In tot NT am cautat, si nu am gasit absolut nimic legat de "necesitatea", nu mai zic "porunca", de a purta barba. E vorba doar de un subiectivsm cu nuante regionale, atit politice, cit si vag eclesiologice (nu rideti!), adica: in apus sacerdotii latini sunt rasi pe fata, deci acolo barbierirea laicilor a prins cel mai bine, in rasarit, preotii si monahii ortodocsi si miafiziti au barbi deseori impresionant de lungi si stufoase, ceea ce a impins masele mirenesti masculine la "cultul" barbii. Asta e tot. Modul de viata dupa poruncile divine NU include purtarea barbii ca si conditie pentru mantuire. E stupid sa se afirme asa ceva.

Aş crede că "barba" vine de la "bărbat" şi nu invers...

Chiar dacă nu există vreun argument biblic pentru purtarea bărbii, cred totuşi că cei care aleg să o poarte nu fac altceva decât să urmeze exemplul Mântuitorului pentru că eu nu L-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos ras, în nicio icoană. Iar când se face descrierea Persoanei Mântuitorului se aduce în discuţie şi barba.

Nu toti barbatii sunt daruiti cu o barba frumoasa deasa .La unii oricat ar aranja-o tot n-arata placut si pare neingrijita. A sminti, ispiti , deranja vizual nu e prea bine.

Mantuitorul a purtat barba pentru ca asa era moda vremii in acea zona a Vechiului Orient. Daca EL s-ar fi nascut la Roma, ar fi fost barbierit. Un barbat evreu care nu purta barba, nu-l lua nimeni in seama, nu era ascultat. A nu avea barba, era o rusine pentru un barbat evreu. O spune Biblia la 2 Regi cap. 10

Absolut de bun-simt ce ai scris, amice! :)

E cam aiurea exemplul cu Domnul Hristos si timpul in care s-a nascut. Domnul Hristos nu este doar Om, ci este si Dumnezeu.

Apoi, toti Sfintii Parinti si duhovnicii vb. de barba la barbati. Sa inteleg ca ei gresesc? Nu cred. In Athos nu te accepta ca si monah daca nu ai barba! Adam este reprezentat avand barba. Sau poate el se trage din maimunta, deaia avea barba.

Daca barba tine de moda, de ce ii mai creste barba barbatului? De ce nu ii creste si femeii? Acum, sa nu se inteleaga gresit. Nu consider ca mirenii ar trebui sa poarte barba pana la genunchi, dar nici rasi ca si niste femei. Cum a zis un Parinte, masculinizarea femeii are legatura si cu faptul ca barbatii si-au dat jos barba, adica sunt din ce in ce mai feminini. Sa nu mai vb. de pensatul la barbati care a devenit o moda si printre baietii care merg la Biserica.

Asa se purta prin Orientul Mijlociu(pana astazi chiar, standardul printre arabi e ca barbatul sa aiba barba, de exemplu). La fel si la greci. Aici e o lista cu teologi si Sfintii parinti timpurii ai Vestului:
http://en.wikipedia.org/wiki/Patrologia_Latina
Sau sunt fara, sau e tunsa scurt.

Sunt destui sfinţi imberbi în sinaxarul universal. Cel mai faimos este Sfântul Gheorghe , dar şi Sfântul Ştefan întâiul mucenic, Sfântul Ioan Apostolul tânăr în pericopele evanghelice, Sfântul Dimitrie, Sfântul Pantelimon şi mulţi alţii.

Cine poartă barbă bine face, iar cine nu poartă nu greşeşte. Biserica n-a impus niciodată uniforme şi ţinute standardizate, doar sectarii au apucături de-astea ostăşeşti, probabil ca să se recunoască între ei.

Stimata sora, iarta-ma, dar argumentul e deopotriva mistic si stupid: barbatia, si nu ma refer doar la efectele fizioanatomice ale testosteronului, ci in primul rind la efectele spirituale, sta in ceva atit de caduc si banal ca niste par facial?! Un moliu, vicios sau apostat cu barba lunga e mai presus de un imberb jertfitor pentru aproapele si/sau credinta, cumva?
Fratele Mihailc a dat raspunsul perfect.

39. El nu caută la faţa oamenilor şi nu părtineşte, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepţi, fie răi, şi la toţi sunt plăcute lucrurile lui, şi în judecata lui nimic nu este nedrept.(Ezdra4,39)

Altfel spus, El se uită la inima omului, nu la cât este de prezentabil, de cuceritor, nu este interesat de efectul vizual sau de... seducții.

Monahii nu-și taie barba și vor să se prezinte lumii așa cum i-a lăsat Dumnezeu, concentrându-se ca inima să le fie mai bună, nu ei mai ademenitori în aspectul exterior; ei nu vor să fenteze pe nimeni și se prezintă așa cum sunt.
Pe ei nu-i interesează ce zic alții despre ei, ci cum e inima lor.

Dumnezeu ne priveste in inima dar in relatia cu oamenii conteaza aspectul.
L-am intrebat pe un monah de ce se tunde si e asa ingrijit si mi-a raspuns : ca sa odihnesc pe frati