Se pune intrebarea:
de ce i-a dat voie Dumnezeu diavolului sa intre in sarpe sa ispiteasca pe Eva?
Nu cumva nu o fi asa?
Adica nu cumva Eva a fost ispitita in gand de Satana?
Sarpele aici fiind un simbol pentru gand si pentru Satana.

Ca daca e vorba de sarpele ca animal de ce zice ca:
"Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".
(aceasta fiind o proorocie la faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos cel nascut numai din fecioara -adica din samanta femeii- l-a infrant pe Satana.)
Este clar ca aici Dumnezeu vorbeste de Satana si nu de animalul sarpe.

Iar cealalta parte a blestemului oare se refera la sarpe ca animal?
Care sarpe mananca tarana ? niciunul.
Deci are si acest verset un alt inteles mai inalt pe care eu unul nu il stiu.


Iar Eva mananca din fruct deoarece mintea ii cade din unirea cu Dumnezeu si ii intra in comuniune cu ingerii cei cazuti din Dumnezeu adica cu diavolii si asculta de sfaturile aceluia(acelora).

Deasemenea se stie ca Satana este numit "sarpele cel vechi" intr-o rugaciune.

Ei va rog sa ma iertati daca m-am aiurat si eu pe aci si am scris din lipsa de treburi...:D
Si va rog sa ma iertati daca v-am smintit sau v-am plictisit cu aiureala asta.

Omul nu a fost creat perfect. Dumnezeu a ingaduit ca diavolul sa-l ispiteasca pe om, pentru ca omul, biruind ispita sa sporeasca in asemanarea cu El. Cred ca i-a ingaduit diavolului sa-l ispiteasca pe om sub chipul sarpelui, pentru ca altfel omul nu s-ar fi lasat ispitit. A-l vedea pe diavol asa cum este, nu e un motiv de a-l urma. Cum a ascultat omul de sarpe? Inainte de cadere, alta era relatia omului cu animalele, nu intamplator spune Isaia: Citez din Isaia: "lupul va paste impreuna cu mielul, iar leopardul se va odihni impreuna cu iedul; vitelul si leul si taurul impreuna vor paste si un copilas ii va pazi; boul si ursul impreuna vor paste si puii lor vor fi laolalta, iar leul intocmai ca boul se va hrani cu paie; un copilas isi va pune mana pe culcusul aspidelor si pe cuibul puilor de aspida, iar ele nu-i vor face rau".

Pentru noi cei de astzi e de retinut: "Avva Isidor s-a dus la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, si cand s-a intors la Sketis, fratii l-au intrebat: "Cum e orasul?". El a raspuns. "Fratilor, drept sa va spun, n-am vazut nici un om, in afara de arhiepiscop". Auzind, fratii s-au speriat si au zis: "Cum, au fost nimiciti cu totii, avva?". El a raspuns: "Nu, dar nu m-a biruit gandul sa ma uit la vreunul". Auzind acestea, ei s-au minunat si s-au intarit in hotararea de a-si pazi ochii de priviri imprastiate.

Pai bine frate Partenie (sunteti cumva preot?asa pare dupa nume) atunci de ce nu a lasat Dumnezeu sa ispiteasca diavolul pe Adam si a lasat sa isipiteasca pe Eva? ???

Oricum avand in vedere numele topicului merita amintit ca Dumnezeu - spre binele femeii - i-a dat acesteia canon sa asculte de barbatul sau si nu invers.
(dupa cum zice parintele Cleopa daca o invata cele spre mantuire).

Mihai, raspunsul il gasim in taina liberatatii. Reiau o postarea a fratelui Partenie de pe alt topic, care la randul sau da un citat din Yannaras: "Sarpele adreseaza provocarea sa mai intai femeii. Nici aici simbolismul nu este intamplator. In limbajul arhetipurilor vietii pe care il foloseste Scriptura (limbajul imaginilor arhetipale care "inseamna" mult mai mult decat notiunile), femeia este imaginea naturii, spre deosebire de barbat care este simbolul logosului. Aceasta punere fata in fata a naturii si a logosului, a femininului si masculinului, nu reprezinta o distinctie axiologica, ci infatiseaza experienta pe care o are omul despre felul in care se realizeaza viata naturala. Natura poseda o disponibilitate "feminina" de a intrupa faptul de viata, insa are nevoie de samanta logosului pentru ca sa poata realiza aceasta intrupare. Fara imperecherea masculinului cu femininul nu poate exista viata naturala. Fara interventia logosului, natura ramane numai o posibilitate, nu este un fapt existential. Fara intruparea sa in natura, logosul ramane numai o notiune abstracta, fara ipostas.

Astfel, tentatia pentru deturnarea realizarii vietii, tocmai pentru ca nu constituie numai o provocare teoretica, ci posibilitate naturala, este acceptata mai intai de femeie. Cuvintele care ii sunt adresate de sarpe sunt revelatoare pentru contrafacerea "logica" a binelui - revelatoare ale unui logos care vrea sa insele natura, sa falsifice posibilitatile vietii: "Dumnezeu a zis, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai? Femeia reactioneaza: " Roade din pomii raiului putem sa mancam; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu "Sa nu mancati din el, nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti!". Sarpele nu insista in insinuarea sa grosolana, o paraseste rapid si trece la o a doua: "Nu veti muri", spune, "dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Geneza 3, 1-6). Imaginea biblica nu merge mai departe. La cea de a doua tentatie, cea a asemanarii cu Dumnezeu si a indumnezeirii prin sine, femeia cedeaza - natura accepta sa incerce realizarea vietii in sine, autonom. Primii oameni gusta din rodul autonomiei si al autosuficientei existentiale." Sper sa te ajute in a obtine raspunsul dorit. "

Nu prea inteleg ce zice Christos Yannaras.
Mi se pare pura poezie lipsita de sens.
(ca sa nu mai vorbim ca "facator de viata" este Duhul Sfant si Domnul nostru Iisus Hristos nu insamanteaza natura spre rodire - e frumos in cuvinte dar aberant in intelesuri.Ce e tampenia aia cu barbatul imagine a logosului?Si femeia imagine a naturii?Da ce e Yannaras crestin-ortodox sau crestin-hinduist?)

Eu am inteles ca Adam si Eva inainte de cadere erau in Rai si aveau trupuri materiale , nu nemateriale.
Dar nu inteleg de ce ar fi lasat Dumnezeu sa fie ispititi primi oameni?
Sincer sa fiu ideea cu i-a lasat sa fie ispititi pentru a se incununa mi se pare bogomilista si sa ma ierte fratele (sau parintele) Partenie.
Ca nu ar fi trebuit sa cada niciun inger si nici oamenii asta e alta chestie si nu e un accident ci taina libertatii.

Avand in vedere efortul isihastilor de a-si tine in permanenta gandul la Domnul nostru Iisus Hristos mie mi se pare ca de fapt Sarpele il reprezinta chiar pe Satana care ii vorbeste Evei prin gand.
Eva cade din uniunea cu Dumnezeu si intra in vorbirea cu Satana.
Care nu era sa o invete ceva spre folosul ei sufletesc ...

Ba si este un sfant isihast care zice ca gandul in timpul rugaciunii reprezinta "diavolul intreg".
(gandul altul decat cel la cele ce te rogi.)

Ba am auzit ca Sarpele de la Facere ar fi si ceva gen "inger de lumina" in limba ebraica originala.
Aceasta traducere e mult mai logica tinand cont de proorocia cu privire la Mesia.
Este nespus de absurd sa interpretam Sfanta Scriptura cuvant cu cuvant asa ca protestantii.
Sa gandim un pic:
-animalele pot oare sa greseasca?
Nicidecum.De gresit pot gresi numai oamenii si ingerii care au voie libera si au chipul lui Dumnezeu adica capacitatea de a gandi - a rationa
De aceea si sunt oamenii si ingeri pedepsiti sau rasplatiti.
Dar atunci de ce ar fi blestemat Dumnezeu animalul sarpe?
Oare isi blesteama Dumnezeu propria sa creatie care nu a gresit cu nimic si care stim de mai inainte ca era "buna foarte"?
Alta absurditate.
Oare nu cumva in prima parte cand se adreseaza Sarpelui Sfanta Scriptura ne arata ca Dumnezeu se adreseaza Satanei aratand in chip tainic venirea lui Mesia din fecioara si zdrobirea capului sarpelui adica a puterii care acesta o avea asupra oamenilor?
Iar inteparea calcaiului inseamna dupa Sfintii Parinti durerea pe cea a simtit-o Maica Domnului la rastignirea Fiului Sau.


Cu privirea la partea a doua a convorbirii lui Dumnezeu cu sarpele:
blestemul adresat sarpelui.
Aici nu s-o fi referind Dumnezeu la gandul omului care inainte de cadere se preocupa numai cu Dumnezeu iar acum incepe sa se hraneasca cu pamant adica mintea incepe sa se preocupe numai de cele materiale?
Nu inteleg ce vrea sa reprezinte partea cu taratul pe pantece.

Religia crestin-ortodoxa nu e religie misteriaco-initiatica.

Parintele Cleopa zice foarte clar ca Raiul a fost pe Pamant.
Pentru cine este in comuniune cu Dumnezeu si admira natura - nu vede oare frumusetea naturii ca in Rai?
Ca doar e clar ca diavolii prin om au intrat prin creatie , omul fiind legatura dintre lumea spirituala si cea materiala.

Am sa incerc sa raspund pe rand:
1. Yannaras este profesor la Facultatea de Teologie din Atena. Poate ca exprimarea este mai complicata, filozofico-teologic. Cartea ,din care este dat citatul, Abecedarul credintei, de referinta in intreaga teologie ortodoxa.
2. Sfantul Ioan Damaschin subliniaza ca Adam si Eva nu puteau fi incununati daca nu erau supusi la un examen moral.
3. Sfintii Parinti cand vorbesc despre trupurile protoparintilor le numesc trupuri de lumina, de aceea nu se rusinau, materia era transparenta fata de lumina dumnezeiasca, trupurile erau destinate nemuririi nu erau nemuritoare, inas nici materiale asa cum au fost dupa pacat, iar dupa aceea Hristos prin intrupare restaureaza natura omeneasca.
4 In privinta blestemului , ai dreptate, este consecinta pacatului ca iesire din comuniunea cu Dumnezeu. Ca exemplu, daca inchid ochii ma impartasesc de intuneric dar nu lumina este cauza intunericului.

Fratilor discutiile pe forum imi dau senzatia ca traiesc in mijlocul societatii bizantine care s-a stins cu secole in urma. Spun asta cu admiratie! Inca n-a murit spiritul balcano-bizantin si asta e bine, cred eu...dar pe langa discutiile aprinse in care etalam vastele cunostinte dogmatice, istorice, morale...ramane in centru problema esentiala:" relatia dintre barbat si femeie"-in intrebari si raspunsuri scurte:D-chiar daca suna putin a spirit occidental tema aceasta ne-ar putea ajuta sa asimilam cateva idei si notiuni de baza importante (cred eu...), care sa ne ajute sa construim "terenurile de disputa" pe aceasta problema morala deja existente in forum. Hmm ce ziceti? Poate nu avem toti atat de mult timp sa ne zbatem in labirintul cunostintelor vaste pe care mintile noastre cuprinzatoare le-au etalat aici. Am cateodata senzatia unui tsunami...spune cineva ceva si deodata vine valul de comentarii, dupa care liniste si cer senin...

As vrea sa reiau firul de la inceput si sa spun ceva despre problema neapropierii de Sfintele Taine in timpul cilului la femei (Despre ce 'perioade' specifice genului la barbati vorbesti, mdosat? Din cate stiu eu nu sunt perioade, dar li se intampla sa aiba scurgeri nocturne si la acea se zice eventual sa nu se impartaseasca).

Eu nu sunt de acord. Cred ca regula asta este o influenta iudaica infiltrata in crestinism. Asa credea si Sf Ioan Gura de Aur, care era impootriva acestei reguli si spunea ca numai pacatul ne intineaza. (Pot sa caut referintele)

Da, poate ca ciclul asa cum il cunoastem acum sa fie urmarea caderii, dar ca si moartea fizica, el nu a disparut odata cu Intruparea si Inviera lui Hristos. Proin botez, noi ramanem cu urmarile caderii - continuam sa murim, sa ne imbolnavim, sa avem ciclu, etc.. - dar ele nu mai au acelasi sens ca in Vechiul Testament. Ele pot fi cale spre mantuire si nu mai sunt piedici. Aa cum pentru crestini nu mai exista interdictii alimentare, caci 'Dumnezeu totul a facut curat', nu ar trebui sa mai existe nici interdictia sangelui.

Da, sa ne apropiem cu toata grosolania noastra nesimtitoare de cele Duhovnicesti! Dumnezeu o va sfinti si o va 'afina'.

Greşit frate ! Dumnezeu toate le-a făcut curat, dar omul pe toate le-a întinat, le-a spurcat, precum facem şi noi acum , precu gândirea Protestantă ce ne ademeneşte ca şarpele viclean. Aşa că : Greşit frate ! Ai undeva sustinere în scrierile Sf. Părinţi ? Concret .

Nu e chiar asa Fani !Femeile la menstruatie cat si barbatii care au scurgeri au interzis la impartasanie punct. si nu neaparat pentru varsarea de sange care se face ci datorita acelor celule moarte pe care femeile le elimina ,la fel si la barbati cai tot din singe provine si la ei.Cand te impartasesti te impartasesti cu insesi viata si trebuie sa te aflii curat sufleteste dar si trupeste si nu ai voie sa te apropii in necuratie adica in perioada in care se elimina acele celule care dau viata .Lucrurile acestea sunt reglementate de canoane in baza celor lasate fie prin viu grai sau in scris de Sf.Apostoli si atata timp cat noi muritori de rand fara sa fi facut vreo minune cum au facut Sf Parinti fara sa fi fost vazatori cu duhul nu avem dreptul sa le contestam Dupa Inaltarea la cer Mantuitorul pe acestia i-a lasat sa carmuiasca gloata(adica pe noi )si nu invers.Dumnezeu nu este absurd e adevarat dar nu este nici asa cum vrem noi fiecare in parte sa fie.Grija mare caci una este parerea teologica sau parerea Sf Parinti cu privire la un lucru si alta este relementarea prin canon in Biserica care este norma obligatorie pt tot ceea ce priveste morala si dogmatica singurul loc unde se face exceptie e la reglementarile disciplinare unde se acorda pogoramant (dispense)numai daca nu se aduce atingere reglementarilor de mai sus.

Claudiusmarius, stii, s-ar putea sa ai dreptate. Eu nu verau sa ma cramponez in chestia asta. Ce nu mi se pare mie corect este sa se asocieze o stare care nu depinde de noi, de sfintenia noastra, de starea psihica, de nimic decat de natura sa fie considerata necuratie.
Vin apoi unii chiar aici pe forul si spun ca daca e necuratie, este pacat, deci femeile ar trebui sa se straduiasca sa nu mai aiba ciclu... (mi-e tare teama sa nu inceapa iar sa posteze pe aceasta tema si aici... ca nu mai terminam)
Or Hristos a zis ca necuratia vine doar de la pacat. Asta zicea si Sf. Ioan Gura de Aur (al carui citat nu-l gasesc, ca a scris multe.. dar il voi gasi la un moment dat). Daca el putea zice asa, desi canonul respectiv exista si in vremea lui ( exista din sec. al 3lea, sf. Alexandru parca de Antiohia), atunci si eu as aputea fi de aceasta parere, dar nu zic ca sunt eretici cei care sunt de alta parere ;-) Este intr-adevar parere venerabila si respectabila.
Si m-am luat si dupa preoti care sunt de parerea asta. Ce-i drept, aici in occident, unde stau de 20 de ani, drept care unii o sa-mi spuna ca li si mi s-a intunecat mintea.. ;-) Dar sa stie ca si la catolici exista aceasta interdictie pana nu demult.

In ceea ce priveste canoanele, ele sunt importante si nu trebuie calcate fara socoteala, e drept; dar nu trebuie confundate cu dogmele. Sunt canoane care nu se mai aplica acum, fie ca nu mai sunt de loc actuale (sa nu scrii cu cerneala rosie - ca sa scria imparatul), fie ca s-a uitat de ele, dar poate n-ar fi trebuit si macar ar trebui sa se tina seama de ele intr-un fel sau altul: ca daca nu te impartasesti fara sa spui motivul trei duminici la rand, esti considerat ca excomunicat si trebuie sa faci pocainta (canon apostolic). Sau ca Constantinopolul are jurisdictia in 'tarile barbare' , adica neortodoxe Calcedon) (vai de asazisa diaspora, cati altii au jurdisdictia pe aici in acelasi timp si ce conflicte ies din asta!) Pe aceste doua canoane nu se calareste asa mult, or ele exista.
Corpul canonic ortodox nu e la fel cu cel catolic, nu are putere de lege. Este nu corp viu, care poate fi interpretat si schimbat. Este unul din dezideratele viitortuliui sinod panortodox care se tot pregateste de vreo suta de ani incoace.
Deci, asta voriam eu sa zic.. , poate nu am dreptate. Am zis si eu...

le postez si aici ;-)
 

1) Sf Ioan Gura de Aur (Omilie la Tit)

NIMIC ALTCEVA NU ESTE NECURAT, DECÂT NUMAI PĂCATUL,
LĂCOMIA SI CELE DE ACEST FEL, PE CÂND CELE APARENT NECURATE,
NUMAI CU NUMELE SUNT AŞA, NU ÎNSĂ ŞI ÎN REALITATE

Deci, iubiţilor, ce este necurat? Păcatul, răutatea, lăcomia, viclenia. „Spălaţi-vă, zice, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei” (Isaia 1, 15-16), şi iarăşi: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule” (Psalmi 50, 11), şi iarăşi: „Plecaţi, ieşiţi de acolo, zice, nu vă atingeţi de lucru spurcat!” (Isaia 52, 11), fiindcă şi observările acelea erau simboluri ale curăţiei. „De mort, zice, să nu te atingi” (Num. 19, 16), căci aşa este păcatul: mort şi împuţit. „Leprosul, zice, este necurat.”
Dar şi păcatul este variat şi de multe feluri. Cum că aceasta lasă a se înţelege, este învederat din cele ce urmează. Dacă lepra este întruna şi pe tot trupul, acela este curat, iar dacă este numai pe o parte a trupului, acela este necurat. Ai văzut că variaţia şi prefacerea este necurăţia? Şi iarăşi, cel ce suferă de scurgerea seminţei este necurat. Dar, tu gândeşte-te la cel bolnav de această boală cu sufletul, la cel ce aruncă seminţele sufletului. Lei netăiat împrejur iarăşi este necurat.
Ai văzut cum acestea nu sunt alegorii, ci tipuri sau închipuiri? Cel ce lucrează sâmbăta, adică cel ce nu este pentru totdeauna consfinţit lui Dumnezeu, este bătut cu pietre, zice, este nimicit.
Să vedem acum câte feluri de necuraţii sunt.
Femeia lăuză, zice, este necurată. Dar, oare de ce? Spune-mi! Oare nu Dumnezeu a făcut sămânţa şi naşterea? De ce, dar, femeia lăuză este necurată, dacă nu cumva lasă a se înţelege aici altceva. Aşadar, ce este aici? Dumnezeu a sădit în om evlavia, şi de aceea sufletul său a fost îndepărtat de desfrânare.
Dacă aceea care a născut este necurată, atunci cu atât mai mult cea care desfrânează. Dacă acela care se apropie de femeia sa nu este atât de curat, cu atât mai mult cel ce se apropie de una străină. Dacă acela care a luat parte la înmormântarea cuiva este necurat, zice, apoi cu atât mai mult este necurat cel ce a luat parte la omor şi război. Şi, în fine, ar putea găsi cineva multe feluri de necuraţii, dacă ar voi să le adune pe toate, însă nu aceasta căutăm noi acum, ci totul se rezumă la sufletul nostru. Fiindcă sunt mai aproape de noi cele trupeşti, de aceea şi apostolul despre acestea îl sfătuieşte pe auditor, însă nu acum, căci nu trebuia a sta pe lângă tipuri şi nici să stăruie în umbre, ci să facă uz de adevăr, şi de acesta să se intereseze mai de-aproape.
Necurat este păcatul, şi deci de acesta să fugim. „Ca de faţa şarpelui fugi de păcat” că, de te vei apropia de el, zice, te va muşca”. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 21, 2) Nimic nu este mai necurat ca lăcomia. Şi de unde se învederează aceasta? Din înseşi împrejurările ce o însoţesc. Căci ce nu întinează? Mâinile, sufletul, şi chiar casa în care sunt puse cele răpite.
Nu numai desfrânatul este necurat, ci şi alţii mulţi, şi preadesfrânatul. Necurat este şi acesta, ca şi acela, nu atât pentru împreunare — fiindcă tot pentru acest cuvânt este necurat şi cel ce se împreunează cu propria femeie —, ci pentru nedreptatea şi lăcomia lui, căci l-a nedreptăţit pe fratele său în cele necesare.
Ai văzut, dar, că răutatea este necurată? Cel ce avea două femei nu era necurat, şi chiar David, care avea mai multe femei nu era necurat; dar când a avut-o pe una împotriva legii, a fost necurat. De ce oare? Fiindcă a nedreptăţit, fiindcă s-a lăcomit.
Chiar şi desfrânatul nu pentru aceea este necurat, fiindcă s-a împreunat, ci pentru felul cum el le nedreptăţeşte pe femei. Dar şi bărbaţii se nedreptăţesc unii pe alţii, având o femeie comună, şi răstoarnă chiar şi legile naturii, fiindcă a unuia singur trebuia a fi acea femeie. „Bărbat şi femeie, zice, a făcut (pe om)”, şi iarăşi: „şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 1, 27; 2, 24), adică nu mai mulţi, ci: „amândoi un trup”.
Deci, şi aici se vede nedreptatea, şi de aceea faptul este rău şi necurat. Mânia iarăşi când trece peste hotarele sale, îl face necurat pe om, nu pentru mânie, ci pentru modul în care se produce. „Oricine se mânie pe fratele său, zice, vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 22), aşa că pretutindeni, oricine doreşte mai mult, este necurat, fiindcă aceasta se zămisleşte din lăcomie şi nesaţ.
Să priveghem, dar, vă rog, şi să devenim curaţi prin curăţia cea adevărată, ca astfel să ne învrednicim a vedea pe Dumnezeu, prin Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

2) in engleza, iar (pe romaneste nu exista cred)
 

2) Sf. Grigore cel Mare,intr-o scrisoare catre sf. Augustin de Canterbury care il intreba despre unele practici din VT, e si mai direct:

"A woman should not be forbidden to enter Church during these times, for the workings of nature cannot be considered culpable, and it is not just that she should be refused admittance, since her condition is beyound her control. We know that the woman who suffered an issue of blood, humbly approaching behind our Lord, touched the hem of his robe, and was at once healrd of her sickness. If, therefore, this woman was right to touch our Lord's robe, why may not one who sufferes nature's courses be permitted to enter the Church of God?"

NB A intra in Biserica era echivalent pe vremea aceea si cu a te impartasi.
Dar mai jos e si mai explicit:

And if it is objected that the woman in the Gospels was compelled by disease while the latter are bound by custom, then remember, my brother, that everything that we suffer in this mortal body trough the infirmity of its nature is justly ordained by God since the Fall of man. For hunger, thirst, heat, cold, and weariness originate in this infirmity of our nature; and our search for food against hunger, drink agannst thirst, coolness against heat, clothing against cold, and rest against weariness is only our attempt to obtain some remedy to our weakness. So if it was a laudable presumption in the woman who, in her disease, touched our Lord's robe, why may not the same concession be granted to all women who endure the weakness of nature?"

Tot din sf. Grigore cel mare, un citat mai pedagogic sau cu sens pastoral:

"A woman, therefore, should not be forbidden to recieve the mistery of Communion at these times. If any (women) out of deep sense of reverence do not presume to do so, this is commendable; but if they do so, they do nothing wrong. Sincere people often acknoledge their faults even when there is no actual fault, because a blameless action may often spring from a fault. For instance, eating is no fault, but being hungry originates in Adam's sin; similarly, the monthly courses of women are no fault [asta-i pt prietenul Emanuel ;-)], because nature causes them. But the corruption of our nature is apparent even when we have no deliberate intention to de evil, and this corruption springs from sin; so may we recognize the judgment that our sin has brought on us. But let the man who deliberately commits sin bear the unwellcome punishment of his wrongdoings. So, when women after due consideration do not presume to approach the sacraments of the Body and Blood of the Lord during their courses, they are to be commended. But if they are moved by devout love of the holly mystery to receive it as pious custom requires, they are not to be discouraged."

traducerea textelor sfantului Grigorie cel mare
 

1) Unei femei nu ar trebui sa i se interzica sa intre in biserica in acele perioade, pentru ca lucrarile firii nu pot fi considerate o vina, si nu este drept ca ei sa ii ie refuzat accesul, conditia ei fiind una asupra careia nu are control. Stim ca femeia care suferea de scurgere de sange, apropiindu-se cu smerenie de Domnul, i-a atins marginea hainei, si a fost imediat vindecata de boala ei. Daca, atunci, aceasta femeie a facut bine atingand haina Domnului, de ce una care sufera de slabiciunea firii sa nu fie primita sa intre in Biserica lui Dumnezeu?

2) Si daca se va obiecta ca femeia din Evanghelie [cea cu scurgere de sange] era impiedicata de boala pe cand cealalta este impiedicata de obiceiuri, atunci aminteste-ti, frate, ca tot ce suferim in acest trup muritor prin infirmitatea firii sale este lasat de Dumnezeu in mod drept de la caderea omului. Caci foamea, setea, frigul si oboseala provin din infirmitatea aceasta a firii noastre. Iar noi cand cautam hrana impotriva foamei, bautura impotriva setei, racoare impotriva arsitei, imbracaminte impotriva frigului, si ne odihnim impotriva oboselii, incercam doar sa gasim un remediu pentru slabiciunea noastra. Deci daca femeia care, fiind bolnava [de scurgere de sange], a facut un lucru de lauda atingand haina Domnului, atunci de ce nu poate fi admis asemenea lucru fiecarei femei care indura slabiciunea naturii femeiesti?

3) Unei femei, deci, nu ar treui sa i se interzica sa primeasca taina Impartasaniei in acele perioade. Daca insa o femeie, dintr-un adanc simtamant de evlavie nu vrea sa se impartaseasca, aceasta este un lucru acceptabil (ingaduit). Insa daca se impartaseste, nu face nimic rau. Oamenii sinceri (cinstiti) adeseori recunosc pacate chiar cand nu au savarsit nici un pacat, deoarece o actiune nevinovata poate adeseori sa provina dintr-o vina. De exemplu, a manca nu este un pacat, dar starea foamei provine din pacatul lui Adam; la fel, ciclul lunar al femeii nu este pacat, deoarece firea este cea care il cauzeaza. Insa stricaciunea firii noastre se vede chiar cand nu avem nici o intentie sa facem raul, si aceasta stricaciune provine din pacat; deci noi am putea recunoaste judecata pe care pacatul a adus-o peste noi. Insa sa primeasca un om care a pacatuit pedeapsa nebinevenita pentru pacatul sau.
Deci, daca o femeie dupa ce a chibzuit dupa cuvinta nu vrea sa se apropie de sfintele Taine ale Trupului si Sangelui Domnului in timpul menstruatiei, nu trebuie sa fie obligata. Insa daca este impinsa de dragoste cucernica fata de sfintele taine, sa le primeasca asa cum cere sfanta traditie, sa nu fie descurajata sa faca aceasta.

Cred ca nu ar trebui sa uitam de smerenie
 

Eu sincer...nu inteleg de ce unii nu pot accepta pur si simplu ca sunt anumite perioade in care oamenii sunt considerati " necurati". Eu nu am stat sa analizez cat de necurata sunt, sau daca nu cumva sunt de fapt foarte " curata" ;)...pur si simplu nu contest aceste lucruri si mi se pare normal sa incerc sa fiu smerita. Parerea mea e ca si aceste perioade ar trebui sa ii faca pe oameni si mai constienti de faptul ca in fata lui Dumnezeu trebuie sa fie smeriti si sa se roage pentru iertarea pacatelor lor si nu sa se considere " curati" doar in virtutea orgoliului. Parerea mea...

Sigur, Andrusca, nu trebuie sa uitam de smerenie. Daca ciclul ne ajuta sa devenim mai smerite, apoi este un dar de la Dumnezeu si nu o necuratie. Si daca suntem mai smerite, atunci ce ne opreste sa mergem la biserica, sa sarutam icoanele si sa ne impartasim? Ca doar asta ni se cere in primul rand, nu?

.....
 

In opinia mea ( fac si eu ca si protestantii) daca am adus in discutie smerenia care ar trebui sa-i caracterizeze pe crestini in general...se subintelege ca nu ar trebui sa se mai iteasca capete orgolioase care sa se considere " curate ca lacrima" in orice context si mai ales in fata lui Dumnezeu si a celor sfinte. Daca Dumnezeu asa a lasat oamenii pe pamant, ca o consecinta a optiunii oamenilor de fapt...si a naturii umane mai exact, inseamna ca ar trebui sa constientizam si de ce suntem asa si in ce perioade avem voie sa avansam pana in fata altarului si cand nu...simplu.Nu inteleg deloc " acele perioade" ca fiind un " dar " sau un cadou...sunt mai mult niste perioade pe care nu si le-ar dori nimeni. Intreaba tu o femeie daca si-ar dori sa aiba parte de acest dar de 5 ori pe luna :)). Bolile de exemplu sunt o pedeapsa in general...si nu constituie un dar pentru nimeni.
Nu cred ca isi au loc in fata lui Dumnezeu concepte de genul : discriminare, orgoliu personal sau sentimentul de nedreptatire...in cazul in care un crestin stie cum se si poate autoevalua prin prisma smereniei.
Sincer...eu chiar nu ma consider nedreptatita sau discriminata prin ceva in religia ortodoxa si asta pentru ca nu contest nimic din Cuvantul lui Dumnezeu, insa cei care simt asta cred ca ii dau mai mult un contur social religiei...si tocmai de asta se ajunge la astfel de intrebari, mai ales din partea femeilor :D.
Sper sa nu te superi pe mine...insa asa percep eu lucrurile. Doamne ajuta! :)

imi cer scuze daca deranjez dar am si eu niste intrebari legate de femei si barbati si va rog sa-mi raspundeti ca este important pt mine......normal Dumnezeu a creat femeia si barbatul pt ca ei sa apartina unul altuia si sa formeze un intreg iar dupa momentul casatoriei sa fie parteneri de viata,sa fie egali,sa se respecte unul pe celalalt..femeia trebuie sa isi iubeasca barbatul si sa ii fie fidela dar normal ar trebui si el sa fie la fel si sa isi daruiasca unul altuia intelegere si respect.....atunci de ce femeia este atat de injosita?de ce un barbat poate avea mai multe femei deodata sau are dreptul sa umble cu mai multe pe cand fata trebuie sa ramana fidela unuia singur?de ce femeia este considerata un simplu obiect pe cand baiatul se crede stapan asupra ei?de ce femeia trebuie sa ofere(dragoste,intelegere, sa aiba grija de casa)pe cand baiatul doar sa le cerseasca fara sa le ofere zicand ca e normal ca fata sa faca asta iar el doar sa primeasca?de ce baietii vad intr-o relatie doar lucruri care se rezuma doar la sex pe cand normal iubirea spirituala ar trbui sa fie pe primul loc?de ce baietii au dreptul la distractie cu fetele iar ele trebuie sa fie serioase(aici ma refer la faptul ca baietii vor distractie-sex.. iar pe fetele serioase nici nu le observa sau le pastreaza,,pt mai tarziu")?

Dragă Aida, nu ştiu ce experienţe ai trăit tu până acum , sau cum ai dedus că bărbatul este mai presus decât femeia într o relaţie, fie ea şi de prietenie, dar cu regert îţi spun, că niecăieri nu se propovăduieşte înjosirea femeii , tratarea ei cu dispreţ şi folosirea ei doar pentru sex şi altele asemănătoare. Experienţele triste şi nedorite ale unora din noi, nu trebuie generalizate şi transformate în reguli ce definesc relaţia dintre un bărbat şi o femeie.
De ce există excepţii ? Pot fi multe cauze : mediul din care provin, educaţia în sine , anturajul , lipsa de credinţă . Oricum problema trebuie discutată de la caz la caz , şi în nici un fel generalizată !

toti baietii pe care i-am intalnit m-au facut sa cred asta,bineinteles ca aici fiind un site de credinta sunt alt gen de oameni dar majoritatea baietilor nu respecta femeile deloc..deja exceptii nu prea cred ca ar exista

Dragă Aida, nu am decât un singur răspuns, şi te rog să nu te mâhneşti într un fel sau altul pentru că sunt mai tot timpul un om foarte direct : trebuie să pui piciorul în prag , vieţii tale , să-ţi schimbi atitudinea şi mai ales opţiunea în a-ţi alege grupul de prieteni şi prietene . Fi mult mai matură, severă şi echilibrată în alegerea anturajului pe care ţi-l doreşti . În general lucrurile nu sunt pe atât de complicate şi tragice pe cât credem noi, dar avem darul de a ne dezvinovăţii şi a învinovăţii ! ! ! Dorinţa sexului atrage sexul, dragostea atrage iubirea şi înţelegerea , prietenia atrage frăţia ascunsă , comuniunea , plăcerea de a trăi , ajutorul . . . Deci , să fim clari în opţiunea noastră şi nu numai ! . . .

eu pana acum nu am niciun anturaj,nu voi avea niciodata oricum si nici nu am fost patita in vreun fel si ii multumesc lui Dumnezeu pt asta dar ziceam asa din cate am vazut la altii de atatea ori..nu cred ca am intalnit un baiat care sa respecte fata si sa dovedeasca contrariul, dar fie scuze,nu am vrut sa deranjez prin postarea mea dar sunt mai tanara si mai am momente de slabiciune....inca odata scuze

Si nici macar nu sunt exceptii, barbati care respecta femeia exista...dar conteaza mult si atitudinea ta in aceasta ecuatie, si de asemenea barbatii de care te inconjori, si de prezenta carora nu te debarasezi atunci cand ea este fara sens!Mult succes in aflarea lor...:6:

Doamne ajuta!

De acord....:1:

:)
 

http://www.trilulilu.ro/bobulica/78e2b7792f55e6 un pic de umor

Citind discutiile de la inceput, imi dau seama ca exista o eroare, cred ca e iterata de mdosat, pe care nu o corecteaza nimeni si care e considerata ca parte din toate discutiile ulterioare. Este vorba despre faptul ca femeia este inferioara barbatului (chiar si "putin" sau "nu in sens competitiv" sau alte formulari care sa atenueze sensul). Este eronat. Femeia este egala barbatului. Sensul canonului din slujba de casatorie este altul, nu supunerea femeii in sine.

Dumnezeu a creat omul, barbat si femeie, dupa chipul si asemanarea sa. Asta implica faptul ca barbatul si femeia coexistau initial in acelasi trup. Dumnezeu a ales sa ii desparta in 2 trupuri separate. De ce? "Nu e bine sa fie omul singur" a motivat el. A creat dialogul. Se poate pune intrebarea de ce sa creeze dialogul, cand omul avea dialog cu Dumnezeu de la facere? e adevarat, insa omul si Dumnezeu nu erau egali, despartind omul in 2 trupuri Dumnezeu a creat dialogul intre egali. Femeia este, deci, egala cu barbatul. Pentru a intari aceasta, Dumnezeu nu o modeleaza si pe Eva din tarana ci o desprinde din trupul omului creat, unde ea exista deja, si nu din orice parte a trupului ci dintr-o coasta, din dreptul inimii, aratand ca ceea ce a facut de fapt este sa separe ratiunea de emotie. Barbatul este ratiunea si femeia este emotia.

Atat prevederile din VT in care se spune "femeia sa umble tot timpul 2 pasi inapoia barbatului" cat si "barbatul sa fie cap femeii" si "femeia sa se supuna barbatului" din slujba casatoriei sunt date nu spre a arata inferioritatea femeii ci pentru a o proteja. Sensul este ca RATIUNEA protejeaza EMOTIA, si ca viata se abordeaza mai intai cu ratiunea si apoi cu emotia (de aceea emotia este in spatele ratiunii). Rostul acestui dat este acela de a proteja omul, barnbat+femeie, de suferinta, intrucat omul sufera prin emotie, nu prin ratiune. Sa compari femeile cu barbatii insensul care e mai rational si care e mai emotiv este lipsit de sens, intrucat nici ratiunea si nici emotia nu au unitate de masura, iar daca ar avea, in nici un caz cele 2 nu ar putea fi masurate cu aceeasi unitate. Barbatii si femeile sunt egali, pentru ca asa a randuit Dumnezeu, insa nu pot fi comparati intre ei.

Feminismul a fost un curent motivat exclusiv politic, si nu a avut, din pacate, mare lucru in comun cu emanciparea reala a femeii. Feminismul a aparut din dorinta uneia din cele 2 tabere politice, intr-un anumit context istoric, de a castiga mai multe voturi, moment in care au sustinut dreptul de vot al femeii, asociat ideii de emancipare, cu acest unic scop. Au reusit. aceasta tehnica este folosita si in prezent pe alte grupuri tinta, minoritati (drepturile minoritatilor etnice, religioase sau sexuale), grupurile pro si anti avort etc. Toate astea sunt legate de dorinta unora de a obtine voturi, nu de ideea ce se afla in spate. Singurul mod in care poti "emancipa" femeile este sa le convingi mai intai ca au nevoie de asta, deci ca sunt inapoiate. Din pacate asta functioneaza si in prezent. Femeia nu are nevoie de nimic pentru a fi egala barbatului, aceasta egalitate i-a fost data de Dumnezeu in momentul creatiei. Faptul ca grupuri sau curente ale societatii omenesti din diferite momente istorice, inclusiv din prezent, pot contesta acest lucru sau ca anumite femei sunt oprimate de barbatii lor sau alte intamplari ale lumii de azi si de ieri, nu pot fi asociate cu modul in care a creat Dumnezeu lumea. Sunt fapte ce tin de sociologie, si le putem discuta pe alt topic care nu are legatura cu pozitia barbatului si a femeii in fata lui Dumnezeu.

Faptul ca unii barbati nu respecta femeile crezand ca este dreptul lor sa se comporte asa pentru ca se spune ca "barbatul sa fie cap femeii" este o eroare, cum au fost multe de-a lungul istoriei (si cruciatii ucideau in numele lui Dumnezeu, crezand ca au acest drept). Probabil ca daca acei barbati ar merge un pic mai des la biserica si-ar da singuri seama de eroarea lor. Fara implicarea emotionala, rationalitatea masculina este inutila. Barbatul fara femeie nu poate functiona ca om. Nici femeia fara barbat. Aberatii ale societatii moderne sunt multe, nu doar acestea, dar nu putem intelege adevarul pornind de la erorile de interpretare ale acestuia.

Super fain!!! Este genial!!

Femeia intr-adevar nu este inferioara barbatului!!!!:23:

Exista inferioritate ce-i drept, dar barbatii pot fi inferiori atat fata de alti barbati, dar si fata de femei in egala masura...depinde foarte mult de calitatile sociale ale individului in general, dar inferioritate a femeii fata de barbat, in nici un caz...asta doar pentru cei care sunt inferiori totalmente si simt nevoia sa fie si superiori totusi cuiva, prin prisma unei idei prost intelese datorita perceptiei eronate generalizate!!!:10:

Hai ca ne imbarligam rau! Sa nu confundam indivizii cu conceptul.
Un om poate fi inferior altuia conform unui criteriu de masura (in realitate insa, oamenii nu pot fi total comparati intre ei). Dupa cum am mai zis, inteligenta si emotia nu se pot masura, deci sa afirmi ca x este mai destept ca y nu are valoare absoluta, este o pozitionare relativa la un reper (x stie engleza mai bine decat y, x este mai bun la matematica decat y etc.), unde x si y pot fi barbati sau femei. E posibil ca un barbat x sa stie mai putin matematica decat o femeie y, asta insa nu spune nimic despre barbati vs. femei.

Faptul ca barbatul e ratiunea si femeia e emotia, nu inseamna ca orice barbat are mai multa ratiune decat orice femeie. Sunt concepte, nu indivizi. O femeie A poate avea mai multa ratiune decat un barbat B, asta insa nu invalideaza conceptul.

Conform lui Dumnezeu insa, femeia si barbatul sunt egali, nu avem ce emancipa la nici unul din ei.

Ba chiar deloc ( daca nu cumva asta o fi stilul meu de a ma exprima insa :71:) acelasi lucru l-am spus si eu...dar cam cu alte cuvinte, evident.

Dar exista un anumit tip de inferioritate, cel putin sociala, de care sunt caracterizati oamenii, la aia ma refer...si aici normal ca nu se poate face o distinctie intre barbati si femei, pentru ca ambele categorii cunosc acest fenomen in egala masura.

In fata sefului/directorului ai o anumita atitudine de exemplu, ii recunosti meritele....calitatile pe care tu nu le ai, si pentru care nu ocupi aceeasi functie... ca stii chineza, asta e un skill al tau, dar cand vine vorba de aceeasi calitate, pe care tu insa nu o posezi...se produce clar o diferentiere :4:. In aceste cazuri, fie ca seful e barbat sau femeie, nu prea mai are importanta, si clar subordonatii sunt constituiti atat din femei cat si din barbati...

astea sunt doar teorii,iar in viata de zi cu zi nu exista asa ceva oricat ar spune altii,faptele dovedesc mai mult decat teoriile,oamenii nu doar ca nu respecta femeia si o considera mult inferioara lor dar nu se respecta nici pe ei insasi

Ei, pentru asta, o femeie trebuie mai intai sa se respecte pe ea insasi pentru a fi respectata de altii. Ca daca porneste la drum deja complexata si vexata, asa va fi si considerata. Vrea sa fie regina? Sa se comporte si sa fie demna ca o regina!

@aida975: cred ca unde ai scris "oamenii nu doar ca nu respecta femeia ..." ti-ai dat singura raspunsul, care este cam cum spune glykys - daca tu nu te respecti...

Femeia nu face parte dintre oameni? adica tu cand spui oameni te gandesti automat la barbati? pai atunci da, nu te respecta pe tine, pentru ca te pui singura intr-o pozitie inferioara. Si eu sunt femeie si nu pot spune ca oamenii nu ma respecta, chiar si barbatii, pentru ca eu ma consider egala lor.

Eh, astea-s teorii. Ca sa te porti ca o regina, trebuie sa si fi vazut cum se poarta o regina. Si apoi poti sa te porti tu ca o regina, daca cei din jur te trateaza altfel... Cum sa te respecti pe tine daca habar nu ai ce e aceea respectul? Si asta sa stii ca este o problema pentru femei.

Nu trebuie neaparat sa fi vazut cum se poarta o regina, ci sa ai un model feminin aproape de tine, care sa te invete cum trebuie sa se poarte o femeie respectabila! :25: la mine in familie, femeia este foarte respectata si nu am avut de unde sa preiau prejudecati de inferioritate... Bine, am eu alte complexe... Oricum, cei din jur vad in tine ce lasi tu sa se vada. Cat despre respect, acesta se mai si invata, tot privind la oamenii care stiu sa respecte si sa se respecte. Adevarata problema a femeii este ca se complace sa fie o victima neinteleasa, asta e!

Exista cateva prejudecati si lucruri derivand din uzura si nestiinta.
Femeia nu poate fi preot din acelasi motiv din care preotul nu poate fi biserica. Dumnezeu nu s-a intrupat din barbat slujit de o femeie, ci dintr-o femeie (Maica Preacurata) pentru al carei trup, ca sa apara el asa cum a aparut, si ca sa fie locuit de acel suflet desavarsit, slujise nu un singur barbat, ci toata semintia de la Adam la dreptul Ioachim. Iar acest lucru a fost cu multe sensuri. Intai, pentru ca traditia ortodoxa de la Sfantul Apostol Ioan spune ca Dumnezeu se intrupa si daca parintii nu ar fi cazut, pentru a odihni creatura de un urcus nesfarsit spre cineva necircumscris. Apoi pentru ca prin femeie venind ratacirea, Dumnezeu a restaurat demnitatea fapturii si a adus tot prin femeie salvarea. Ca urmare barbatul este preot si femeia biserica. Nu exista nici o urma de posibilitate ca cineva sa fie "mai mare", "mai sus" sau nu mai stiu cum, sunt doua parti indispensabile fiecare ale aceleiasi slujiri. Nu se canta oare la preotie aceeasi cantare "Isaie, dantuieste" ca la cununie? Nu este semnul vadit cine ce rol are. In fine, Dumnezeu a ales intruparea din femeie si din judecati ascunse, poate una din ele fiind ca, daca ar fi existat o filiera initiatica prea vadita pe linie preoteasca din care sa apara Iisus, adica daca lucrarea preotilor ar fi fost prea vadit generatoare a imprejurarilor intruparii, Satana ar fi declansat un razboi cumplit acelor oameni ca sa previna sosirea Dumnezeirii in pamantul impropriat de el cu inselaciune. Asa, dupa trup s-a socotit ca Iisus ar fi fiu al lui Iosif cand in realitate intruparea fusese desavarsita fara tata pamantesc, intr-o epoca in care cultul decazuse foarte mult, cand totul parea stricat si la indemana coruperii. Si totusi nu a fost nicidecum asa. Pozitia smerita a femeilor in legea veche a fost cel mai bun ascunzis pentru planul intruparii.

Ca femeia nu poate intra in altar e clar de ce (exceptie fiind monahiile cu binecuvantarea preotului): pentru ca altarul cu preotul in el inchipuie nunta suprafireasca a Fecioarei cu Tatal ceresc. Nu are cum sa mai fie prezenta o alta femeie acolo. Monahiile totusi, pentru motive de cult, au ingaduinta, intrucat oricum sunt chip si asemanare Maicii Preacurate, adaugand si juramantul care le asimileaza ingerilor.
Daca Dumnezeu ar fi ales sa se intrupeze ca femeie dintr-un barbat am fi avut preot femeie si barbatii ar fi avut rolul femeilor de azi DAR NU A FOST ASA SI NU SE VA SCHIMBA NIMIC odata ce s-a produs intruparea asa cum s-a produs. Nu este nimic de comentat aici, cine vorbeste egalitarisme sa faca atunci toata zidirea de un singur sex si gen si discutam dupa aceea.

Femeia nu poate intra in biserica in perioada ciclului si nici cuplurile nu e prea bine sa intre cand au consumat recent relatii maritale: clar si asta de ce. Ciclul menstrual este o perioada cand unirea trupeasca pentru a produce copii nu este posibila iar trupul se afla intr-o stare de schimbare in care arunca parti vechi si le schimba cu cele noi prin sangerare; daca femeia s-ar impartasi intr-o asemenea stare, s-ar produce potential vorbind o risipire necuviincioasa a tainei. Cu toate acestea, impartasirea prin auz nu este necuviincioasa, femeile pot asculta (si e bine sa o faca) sfanta slujba din pridvor, pentru ca aceste lucruri legate de trup vor trece, si ne pregatim sa fim fiinte mai putin legate de materie. Dar pana atunci e adevarat ca exista niste limitari, nu ca pedeapsa pentru o stare decazuta, cum rau si gresit spun unii, ci ca act de buna cuviinta. Noi in biserica suntem (toti credinciosii, nu numai preotii) slujitori ai intruparii, aceasta insemnand evident si nasterea. In starea din biserica suntem asemanatori starii firii omenesti primind intruparea. Impartasirea este numai actul final si nu poate fi lipsita de parcursul precedent decat in imprejurari cu totul speciale (persecutii, catastrofe etc.) Cand un cuplu casatorit legitim a facut cele care se fac ca sa apara copii au slujit deja liturghie. E in obicei (nu e cu putere de dogma, dar e cu putere de cult) sa nu se slujeasca doua liturghii in aceeasi zi de aceleasi persoane.
Mai exista probleme dar sper ca am atins cel putin cu priceperea de care sunt eu in stare pe cele importante si care sunt sursa de dezbatere.

Pai nu trebuie neaparat, dar tu ai vazut totusi ce inseamna acest tip de comportament la tine in familie...deci tocmai aici e problema, a vedea si a nu vedea/sti ce presupune statutul de " regina" :5:

Eu as mai spune ca aparte de ce vezi in familie, orice om ar putea intr-adevar trage concluzii, analiza cum este privit de ceilalti...si mai ales de barbati ( pentru ca aici e de fapt problema)si analiza pe unde ar fi problema...in caz ca e.

Ideea e ca trebuie ca o femeie sa fie si naturala, si sa stie si ce vrea de la viata si de la barbati...pentru ca daca o femeie intr-o zi suporta sa fie jignita, maltratata, inselata...si a 3 a zi afiseaza o atitudine demna care nu a caracterizat-o in general...degeaba!!!!!

Problema e tot in cazul femeilor care analizand aceste aspecte incep sa dezvolte un complex de inferioritate, ca fiind neintelese si neintelegand aceste lucruri...si din motive de neinteles pentru mine ele incep sa integreze acest complex si in viata sociala, care in opinia mea nu are absolut nicio legatura...