mîncare face pe fratele meu sã pãcãtuiascã, nu voi mînca niciodatã carne, ca sã nu fac pe fratele meu sã pãcãtuiascã.(1 Corinteni cap 8:1-13).

Aceleasi probleme (mancare jertifita idolilor, cugetul celui slab, etc.) sunt tratate si in 1 Corinteni cap. 10, de unde dvs. ati "extras" un verset ca sa va argumentati teoria.

Domnule Ovidiu, este traba dvs. daca nu va place adevarul, dar ganditi-va ca mai sunt si alte persoane care citesc postarile dvs., care nu cunosc bine Sfanta Scriptura si pot fi duse in eroare.

Nu am o impresie slaba despre intelectul dvs. Dimpotriva, consider ca sunteti mult mai bine pregatit decat mine, din acest punct de vedere. Capacitatea dvs. intelectuala, daca ar fi insotita si de o dorinta sincera dupa adevar, ar fi un mare castig.

Daca tot ati postat inca un verset din Faptele apostolilor cap. 10, de ce nu postati mai multe? "Ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat"(Faptele apostolilor cap. 10:14). Avand in vedere pregatirea dvs., eu cred ca stiti bine ca in acest verset nu este vorba nicidecum despre mancare. In Fap. ap. cap 10., apostolul Petru are o vedenie, cu tot felul de dobitoace si taratoare. I se spune "Petre, scolate, taie si mananca"(vers. 13). "Nicidecum Doamne", a raspuns Petru, "caci niciodata nu am mancat ceva spurcat sau necurat"(vers.14) "Si glasul i-a zis:"ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat"(vers. 15). Ce vrea sa spuna acest verset 15? Vedenia aceasta se repeta de trei ori. "Petru nu stia ce sa creda despre intelesul vedeniei"(vers. 17). Apostolul nu s-a grabit sa interpreteze in stilul dvs. El stia ca Dumnezeu este neschimbator. Stia ca daca Dumnezeu a impartit de la inceput animalele in curate si necurate, acest lucru nu se va schimba. Ce se intampla in continuare? La apostolul Petru vin niste "neamuri"(neevrei). Ce va face apostolul? Va merge cu ei sau nu va merge? "Stiti", le-a zis el, "cã nu este îngãduit de Lege unui Iudeu sã se însoteascã împreunã cu unul de alt neam, sau sã vinã la el; DAR DUMNEZEU MI-A ARATAT SA NU NUMESC PE NICI UN OM SPURCAT SAU NECURAT"(Fap. ap. cap 10:28). Si sfantul apostol a inteles ca trebuie sa-si schimbe atitudinea fata de oameni nu fata de animalele curate sau necurate.

Pentru cei interesati de adevar (si pentru d-l Ovidiu): cititi cu atentie Faptele apostolilor cap. 10:1-34. Acolo totul este limpede. Insusi apostolul Petru da explicatii (nu marian sau Ovidiu).

Din toata insiruirea pe care ati postat-o, ar trebui sa inteleg, printre altele, ca CELE ZECE PORUNCI, nu mai trebuiesc respectate (in special porunca a patra).

Avand in vedere ca titlul acestui topic este "Despre sfanta traditie", propun sa mutam discutia pe topicul "Despre baptisti, penticostali, adventisti". Cred ca este mai potrivit. La aproape toate intrebarile si insinuarile puse de dvs., v-am mai raspuns pe acel topic. Nu e nimic, am s-o fac din nou si cu argumente noi (nu poti in, postarile pe un forum, sa epuizezi toate argumnetele biblice - ar iesi cateva volume de tratate teologice).

Se pare ca nu m-ati inteles. O sa fiu mai explicit. Dau cateva exemple de obiecte de cult (lucrurile lui Dunezeu) folosite in Vechiul Testament: sfesnicul cu sapte brate, masa pentru punerea painilor, altarul tamaierii, altarul arderilor de tot, etc. Acum, va rog, dati-mi si dvs. cateva exemple de obiecte de cult folosite in Noul Testament, dupa moartea, invierea si inaltarea Domnului Iisus Hristos (adica, obiecte folosite de crestinii din primul secol).

Potirul a fost nelipsit de la ,,frangerea painii', adica de la ritualul Sfintei Liturghii reprezentand paharul folosit de Mantuitorul la Cina cea de Taina (Matei 26,27), despre care Sf. Ap. Pavel spune:,, Paharul binecuvantarii pa care il binecuvantam, nu este oare, impartasirea cu sangele lui Hristos?'(I Cor 10,16)
Discul reprezinta talgerul sau blidul din care a luat painea Mantuitorul si a frant (Marcu 14,20)
Multe din obiectele de cult precum sunt cadelnita sau catuia, candelele, sfesnicul au fost preluate din Templul Vechiului Testament ca si icoanele dealtfel:
18. Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului;
19. Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului.
20. şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.
21. Apoi să pui acest capac deasupra la chivot, iar în chivot să pui legea ce îţi voi da.
22. Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel.(Iesirea 25,18-22)
Cum crezi ca statea Moise in fata lui Dumnezeu care-i se arata intre cei doi heruvimi, cumva in picioare sau cu fata la pamant cum il vedem pe Iosua, urmasul sau ca face?
Atunci Iosua şi-a sfâşiat veşmintele sale, a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului şi a stat aşa până seara şi el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat pulbere pe capetele lor. (Iosua 7,6)
Se inchinau ei acolo inaintea unui lucru facut de maini omenesti sau cumva se impidicasera? Voi asta nu ati inteles: diferenta intre icoana care este chip al unor persoane sfinte precum Heruvimii de pe capacul Chivotului sau tesuti in panza cortului si in panza ce despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor, chipul lui Hristos si al Sfintilor si idolii care erau chipul unor fiinte ce nu aveau existenta reala (dagon, astartele, baal) sau chipul unor animale (vitelul de aur). Icoanele sunt mijlocitoare de har si facatoare de minuni precum Chivotul, toiagul lui Moise, cojocul lui Ilie. Materia este mijlocitoare de har. Mantuitorul a inviat si S-a inaltat cu trupul pe care nu L-a parasit.

Crucea- pentru noi altarul de jertfa al Mantuitorului. Nu este obiect de tortura, de buna voie S-a jertfit, daca S-ar fi rusinat ar fi ocolit crucea. Insa in Cruce intalnesc iubirea nemarginita a lui Dumnezeu. Daca in vechime altarul de jertfa era sfant, loc sacru, de ce nu si Noul Testament?

in noul testament nu mai exista jertfa

Imi pare rau, Hristos este in stare de jertfa, o stare de jertfa despre care ne vorbeste Apocalipsa. Noi nu discutam de comemorari, ci de reacualizari. Hristos nu mai moare, dar pentru fiecare generatie se prelungeste in stare de jertfa.

cam confuz

:D... asta-i cea mai buna poanta... confuz... adica in ceatza... adica voi adventishtii avetzi claritate... poi ramanetzi voi cu "claritatea" ca noi cautam limpezimea... inimii...:)

In ortodoxie se numeste "intuneric supraluminos", intuneric datorita supraabundetei de lumina, nu intuneric propriu-zis.

Exista vre-un exemplu in care apostolii umblau cu crucea (obiect)? Va rog sa-mi aratati, daca exista. Eu stiu ca apostolii propovaduiau Crucea lui Hristos referindu-se la jertfa Sa Mantuitoare (1 Corinteni cap 1:17-31). Dar nu aveau la ei nici o cruce si nici nu-si faceau semnul crucii.

Da s-au gasitun fel re medalioane din lut cu semnul crucii ce se purtau la gat.

In Transilvania s-au descoperit mai multe opaite din bronz si lut cu semnul crucii pe ele socotite a fi din sec. IV-V. Ele se gasesc la Muzeul Brukenthal si Muzeul National de Istorie.
Catacombele de langa Roma pastreaza si azi pe peretii lor semnul crucii si icoane din perioada prigoanelor: sec. I-IV

Sfanta Scriptura de ce nu pomeneste despre folosirea obiectelor de cult?

Pentru ca Sfanta Scriptura cuprinde doar invataturile esentiale ale Mantuitorului si Epistolele ocazionale scrise pentru anumite nevoi si precizari crestinilor, nu cuprinde cum se savarseau slujbele la toate actele cultice si folosirea obiectelor de cult majoritatea preluate din V.T.: Botez, Euharistie, Cununie, Hirotonie, Spovedanie, etc. Acestea au fost lasate prin cuvant:15. ,,Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.,,

"Sfanta Scriptura cuprinde doar...", spuneti dvs. Se vede parerea pe care o aveti despre insuficienta Sfintei Scripturi.

"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat". Apostolul Pavel le vorbeste crestinilor despre predaniile pe care le-au invatat deja nu despre predaniile care urmeaza a fi adaugate.

Cunoasteti vre-un verset din Sfanta Scriptura, in care sa fim indemnati sa urmam invataturi ce urmeaza a fi adaugate celor deja existente, pe vremea apostolilor?

"Dar chiar dacã noi însine sau un înger din cer ar veni sã vã propovãduiascã o Evanghelie, deosebitã de cea pe care v-am propovãduit-o noi, sã fie anatema!
Cum am mai spus, o spun si acum: dacã vã propovãduieste cineva o Evanghelie, deosebitã de aceea pe care ati primit-o, sã fie anatema!"(Galateni cap.1:8-9)

Iata marturia faptului ca in Evanghelii nu s-a scris tot ce a facut Hristos, dar voi nu vreti sa intelegeti:
25. Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin.(Ioan 21,25)
Iar tu de ce trunchiezi textul:,,Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, ,,fie prin cuvânt, fie prin epistola noastrã.
De unde stii tu ca ce a invatat prin cuvant este identic cu ce a scris? Tu ai vre-o dovada in acest sens?

Predaniile vorbesc despre ce a mai facut Domnul Iisus Hristos?

Insinuati ca Sfintele Evanghelii sunt incomplete, pentru invatatura noastra? Sau, ce intelegeti din versetul postat (Ioan 21:25)?

Am mai multe dovezi. Iata una:

"Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri... sa invatati SA NU TRECETI PESTE CE ESTE SCRIS".(1 Corinteni 4:6).

Iar ai scos din context:4. Caci, cand zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti?
5. Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut voi si dupa cum i-a dat Domnul fiecaruia.
6. Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca.
6. Si acestea, fratilor, le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca sa invatati din pilda noastra, sa nu treceti peste ce e scris, ca sa nu va faliti unul cu altul impotriva celuilalt.
7. Caci cine te deosebeste pe tine? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?

Aproape toata aceasta epistola e impotriva dezbinarii lor.

Marturia Sfantului Siluan Athonitul despre smerita cugetare

Am suferit timp indelungat, pentru ca nu cunosteam calea Domnului. Insa acum, dupa multe suferinte si prin Duhul Sfant, am aflat voia lui Dumnezeu. Trebuie sa implinim cu precizie toate poruncile Domnului (Matei 28,20), caci acesta este drumul care conduce la imparatia cerurilor. Nu-ti inchipui insa ca Il vei vedea pe Dumnezeu, ci smereste-ti sufletul si cugeta ca dupa moarte vei fi aruncat in intuneric si vei fi chinuit si-L vei dori pe Domnul cu dor si cu durere.

Cand varsam lacrimi si ne umilim sufletul, atunci ne pazeste harul lui Dumnezeu. Insa, daca uitam plansul si umilinta, vom fi tarati de ganduri si vedenii. Sufletul smerit nu are vedenii si nu le doreste, ci se roaga la Dumnezeu cu mintea curata. Dar mintea cea plina de slava desarta nu e niciodata curatita de ganduri si de nalucire si poate cu usurinta sa ajunga sa-i vada pe diavoli si sa convorbeasca cu ei. Aceasta o scriu deoarece eu insumi m-am aflat in aceasta stare nenorocita.

Ii rog pe toti oamenii sa ne intoarcem la pocainta si atunci vom vedea mila lui Dumnezeu. Si pe cei care au vedenii si le primesc cu credinta ii rog sa inteleaga ca din pricina asta apare in ei mandria si impreuna cu ea dulceata slavei desarte in care nu poate vietui duhul smerit al pocaintei. Si aici este primejdia, pentru ca e cu neputinta sa-i invingi pe vrajmasi fara sa ai smerenie.

Eu insumi am fost amagit de doua ori. Prima oara, vrajmasul mi-a aratat lumina si cugetul mi-a zis: "Primeste-o, este har!". A doua oara, am avut o vedenie si era sa pier din cauza ei. La sfarsitul unei privegheri, cand au inceput sa cante "Toata suflarea sa laude pe Domnul", am auzit cum imparatul David canta in ceruri laudele lui Dumnezeu. Stateam in strana si mi s-a parut ca nu exista nici acoperis, nici turla si ca vad cerurile deschise. Am povestit aceasta vedenie la patru persoane duhovnicesti, dar nici unul nu mi-a spus ca am fost inselat de vrajmas. Iar eu ma gandeam ca diavolii nu pot sa-L laude pe Dumnezeu si, prin urmare, aceasta vedenie nu este de la vrajmas. Dar ma razboia amagirea slavei desarte si am inceput iarasi sa vad diavoli. Atunci am inteles ca am fost inselat si le-am marturisit pe toate duhovnicului, cerandu-i sa se roage pentru mine. Si datorita rugaciunilor lui am fost salvat si pururea il rog pe Dumnezeu sa-mi daruiasca duhul smereniei.

Si daca m-ar intreba cineva ce daruri vrei de la Dumnezeu, i-as raspunde: duhul smereniei, care il multumeste pe Domnul mai mult decat toate. Fecioara Maria a devenit Nascatoare de Dumnezeu datorita smereniei ei si este laudata in cer si pe pamant mai mult decat toti. Ea s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu: " Iata roaba Domnului" (Luca 1,38). Si noi suntem datori sa-i urmam Sfintei Fecioare.

De doua ori am fost amagit. Prima oara a fost la inceput si eram neincercat, tanar ucenic si Domnul m-a milostivit degraba. A doua oara insa, a fost de vina mandria si am suferit mai mult pana sa ma vindece Domnul, cu rugaciunile duhovnicului meu. Amagirea s-a intamplat dupa o vedenie pe care am primit-o. La patru persoane duhovnicesti am povestit acea vedenie si nici unul din ei nu mi-a spus ca vedenia provenea de la vrajmasul si dupa aceea ma razboia amagirea slavei desarte. Cu timpul insa, am inteles singur greseala mea intrucat diavolii au inceput din nou sa mi se arate nu numai noaptea, dar si pe parcursul zilei. Sufletul ii vedea, dar nu se temea, pentru ca simteam alaturi de mine mila lui Dumnezeu. Si in felul asta am suferit multe din partea diavolilor. Si daca Domnul nu mi-ar fi dat sa-L cunosc prin Duhul Sfant, si daca nu m-ar fi ajutat Prea Sfanta si Buna Fecioara, atunci as fi deznadajduit de mantuirea mea. Insa acum, sufletul meu nadajduieste neclintit in mila lui Dumnezeu, cu toate ca prin lucrarile ce le-am facut merit sa fiu schingiuit si pe pamant, si in iad.

Pentru mult timp nu puteam sa inteleg ce mi se intampla. Ma gandeam: "Eu nu judec pe nimeni, gandurile urate le alung, fac ascultare cu grija, mananc cu cumpatare, ma rog neincetat... De ce deci prefera diavolii sa stea pe langa mine? intelegeam ca ma aflu pe o cale gresita, dar nu puteam pricepe cauza. Cand ma rugam, diavolii dispareau pentru o vreme, dar dupa aceea iarasi reveneau. Pentru mult timp, sufletul meu s-a aflat in aceasta agonie. Am vorbit despre aceasta catorva parinti batrani; ei taceau si eu ramaneam nedumerit.

Intr-o noapte stateam in chilia mea si, iata, chilia s-a umplut de diavoli. M-am rugat fierbinte, Domnul i-a izgonit, dar au venit inapoi. Atunci m-am ridicat sa fac cateva metanii in fata icoanelor, dar diavolii m-au inconjurat si unul statea inaintea mea astfel, incat nu puteam sa fac metanii la icoane, caci ar fi parut ca ma inchin in fata lui.
Atunci m-am ridicat si am zis:
-Doamne, Tu vezi cum vreau sa ma rog la Tine cu mintea curata, dar diavolii nu ma lasa. Spune-mi ce trebuie sa fac ca sa plece de la mine?
Si Domnul a raspuns in sufletul meu:
- Asa ii razboiesc diavolii pe cei mandri.
Am zis:
- Doamne, Tu esti milostiv, sufletul meu Te cunoaste; spune-mi ce trebuie sa fac pentru ca inima mea sa se smereasca? Si Domnul mi-a raspuns in suflet:
- Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!

Asta este Sfanta Traditie Ortodoxa a Sfintilor Parinti. Aveti voi asa ceva?

Haideti sa luam versetul in context. Putem lua chiar in contextul Bibliei.

Din versetele postate de dvs., se vede cum apostolul Pavel vrea sa arate cat de lipsiti de importanta sunt ei ca oameni in comparatie cu Dumnezeu si cu Cuvantul Sau. "Sa invatati din pilda noastra, SA NU TRECETI PESTE CE E SCRIS".

Pentru zilele noastre, apostolul Pavel ne invata sa nu ne falim cu anumiti oameni. Lucrarea este a lui Dumnezeu iar oamenii sunt doar simpli lucratori.

Nu avem. Avem, in schimb Sfanta Scriptura.

Litera (Bibliei) ucide, iar Duhul face viu. Noi avem exemple vii de Sfinti traitori cu viata sfanta care au ajuns prin implinirea cuvintelor Mantuitorului ,,cine vrea sa fie desavarsit sa vanda averea sa si s-o imparta saracilor, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.,, la adancul smereniei dupa exemplul Lui. Acestia sunt calugarii si pusnicii ortodocsi.

Si eu care credeam ca Litera Bibliei e plina de Duhul Sfant.

Interesant este ca si dvs., dupa ce faceti acea afirmatie referitoare la Litera Bibliei, dati un citat din Biblie, din inataturile Mantuitorului. Acuma lamuriti-ma, sunt invataturile Mantuitorului, pe care le gasim numai in Sfanta Scriptura, pline de Duhul Sfant sau nu sunt?

Marele actor rus, Alexandr Rostovtev, de la Teatrul Mare din Moscova,pe vremea comunismului poststalinist, trebuia sa joace intr-o piesa batjocoritoare la adresa credintei crestine. Trebuia sa citesca, pe scena, vre-o doua versete din Predica de pe Munte, a Mantuitorului. Apoi, plictisit, trebuia sa arunce Biblia si sa strige "Vreau fracul si jobenul" si sa plece la cafenea. Pe cand recita cuvintele "ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati...", un tremur i-a cuprins glasul si nu s-a mai putut opri sa citeasca mai departe, cu glas tare, Cuvintele Matuitorului. Scurtez povestirea. Inainte sa cada cortina si sa navaleasca KGB-istii peste el, Rostovtev a strigat din rasputeri: "Doamne, ai mila si de mine cand vei veni in Imparatia Ta!"

Ele sunt pline de Duhul Sfant, ceea ce nu presupune in mod automat ca si cel ce citeste si se apuca sa le interpreteze dupa minte lui, se umple de Duhul Sfant mai ales daca ii lipseste smerenia, cum se intampla in cazul tau. Insusi faptul ca eviti sa intri pe topicul ,,Talcuirea Sfintei Scripturi,, dovedeste ca putina constiinta care o mai ai te mustra pentru faptul ca nu ai dreptul sa talcuiesti Biblia dupa mintea ta asa cum spune Sf Ap Petru:20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia; (2Petru 1,20)

Insusi faptul ca nu am mai intrat pe acel topic dovedeste ca nu mai vreau sa intru. Cauza: cum vreti sa va raspund la cele cateva articole kilometrice pe care le-ati postat (prin copiere). As putea sa postez si eu o sumedenie de articole. Si, ce ar iesi. Orice, numai discutie pe forum nu.

Referitor la versetul din 1 Petru 1:20. Mie imi place sa-mi talcuiasca proorociile insusi Mantuitorul sau Sfintii Apostoli. Si aceste talcuiri se gasesc chiar in Sfanta Scriptura. Trebuie doar sa te rogi la Bunul Dumnezeu sa ti le descopere si sa incepi sa le cauti.

Asa o fi la voi, dupa cum au facut Miller si White asa v-au invatat si pe voi in a talcui dupa mintea fiecaruia Biblia, dar la noi la ortodocsi ca sa te lumineze Sfantul Duh pentru a talcui corect Sfanta Scriptura, trebuie mai intai sa te lepezi de toate patimile, mai ales de mandrie si asta au facut-o Sfintii Parinti.

Domnul Iisus Hristos este Cuvantul intrupat(Ioan 1:14). Sfanta Scriptura este Cuvantul scris. Asa cum Domnul Iisus Hristos a vorbit direct pacatosilor la fel le vorbeste si Cuvantul scris, Sfanta Scriptura.

Putem asculta si talcuirile Sfintilor Parinti. Eu ascult de talcuirile Sfintilor Apostoli Pavel, Petru, Iacov etc. si mai ales de talcuirile facute de Insusi Mantuitorul.

Mantuitorul a dat puterea de a invata sfintilor si pastorilor si apostolilor (Matei, 28, 20), iar nu multimilor. Apostolii erau trimisi de Hristos ca sa invete (si sa savarseasca Tainele. Iar Sfantul apostol spune: "Cum vor propovadui, daca nu vor fi trimisi?" (Rom., 10, 15). Cine i-a trimis pe Miller si sotii White sa propovaduiasca (si pe tine impreuna cu toti ai tai) Sfantul Pavel incredinteaza episcopului Timotei, din Efes, sarcina de a invata in Biserica, si nu tuturor credinciosilor din Efes. Acelasi apostol spune corintenilor: "Oare toti sunteti apostoli, oare toti sunteti invatatori?" (I Cor., 12, 19). Acelasi apostol spune despre episcop, preot si diacon ca trebuie sa fie destoinici a invata pe altii (I Tim., 3, 2; Tit, 1, 9). Nu spune insa acelasi lucru despre toti credinciosii.
Cum poti tu sa talcuiesti pe Sf Pavel cand iata ce arata marele apostol Petru in epistola sa, cand, referindu-se la epistolele marelui apostol Pavel, zice ca in ele sunt unele lucruri "anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru, 3, 16). De unde atata mandrie sa te crezi mai destept decat un Apostol?

Atunci cand, prin mila lui Dumnezeu am descoperit credinta ortodoxa, nu am mai avut nici o dorinta sa ma uit inapoi la Protestantism si la ,,metodele lui de a studia Biblia. Din nefericire am descoperit ca metodele si presupunerile protestante au infectat si anumite cercuri din Biserica Ortodoxa. Motivul este, asa cum am aratat mai sus, faptul ca abordarea protestanta a Scripturii este infatisata drept ,,stiinta. Unii ortodocsi cred ca fac o mare favoare introducand aceasta eroare in seminarile si parohiile ortodoxe. Dar nu este nimic nou in aceasta; asa a incercat din totdeauna erezia sa patrunda in Biserica si sa-i insele pe cei credinciosi. Asa cum a spus Sfantul Ireneu, la inceputul discursului impotriva ereziilor din vremea lui:
,,Prin cuvinte mestesugite si credibile, ei atrag cu siretenie pe cei simpli, pe care ii determina sa ia in considerare sistemele lor; dar sfarsesc prin a-i distruge atunci cand ii initiaza in blasfemiile lor. Intr-adevar, eroarea nu este niciodata prezentata in goliciunea malformatiilor ei, ci cu siretenie este ambracata in haine atractive, ca sa para celor neancercati mai adevarata decat adevarul.
Ca nimeni sa nu inteleaga gresit, doresc sa fiu foarte clar: abordarea Ortodoxa a Bibliei nu este bazata pe o cercetare ,,stiintifica,, a Bibliei. Pretentia ei de a intelege Scriptura nu provine din faptul ca ar dispune de informatii arheologice mai complete, ci dintr-o relatie speciala cu Autorul Scripturii. Biserica Ortodoxa este trupul lui Hristos, stalpul si temelia Adevarului si mijlocul prin care Dumnezeu a scris si a pastrat Scripturile. Biserica Ortodoxa intelege Biblia deoarece ea este mostenitoarea unei traditii vii care incepe cu Adam si se continua pana in ziua de azi. Adevarul acestui fapt nu poate fi ,,demonstrat in laborator. Omul trebuie sa fie convins de Duhul Sfant si sa experimenteze viata lui Dumnezeu in Biserica.
Intrebarea pe care o pun in acest punct protestantii este de unde stim ca traditia ortodoxa este cea dreapta, sau, chiar mai mult, daca exista o astfel de traditie adevarata. In primul rand, protestantii ar trebui sa studieze istoria Bisericii. Ei vor descoperi acolo ca exista o singura Biserica. Aceasta a fost de la inceput credinta Bisericii. Crezul Nicean declara acest adevar intr-un mod neechivoc: ,,Cred in una Sfanta, soborniceasca si apostolica Biserica. Aceasta declaratie, pe care cele mai multe denominatii protestante spun ca o accepta, nu s-a referit niciodata la vreo ,,biserica invizibila si pluralista, cu mii de neantelegeri doctrinare. Sinodul care a canonizat Crezul (ca de altfel si Scriptura) i-a anatemizat pe cei din afara Bisericii, indiferent daca erau eretici, ca de exemplu montanistii, sau schismatici ca donatistii. Ei nu au spus, ,,Nu suntem de acord cu montanistii din punct de vedere doctrinar, dar ei fac parte din Biserica asemenea noua. Din contra, acestia au fost exclusi din comuniunea cu Biserica si au fost reprimiti in Biserica doar prin Sfantul Botez (in cazul ereticilor) sau prin miruire (in cazul schismaticilor) (Al doilea Sinod Ecumenic, Canonul VII). Chiar si rugaciunile comune cu cei din afara Bisericii erau interzise (Canoanele Sfintilor Apostoli, canoanele XLV, XLVI). Spre deosebire de protestanti care fac eroi din cei care se rup de un grup pentru a forma unul nou, in Biserica din primele veacuri aceasta era considerata ca unul din cele mai grave pacate. Asa cum a avertizat Sf. Ignatiu de Antiohia (un ucenic al Apostolului Ioan), ,,Sa nu va inselati fratilor, nici unul din cei care urmeaza pe altul intr-o schisma nu va mosteni imparatia lui Dumnezeu, nici unul care urmeaza invataturile eretice nu este de partea adevarului (catre Filadelfieni, 5:3).
Motivul insasi al miscarii protestante a fost existenta abuzurilor papale, care nu au existat inainte ca Vestul Roman sa se fi desprins de Ortodoxia Rasariteana. Multi teologi protestanti moderni au inceput sa priveasca din nou la acest prim mileniu al Crestinismului nedivizat si sa descopere marea comoara pe care Vestul a pierdut-o (ca rezultat, multi devin ortodocsi). Evident, una din urmatoarele afirmatii este adevarata: (1) nu exista o Traditie corecta si deci portile iadului au biruit Biserica si atat Evangheliile cat si crezul Nicean gresesc, (2) adevarata credinta se gaseste in papism, cu dogmele lui schimbatoare definite de un Papa infailibil, sau (3) Biserica Ortodoxa este Biserica fondata de Hristos, care a pastrat cu credinta Traditia Apostolica. Protestanti au de ales intre relativism, Catolicism sau Ortodoxie.

Intradevar, Sfantul Apostol Pavel scrie unele lucruri "anevoie de inteles". Dar, explicatia se gaseste tot in Sfanta Scriptura. Insusi Apostolul Pavel se explica in cele 14 epistole ale sale. Daca citesti, cu rugaciune, Sfanta Scriptura, poti gasi explicatie la multe cautari. Este adevarat ca, la inceput, ai nevoie de indrumare. Eu am primit-o, de la niste persoane nepotrivite pentru asa ceva: niste martori a lui Iehova. Dar asta nu a contat prea mult. Adancirea in Sfanta Scriptura mi-a aratat ca indrumatorii mei ma indreptau spre o cale gresita. Asa ca, am ajuns la concluzia ca tot Sfanta Scriptura iti desluseste ceea ce nu ai inteles. Astazi, sunt tot mai convins de acest adevar.

Daca ai inteles si recunosti ca ,,la inceput, ai nevoie de indrumare,, ti-ai pus intrebarea i-a indrumat cineva pe Miller si sotii White sa talcuiasca Biblia in felul acesta cu toate ,,profetiile,, gresite despre a doua venire si restul invataturilor? Nu au avut indrumator decat pe ei insisi, mai bine zis pe diavolul arhicon-teolog care i-a facut doctori in teologie peste noapte.

,,Asa ca, am ajuns la concluzia ca tot Sfanta Scriptura iti desluseste ceea ce nu ai inteles. Astazi, sunt tot mai convins de acest adevar.,,

Cum poti tu sa treci cu vederea faptul si cuvintele:20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia; ("Petru 1,20)
si 20. Cele mai presus de tine nu le cauta si cele mai tari decat tine nu le iscodi...3. Ca pe multi i-a inselat parerea lor si socoteala rea a facut sa alunece cugetele lor. Iisus Sirah 3,20-23)
Citeste si acest text al Sfantului ierarh Ignatie Briancianinov din cartea ,,Despre inselare,, in care vorbeste despre cei care-si dau cu parerea fara a cere sfatul
"Parerea" este alcatuita din socotinte mincinoase si simtiri mincinoase; potrivit cu aceasta insusire a ei, se afla pe de-antregul in partea tatalui si intruchiparii minciunii diavolul. Cel ce se roaga silindu-se sa descopere in inima simtirile omului nou, neavind putinta de face aceasta, le inlocuieste cu simtiri nascocite de el, nesabuite, la care nu intarzie a adauga lucarea duhurilor cazute. Socotind adevarate si izvorate din har simtirile gresite, atat ale sale cat si cele rele de la demoni, el capata niste pareri pe potriva acelor simtiri care, necontenit insusindu-si-le inimii si intarindu-se in ea, ele hranesc si inmultesc parerile mincinoase; fireste ca dintr-o asemenea nevointa gresita iau nastere amagirea de sine si inselarea diavoleasca - "parerea". "Parerea nu ingaduie celor parute sa ia cu adevarat fiinta" - a spus Sfantul Simeon, Noul Teolog. Cel caruia i se pare ca este despatimit nu se va curata niciodata de patimi; cel caruia i se pare ca este plin de har nu va primi niciodata har; cel caruia i se pare ca este sfant nu va ajunge niciodata la sfintenie. Sa fie limpede: cel ce socoate ca are lucrari duhovnicesti, virtuti, merite, daruri harice, care se maguleste si se desfata cu "parerea", prin aceasta "parere" ingradeste lucrarilor duhovnicesti, virtutilor crestine si harului Dumnezeiesc intrarea in el si deschide larg poarta pentru imbolnavirea de pacat si pentru demoni. Pentru cei molipsiti de "parere", deja nu se mai afla nici o putinta de sporire duhovniceasca: ei au nimicit aceasta putinta jertfind pe altarul minciunii insesi principiile pe care se intemeiaza lucrarea omului, lucrarea mantuirii sale, si anume felul in care el priveste adevarul. In cei ce bolesc de aceasta inselare apare o ingamfare neobisnuita: parca ar fi beti de sine, de starea lor de amagire de sine, vazand in ea o stare harica. Ei sunt patrunsi, plini peste masura de cugetare semeata si trufie, parand, totusi, smeriti in ochii multora care judeca dupa aratare si nu pot sa pretuiasca lucrurile dupa roadele lor, precum a poruncit Mantuitorul (Mat.7,16; 12, 33), si cu atat mai putin dupa simtul duhovnicesc de care amintea Apostolul (Evr. 5, 14). Proorocul Isaia a zugravit in culori vii felul in care lucrarea inselarii prin "parere" s-a petrecut in arhanghelul cazut, lucrare care 1-a amagit si 1-a pierdut pe acest arhanghel. "Tu", ii graieste satanei proorocul, "zis-ai in cugetul tau: ridica-ma-voi in cer si mai presus de stelele cerului voi aseza scaunul meu, sedea-voi in magura inalta peste muntii cei inalti, cei dinspre miazanoapte; suima-voi deasupra norilor, fi-voi deopotriva cu Cel Prea Inalt. Si acum la iad te vei pogora si la temeliile paŹmantului". (Isaia 14, 13-15).

Ucenicul: Nu ti s-a intamplat, oare, sa ai de-a face cu vreunii oameni molipsiti de acest soi de inselare ? Staretul: Cei molipsiti de inselare prin "parere" pot fi intalniti foarte adesea. Oricine nu are duh infrant, cel care isi recunoaste vreun fel oarecare de vrednicie , si de merite, oricine nu tine neabatut invatatura Bisericii Ortodoxe, ci judeca in ce priveste oarecare dogma sau predanie dupa cum il taie pe el capul sau dupa invataturile celor de alta lege, se afla in aceasta inselare. Cat este de mare inselarea cuiva se poate vedea dupa marimea ratacirii si a staruintei sale in ratacire.
Neputincios este omul ! Tot timpul se furiseaza in ; noi "parerea" intr-unul din chipurile sale si, dand fiinta "eu-ului" nostru, alunga de la noi harul DumneŹzeiesc. Precum nu este om, asa cum bine a bagat de seama Sfantul Macarie cel Mare, care se fie liber de trufie, tot asa, nu este om care sa fie cu desavarsire liber de lucrarea asupra lui a acestei patimi subtiri, numite "parere". Ea a fost data in vileag de catre Sfantul Apostol Pavel si doftoricita prin grele incerŹcari venite cu ingaduinta lui Dumnezeu. "Nu voim, fratilor", scrie Apostolul catre Corinteni, "ca voi sa nu stiti de necazul nostru care ni s-a facut in Asia, ca peste masura si peste puteri am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel Ce inviaza pe cei morti" (2 Cor. 8, 9). Din aceasta pricina, trebuie sa veghem cu luare-aminte la noi insine, ca sa nu socotim ca avem prin noi insine vreo fapta buna, vreo insusire vrednica de lauda sau inzestrare fireasca deosebita, si chiar stare harica; pe scurt, sa nu socotim ca avem prin noi insine ceva bun. "Ce ai tu", spune Apostolul, "pe care sa nu-1 fi primit" ( 1 Cor. 4, 7) de la Dumnezeu ?

Se pare ca nu m-ati inteles. Sunt perfect de acord cu ceea ce a scris Sfantul Apostol Petru (nici nu aveam cum sa nu fiu). Numai ca noi doi (eu si dvs.) cautam explicarea proorociilor in surse diferite: dvs. in scrierile Sfintilor Parinti (despre care ati afirmat ca pot gresi) iar eu in scrierile lui Moise, ale proorocilor, ale Sfintilor Apostoli si in invataturile Mantuitorului.

Dar si Apostolii cum e Sf Petru a gresit de cateva ori dar s-a indreptat. Orice om e supus greselii, mai ales cel ce are parere de sine ca are o vrednicie cum ar fi talcuirea Bibliei fara sfatul Bisericii-Stalpul si temelia Adevarului, asa cum esti si tu.

1. Apostolul Petru a facut unele greseli iar mustrarea si indreptarea greselilor sale le gasim tot in Sfanta Scriptura.

2. Care este Biserica- Stalpul si temelia adevarului? Ca m-ati zapacit cu acest verset transformat intr-o lozinca plina de mandrie. Sa nu-mi spuneti ca o biserica la care, pana si Pravila Bisericeasca este impanata cu neadevaruri ( am dat un exemplu in postarea din 20 sept. ora 10:41 AM, in "secte si culte" - "intrebare adventist" pag 7).

Neadevarurile sau greselile cu privire la invataturile voastre, ale adventistilor sunt din vina voastra caci nu aveti o marturisire de credinta stabila. Eu am postat de mai multe ori cum ,,profetesa,, voastra a schimbat invatatura dupa cum batea vantul. exemplul: cu teoria usii inchise care dupa marea dezamagire (pacaleala) s-a inchis pentru cei ce nu aderasera la invatatura lui Miller, iar dupa vreo zece ani a fost scoasa pe sest din noile editii ale lui H. White. Studiaza-ti mai intai istoria propriei credinte cu multele ei greseli, erezii si lacune din mai multe surse si apoi sa scoti paiul din ochii altor credinte.

Alte minciuni. Doctrinele adventiste referitoare la mileniu sau parerea despre cei ce vor fi mantuiti,(etc) sunt vechi de un aproape un secol (sau poate mai mult). Biata "profeteasa", de care nu incapeti, a murit de prea mult timp ca sa mai schimbe ceva (a murit in anul 1915 - daca nu ma insel).

Ceea ce este nou, sau mai bine zis improspatat, sunt minciunile care se spun despre adventisti. Iar Pravila Bisericeasca, se pare ca da tonul.

Referitor la minciuni proaspete: am cumparat de curand o carte scrisa de Ierom. Visarion ... si Bogdan Mateciuc, numita "Ereziile apusului". Am gasit multe neadevaruri in acea carte. Cred ca a fost scrisa recent. Nici acesti autori nu au stiut de "schimbarile facute de profeteasa" moarta de aproape un secol?

De eretici, dupa prima si a doua mustrare te indepartezi. Care mai e sensul acestui dialog, in care cel caruia vorbiti nu vrea sa auda nici un argument?!?
Cred ca cel mai bine ar fi sa-i lasam sa intrebe, si abia atunci sa primeasca raspuns.
Nu e cazul sa aruncam margaritare...

"Nu e cazul sa aruncam margaritare...". Ce anume numiti dvs. margaritare? Ca s-a aruncat cu multe neadevaruri. Astea sunt margaritarele dvs.?