Pentru mine a doua varianta are mai mult sens: e tragedia omului care se naste cu ratiune intr-un univers nepasator si nesfarsit, drept pentru care isi creaza o zeitate cu toate atributele la superlativul superlativului. E frica de moarte, pentru ca moartea inseamna uitare, iar daca civilizatia umana se va stinge peste cateva mii de ani nu va fi ramas nimic din noi, nu va fi ramas nimeni sa ne povesteasca neinsemnatele acte de razboi si de dragoste. E frica ca, desi avem ratiune si constiinta de sine, suntem totusi neinsemnati la scara cosmica, asa ca "trebuie" ca universului sa-i pese cumva de noi.

E frica muribundului ca in curand nu va mai fi, extrapolata la o intreaga specie.

Ce sens mai are viata mea daca dincolo nu voi mai exista iar divinitatea este una teoretica- a principiilor sau conceptelor moarte. Nu-mi place sa cred intr-o "lumina" de care nu ma impartasesc sau nu exista

Tocmai mi-ai probat teoria.

Nu ţi-a aprobat nimeni sminteala ta. Inţelege sau nu te mai face că nu înţelegi cele spuse de George. Tu nu ai teorii , ci inepţii ieftine de tarabă.

In cazul asta mi se pare ca nune-am inteles. Eu nu accept varianta ca Dumnezeu este creat de om. Pentru mine daca Dumnezeu exista eu sunt nemuritor, viata mea aceasta pamanteasca are sens tocmai in perspectiva vietii vesnice. Dumnezeu este o realitatea vie personala, nu un concept elaborat de mintea umana.

Asa e, nu ne-am inteles. Mi-ati probat teoria cand ati spus ca pentru a va trai viata aveti nevoie ca ea sa aiba un sens "dupa". Eu tocmai spusesem ca religia da multora un sens vietii pentru ca acestia nu pot accepta ca viata lor, oricat de minunata ca eveniment, este neinsemnata la scara cosmica, ca omenirea se va stinge candva si nu va fi nimeni acolo sa ne planga.

Sensul meu dupa moarte nu trebuie sa fie unul teoretic, al conceptelor sau principiilor, ci real existential, viu. Daca vorbesc despre un sens teorectic este ca si cand as crede intr-un "vis". In crestinism nu se viseaza, ci se traieste.

scrabble, eu vad "tragedia omului care se naste cu ratiune intr-un univers nepasator si nesfarsit" ca derivand din incapacitatea ratiunii de a transcende suprafata aceasta materiala a lumii, de a se raporta la spiritual. O ratiune care nu vede un sens si o tinta in creatia lui Dumnezeu poate fauri o "zeitate cu toate atributele la superlativul superlativului" si anume materialismul. Nu inteleg de ce avem nevoie de atatea argumente pentru a accepta existenta lui Dumnezeu, cand, de fapt, intrega creatie da marturie despre Aceasta? Daca nu ne deschidem ratiunea si inima incat sa-L intalnim pe Dumnezeu printr-o floare, prin zambetul unui copil sau printr-un rasarit de soare, cu atat mai putin avem sansa de a-L intalni in paginile Sfintei Scripturi.

Ideea dumneata ar fi numai buna, daca pe langa zambetul unui copil si rasaritul de soare n-ar mai exista tot felul de orori, la fel de reale, care numai la Dumnezeu nu trimit cu gandul; daca n-ar exista haos in univers, de la interiorul atomului pana la forma pe care o iau galaxiile. Totusi, nu vreau sa ne lansam intr-o alta discutie, despre rolul binelui in lume, se discuta deja pe tema asta pe alt thread.

Pentru dumneata Dumnezeu este ceva spiritual, dupa cum il zugravesti. Nu e o prezenta fizica. Sa-mi deschid inima? Pai sa vedem, ce e inima? Ce e sufletul? Ce e dragostea? Ce inseamna "spiritual"?

Au curs rauri de cerneala din penitele celor care au incercat sa raspunda la intrebarile astea, deopotriva filosofi si teologi. Si tot nu s-a ajuns la un consens.

Asa ca, daca Dumnezeu exista, el este ceva subiectiv, experimentat de fiecare in mod diferit. Nu este un dumnezeu Universal, al tuturor, pentru ca daca ar fi fost asa, atunci ar fi avut manifestari obiective. Un dumnezeu, daca nu e universal, nu exista.

Eu nu am experimentat nimic spiritual la viata mea.

Iubirea este ceva spiritual si mai mult ca sigur ca l-ai experimentat,asa cum ai experimentat multe alte lucruri sufletesti dar nu ai constientizat.
Dumnezeu este inainte de orice iubire,tu poti sa imi descrii iubirea astfel incat noi toti care citim sa o simtim?Si atunci te astepti ca cineva sa ti-l descrie pe Dumnezeu ca tu sa il percepi?
Iar faptul ca iti negi sufletul,nu inseamna ca el nu exista.Insusi faptul ca te afli pe acest forum si scrii nu arata decat un singur lucru,indiferent ca il vei recunoaste ori ba:esti in cautarea unui drum spiritual,pentru ca sufletul tau simte in adancul sau ca lucrurile nu stau chiar asa cum vrei sa le crezi.
Este propria ta lupta intre suflet si rational. :)

[COLOR=Blue]cat despre "fiecare are dumnezeul lui" - acesta nu este Dumnezeu adevarat, ci idol.


[COLOR=Black]Asa este, sub masca unui idol se poate spune ca "fiecare are dumnezeul lui;
daca cineva are patima bauturii, dumnezeul sau va fi bautura, va trai doar pentru a-si alimenta poftele- asta fiind valabil pentru orice patima
Exista un singur Dumnezeu adevarat pe care-l vom gasi doar in Biserica.
Unii spun:" eu il am pe Dumnezeu in inima mea, nu trebuie sa merg la biserica". Da, daca nu mergi la biserica iti vei gasi acasa un dumnezeu caruia sa i te inchini: televizor, bautura, desfranare,etc,etc,etc.
[/COLOR][/COLOR]

Eu mereu am crezut ca Dumnezeu exista doar ca fiecare om, fiecare religie ii da alt nume si il vede altfel...Fie ca e Allah sau doar Dumnezeu, fie ca e universul, natura sau pur si simplu stiinta pt savanti, pana la urma tot ia o anume forma...

Si pana sa se infiinteze Biserica oamenii unde mergeau sa se roage?! Daca nu exista Biserica oare nu mai exista nici Dumnezeu?! Daca nu am niciuna dintre patimi si duc o viata linistita fara sa merg la Biserica, inseamna ca nu cred in El?! (aici ma refer la modul general nu la mine sau altcineva de aici)...
Sa luam exemplul bolnavilor ce nu se pot deplasa la Biserica si totusi cred...si poate cred mai mult ca cineva care merge la Biserica si ce face acolo? Sta la barfa, se intalneste cu prietena de cartier si se amuza pe ce palarie are o doamna sau ce gras e preotul (fara vreun apropo)... Si-a creat bolnavul un lacas in sine si pur si simplu crede!
Nu vreau sa contrazic pe nimeni ci doar imi spun parerea! Sper sa nu fiu prost inteleasa caci nu m-am inscris pe acest forum ca sa deranjez pe cineva!

Asta nu exclude comuniunea. Parintii pustiei la sfarsitul saptamanii sau la sarbatorile mari din timpul saptamanii se intorceau in manastire sa se impartaseasca sau la sfarsitul postului, nu cadeau intr-o forma a individualismului-considerand ca este suficienta rugaciunea din pustit sau postul aspru.
Noi trebuie sa ajungem la un echilibru intre cultul particular si cel public. Mantuitorul ne recomanda comuniunea atat prin rugaciunea "Tatal nostru" cat si prin participarea la cultul public ptr ca ''acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo voi fi si EU''

Fiecare om are dumnezeul lui, asa e. De fapt realitatea e ca majoritatea au multi dumnezei carora le inchina viata intreaga. Dar Dumnezeu exista pentru ca exista si El trebuie sa fie Dumnezeul nostru. Si nu vom putea ajunge la El decat renuntand la ceilalti dumnezei creati artificial.

[COLOR=Blue]Si pana sa se infiinteze Biserica oamenii unde mergeau sa se roage?! Daca nu exista Biserica oare nu mai exista nici Dumnezeu?! Daca nu am niciuna dintre patimi si duc o viata linistita fara sa merg la Biserica, inseamna ca nu cred in El?! (aici ma refer la modul general nu la mine sau altcineva de aici)...
Sa luam exemplul bolnavilor ce nu se pot deplasa la Biserica si totusi cred...si poate cred mai mult ca cineva care merge la Biserica si ce face acolo? Sta la barfa, se intalneste cu prietena de cartier si se amuza pe ce palarie are o doamna sau ce gras e preotul (fara vreun apropo)... Si-a creat bolnavul un lacas in sine si pur si simplu crede!
Nu vreau sa contrazic pe nimeni ci doar imi spun parerea! Sper sa nu fiu prost inteleasa caci nu m-am inscris pe acest forum ca sa deranjez pe cineva! [/COLOR]

[COLOR=Black]Cerasella, sigur ca nu dorim sa deranjam, dar este de dorit sa spunem ce cunoastem teoretic din invatatura noastra ortodoxa si nu ceea ce gandim noi personal; daca un crestin are dragoste si recunostinta pentru Hristos nu va merge la Biserica sa barfeasca sau sa observe tinuta unora sau altora;
acum, parerea mea personala este ca si crestinii se impart in mai multe categorii: indiferenti, incepatori, avansati, traitori
iar din teoria pe care am citit-o in multe carti, da, nu-L putem simti pe Dumnezeu decat mergand si participand la sfintele slujbe, pentru ca numai in biserica se pogoara harul si darul lui Dumnezeu, mai ales in timpul Sfintei Liturghii; citeam undeva, iertare ca nu mai stiu unde, ca daca lipsesti trei duminici la rand de la Sfanta Liturghie, pleaca si ingerul pazitor de la tine, deci nu putem sta acasa si sa credem in acelasi timp ca suntem fara patimi si ca mai suntem si linistiti; sincer, si nu va suparati ca o spun dar aici ceva e in neregula
Nu vorbim aici de bolnavi, de ce intotdeauna ne rezumam si aducem in discutii exceptiile? pentru ei exista alte randuieli lasate, aici vorbim de oamenii sanatosi, de majoritate.
Eu asta stiu (teoretic) si asta am spus, nu incingeti spiritele mai mult decat trebuie!

[/COLOR]

[COLOR=Black]Cerasella, sigur ca nu dorim sa deranjam, dar este de dorit sa spunem ce cunoastem teoretic din invatatura noastra ortodoxa si nu ceea ce gandim noi personal; daca un crestin are dragoste si recunostinta pentru Hristos nu va merge la Biserica sa barfeasca sau sa observe tinuta unora sau altora;
acum, parerea mea personala este ca si crestinii se impart in mai multe categorii: indiferenti, incepatori, avansati, traitori
iar din teoria pe care am citit-o in multe carti, da, nu-L putem simti pe Dumnezeu decat mergand si participand la sfintele slujbe, pentru ca numai in biserica se pogoara harul si darul lui Dumnezeu, mai ales in timpul Sfintei Liturghii; citeam undeva, iertare ca nu mai stiu unde, ca daca lipsesti trei duminici la rand de la Sfanta Liturghie, pleaca si ingerul pazitor de la tine, deci nu putem sta acasa si sa credem in acelasi timp ca suntem fara patimi si ca mai suntem si linistiti; sincer, si nu va suparati ca o spun dar aici ceva e in neregula
Nu vorbim aici de bolnavi, de ce intotdeauna ne rezumam si aducem in discutii exceptiile? pentru ei exista alte randuieli lasate, aici vorbim de oamenii sanatosi, de majoritate.
Eu asta stiu (teoretic) si asta am spus, nu incingeti spiritele mai mult decat trebuie!

[/COLOR][/quote]

Inteleg si am specificat ca doar mi-am dat cu parerea.... Si da, poate ca trebuie luate in considerare si exceptiile...
Imi cer scuze ca am deranjat!

Unul
 

Cum ajunge omul nascut sa il cunoasca pe Dumnezeu?

Sa creasca intre oameni alesi si sa creasca in .Dumnezeu.Fiul.

Daca se naste si creste intre animale, orice om va fi un animal, dar atunci sa fie cautat.

Daca nu-L cauta pe Dumnezeu, va fi crestin cu numele, si atunci sa caute in continuare...

Sunt doua conditii ca doua barne de cruce.

"ia-ti crucea si du-te" spune Fiul.